3,820 matches
-
a accede la o terapie a destinului. Dacă ne oprim la un anume destin, să zicem la cel al ieșeanului, ușor se va observa că el se înscrie în emblematica menire a cunoașterii. Asta nu înseamnă că toți trăitorii dintre coline și de pe malurile Bahluiului sunt "condamnați" la un asemenea privilegiu, dar media culturală, determinată de gradul cunoașterii, ne demonstrează că așa stau lucrurile, că în adevăr se poate vorbi de perceperea revelației care permite saltul la cunoașterea lăuntricului. Pornind de la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
adaptare, aplecare spre semenii din comunitate, spre îndreptarea lor în direcția educației și sensibilizării întru cultură. Elită avem, avem și receptori, împreună doar vor ajunge la media culturală peste medie. Bolta stelară ce se sprijină pe imaginea semețelor și poeticelor coline (tot șapte la număr), curcubeul culorilor inefabile, uneori și strălucirea luceafărului cosmic (în corespondență lirică cu luceafărul poeziei românești), splendoarea dimineților cu roua firelor de iarbă produc toate miracolul, acel semn cum că privirile noastre ating celestul îndepărtat, dar și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
istoria locului îi părea scrisă în Statui, Dimitrie Anghel romanticul, evocatorul de Fantome ale trecutului, asculta orologiile din turnuri în dialog cu timpul sau se lăsa cucerit de tânguirea clopotelor "ca într-un oraș de legende, scufundat sub ape", evocatoarele coline ieșene albastre-mov, compunând un amfiteatru circular, asimetric, ne amintesc de Quasi nova Roma..." Eu, azi, aud cum sună, cu vibrațiile lor alchimice, clopotele Bisericii Toma Cozma din apropiere, monument istoric de secol XIX, aud glasuri cu unde divine ce induc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
LOCUL IDEAL? Oare Iașul ar putea fi locul ideal pentru orice român? E o întrebare care nu ezită, retoric vorbind, să afle răspunsul cât mai aproape de adevăr. Tainele Cetății sunt miraculos întreținute de aducerile aminte. Mitul Iașului și spiritul Moldovei. Colinele, sublime periferii spațiale ale orașului, mănăstirile, sacre respirații către divinitate, străzile, fiecare în parte reprezentând o emblemă și o istorie, monumentele de artă și cultură, oamenii înșiși, destine legate prin toate firele vizibile și invizibile. Ochii orașului ne privesc parcă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
interesant. Bineînțeles că această încercare epopeică aș dedica-o Iașului meu. Mă tem însă să nu rămân doar cu ideea și cu sunetul. Dacă am desena un cerc mare, mare în care să fie cuprins întreg orașul, străjuit de molcomele coline, și în care timpul ar fi oprit în loc, privirile contemplative ar surprinde neașteptate imagini și viziuni. Fascinați, atenți, lipiți de ceea ce se profilează, nu vom putea învălui inefabilul, nici vizibilitatea oferită ca din balonul lui Jules Verne, doar uitarea, eroarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
de "miere blândă" cum se întâlnește numai în Moldova, ieșeau la promenadă savanți la braț cu oameni de litere, actori, pictori, muzicieni, aprinși în discuții înțelepte asupra esenței lucrurilor și spiritului. Au fost... Acum cețurile se îngroașă și orașul de pe coline nu se mai vede clar, nici calm, nici boem și așezat, nici cu oamenii lui de altădată. "DE LA EFECTE SPRE CAUZE" Experiența lumii, văzută pe un fundal ideatic, ar intra într-o istorie pe care am dori-o adevărată, istoria
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
păstreze caracterul intelectual, oxfordian, pe care îl mai are încă". Primăvara, cupola cerului matinal ne înviorează. Din adâncul translucid scapără stele, ele însele schimbate parcă de o altă lumină, este cea a Cetății pe care o privesc de sus, de pe colina Copoului și îmi pare că este strălucitoare, eternă ca splendoarea bolții din care curge seninul ocrotitor mereu căutat. Nu-mi rămâne decât să întind mâna pentru a culege boabele de idei și idealuri ca pe fructele din pom. Și starea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
într-un timp dincolo de timp sau poate într-o seară calmă, care nu mai prinde fantomele nopții, marele condor să se întoarcă din văzduhul infinit pentru a căuta, cu agerimea ascuțită a privirilor lui, ispititoarele, grațioasele mirese ale orașului de pe coline, cu grădinile lui nesuspendate și fără personaje sosite din închipuirile și esențele mitologiei lumii. DESPRINS DIN SPIRITUL CETĂȚII De cele mai multe ori, nu putem explica clar ideile. Și câte idei nu ne trec prin cap? Cu atât mai mult ideile-întrebări. De
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
Dintre paginile ei se ivesc portretele lui Verdi și Puccini, Ceaikovski și Brahms, Bach și Händel, Vivaldi și Bizet, Enescu, Porumbescu și Lipatti... Un remember de decenii, la confluența secolelor, dar cu farmecul unei epoci muzicale ieșene. Deasupra orașului, de pe coline încă răsună unduitoarele ecouri, plecate prin ferestrele sălilor de concerte pentru a se întâlni între tainele celeste. Peste noi ninge cu flori de tei și basmul muzical continuă. Această scurtă cronică la cartea profesoarei-pianiste Iulia Dinu ne aduce în prim
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
pot scoate mai mult din trecutul istoric al Cetății, mă înseninez în schimb când își arată chiar și fața ascunsă unuia ca mine, de parcă aș putea-o citi descifrându-i toate trăsăturile. De la înălțime, urcat pe una dintre cele șapte coline, orașul meu pare mai spectaculos decât în orice închipuire și liniștit ca valurile calme ale unei mări în răgazul furtunii, cu pâlcuri de nori albi plimbați pe cer, ascunzându-l și descoperindu-l privirilor arse de lumina stranie a începutului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
Voltaire, de la Dante și Shakespeare la Cervantes, de la Montaigne la Balzac, Hugo și Papini, nimeni nu trebuie să absenteze din cultura noastră umanistă! 44 O masă excelentă servită la San Francisco, considerat cel mai frumos oraș din SUA (situat pe coline, ca și Roma, ca și Rio, ca și Iașii): a) felii de fazan afumat; b) supă de sparanghel; c) friptură de fazan (cu garnitură de fasole verde și boabe tinere de porumb într-un sos gustos); d) jumătăți de piersică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
a ne căuta și de a ne regăsi. Ne conduce firul Ariadnei și ieșim pentru o clipă din timpul profan. Vedem cum după furtună lumina face ca peisajul întreg să strălucească, iar noi iubim și mai tare pământul, izvoarele, codrii, colinele, florile. Universul acesta este spațiul virtualităților și al recuperării sensului uitat al începutului. Natura armonizează până și antinomiile și ne fixează ființa într-o continuă inițiere. 70 Problema ființei la Aristotel? Ideea aceasta a intrat în meditația atâtor filozofi, de la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
ritmul anotimpului blând, scânteieri de smarald în bătaia razelor solare iar mirosurile vegetale devin brusc amețitoare. Acum, se simte reînvierea așteptată a naturii și omului. E același proces ancestral și totodată actual, e procesul miraculos al primăverii, venită și pe colinele noastre. 77 E atâta Busuioc în firea mea câtă victorie e în Nicolae. Doamne, ce frumos ar fi să fie așa! Vă invit la o busuioacă de Bohotin pentru a ni se dezlega mai bine limbile. La un ceas de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
Art XXI, 2008 CLOȘCĂ, Constantin. Ateneul Tătărași din Iași așezământ de cultură națională. Iași, Editura Junimea, 1984. CORDUN-TĂRĂBUȚĂ, Georgeta. Iași oraș sentimental. Iași, Editura Vasiliana '98, 2000. COZMEI, Mihai. Filarmonica "Moldova" Iași. Monografie. Iași 1992. CRĂCIUN, Boris. Metropola de pe șapte coline. Iași, Editura Porțile Orientului, 1985; Prințesa de la Iași. Iași, Editura Porțile Orientului, 2012; O istorie legendară a Iașilor. Iași, Editura Porțile Orientului, 2010. CRĂCIUN, Georgeta. Despre Iași. Iași, Editura Noël, 2012. DAFIN, Ioan. Iașul cultural și social. Amintiri și însemnări
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
comandantul regimentului în dreapta și locotenentul-colonel în stânga urmau trăsura Reginei, după care veneau ofițării superiori ai armatei și un pluton de ofițări din trupele călări. Un escadron de roșiori închidea cortegiul. Trupele garnizoanei erau așezate pe ambele laturi ale stradelor până la colina Mitropoliei și dedeau onorurile militare. Impozantul cortegiu a fost salutat pe tot parcursul său cu indescriptibil entuziasm de imensa mulțime care ocupa locul liber al stradelor, numeroasele tribune construite cu această ocazie, balcoanele și ferestrele de la toate etagele caselor împodobite
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
drapelele armatei, în sunetul clopotelor și al cântărilor corului seminariilor, și Majestățile-Lor, însoțite de A.S. principele de Hohenzollern și fiii săi urcară dealul Mitropoliei, trecând prin mijlocul șirurilor delegațiunilor județiane și comunale din toată țara cari acopereau pe amândouă părțile colina Mitropoliei și aclamau cu nesfârșite urări pe Majestățile-Lor. Regele și Regina, principele Leopold și fiii săi, însoțiți de Mitropolitul primat și de mitropolitul Moldovei, intrară în biserică și-și făcură rugăciunea la icoane, înaintea cărora erau coroanele; ieșind apoi prin
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
d-lui ministru al Cultelor, spre a se păstra în arhiva Statului. Terminându-se, astfel, ceremonia benedicțiunii coroanelor, Majestățile-Lor și Augustele Lor rude, urmate de corpul diplomatic, de d-nii miniștri și de toți înalții demnitari, precum și de doamne, au coborât colina Mitropoliei și, înaintea coloanelor, în poalele ei, Regele a încălecat, iar Regina și familia regală s-au suit iarăși în trăsura de mare gală și cortegiul s-a pus în mișcare spre a se întoarce la Palat, în aceeași ordine
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
aceeași măsură la frumos, liniște, pace și bun simț, fiind la fel de contemplative și de sensibile. Casa lui Emiko e unică în felul său, cu un stil arhitectural aparte, ceea ce-i conferă frumusețe și unicitate. Constructorul a încadrat-o pe o colină între două străzi ce formează un unghi ascuțit mărginit de o a treia stradă care trece pe la poarta casei. Un gen de vilă cu etaj, construită după tipicul japonez. La parter, Emiko păstrează tradiția, inclusiv dormitul pe tatami, iar la
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
fier; pământul simbolizat prin pietre, apă, animale și plante în formele lor naturale. O grădină japoneză cuprinde elemente ale naturii, ce bucură ochiul și fericesc sufletul. Aici, rafinamentul se împletește cu elementele naturale: o pădurice traversată de un pârâu, o colină urmată de o vâlcea, o insuliță în mijlocul unui lac artificial, un pod arcuit peste un un pârâu etc. 9 În Kyoto există și un pod faimos și foarte căutat de turiști, „Togetsu-kyo” sau „podul de dincolo”. Dragi cititori, sper că
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
o concepție uni tară, foarte precisă, neobișnuită pentru acele vremuri - sfârșitul primului mileniu -, când se Încheia o epocă, pentru a face loc alteia, noi. Mai mult decât atât, actul de constituție dat de prinții Zähringer orașului Freiburg, orașul de la poalele colinei pe 5 care se găsea castelul lor, cea mai fru moasă construcție roma nică a vremii, este cel mai libe ral al acelor timpuri. Se recunoaște pentru prima oară drep tul de moștenire al femeilor și de ad mi ni
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
mei din strugurii de pe coastele Însorite din Kaiserstuhl, limpede și curat. Nu te teme, vița noastră nu va pieri! Vom mai domni multă vreme și urmașii noștri nu ne vor uita. Apoi se Întoarse spre fereastră și privi lung spre colina pe care o pomenise adineauri și care semăna Într-adevăr cu un tron Împărătesc, strălucind ciudat În soarele roșiatic al Înserării. Se Întoarse spre cei trei bărbați care-l priveau cu oarecare mirare și spuse: — Frate Conrad, m-am gândit
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
din calea hoardelor, adăpostindu-se prin păduri, hrănindu se cu rădăcini și coajă de copac. Nu Îndrăznea să iasă la drumul mare sau prin sate. De altfel, acestea nici nu mai existau. Ici și colo, se vedea pe câte o colină fum care Înnegrea cerul. Acolo fusese vreo așezare omenească. Apoi, Într-un Înserat, ajunsese În satul lui. Aproape tot jarul se stinsese. Mai fumega pe alocuri câte un stog de fân. Pământul era cleios de atâta sânge Închegat. De câte ori ajungea
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
munte tăiate În stâncă. Mai târziu, fortăreața fu Înconjurată de un șanț adânc de apărare. Singura cale de acces În castel era un pod cu lanțuri, care se cobora numai ziua, când mai multe străji supravegheau intrarea și ieșirea. Pe colina Ludwigshöhe, una dintre treptele de munte ridi cate artificial, se aflau o grădină, nu foarte Întinsă, dar plină de plante rare și de flori minunate, un bazin de marmură și câteva bănci aidoma, locul unde nobilul Conrad venea să viseze
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
N-am prieteni, n-am pe nimeni. Doar bunăvoința domnului duce, dar el e atât de departe... Aerul i se păru Înăbușitor și deschise fereastra. Departe În zare se vedeau Înălțimile munților de dincolo de Rin și ceva mai aproape alte coline mai dulci, cu contururi mai precise, Închipuind un uriaș jilț, pentru cine știe ce făptură de basm. Iar jos, sub zidul Înalt al castelului, Adelheid văzu grădina cu liliac Înflorit, straturile cu flori multicolore și havuzul de marmură În care susura o
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
se păru și mai amenințător. Privi cu nesaț prin fereastra deschisă de cu seară și-și dădu seama că avusese dreptate. Se găsea Într-un turn Înalt. Sub el se căsca o prăpastie amenințătoare. Turnul cetății era clădit direct pe colina abruptă, așa că la Înălțimea lui se adăuga și prăpastia stâncoasă. După razele palide ale soarelui, care abia reușeau să străpungă norii gălbui și triști, Își dădu seama că se afla În partea de sud a cetățuii. Undeva În apropiere trebuia
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]