4,391 matches
-
deja mult pusă la Încercare. Așa că nu ne-a fost greu ca Într-o seară de toamnă, În septembrie 2004, să decretăm Înființarea pe teritoriul celor două curți din Șiria a Republicii Celebrului animal, arborând pe acoperișul conacului un steag colorat În roșu, negru și verde, pe pânza căruia dansa În bătaia vântului ursulețul nostru În salopetă. Rezolvaserăm În prealabil și câteva chestiuni tehnice, care să radicalizeze retragerea noastră din lume, Înființând o fundație - R.C.a -, care să ne scutească averile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
aruncă o scurtă privire amuzată celor doi și se ferește tocmai la timp de câțiva copii care aproape că dau peste el atunci când ies tropăind veseli dintr-un gang aflat în apropierea unei simigerii. Încep să ridice gălăgioși un zmeu colorat peste acoperișurile caselor. Un câine slab și pipernicit latră subțire, jucăuș, încurcându-se printre picioarele lor. O femeie corpolentă, în halat și papuci, având părul pe bigudiuri acoperit cu un batic în culori țipătoare, ieșită să spele scările din fața intrării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
de bronz al ușii, aceasta se deschide larg și un butler 16 impecabil, cu trăsăturile osoase încremenite într-o impasibilitate profesională, îl invită cu un gest politicos să intre. Holul rotund îl primește cu imaginea familiară a parchetului de stejar colorat în nuanța rozetei centrale a tavanului înalt din mijlocul căreia coboară un impunător candelabru stil Marie Louise. Domnule, binevoiți să așteptați aici. Voi informa pe mademoiselle 17 Hagiaturian de sosirea dumneavoastră, spune majordomul cu voce plată. Cu trenciul lui Marius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
unor cioturi groase, dincolo de care terenul se prăvălește abrupt. Din locul în care stau ascunși, se poate vedea panorama munților uriași și superbi. Soarele asfințește precipitat și culorile apusului explodează într-o diafană lumină roșietică care cuprinde tot cerul. Crepusculul colorat in nuanțe sângerii sau roz pal amestecat cu portocaliu inundă peisajul, până atunci mohorât, într-o ploaie de aur și pentru o clipă pădurea pare precum intrarea în Rai. Oh, ce splendoare! exclamă admirativ Romulus. Ai crede că norii au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
el Îi simțea adierea În aerul rece de dimineață din primăvara acelui an, numai că nu-și dădea seama ce se Întîmplă, de unde venea adierea aceea altfel percepută decît pală, obișnuită a vîntului de dimineață. Calul, cu flori din lînă colorată pe frunte, prinsă de harnașamentul lustruit pentru Întîmpinarea anotimpului, alerga la trap, vioi, prin dislocările timpului, dînd impresia că aleargă spre un alt orizont, În timp ce Lung moțăia pe capra șaretei Într-o dulce legănare, pe cîmpia goală, În inima secolului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
lucrarea reunește alături de bas-solo, care exprimă verbul voinței lui Dumnezeu, harpa și percuția, împreună conturând mereu starea de grație Divină. Varietatea instrumentelor de percuție reunește, alături de toacă (instrument reprezentativ al cultului religios ortodox), instrumente care vin să susțină și să coloreze sugestiv substanțialitatea cuvântului biblic. Suita pentru violoncel solo, op.48, nr. 2 (1981) este o lucrare în care compozitoarea își dezvăluie spiritul sintetic, marcând o flexionare a genului de suită pe care îl adaptează ethosului românesc. Resimțim astfel ecourile unei
Darul discografic al compozitoarei Carmen Petra Basacopol by Ruxandra Mirea () [Corola-journal/Journalistic/83435_a_84760]
-
simțeam foarte aproape, colabora pe deplin cu noi, cânta cu noi, suferea cu noi, eram ca o mare familie. Pe vremea aceea starul “number one” era actorul Mircea Crișan, el era sufletul serii, el ținea publicul nedespărțit de noi, soliștii, colora spectacolul cu umorul lui inconfundabil și cu bancurile care făcuseră epocă. Acest mare și neuitat comic al teatrului românesc de revistă (a făcut și film), stabilit de mulți ani în Germania, edificase un anumit cult în fața publicului, ceea ce sigur nu
Primul ?Cerb de aur? rom?nesc (III) by Octavian URSULESCU () [Corola-journal/Journalistic/83442_a_84767]
-
ăndărică. Orașul este de vis... Se vede că este un oraș turistic, pentru că e plin de turiști și de tentații. Primii se plimbă în grupuri bine organizate, fiecare ghid încercând printr-un obiect (umbrelă, șapcă, un băț cu 2-3 panglicuțe colorate în vârf) să-și diferențieze grupul sau de altul, iar tentațiile au forme variate: cristal de Bohemia, bijuterii din aur, bere adevărată șepci, tricouri și alte accesorii cu logo-ul "Praha". Nu știi în ce parte să te uiți ca să
CANDID premiat la Praga, "orașul păpușilor" by Raluca Tulbure () [Corola-journal/Journalistic/8360_a_9685]
-
kg. 10. Ceapă uscată Evaluarea se face la ceapă din arpagic și semănata direct în cîmp și este asemănătoare pentru ambele sisteme de cultură. a) Momentul de evaluare a producție în cîmp ... Se face cînd cămașă exterioară a bulbilor se colorează specific soiului cultivat. b) Numărul punctelor de control și mărimea lor ... Evaluarea producției se face după metodă analizei probelor. Probele se fixează și se marchează pe teren, pe soiuri, sisteme de cultură și parcele de cultură, în număr de 5
DECRET nr. 77 din 6 martie 1986 privind evaluarea, în cimp, a producţiei agricole vegetale. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106696_a_108025]
-
interpreți. Momentul cel mai colorat al serii, desigur, scena a treia. Marek Janowski a crescut nivelul contrastelor orchestrale, creșterea în volum fiind în opoziție cu dramatismul pianissimelor din scena a doua. Dialogurile, dintre Winkler (Alberich) și Arnold Bezuyen (un foarte colorat Mime) , apoi Winkler, Elsner (Loge) și Silnis (Wotan), încadrate de sunetul nicovalelor, au pregătit emoțional finalul dramatic al operei. Un final în care Daniela Denschlag, impunătoare Erda, a concentrat în jurul vocii sale de mezzo energia întregii orchestre, ca într-o
Seria Wagner by Sabina Ulubeanu () [Corola-journal/Journalistic/83499_a_84824]
-
în județul Putna și a fost liberată prin ordonanță de neurmărire. Nu de mult se descoperă la Vama Predeal hoții enorme. Vameșul, dovedit culpabil, este dat judecății; faptele sânt constatate, judele instructor nu poate da ordonanță de neurmărire, dar tribunalul colorează hoția astfel încît absolvă pe culpabil, sub cuvânt că "nu e articol de lege " în temeiul căruia să se poată rosti condamnarea. În judetul Prahova, administrațiunea descopere că un subprefect a comis o faptă odioasa de a alcătui liste de
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
lucru) ca țările limitrofe să intre în sfera de influență a Rusiei nu mi se părea o aberație. Totul era dacă această influență va fi benefică. Aveam să vedem. Nu ideile lui Petrică mă pasionau, ci iritarea lui, care le colora într-un mod particular. Eram curios să văd spre ce zone se va extinde, cu adevărat curios, ca și când ași fi citit pe viu un roman-foileton și așteptam a doua zi, nerăbdător, urmarea. III Se extinse un timp asupra destinului intelectualului
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
noi. Da, ceea ce trăisem înainte de căsătorie fusese minunat, dar cât putea să dureze? Își strânse cărțile și începu o nouă pasență. Stăteam alături și citeam presa literară, când o auzii spunând, în timp ce mâinile ei mari mânuiau, cu ezitări, micile cartoane colorate cu însemne pe ele. "Ei, te-ai mai gîndit?" Tresării. Avea o voce tandră, învăluitoare, dar presimții ceva și inima îmi bătu mai tare. "La ce să mă gîndesc?" "Cum la ce?! Când ai de gând să pleci?" "După ce naști
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
absurdului printr-o condamnare absurdă; nu, să rămână liberi și să descopere foamea și setea și bucuria somnului demult pierdute, sau să piară, alternativă firească, deloc lipsită de sens!) Nu, prieteniile se desfac, interesele superioare devin divergente, amintirile comune se colorează în negru, sărutul iubitei devine simbolul trădării, idealurile comune se retrag și ura acerbă, ura tenace și totală, însoțită de surorile ei bune, ranchiuna nedomolită și invidia infernală, își fac apariția. Esența unei solidarități, chiar descompuse, se topește, și gândul
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
visător ecoul pașilor mei în noapte, bucuria sau durerea nu sânt totdeauna fructul determinat al unor cauze determinante. Libertatea face să trăiască cu plenitudine totul, și atunci suferința în dragoste aduce din adâncuri bucurii stranii și necunoscute, iar fericirea se colorează violent cu luminile infernului. Îndoiala ne trezește cugetul, producând în spiritul nostru certitudinea că existăm, gândire suverană și divină care ne supraveghează urâtul, ne alungă ranchiuna, lasă altora izbânzile și acceptă pentru sine înfrîngerea. Frumoasă noapte! Frumos oraș curat zăcând
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
că fusese sensibilă la mâhnirea mea sau că mă găsea în sinea ei oarecum mai puțin vinovat decât maică-sa. Era liniștită, stătea alături lângă mine la birou și capacitatea ei de a răbda era uimitoare. În timp ce eu lucram ea colora desene și mă făcu și pe mine în diverse variante, aplecat asupra hârtiei, uitîndu-mă pe fereastră sau stând întins pe pat cu mâinile sub ceafă. Am auzit că o necăjești pe mama'', îi spusei într-o zi, în treacăt, văzîndu-mi
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
terne sânt atrase de o viață violentă, desigur o atracție instinctivă, viscerală, nu s-o provoace direct, ca Matilda, ci s-o îndure de la altul, cu groază reală, sinceră, cu oroare. Da, dar groaza aceea reală și sinceră, oroarea aceea, colorează violent și fascinant o lumea prea cenușie și monotonă. Suzy semăna cu Căprioara, cu deosebirea că ea avea darul să te incite s-o inventezi pe gustul tău; în acest sens nu era ternă, dimpotrivă, era înzestrată eu o imaginație
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
inspectând refugiul sferic. Observă un obiect pus în vârful grămezii de comori recuperate. Era, fără nici un dubiu, un solido înrămat al fetiței, chiar dacă fetița din imagine era bine îmbrăcată și surâzătoare, cu părul curat și pieptănat, cu o panglică viu colorată în șuvițele blonde, haine imaculate și o piele roz. Sub solido, era scris cu litere aurii: First Grade Citizenship Award Rebecca Jorden Vocea lui Hicks răsună în conducta de aerisire: ― Ripley. Ripley?... E-n ordine acolo? ― Da. (Conștientă că poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
să merg mai departe, duhnind a parizer, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Până la urmă, am evadat din subsol, ieșind în lumina toxică a „Universității“. Am tras adânc în piept, umplându-mi plămânii cu aer din centru: rece, pișcăcios, colorat de gazele eșapamentelor. Abia atunci am început să mă simt puternic, colosal. Aproape că meritam un premiu pe care, în absența juriului, mi l-aș fi înmânat și l-aș fi primit singur, cu-aceeași încântare. În fond, aveam predecesori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
cu tot cu oameni și clădiri, în sufletul meu de copil și adolescent comunist. Un desen nesigur, supraimprimat delicios în memoria mea afectivă. Dulapul cu vechituri; Pif-urile cu eroi invulnerabili și aventuri din alte epoci; țigările „Papastratos“ (furate pentru hărțile misterioase și colorate de pe spatele pachetului); podul cu bancnote umede și roase, mari cât carnetul de note, pe care se răsuceau niște cifre de neimaginat: 10 000 000 lei; buteliile de deodorant „Magnolia“, pe care le foloseam pe post de-aruncătoare de flăcări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
pe 39 de canale. La orice oră, puteai să cumperi opt feluri de pâine la magazin. Pe marile bulevarde, oriunde întorceai capul, vedeai coloane de X5, Cayenne și Touareg, din care coborau costume, parfumuri, tocuri de zece centimetri. Orașul se colorase, viața la fel. Nu mă interesa. Grijile crescuseră, ca igrasia pe-un perete curat. Fugisem în permanență de răspundere, evitasem să fiu pus în situația de-a lua decizii, de-a-mi deplasa universul personal într-o direcție clară. Era mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
de detaliu. Pe unele dintre ele mi le mai aminteam: ce-obiect îi oferă Fred Vasilescu d-nei T. sau ce-i face Petru Anicet Anișoarei cu prosopul. Plutea o aură liniștită, de teroare, în sală. Studenții transpirau, obrajii li se colorau în alb-vișniu, ochii li se dilatau. Unii izbucneau în plâns. „Fiziologia groazei la Rebreanu“, „Începuturile nuvelei românești“, „Forme fixe în poezia lui Eminescu“. Subiectele se succedau năpraznice, exacte, alese cu cap. Mă simțeam bine de partea cealaltă a catedrei, protejat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
lucrasem la ele, șlefuindu-le amănuntele). Stârneam când milă, când respect, când compasiune. Era o nebunie să studiezi atâtea sentimente; plăcerea se-amesteca firesc cu dezgustul. Sufeream de toate maladiile posibile, mai puțin cele fatale. Le desfăceam estetic, ca anemonele colorate din batista lui Maxențiu. Mă pricepeam. Distorsionam adevărul cu măsură, pornind de la ceva real, chiar puțin dureros, și ajungând la catastrofa scontată. Amplificând inteligent, îmi vindeam suferința celor interesați. La serviciu, aveam când ulcer, când gastrită cronică, în funcție de situație: dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
același fel: „Du-te-n pula mea!“ Fiecare pleca apoi la mașina lui și coloana se punea în mișcare. Orașul mai fusese împânzit de niște bicicliști demenți, care pedalau frenetic, făcând slalom printre mașini. Purtau șepci și gecuțe de fâș, colorate cu numele firmei care îi arunca la bătaie. Agitații ăștia pe două roți cărau pizze și sandwichuri, ziare și cărți, mape de corespondență și colete cu acte și dosare, strecurându-se pe oriunde, adică peste tot: în stațiile de autobuz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
vechi, nici bine, nici rău, ca la o pensiune ieftină. Geamul se prelungea cu o manetă de vatman, pe care-o învârteai degeaba: nu se clintea un milimetru. Sub el, în colț, o chiuvetă de pe vremuri, cu robinete în stea, colorate cu-o pastilă de faianță pe mijloc: roșu, pentru apa caldă; albastru, pentru aia rece. Nu le puteai confunda. Chiuveta fusese proiectată în formă de inimă și se închidea ca un dulap; dacă nu erai atent, capacul îți sărea singur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]