27,125 matches
-
să mă despart curând de hainele acestea (am hotărât să le dăruiesc cuiva, unui om nevoiaș, pentru că oricum le-am ținut prea mult În șifonier). Mi-am zis că ultimul drum va trebui să-l facem „Împreună” aici, În acest... colț de rai. Părintele Severin (care azi nu mai este) mi-a povestit odată, În mare taină, că demult (era foarte tânăr pe-atunci), Întro vară caniculară, după o ploaie răcoroasă, când Întreaga grădină se afla străbătută de parfumurile fără seamăn
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
mai mult pentru sine, Lisaveta. Și a fost un om pentru meseria lui, pentru blocul ăsta, iar lumea l-a urât pentru că el le cerea tuturor să fie corecți... După ce femeia mai scoase un oftat adânc, se retrase Într-un colț, la picioarele decedatului, aranjând ceva la pânza care-l acoperea. Apoi se instală În Încăpere o liniște apăsătoare, de mormânt. Am coborât cu aceeași dificultate treptele spre garsoniera mea. Deși nu am stat mult cu domnul Cantemir, piciorul Îmi amorțise
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
și desăvârșit. 119 Într-un târziu, cu sufletul apăsat, m-am Îndreptat șontâcăind spre bucătărie și, după ce mi-am desprins proteza, m-am Întins În patul meu improvizat. Inima Îmi zvâcnea cu putere. Pe fereastra Îngustă, dreptunghiulară, se zărea un colț de cer Îndepărtat, cu câteva stele clipind acolo tainic, ca niște ochi cercetători În noapte. Melanie s-a trezit mai devreme decât Îi era obiceiul, acuzând o migrenă În partea stângă a capului. I-am făcut o compresă rece, iar
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Îndepărta. Sunt aproape chel În vârful capului, iar pletele, inegale, Îmi atârnă haotic peste urechi. Îmi pipăi apăsat cu limba dinții și mă Îngrozesc. Mulți sunt lipsă „la apel”, iar pe alții Îi găsesc retezați pe jumătate, ori doar niște colțuri Îngropate În carne, de-a lungul gingiilor - zone tumefiate și dureroase. Mai mult ca oricând, mă descopăr acum În limpezimea oglinzii. Și mă Înspăimânt! Arăt ca o mască din cârpă, răsfirată și găurită de prea multă folosință. Sunt la discreția
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
și o lovi violent peste față. Melanie Începu să plângă stins, tot ștergându-și pleoapele umezite. Am vrut atunci să intervin (simțeam furia crescând nestăvilită În mine și inima rupândumi se de milă). Am Întrebat cu un calm aparent, din colțul În care mă aflam, ce se Întâmplă, de fapt? Marian s-a Întors brusc spre mine și m-a pocnit În frunte fulgerător, cu toată forța, Înjurând printre dinți. În timp ce mă prăbușeam, am auzit-o pe Melanie țipând și i-
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
irespirabil. O chelneriță cu o fustiță ca o batistă, ce Împrăștia un miros insuportabil de parfum ieftin trecu prin dreptul meu. Mi-a surâs „profesional”, dar și eu am privit-o țintă, ca pe... ceea ce și cred că era. Lângă colțul mesei, un pui de cerșetor Îmi tot cerea „un ban, nenea, un ban ca să-mi iau de pâne...”. Șterge-o, puștiu’, crezi că nu vă cunosc eu pe ăștia... și i-am tras și un picior de-a ajuns cât
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Deși eram convins că n-ar fi deranjat-o prea mult, chiar dacă obrazul Îi devenea purpuriu iar pleoapele aproape i se Împreunau. Cred că m-aș fi Îndrăgostit bine de ea dacă Într-o seară n-aș fi surprinso la colțul liceului, ghemuită și cu picioarele puțin desfăcute, ca o rățușcă. Se urina Încordată, rotindu-și mereu capul pentru a nu fi prinsă. Liii lii...!, i-am strigat sadic de la fereastra etajului Întâi, cu o voce cavernoasă, și am dispărut În
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
nici un efort. Iată vechea biserică. Cimitirul se afla În spate. Pământul era reavăn, afânat de ploaie. Cu bețe și cioburi mari (Goanță găsise chiar o bucată de tablă) am Început să-i săpăm un mormânt pe măsură undeva, Într-un colț al cimitirului, sub un arțar bătrân. Libelula s-a rănit la genunchi, iar eu mi am găurit haina, la capătul mânecii. Nu mai conta. Eram murdari din cap până-n picioare de pământ și frunze. Și uzi până la piele. Goanță se
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
De când îi murise soțul în acel nenorocit accident de tren, ea era pentru Olga și mamă și tată. Fata e fată, cu cât crește, trebuie să ai mai multă grijă de ea. La vârsta ei, o poate aștepta la fiecare colț de stradă câte o capcană. Poate sunt eu prea severă, își spunea ea adesea, dar cine, mai mult ca mine, îi vrea binele!? Ea ca mamă trebuie să o îndrume, să o sfătuiască cum să pășească pe drumul cel bun
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
Marcel, și el în două zile poate aranja cazarea, transportul, totul... - Cine e Marcel, dragă? Nu mi-ai vorbit niciodată de el. - Cum eram să-ți vorbesc, dacă l-am cunoscut abia aseară? - Și tu ai încredere în apariția la colțul străzii a oricărui tânăr care își oferă așa, netam-nesam serviciile? - Mai întâi că pe Marcel nu l-am cunoscut la colțul străzii, replică ea aparent îmbufnată, și apoi... Dacă l-ai vedea, ți-ai da seama că e un gentleman
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
el. - Cum eram să-ți vorbesc, dacă l-am cunoscut abia aseară? - Și tu ai încredere în apariția la colțul străzii a oricărui tânăr care își oferă așa, netam-nesam serviciile? - Mai întâi că pe Marcel nu l-am cunoscut la colțul străzii, replică ea aparent îmbufnată, și apoi... Dacă l-ai vedea, ți-ai da seama că e un gentleman. Nu, nu vreau să-l vezi, am o vagă bănuială, că ai putea să mi-l răpești, glumi ea, tu ești
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
de puțin mă cunoști! Mă arunci cu prea multă grabă la coș, ca pe un lucru netrebuitor... Să înțeleg că ai intenția să demolezi podul pe care am venit atâta vreme unul spre altul? Ești convins până în cel mai subtil colț al sufletului tău că faci bine? - Îmi pare rău pentru tine, dar în primul rând, n-ai aflat că eu tot timpul m-am străduit să construiesc!? Podul despre care vorbești va rămâne unul al amintirilor pe care Timpul îl
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
la baie să mă uit la chipul meu, dar am privit cu stupoare golul din perete unde cândva fusese o oglindă. În cameră era plăcut și liniște, se vedea bine că de mult nu fusese renovat, pereții erau murdari pe la colțuri, tocurile ușor mâncate de carii, perdelele galbene, iar draperiile și cuvertura, cu firele trase. Am deschis geamul și m-a întâmpinat o priveliște minunată: un verde cald al ierbii cufundat în albastrul lacului printre frunze de toate culorile sub cerul
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
Alex le lipea între ele ca pe bucățile de puzzle, iar legătura fină dispărea pe măsură ce orele treceau. Fiecare în felul său dorea ca imaginea să fie completă, ca ultimul spațiu să fie acoperit cu o bucată de carton reprezentând un colț de bloc, o treaptă dintr-o scară sau un picior de pod. Așa se construia New Yorkul, până când zgârie-norii americani din puzzle-ul ei se oglindeau în lacul lui cu rațe. Se făcu seară; și noapte. Spațiul se goli și
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
ca în burta mamei și era plăcut. Nu și-au luat bon nici a doua zi, nici a treia sau a patra. Sala de așteptare era protectoare, spațiul acesta părea că li se potrivește cel mai bine. Își făcură un colț al lor din niște saltele vechi, cineva le dăruise o pătură și o noptieră cu două sertare. Ei deja iubeau faianța și gresia peste care lipiseră bucățile lor de viață. Nu plecau de acolo decât la toaletă. Știau că dincolo de
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
al lor din niște saltele vechi, cineva le dăruise o pătură și o noptieră cu două sertare. Ei deja iubeau faianța și gresia peste care lipiseră bucățile lor de viață. Nu plecau de acolo decât la toaletă. Știau că dincolo de colțul lor nu putea fi decât întunericul lung și întins pe întreg coridorul. Cei care veneau să aștepte îi ocroteau ca pe niște orfani care simțeau privirile străinilor cum deveneau mângâieri pe creștet. Amândoi credeau că fiecare este un fel de
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
chinuiam prea mult să înțeleg, doar mă holbam la sticlele acelea groase, de după care doamna Olga clipea. Privirea ei mă făcea să mă simt de parcă aș fi avut treizeci de ani. Între ramele groase și negre de plastic, prinse în colțul din stânga sus cu un plasture roz, m-am maturizat, iar doamna Olga veghea asupra mea. Eu o uram că mereu îmi striga din spate să mă grăbesc și să vorbesc mai tare. Dădeam din cap, dar nu mă întorceam spre
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
mătușa locuia într-o casă spațioasă și veche. Avea covoare roase și mâncate de molii ca și viața ei. Acolo se păstrau amintirile cu bunicii mei, nu în albume, ci în găurile din perdele și în mobila cu carii pe la colțuri, în mirosul de naftalină și de aer închis. Mătușa se obișnuise să stea singură, mie mi se păruse o nebunie la început, apoi nu mi-a mai păsat. Mătușa se scula în fiecare dimineață cu noaptea-n cap și făcea
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
vechea ei casă și o să coasem împreună goblenuri. O clipă am avut impresia că vrea să-mi spună ceva, căci avea gura întredeschisă și i se vedea tremurând limba umflată. Dar nu era decât un fir de cacao rămas în colțul gurii, părând urma unui zâmbet. PĂDUREA DIN INTERIOR Presupun că prima dată te-a durut când i-ai văzut rădăcinile vibrând în soare sub lama zimțată a fierăstrăului. Frunzele umplură asfaltul și ai fi putut crede că înmuguresc acolo dacă
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
De altfel și lui îi plăcea să țină în el, vorbea atât de puțin, încât nimeni nu-și aducea aminte de vocea lui, ci doar de puloverul său roșu-închis. Oamenii de la bloc își dădeau coate când îl vedeau apărând în colțul străzii, ascuns după firele de lână împletite. El trecea cu privirea în pământ fără să salute, ca nu cumva să deranjeze cu vorbele lui false, mirosind a gură nespălată. Mulți comentau, alții se mulțumeau să ofteze, dar Slavko nu-și
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
să-i acopere creștetul. Iar mâneca se mișcă ușor și îi mângâie părul așa cum făcea bunica. Îi și simți mirosul de ouă prăjite și de naftalină. Bunica voia ca totul să stea în loc și atunci dădea cu naftalină în fiecare colț al casei, în dulapuri, printre baticurile ei aduse demult din America și pe care le purta foarte rar ca să nu le strice. Mirosea a naftalină ca și cum și-ar fi dat cu parfum. Sub brațul ei Slavko se simțea ocrotit și
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
nici koala, nici grizzly. El doar își făcea creditele. O singură dată a trimis o poezie la un site pentru debuturi literare și de atunci invitațiile au început să curgă. Prima dată s-a dus din curiozitate. Stătea într-un colț nebăgat în seamă și-i asculta pe ceilalți. Asta până când cineva a observat. Strângeri de mâini, un scaun pentru domnul poet, ce părere aveți dumneavoastră? Vă invităm mâine la decernarea premiilor. Edi era amabil și le răspundea cu tandrețe, acceptând
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
Edi era secretul nostru și asta ne lega. Edi continua să fie admirat, de celălalt nu am aflat niciodată nimic, iar ție nu-ți puteam spune toate astea, că tu imediat începeai din nou să plângi. URME DE CIOCOLATĂ ÎN COLȚUL GURII Acum câteva zile i-am auzit șușotind, dar nu credeam că o să se întâmple așa de curând. După prânz aș fi vrut să rămân în bucătărie și s-o văd pe Maria cum spală vasele, dar a sunat telefonul
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
place vanilia. Mușcam cu poftă din înghețată ca să ajung la cornet înainte să-mi curgă și mie între degete. Era dulce și fină, îmi răci rapid cerul gurii și coloră dinții și buzele maro. Un șervețel de hârtie îmi șterse colțul gurii în timp ce eu vorbeam întruna despre viitorul nostru și al lui Ovi și nu am băgat de seamă că șervețelul îmi întinsese rujul peste buze făcându-mă să par și mai bătrână. Mircea se ridică brusc și îi spuse Mariei
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
și a lacrimilor oprite undeva dincolo de epiglotă. Rămasă în spatele lor, de după geam, eu îmi tot treceam limba peste buze ca să mai simt gustul de înghețată. Așa e când te duci prima oară la azil, rămâi cu urme de ciocolată în colțul gurii și nu mai are cine să le șteargă după aceea. BRETONUL CORINEI Prima dată când au auzit de așa ceva au pufnit în râs. Se uitau unul la altul și nu se puteau abține. Bretonul Corinei se zbătea și el
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]