3,155 matches
-
nu exprimă doar individualitatea unui autor, ci și o anume concepție despre lume, proprie limbii în care se exprimă.28 Scriitorii bilingvi sunt deosebit de sensibili la această identitate semantică a limbii. Milan Kundera, de pildă, analizează semnificația profundă a cuvântului compasiune și observă că, în limbile romanice înseamnă simpatie pentru cel care suferă, în timp ce în cehă, poloneză, germană, suedeză înseamnă capacitatea empatică, puterea de a trăi alături de celălalt nefericirea sa. În primul caz, "A iubi pe cineva din compasiune înseamnă a
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
a cuvântului compasiune și observă că, în limbile romanice înseamnă simpatie pentru cel care suferă, în timp ce în cehă, poloneză, germană, suedeză înseamnă capacitatea empatică, puterea de a trăi alături de celălalt nefericirea sa. În primul caz, "A iubi pe cineva din compasiune înseamnă a nu-l iubi cu adevărat."29 În cel de-al doilea, "Acea compasiune (...) determină (...) capacitatea maximă a imaginației afective, arta telepatiei emoționale. În ierarhia sentimentelor, acesta este sentimentul suprem."30 Pentru a sublinia această încărcătură semantică proprie fiecărei
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
în timp ce în cehă, poloneză, germană, suedeză înseamnă capacitatea empatică, puterea de a trăi alături de celălalt nefericirea sa. În primul caz, "A iubi pe cineva din compasiune înseamnă a nu-l iubi cu adevărat."29 În cel de-al doilea, "Acea compasiune (...) determină (...) capacitatea maximă a imaginației afective, arta telepatiei emoționale. În ierarhia sentimentelor, acesta este sentimentul suprem."30 Pentru a sublinia această încărcătură semantică proprie fiecărei limbi își intitulează un capitol consacrat analizei dezacordului lingvistic ce se află la baza separării
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
victime ale procesului); în alte contexte, ar putea fi interpretat ca "inoperant" și s-ar traduce atunci prin degeaba. Însă, spre deosebire de păgubitorul biet, din nefericire nu poate să trimită decât la subiectul frazei. În plus, "bietul!" combină valoarea păgubitoare și compasiunea din partea enunțătorului, pe când din nefericire, după cum reiese și din exemplul nostru, nu presupune compasiune, doar dacă trimite la însăși actele enunțătorului. Folosirea lui din nefericire este strâns legată de o literatură narativă orală care pune accent pe efecte dramatice. Naratorul
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
ar traduce atunci prin degeaba. Însă, spre deosebire de păgubitorul biet, din nefericire nu poate să trimită decât la subiectul frazei. În plus, "bietul!" combină valoarea păgubitoare și compasiunea din partea enunțătorului, pe când din nefericire, după cum reiese și din exemplul nostru, nu presupune compasiune, doar dacă trimite la însăși actele enunțătorului. Folosirea lui din nefericire este strâns legată de o literatură narativă orală care pune accent pe efecte dramatice. Naratorul consideră că acțiunea se întoarce împotriva celui care s-a angajat într-un demers
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
ci naratorul este cel care îl descrie printre rânduri modificându-i numele ("dureroasă pe care o scrie în mijlocul tărăboiului și al copiilor îndârjiți"). Folosirea demonstrativului empatic nu are nimic surprinzător într-un roman care face, în mod sistematic, trimitere la compasiunea cititorului și în care până și naratorul își compătimește personajul; această scrisoare: ca element inclus în scrisoarea Piciului, determinantul acest are valoare deictică (el desemnează întocmai scrisoarea pe care destinatarul, fratele Piciului, trebuie să o țină în mână, adică obiectul
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
de sănătate), există totuși „insule“ de performanță deosebită în diverse specialități medicale, comparabile sau chiar superioare celor din vestul continentului, recunoscut tradițional prin standarde ridicate în toate domeniile, inclusiv la indicatorii din domeniul medical. Un pacient nu are nevoie de compasiune. Pacientul așteaptă doar competență, condiții de spitalizare decente și un comportament civilizat, apropiat de suferința lui, din partea medicilor și a personalului medical. Încurajarea nejustificată, exagerată, nedublată de competență, îl duce din nou la disperare. Realizează acum că ultima lui șansă
Diagnostic by Mirel Cană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1368_a_2725]
-
și cu detașare. Acolo este imposibil să resimți vreo plăcere și ești pe deplin implicat. Dac-ai fi detașat, aproape orice de acolo ți s-ar impune ca inepuizabilă sursă de alimentare a umorului. Unora dintre oamenii sănătoși, după ce înving compasiunea de circumstanță, chiar așa li se înfățișează lucrurile. Ei nu văd bolnavul, ci omul redus la caricatura lui, omul care dintr odată se scapă pe el și-o ia la fugă dezorientat, cât speriat, cât rușinat. Scena li se pare
Diagnostic by Mirel Cană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1368_a_2725]
-
devenit dramatică, fără ca puterile europene să miște un deget pînă în 1826. Doar Metternich va veghea, fiindcă Austria era mai mult decît oricare interesată de evoluția fervorii naționaliste. Însă emoția a sensibilizat Europa Occidentală, pe de o parte datorită unei compasiuni pur filantropice față de victimele masacrului, pe de altă parte datorită unei solidarități confesionale difuze: deși ortodocși, grecii erau creștini. Eugène Delacroix expune tabloul său reprezentînd masacrul din Chios, arta romantică adoptă cauza greacă, comitetele filoelene se multiplică, Chateaubriand și Victor
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
d'Arc este cea mai curajoasă femeie a tuturor timpurilor, în viziunea lor un fel de sufragetă medievală lovită de obscurantismul episcopului francez Cauchon. Cel mult această stimă este nuanțată, pentru francezi ca și pentru alții, de un fel de compasiune din partea lor. Pentru britanici, celelalte popoare au neșansa de-a trăi în ignoranța libertății, într-un soi de vast Orient ale cărui porți se deschid chiar din portul Calais, fiind vorba aici chiar de cei foarte apropiați care suportă povara
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
se limitează la a se păstra în rezervă, fără a condamna regimul care îndruma mîna asasinilor. Aceasta o va face populația însăși, dar nu putem ști dacă această revenire, marcată prin dezertări din ce în ce mai numeroase din armată, a fost motivată de compasiunea în fața unei astfel de hecatombe ce i-a indignat pînă și pe ocupanții germani, sau a fost o reacție la extinderea gherilelor și a militarizării extreme a statului ustaș. Exemplul croat corespunde paroxismului unei furii exasperate din cauza manipulărilor teritoriale consecutive
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
regimului comunist, văzută însă de scriitor, cu luciditate, ca iminentă, cum o vădesc paginile jurnalului său. Prietenii au fost impresionați de sobrietatea cu care Sîrbu vorbea despre propria moarte, pe un ton ușor, glumeț-autoironic, evitând cu obstinație penibilul exprimării unei compasiuni convenționale. Ca să-l cităm pe Virgil Nemoianu, Gary "moare cu demnitate de senator roman"36. Revenind la considerațiile despre arta epistolară a scriitorului, se cuvine să mai menționăm că Ion D. Sîrbu nu scrie neglijent, ci compune atent, dozează cu
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
op. Cit., pp. 60 sq. 27 R. de Vaux, op. Cit., p. 424. În ceea ce urmează, noi folosim analizele sale, pp. 424-431. 28 De Vaux, p. 428: "Dar nu pare exact să se afirme că El i-a dat și blândețea și compasiunea sa lui Iahve, care ar fi fost la început un zeu sălbatic și violent, în textul probabil vechi al Ieșirii, 34: 6, Iahve se autodefinește drept "Dumnezeu iubitor de oameni, milostiv"", ibid., p. 429. Esențialul revelației este concentrat în Decalog
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
a acestuia. Avesalom e înfățișat ca o țintă mută; nu se zbate, nu strigă. Bacovia și l imaginează „gemînd”8), nu singur, ci multiplicat, chemîndu-l să-l elibereze. Simțea, oare, vreo afinitate cu el? Cred că da, căci unde e compasiune, trebuie să fie și asemănare. Pînă la 24 de ani, cînd scrie „Furtună”, Bacovia avusese motive, nu o dată, să se considere, moral, un Avesalom. După alți douăzeci de ani, cînd o publică, are și mai multe, căci în fața sa stă
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
scriitorilor”.2) Ororile - au încercat și unii mai tineri s-o demonstreze - pot fi privite cu detașare, „estetic”. Așa a procedat, de pildă, Ion Vinea în „Visul spînzuratului”, poem datat 1915, în care ironia e, cu premeditare, mai pregnantă decît compasiunea: „Spînzuratul vînăt din grădină/Plin de rouă și de frunze moi (în revistă: noi - n. m.)/ Senvîrtește-n axu-i de lumină/Fără frică de ninsori și ploi/ Și rîzînd cu ochii amîndoi.// Spînzuratul pînă-n dimineață/Pe același gînd s-a legănat
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
și făcută cu distanță, iar ici-colo cu ironie. în „La Belle Époque”, epoca studenției lui Bacovia, și în cea interbelică, multe din obiceiurile pariziene erau împrumutate și ilustrate copios de „Micul Paris”. Celibatare și prostituate Două categorii de femei stimulează compasiunea lui Bacovia: celibatarele („fetele cu multe roze la pasiv”) și prostituatele. Primele sînt memorabil portretizate în poemul „Amurg de vară”: „Histerizate fecioare pale,/ La ferestre deschise, palpită,/ în amurguri roșii, nupțiale,/ Stau pale, și nu se mai mărită”1). Soarta
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
ajungă la cauzele ei13). Prostituatele lui Bacovia sînt anonime, deziluzionate, umile. N-au alura de „mercenare ale dragostei” ce-și merită soarta. Figurile lor nu se asociază cu ideea de viciu: viciul aparține „femeii moderne”, „femeii burgheze”, „cochetei”. Lecția de compasiune Din glosa precedentă lipsesc cîteva „accente”. N-am subliniat că versurile din „Amurg de vară” sînt un exemplu semnificativ pentru comprehensivitatea inimii lui Bacovia. Spus simplu, poetul evocă un tablou cu „fete bătrîne”, pe care le privește cu compătimire și
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
ca să-i privesc,/ Dar mă cuprinde-o jale...// Căci parcă-mi spuneun nu-știu-ce.../ Ca mîine poate am să mor -/ Și dînșii n-or mai fi priviți/ De nici un trecător...” („Regret”)13) în „Pastel”, chiar cu o nuanță în plus de compasiune: „Sărmanii plopi de lîngă moară/ Cum stau de singuri, singurei -/ Și cum mai ninge peste ei.../ Sărmanii plopi de lîngă moară!// Cum negre gînduri cad pe mine/ Cînd mă gîndesc că am să mor.../ Așa cad corbi pe vîrful lor
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Taifun, Ed. Minerva, „Arcade”, p. 368. 13. Vezi: F. Brunea Fox, „Rondul de noapte”, în Reportajele mele, Ediție îngrijită de Lisette Daniel-Brunea, Ed. Eminescu, 1979, p. 263-268; Idem, „Ulița babalîcilor”, în Memoria reportajului, Ed. Eminescu, 1985, p. 127-133. Lecția de compasiune 1. Note și amintiri, Ed. ,,Cartea Romînească”, 1933, p. 43. 2. Opere, p. 82. Alienații 1. Opere, p. 45. 2. Arhivele Naționale Bacău, Fond: Primăria Bacău, dos. 26/19011902, f. 3. 3. Ibidem. Fotografia din 1926 1. Opere, p. 462
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
din trup, ceilalți le exteriorizează, le lasă să curgă, le varsă în văzul lumii. Omul religios se plînge pe sine: poetul, cel mai adesea, îi plînge pe alții. Lacrima unuia e pentru autocompătimire; a celuilalt e de regret sau de compasiune. Așa cum în istoria vieții religioase a existat o perioadă de abundență lacrimală, la fel s-a întîmplat și în istoria vieții literare. De la romantism pînă la ultimele decenii ale secolului al XIX-lea, lacrima a fost unul din termenii frecvenți
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
8 cm 18 Radiological diagnosis Ulcerative colitis: Toxic megacolon Tratament Nu există trat specific sau curativ Măsuri individualizate, utilizare judicioasă a medicamentelor posibil toxice Obiective: - Creșterea calității vieții - Scăderea riscului de complicații - Evitarea chirurgiei Medic interesat de boală, dotat cu compasiune și capabil de angajament pe termen lung 130 15 Măsuri generale Educația pacientului Dietă echilibrată, restricții minime Suplimentare cu Fe, Ca, acid folic Sport Spitalizați-prevenția tromboemboliilorciorapi, heparină G molec joasă Evitarea anticolinergicelor, AINS, AB Preparate -Acid 5aminosalicilic Sulfatate-salazopirina (sulfapiridină-5ASA) Non-sulfatate
Note de curs GASTROENTEROLOGIE by Carol STANCIU Anca TRIFAN () [Corola-publishinghouse/Science/91858_a_93257]
-
lucru, cel puțin inițial, în faza compensată, și, doar când apar semnele de decompensare se recomandă pensionarea. Suportul psihologic din partea medicului curant este esențial pentru tratamentul pacientului cu CH. Pacientul trebuie să primească toate informațiile cerute despre boală, înțelegere și compasiune, ghidare în a putea menține compensarea bolii, recunoașterea și depășirea perioadelor de decompensare. Prognosticul, deși infaust, nu este fixat la 2, 5 sau 7 ani, mulți pacienți supraviețuind peste 10 ani. Adevărul nu trebuie ascuns unui pacient dornic să-l
Note de curs GASTROENTEROLOGIE by Carol STANCIU Anca TRIFAN () [Corola-publishinghouse/Science/91858_a_93257]
-
ca și în prezent. Chris Anderson, între altele, încearcă să argumenteze că termenul de "literatură non-ficțională" este preferabil, apelând la origini. El citează din Literatura faptului, remarcând că Weber a fixat terminologia (ix). Făcând asta, totuși, Anderson procedează cu multă "compasiune" atunci când se referă la ceea ce scrie Weber. Weber oferă termenul de "literatură non-ficțională" numai ca pe o variantă atunci când spune: Aici voi folosi un simplu termen descriptiv: literatură nonficțională". Și face aceasta după ce atrage atenția cititorilor săi (dintre care se
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
un stil empatic de intervievare și de relatare prin extinderea dialogului. Fără a recurge la redarea fonetică a dialectului, Cahan a surprins idiomul și aspectul exterior, exaltarea și uluirea oamenilor din fiecare colț al lumii" (Kerrane and Zagoda, 76). Prin compasiune, prin cuvintele directe ale altora vorbind în numele lor propriu, prin apelul la un numitor comun al dialectelor și aspectului exterior, Cahan a încercat să reducă distanțele retorice și culturale - să depășească "scindarea" de care vorbea Rischin - dintre subiectivitățile alienate care
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
care i-a adus trupul într-o asemenea stare. Dar, plin de milă față de un asemenea nenorocit, am început să-l întreb ce l-a adus în starea aceasta. Aruncându-mi o privire plină de pocăință care cerșea milă și compasiune, și-a ridicat cu multă greutate vocea deasupra unei șoapte și mi-a spus că fusese bolnav de șase săptămâni în acea închisoare tristă și că nu avea nici o alinare decât pâine și apă, cu puțină bere din când în
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]