2,842 matches
-
de cuvânt lasă locul privirii modelate de vârstele vieții. Poveștile sale sunt formula prin care mitul se suprapune peste nivelul culturii populare și al ideologiei secolului XX. Veacul în care trăiește Hergé este cel în care Tintin este trimis să colinde lumea și să salveze suflete, asemenea unui cavaler rătăcitor. Deși aparențele trimit mai degrabă către o prezență lipsită de spectaculozitate, Tintin, cel care nu îmbătrânește și nu moare niciodată, este întruchiparea contemporană a unei vocații medievale. „Cercetașii”, din al căror
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
Raymond Chandler în seria dedicată lui Philip Marlowe. Din pragul mării și al plecării, Corto privește către America în care literatura polițistă hard boiled descoperă, în cele mai sordide decoruri, poezia baudelairiană a orașului tentacular. Dacă este un detectiv ce colindă mările, Corto este și rebelul fără cauză, ce se angajează în aventură. Corto împarte cu primul Malraux, cel din La condition humaine, gustul pentru suspans și vocația înfruntării răului. Din cinismul său se alimentează curajul care are în centrul său
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
lui de oceanieni visători și cruzi este aliatul pe care Germania imperială îl cultivă. Locotenentul de corvetă Slütter, cel care venerează datoria ca pe un cult prusac, se va sacrifica, dezonorându-și uniforma, coborând, deliberat la stadiul de pirat ce colindă mările sudului. Companion sanguinar și rebel îi este infatigabilul Rasputin. De departe, de pe o punte măturată de valuri, tragedia corneliană a acestui gentleman este contemplată de visătorul Corto Maltese. Spre acest maelström de pasiuni și crime comise în numele națiunii și
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
însoțit în periplul său terestru. Granița dintre ficțiune și războiul lui Saint-Exupéry se șterge în această ultimă aventură - dincolo de norii către care se avânta aparatul său se află locuitorul ciudatei planete și oile sale solitare. Mai jos, către Argentina unde colindă călăreții neîmblânziți, Saint-Exupéry îl revede pe Mermoz și silueta sa eterică. Apropierea morții facilitează această reunire dintre cei ce au murit și cei care vor trece Styxul. Ca și lui Mermoz, lui Saint-Exupéry nu îi va fi scris să îmbătrânească
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
la Monte Carlo la un păhăruț de țuică, de, ca omul. Mă trimise pe mine să vă povestesc despre ce e aia Crăciun și ce e aia nașterea lui Hristos. Fiindcă Hristos se născu la Crăciun, de-aia îi cântă colinde toți mârlanii care umblă chiori după bani. Hristos a fost un fel de popă, băi, fiindcă el umbla cu fustă așa cum umblă popii pă la noi, numai că Hristos avea fustele roșii, albastre, portocalii sau dracu știe cum erau vopsite
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
la Monte Carlo la un păhăruț de țuică, de, ca omul. Mă trimise pe mine să vă povestesc despre ce e aia Crăciun și ce e aia nașterea lui Hristos. Fiindcă Hristos se născu la Crăciun, de-aia îi cântă colinde toți mârlanii care umblă chiori după bani. Hristos a fost un fel de popă, băi, fiindcă el umbla cu fustă așa cum umblă popii pă la noi, numai că Hristos avea fustele roșii, albastre, portocalii sau dracu știe cum erau vopsite
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
nu. Nu-i așa Cecilia? a întrebat-o Leontina. —Cu salariul meu de avocată... —Și cu al meu de contabilă....numai pe Coasta de azur n-am ajunge. Îmi spunea o prietenă căsătorită cu un mare om de afaceri care colindă în diferite țări că vara trecută a fost în Tunisia, în Hammamet și a locuit la hotelul Bel Azur de trei stele și a plătit pentru o săptămână în jur de cinci sute de euro. —Și acolo apare în denumiri
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
o alură impozantă. Piciorul era retezat cu câteva degete mai sus de genunchi și stătea neclintit În fața lui Noimann, ținându-și mâinile la spate. Privindu-l, lui Noimann Îi reveniră În minte versurile unui cunoscut poet austriac, ce sunau astfel: „Colindă prin lume un genunchi buimac e un genunchi și-atât; nu e nici cort, nu-i nici copac, e un genunchi și atât...” În fața lui Noimann nu se afla Însă doar un simplu genunchi de infanterist, ucis cândva În război
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Elena Marin Alexe Plânge roua prin grădină Și mă-ndeamnă de cu zori Să colind cărarea lină Învălită-n dulci răcori. Cheamă ceasul dimineții Inima cu dor de-a spune Și prin diafane văluri Se prind ochi-n rugăciune. De pe ram pe fir de floare Sărbătoare și lumină La atâta frumusețe Inima-mi cu dor suspină
Zorile by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83236_a_84561]
-
în acel moment prin forțarea și alimentarea organismului în mod chimic, negativ și distructiv. Iar cea de-a doua durere, era cea din trecut care se instalase confortabil în viața mea. {i eu continuam să caut rezolvarea problemelor în exterior, colindând pe la ușile doctorilor cerând disperată ajutor. Așa am început eu maratonul de căutare a sănătății mele. Făceam din ce în ce mai greu față la serviciu și eram disperată că așa tânără cum eram, aveam atâtea dureri. Nu îmi luam concedii medicale de teama
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
surate, Să-l întoarcă d-a-ndarate, Să nu-i rupă vreun picior Câine ori Săgetător! - Ai văzut? Muri o stea. Ca o Zmieură mustea; Stea turtită,-în hăuri suptă, Adu-mi-l pe-o coadă ruptă, Ruptă și de lingură, Să colinde singură Toate vămile pustii Unde fierb, la pirostrii, În ceaun cu apă vie, Nărăviții la curvie; În zemi acre și amare Câți au râs de fată mare; În grăsime și colastră, Câți smintiră vreo nevastă. Buhuhù, uhù, de zor Și-înc-o
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
sub verdea lui tiară De iederă brumată și smilax înflorit; Fântâni adânci de viață în steiuri El va deschide Și veți cunoaște-ntr-însul extazul infinit. Iar cetele, stufoase de tirse și nebride, Vă vor purta pe-ntinse nisipuri și dumbrăvi Veți colinda prundișuri fierbinți, veți trece ape Și munți pentru-a vă pierde în negrăite slăvi... V-o spun: Dăruitorul Beției e aproape! Dar ascultați cum crește ascuns sub orizon Tumultul surd de glasuri mereu mai tunătoare, Se clatină în tremur al
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
nu răcim și cred că ne e foame, ce-ai zice să mâncăm ceva și să găsim un adăpost ?“. „Pentru asta ne-ar trebui bani“, a spus Zenobia cu un remarcabil simț practic. „Să căutăm, cine știe, poate găsim.“ Am colindat străzile, ar fi fost o soluție, n-am găsit decât doi-trei bănuți, altădată găseam mai mulți, acum nu, așa că, până la urmă, am renunțat. „Zenobia“, am spus, „pe mine foamea nu mă supără, îmi dă starea aceea plăcută, dar tu ești
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
mai făcu apariția Ramona și Livia care veniră de puțină vreme. D-na Neli pregătea ceaiul, după care le servi pe fiecare cu ceai și plăcintă cu mere. Tanti Aurica începu o colindă, după ea și celălalte au început să colinde. în bucătărie era cald, mirosul plăcut de ceai cu busuioc învelea atmosfera de pace divină creată de vocile blânde ale celor patru femei. Pe chipul Ramonei, de o blândețe serafică se așternu melancolia; la sfârșitul colindului frumoșii ei ochi jucau
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
sărbători, cu un zâmbet naiv, el strânse mâna lui Andrei și a tatălui său, murmurând un ”la mulți ani” aproape șoptit,apoi rămase în picioare, simțindu-se puțin încurcat. Andrei, care părea destul de vesel îi spuse: -Pe la noi se colindă, Radu! pentru că el nu colindase înainte de a intra în casă. înainte ca Radu să spună ceva, tatăl lui Andrei, un om ce părea cumsecade îl văzu încurcat și zise: -Ședeți!, domnule inginer. Pe masă se afla o cană de vin
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
el strânse mâna lui Andrei și a tatălui său, murmurând un ”la mulți ani” aproape șoptit,apoi rămase în picioare, simțindu-se puțin încurcat. Andrei, care părea destul de vesel îi spuse: -Pe la noi se colindă, Radu! pentru că el nu colindase înainte de a intra în casă. înainte ca Radu să spună ceva, tatăl lui Andrei, un om ce părea cumsecade îl văzu încurcat și zise: -Ședeți!, domnule inginer. Pe masă se afla o cană de vin. Andrei ia un pahar plin
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
-și și mâna la frunte. -Și tatăl, cum este? -Tata, așa și așa. Boala mamei i-a adus multă suferință. -Soarta, domnule inginer, fiecare răvaș al ei trebuie să se împlinească după cum este scris. Câțiva copii, care au început să colinde la fereastră le întrerupse dialogul. Toți trei ascultau în tăcere. Colindătorii se auzeau pretutindeni, desigur copii. Cei mari încă nu porniseră, așteptau miezul nopții. întregul sătuc înconjurat de dealuri și păduri, acum părea un sat în miniatură. înainte cu o
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
plină de mister și mult farmec, tot sufletul slăvindu-l pe ISUS și mama lui, Maria. Cei mai bătrâni, aducând jertfă, lacrimile lor curate, împletindu-se cu frumoasele colinzi. După ce Radu și Andrei s-au dus la Livia, unde au colindat, au luat-o și pe ea, iar acum toți trei se îndreptau spre casa Ramonei Plopeanu. Ramona știa că în acea seară va veni și Radu, de aceea, încearcă să se pregătească puțin mai deosebit. înainte de a se privi în
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
lungi, păreau mai strălucitori sub efectul machiajului. în seara aceasta purta o rochie din voal albastru, cu mâneci largi iar la gât un șir de perle albe. Toate acestea îi dădeau un plus de distincție. Ajunși la Ramona, cei trei colindară în fața ferestrei. înăuntru, doamna Neli plângea ascultându-i, iar fiica ei se ocupa grăbită și nu fără emoții de aranjatul mesei. Colindătorii intrați în casă urară la mulți ani gazdelor, sărutându-le pe față, în afară de Radu, care cu destulă stângăcie
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
pedepsi iubitul. Dar nu s-a întâmplat după cum a crezut ea. Ionuț este mai mult decât lumină în casa părinților lui. Astfel de gând o bântuia pe Ioana, până în momentul când a fost întrerupt de Ionuț și prietenii săi, care colindau în fața geamului. Doamna Angela auzind colinda și cunoscând glasul lui Ionuț, ieși repede din camera Ioanei și se duse în bucătărie, unde ardea un foc bun de lemne și plutea un miros plăcut de sarmale. își petrecu sfânta seară alături de
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
întâmplat după cum a crezut ea. Ionuț este mai mult decât lumină în casa părinților lui. Astfel de gând o bântuia pe Ioana, până în momentul când a fost întrerupt de Ionuț și prietenii săi, care colindau în fața geamului. Doamna Angela auzind colinda și cunoscând glasul lui Ionuț, ieși repede din camera Ioanei și se duse în bucătărie, unde ardea un foc bun de lemne și plutea un miros plăcut de sarmale. își petrecu sfânta seară alături de prietena ei, Eva și soțul acesteia
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
mă interesează și le doresc. După ce am intrat în chilie, bătrânul m-a ajutat să așez cărțile pe măsuță și a aprins o lumânare, ca să mă vadă mai bine cum mă bucur. Apoi mă face atent: Să știi, că vom colinda cândva Iașii vechi uliță cu uliță... Cum am putea face una ca asta, părinte? Apoi asta-i o treabă care nu-i la îndemâna oricărui muritor...Nu știu cum să-ți spun, dar îi o treabă cu dichis, fiule...Însă...las’ pe mine
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
al nouălea cer. Privește adesea spre ușița închisă, dincolo de care se află fostul lui ucenic. Un zâmbet luminos îi stăruie pe chip. Când vraja momentului s-a risipit, ne ridicăm - cu părere de rău parcă... Ei, acum mai merge să colindăm cele ulițe, fiule. Hai întâi să privim oleacă la palatul gospod și după aceea s-o luăm agale pe Ulița Mare. Ieșim din încăpere. În crârciumă sunt deja alți clienți... „Am cam stat olecă” - îmi trece prin minte. „Dar nici
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
apropiere fermecată de sunetele guturale, e un fel de părculeț, oamenii se plimbă, mănâncă, tinerii se sărută, unii stau întinși pe bănci, închid ochii, alunec în vis de parcă aș păși printr-o poartă. Aide umbla de două ceasuri fără rost, colindând piața, se amestecase printre cumpărători și nu scăpase de un sentiment ciudat de panică. Simțurile îi erau încordate la maximum, niciun gând, însă, nicio dorință nu se articula. Se strecura printre oameni cu senzația că este urmărită. Nu mai avusese
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
de furturi. Când am crescut - tâlhării. Deci am spart restaurantul „Dorobanți“, ăla de la circa paișpe, tot restaurant... cum îi spune? Budapesta? Samsungul de pe Militari, mai multe... Deci, nu mai țin minte. Am spart și-n țară, că am început să colind și prin țară, și spărgeam magazine, buticuri și case. Nu, mari lovituri n-am avut. Luam din case ce se vindea: țigări, nesuri, băuturi, ciocolăți. Ce puteai să vinzi repede și să nu stai cu ele mult, că riscai. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]