9,508 matches
-
bun sfârșit, Să ajung la concluzia că un suspect e nevinovat de crima care îi este imputată mi se pare cel mai bun sfârșit pentru o misiune polițistă, albatros, o spun cu tot respectul, Începând din acest moment declar terminată comedia numelor codificate, dumneavoastră sunteți un comisar de poliție, iar eu sunt ministrul de interne, Da, domnule ministru, Să vedem dacă ne înțelegem o dată pentru totdeauna, voi formula altfel întrebarea pe care v-am pus-o acum câteva minute, Da, domnule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
încă o dată și încă o dată. Uneori un om supraviețuiește multă vreme unei epoci în care și-a avut locul lui până în alta care îi este necunoscută, și atunci celor curioși li se oferă unul din cele mai ciudate spectacole din comedia umană. De pildă, cine se mai gândește acum la George Crabbe? În vremea lui a fost poet celebru și lumea i-a recunoscut geniul cu o unanimitate devenită destul de rară în complexitatea superioară a vieții moderne. El își învățase meșteșugul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
priorul În cele din urmă. Eu nu voi spune nimic. Deocamdată. 5 Zorii zilei de 10 august Dante ieși În stradă În zori, după o scurtă odihnă, populată cu imagini neliniștitoare. Fețele viilor și ale morților se contopiseră Într-o comedie macabră, În care expresia zeflemitoare a lui Cecco se suprapunea peste rana cumplită a lui Bigarelli, iar corabia masacrului, ieșită din nou În larg, călătorea cu Încărcătura ei de cadavre spre tărâmurile dinspre apus. El Însuși parcă străbătuse o mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
frenetic al mecanismului care continua să se rotească. - Da! Și aici, În San Giovanni, aceasta e coroana mea! răspunse Dante, continuând să fixeze scânteierea, Îmbătat. Imaginea atât de Îndelung căutată a slavei cerurilor se afla acum acolo, În fața lui, iar Comedia Își găsea În sfârșit epilogul. - Asta a fost scris de Dumnezeu În natura imensei străluciri, asta va zugrăvi cuvântul meu pe pergamente, asta vor citi oamenii ca ultimă pildă! Guido Bonatti părea Împietrit. - Nu... nu e cu putință! bâigui, venind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
și alții se grăbiră spre primărie, unde se dădea vinul de onoare. Morții fură uitați în fața tartinelor și a vinului spumant. Oamenii vorbiră. Se și râse, din nou. Lumea plecă după o oră, cu promisiunea să repete, an de an, comedia inimilor grele și a amintirilor. Destinat a fost la ceremonie și a stat în primul rând. Mă aflam la doi metri în spatele lui. Dar la primărie nu a venit. S-a întors încet la Castel. Deși ieșit la pensie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
acte est sanglant, quelque belle que soit la comădie en tout le reste. On jette enfin de la terre sur la tête, et en voilà pour jamais“ (Blaise Pascal, „Cugetări“, frag. 198) „Ultimul act e sângeros, oricât de frumoasă ar fi comedia în rest. În cele din urmă ți se aruncă țărână în cap și adio pentru totdeauna.“ Există cuvinte care îți fac pielea găină și care îți taie picioarele și mâinile. Acestea, spre exemplu. Nu cunosc viața lui Pascal și, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
pentru totdeauna.“ Există cuvinte care îți fac pielea găină și care îți taie picioarele și mâinile. Acestea, spre exemplu. Nu cunosc viața lui Pascal și, de altfel, nici nu mă interesează, dar cu siguranță că nu a apreciat prea tare comedia despre care vorbește. Ca și mine. Ca Destinat, fără îndoială. Trebuie să fi băut și el din vinul acru, și să fi pierdut devreme chipuri iubite. Altfel nu ar fi putut scrie asta niciodată: când trăiești pe un covor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
interzisă. Avea în mână o pușcă, dar nu o pușcă precum a ta - bună pentru ucis oameni sau pentru a te ucide, nici o pușcă de vânătoare, cred. O pușcă ridicolă, de recuzită sau de copil. Părea un bufon dintr-o comedie. În momentul acela, l-am urât mai mult decât orice pe lume. A bălmăjit niște cuvinte pe care nu le-am înțeles. I-am întors spatele. Aș da viața a mii de oameni ca el pentru o secundă în brațele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
că, dacă tot e măritată cu marele și mai vârstnicul actor, cu Maestrul, și joacă numai în familie (că de-aia am primit eu rolul în spectacolul ăsta, că eram nevastă-sa!!!), s-o ajute soțul... că să încerce în comedie, biata Loredana, în dramă nu merge. Și trece la scenografie, costume, se ia și de haine, vezi?, costumele, într-adevăr, particularizează și probează funcționalitatea personajelor, dar ele ilustrează doar epoca elisabetană, au o notă de ostentativ și sunt clișee. Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
rămas pe bune cu gura căscată, Cezarina și Regizorul!!! -, bărbații se știau de mult, profesia îi adusese unul lângă altul. Viața e ciudată uneori, adună laolaltă cele mai neașteptate persoane. Fiecare știe perfect ce poate celălalt, Cezarina era bună în comedie, Loredana încercase mai mult în dramă, deși criticii o trimiseseră la Caragiale - mulți uitaseră că ea debutase în O noapte furtunoasă și făcuse succes, cântase excelent în montarea aia. La acel mașina noastră din povestea cu nevasta - proprietăreasă, se reacționează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
mie îmi asta trebuia? Că erau activiștii PCR cu ochii cât cepele pe noi, mai ales pe intelectuali. Așa ai apărut pe lumea asta, dintr-un preot ca un soare și din mine, o învățătoare talentată la teatru, și la comedie, și la dramă, ai venit vorbind deja de la început. Cu intonație, ce-i drept, doar că grăbeai, cam grăbeai... Tu, băiete, să te faci actor, că numai cu tine vorbesc eu, cu alții nu, ce să înțeleagă ăia din viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
Oh, să cazi astfel pradă iubirii, pe melodia languroasă, magică, a unui astfel de cântec! Ultima scenă se petrecea Într-o grădină de pe acoperișul unui imobil și violoncelele suspinau către luna muzicală, În timp ce o intrigă spumoasă, cu aventuri galante și comedie facilă, tălăzuia În lumina produsă de lămpile de calciu. Amory se topea de nerăbdare să devină un obișnuit al grădinilor suspendate, să cunoască o fată care să arate la fel de grozav - cel mai bine chiar pe fata de pe scenă, al cărei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
fi de mare folos. Vaga dorință de a juca roluri nemuritoare În cadrul Asociației Dramatice Engleze i s-a evaporat când a aflat că talentele cele mai mari și minți, cele mai ascuțite se concentrau la Triangle Club, o asociație pentru comedia muzicală, care Întreprindea anual un lung turneu de Crăciun. Între timp, simțindu-se straniu de singur și de agitat În cantină, cu sufletul plin de noi dorințe și ambiții, a lăsat primul trimestru să treacă, oscilând Între invidia față de succesele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
picioarele Într-o poziție sugestivă, iar când instructorul a pornit să bată din palme și din picior și să indice ritmul cu vocea, au Încropit un dans. Clubul Triangle era un mușuroi uriaș, fierbând de activitate. Prezenta anual câte o comedie muzicală, plecând În turneu cu toată distribuția, corul, orchestra și decorurile. Turneul dura toată vacanța de Crăciun. Libretul și muzica erau opera studenților; cât despre club, era instituția cea mai influentă, căci peste trei sute de studenți Își disputau anual calitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
instituția cea mai influentă, căci peste trei sute de studenți Își disputau anual calitatea de membru. După o victorie lejeră În prima competiție pentru premiul Princetonian din anul al doilea, lui Amory i s-a Încredințat un rol vacant din distribuția comediei, cel al lui Ulei Încins, locotenentul piraților. În fiecare seară a ultimei săptămâni repetaseră la Cazino Ha, Ha, Hortense!, de la două după-amiaza până la opt dimineața, ținându-se treji cu o cafea neagră și tare și dormind la cursuri, În pauze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
să porți un mic Triunghi de aur pe lanțul de la ceas. Ha, Ha, Hortense! fusese rescrisă de șase ori și avea trecute În program numele a nouă colaboratori. Toate spectacolele de la Triangle Începeau prin a fi „altceva, nu o simplă comedie muzicală“, dar când cei câțiva autori, președintele, instructorul și comitetul profesorilor Își isprăveau treaba, tot ce mai rămânea era spectacolul Triangle cel vechi și de nădejde, cu vechile bancuri pe care te puteai bizui, cu vedeta din rolul principal care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Orfanii de Război Francezi, care Însuma un dolar și douăzeci de cenți, cu care-și cumpăraseră niște brandy, În caz că ar fi răcit În noaptea ce Începuse. Își terminaseră seara la un cinematograf, izbucnind În hohote de râs sistematice la o comedie străveche, spre enervarea uimită a celorlalți cinefili. Intraseră cu ajutorul unei strategii notabile: fiecare băiat care intra Îl arăta cu degetul pe cel din urma sa. Sloane, care Încheia plutonul, negase că i-ar cunoaște sau că ar fi răspunzător de Îndată ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
mine, dar eu nu cred, chiar dacă m-am bucurat peste măsură de laudele primite. Acum am vârsta care trebuie, dar am alte priorități, viața mea curge altfel. Am debutat în teatrul mare la Nottara cu un rol comic într-o comedie cu oarece haz, alături de foarte mari nume ale teatrului românesc, dar atât: nu a fost să fie de mine acel teatru, experiența mi-a arătat doar că pot sta alături de ei. La Național am stat vreo șase luni deoparte, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
dușmani printre actorii care erau deja la vârsta la care se puteau impune și care gândeau că doamna ar mai putea sta și acasă. Nu am dovezi, dar cam așa cred că stăteau lucrurile. Naționalul se inaugurase, Beligan venise de la Comedia director general, chestie care l-a făcut pe Horea Popescu să se apropie de apoplexie, dar nu avea ce face, Beligan era, la urma urmelor, Beligan și pentru conducerea de partid și de stat asta era important - și acesta nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
fără să facă sau să spună ceva. Într-o zi s-a aflat că a murit. Tocmai repetam Eunucul la Bulandra. Ajunsesem acolo după ce Tavi l-a chemat pe Besoiu, pe atunci director, să vadă examenul clasei mele cu această comedie antică. Examenul fusese un succes nebun, așa că Eunucul nostru a intrat în repertoriul Bulandrei, unde avea să facă peste o sută de reprezentații cu săli arhipline în numai o stagiune. ― A murit Meșterul! spune Stelică Nistor și se pune pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
Dacă n‑ar fi așa de grosolan, n‑ar fi fost în stare să ucidă. Avea nevoie de grosolănia asta. Slăbiciunea ar fi fost neavenită, ar fi contrazis imaginea acestei meserii. Mama are încă în fața ochilor gura lui căscată la comedia cu Heinz Rühmann. Acest film preferat, favoritul absolut în materie de filme, e Crușon flambat. L‑a văzut de mai multe ori, dar nu s‑a plictisit de el. La acest film doar el a remarcat finețurile, pe când ceilalți se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
numeroase fabrici și întreprinderi. Franz Olah, deputat al Partidului Socialist‑Democrat al Austriei și președinte al Sindicatului Muncitorilor din Industria Construcțiilor și a Lemnului, a contribuit decisiv în 1950 la reprimarea grevelor comuniste. Haufen = grămadă, adunătură, dar și detașament. Feuerzangenbowle = comedie germană foarte populară, realizată în 1944. Adalbert Stifter (1805‑1868), scriitor austriac. Zwettl = orășel situat într‑o regiune cu multe păduri (Waldviertel) din Austria Inferioară, la aproximativ 60 km de Viena. Joc de cuvinte intraductibil: Biedermeier = 1. curent cultural, modă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
acest oraș, dar, după ce am văzut Șoferul de taxi și Cowboy-ul de la miezul nopții, New York-ul a devenit orașul viselor mele. Însă acum ajunsese locul preferat de orice vedetă la modă care-și dă aere că vine să studieze arta comediei muzicale pentru o jumătate de an sau un an. Ce mă enerva cel mai mult la Monkey, În afară de atracția lui ciudată pentru New York, era tocmai faptul că reușea să se integreze atât de bine În atmosfera de aici. În fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
cu mine ca să-mi pună Întrebarea aceea stranie despre urechea lui Van Gogh. El nu se Încadra deloc În peisajul New York-ului. Restaurantul japonez părea să se integreze perfect, la fel și chelnerii și clienții lui, care vorbeau cu toții despre comediile muzical, despre jazz, pictură, investiții imobiliare, acțiuni la bursă. Bărbatul Însă respira un aer diferit. N-aș putea să-l definesc exact, dar avea ceva din aerul lui Robert de Niro din Șoferul de taxi sau al lui Dustin Hoffman
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
care, fie vară, fie iarnă, dădeau raită prin cartier călare pe niște scutere. Puteai să strigi În gura mare „Cocaină!“, că tot nu era nici un risc să apară poliția. De ce-i plăcea oare lui Yaguchi să joace genul ăsta de comedie ieftină? De ce oare atunci când spunea ceva, Îți dădeai imediat seama că nu făcea decât să repete informațiile auzite din altă parte și că prin aceasta Încerca să se convingă de realitatea lor? — Acum sunt la modă mai degrabă stimulentele, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]