3,948 matches
-
PANSEURI 1. CIRCULÂND.... PE CONTRASENS 1. A perdut pe toate planurile! Cauza? Un neiertător cataclism....sentimental! 2. Dată fiind abundența materialelor de construcție și au construit fiecare, înflăcărați, câte un castel...din nisip!. 3. Nici marii avari nu vor dormi confortabil, într-o casă...de bani! 4. Ce diferite sunt pe ansamblul lor, dar și fiecare în parte, caracterele...mașinii de scris ! 5. Scrisorile de valoare, banii și bijuteriile de familie sunt ținute sub cheie, într-o casetă...audio ! 6. Un
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
După doi ani de calificate antrenamente, n-a învățat a prinde șoareci, banala pisică...de mare ! 12. E de mirare că n-a murit! A tras în el sute de cartușe....de țigări ! 13. A muncit o viață! Acum locuiește confortabil într-o superbă casă...a scărilor ! 14. Metropola are zeci de cartiere; el continuă să caute, cartierul...general ! 15. Se cunosc multe femei ce poartă pe umerii lor greutăți inimaginabile, păstrându-și zâmbetul; ... cariatidele ! 16. De când cu originala economie de
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
ies mulți bani din ceea ce faci? Lovindu-mă ușor cu palma peste coapsă, ca să-mi atragă atenția că nu Își terminase Întrebarea, adăugă: — Nu vreau să par nepoliticoasă. Ce vreau să știu e: câștigi destul cât să ai o viață confortabilă? Înainte de a-i răspunde, m-am mai uitat o dată la luxul opulent care mă Înconjura: — Eu, confortabil? Cum nu, ca un scaun Bauhaus. La acest răspuns, ea râse. I-am zis: — Nu mi-ai răspuns la Întrebarea cu privire la familia Pfarr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
că nu Își terminase Întrebarea, adăugă: — Nu vreau să par nepoliticoasă. Ce vreau să știu e: câștigi destul cât să ai o viață confortabilă? Înainte de a-i răspunde, m-am mai uitat o dată la luxul opulent care mă Înconjura: — Eu, confortabil? Cum nu, ca un scaun Bauhaus. La acest răspuns, ea râse. I-am zis: — Nu mi-ai răspuns la Întrebarea cu privire la familia Pfarr. — Nu ți-am răspuns? — Știi al naibii de bine că nu. Ridică din umeri: — Îi cunoșteam. Suficient de bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
tras diamantele spre mine. Pietrele, lovindu-se una de alta cu un clinchet precum o mână de bile de sticlă, erau reci la atingere și grele În mâna mea. Era greu să-ți imaginezi o femeie purtându-le: păreau la fel de confortabile ca un set de tacâmuri. Lângă masă era o servietă. Am ridicat-o și m-am uitat În ea. Era plină cu bani - dolari și lire sterline, așa cum mă așteptam - și mai erau și două pașapoarte false pe numele Herr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
va Învăța să o iubească din nou. Așa că a rămas cu el. — Dar Între timp, el s-a pus să te distrugă pe dumneata, propriul lui socru. — Exact, Întări Six. Iar În tot aceast timp, a stat acolo În căminul confortabil pe care li-l asiguraseră banii mei. Dacă Grete l-a omorât, cum spui dumneata, atunci cu siguranță trebuia să se aștepte la asta. Dacă nu l-a omorât ea, aș fi fost foarte tentat să aranjez eu Însumi acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
bâte și ale unui box. Cel puțin nu deocamdată. Nu riscau ei să se verse ceva pe covor. În celălalt capăt al Încăperii se aflau un glasvand, un corp de rafturi pentru cărți și un birou În spatele căruia, În fotolii confortabile, ședeau doi ofițeri SS. Erau Înalți și spilcuiți, cu zâmbete disprețuitoare, de arogantă superioritate, cu păr de culoarea cașcavalului Tilsiter și mărul lui Adam bine-crescut. Cel mai Înalt dintre ei vorbi primul, ordonându-le gardienilor și adjutantului să iasă afară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
l-am reîntâlnit acolo și pe Doru, cel ce cunoștea atât de bine povestea Venețianului, pentru prima dată într-un atelier adevărat de pictură, fascinat de atmosfera aceea atât de străină pentru mine, dar în care mă simțeam neașteptat de confortabil, La ușa bisericii oameni cu necazuri așteaptă nerăbdători să intre la părintele Ioan, fratele Rafael se amestecă printre ei cerându-le răbdare, eu stau gură-cască, fascinat de acești oameni străini care vin dintr-o lume necunoscută pentru mine, Se fuma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
te încrunte, Nu-mi place deloc ceea ce văd, Daniel! Eu nu voi putea niciodată în biserica asta săruta picioarele acestor sfinți, nu-mi inspiră deloc încredere ceea ce văd, nu voi putea sluji într-o astfel de biserică, nu mă simt confortabil! Și mă gândesc în sinea mea că pictura lui Theo și-a atins cu adevărat scopul, să neliniștească, să tulbure, să excite sufletele, Cina cea de taină, părintele vorbește, aici în altar unde eu va trebui să pregătesc sfânta cuminecătură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
rouge, brun foncé, bleu ceruleum, outremer veritable, era deja prea târziu să mai dau înapoi, n-am găsit nici o pânză terminată și nici un desen, pe șevalet un tablou neînceput, o tabacheră de argint probabil, goală, un pat de fier, destul de confortabil, o masă lucrată tot din fier forjat, două scaune, un lavabou, chiar și un reșou pe care se poate încălzi o cafea, ferestrele mari dau spre nord, un spațiu ideal pentru un pictor, pentru un loc ca acesta, în inima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
acum. Apartamentul acesta era paradisul ei, cuibul ei și primul său cămin adevărat. Locuise în garsoniere închiriate de la vârsta de șaptesprezece ani, dormise în paturile altor oameni, pe saltele noduroase pe care proprietarii le luaseră pentru că erau ieftine, nu și confortabile. Nu avusese nici un fel de mobilă când s-a mutat. În afară de strictul necesar, cum ar fi un fier de călcat și un set de prosoape, așternuturi și fețe de pernă care nu se asortau, totul a trebuit cumpărat. Ceea ce a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
săptămâni și părea că deja cunoaște tot ce mișcă. Cu zâmbetul aplicat în siguranță pe față, Lisa se învârti pe tocul ei Jimmy Choo. Ratase pe cineva? Apoi a zărit un tânăr simpatic care părea că nu se simte prea confortabil în costumul lui prea nou. — El cine e? întrebă ea, deși Ashling nu avea nici cea mai vagă idee. Hai să aflăm, nu? —Cum? — Îl întrebăm, spuse Lisa, amuzată de mirarea lui Ashling. Zâmbind larg și dând generos din gene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
la șapte și jumătate, Ashling și-a turnat un pahar cu vin și a început pregătirile. Trecuse mult timp de când nu mai ieșise în oraș pentru a lua cina cu un bărbat. Ea și Phelim aveau o rutină leneșă și confortabilă în care comandau de acasă și în care nu ieșeau la restaurant decât dacă se săturau de pizza și de curri. Mesele în oraș nu aveau decât un scop pur nutrițional, nicidecum legat de seducție - apelau la alte metode pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
perete invizibil. Șocul o răscolea pe dinăuntru și urechile îi țiuiau în surzenie. Îl văzuse ultima dată de Revelion - și acum era 13 iulie. Tot timpul petrecut separți se condensase într-o secundă. —Hei, iubita! Ridicase privirea către ea, foarte confortabil, foarte calm. Ea începu să tremure. Mai multe gânduri o loviră dintr-odată. Cu ce era îmbrăcată? Arăta bine? Era slabă? De ce a trebuit să vină la ea la muncă? Își dădea oare seama ce unitate de nimic conducea ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
și redevenind cine era. Mulți oameni plâng după ce au orgasm. Furia și disconfortul lor de mai devreme fuseseră arse de pasiune. În schimb, stăteau întinși în pat, vorbind încontinuu, unul în brațele celuilalt, cu o afecțiune care era ciudat de confortabilă. Era ca și cum nu fuseseră deloc separați, de parcă nu se certaseră vreodată, de parcă nu se gândiseră niciodată cu ură unul la celălalt. Nu că ar fi fost vreunul dintre ei destul de naiv încât să creadă că sexul era un semn de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Insch ridică o sprânceană, făcând ca pielea roz și fără păr a capului său să se Încrețească. Nu zise nimic. — Nu susțin că n-ar fi fost răpit, spuse Logan, ridicând din umeri. Totuși... — Punct luat, zise Insch așezându-se confortabil În scaun. Spre deosebire de Range Roverul murdar și urât mirositor, el arăta impecabil. Dar dacă minimalizăm chestia asta și apoi Îl găsim strangulat și cu puța tăiată, vom fi În rahat până la gât. Telefonul lui Logan Începu brusc să scoată tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Disperatul Îl lăsă Înapoi Înăuntru. După doi pași făcuți Înăuntrul agenției de pariuri, alsacianul se scutură, Împroșcându-l din cap până-n picioare cu apă și lapoviță topită pe stăpânul său. Brusc, lui Logan Îi plăcu mai mult câinele. Se așeză confortabil În scaun și lăsă muzica de la radio să Îl Învăluie. O mașină particulară verde ruginiu trecu Încet pe lângă geam, făcu dreapta printre grupul de mici magazine și patină oprindu-se În parcarea cea nou-botezată cu rahat. Era aceeași mașină pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
putea să dureze ceva. Biroul comandantului era ca un furnal. Logan stătea În poziție de drepți În fața biroului larg de stejar cu mâinile Încleștate la spate. Inspectorul Insch era așezat Într-un scaun pentru musafiri din imitație de piele, aparent confortabil. Nu-l privi pe Logan când acesta intră și-și luă poziția. Dar inspectorul Napier, de la Standarde Profesionale, se uita la el ca și cum ar fi fost un experiment științific eșuat. În spatele biroului era așezat un bărbat cu aer serios, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Îi privea cu o expresie semănând a mândrie pe față. Expresia lui Napier era mai puțin definită: cu ochii Îi scana pe cei care ocupau Încăperea, căutând semne de vinovăție, concentrându-se asupra lui Logan mult prea des ca să fie confortabil. — Așa, spuse Insch. Fie e aici un ticălos care are impresia că dacă pune bani scapă basma curată, fie informatorul lui Miller lucrează pentru altcineva. Sper că ultima variantă e cea bună. Zâmbetul de pe față Îi dispăru. Pentru că, dacă e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
La baza stâncilor era o cabană pătrățoasă de beton, nu departe de marginea apei. O lumină slabă, gălbuie, izbucnea printr-o feresatră crăpată Înainte să se estompeze. Întorcându-se, Logan o luă la fugă. Torța nu prea dădea un aer confortabil cabanei. Flacăra torței era un con de lumină gălbuie, ștearsă, care făcea umbrele din cabană să pară și mai adânci decât Înainte. Mormăind, agenta Watson deschise un ochi. Capul Îi era Învelit În bumbac fierbinte. Simțea doar miros de alamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
tânăr și că putea să scape de Mașteră și de Tiberius numai prefăcându-se: să pară prostuț, absorbit de jocuri frivole, inofensiv. Asemenea bătrânului unchi Claudius, fricosul legendar al familiei. Numai așa aveau să-l lase să trăiască, poate chiar confortabil, fiindcă în ochii tuturor ar fi fost o dovadă a clemenței și bunătății lor. Gajus o întrebă în șoaptă - acum vorbeau cu glas scăzut și între zidurile casei - dacă nu se putea folosi și ea de aceeași armă. Îi răspunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
sa Romă, le este aproape imposibil să creadă că acolo s-au ridicat cândva edificii imense, cu mai multe niveluri, ample galerii cu coloane, săli enorme, și că în secolul al VI-lea ostrogotul Teodoric, Dietrich von Bern, a locuit confortabil aici. Domus Gaj, palatul imperial al lui Gajus Caesar, era perfect locuibil și a fost ales de papii din întunecatele secole al VI-lea și al VII-lea ca reședință care, din înaltul colinei Palatinus, își afirma puterea temporară asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
să lingușească și niciodată nu știi dacă nu vor să fie mai degrabă peiorativi, decât respectuoși), „Și zici că ăia vor un interviu de la mine?“, „Da!“ „Și ți-au spus cât mă plătesc?“ (Între timp, mă așezasem Într-un fotoliu confortabil și acum am timp să gândesc cum să ies din perplexitate, pentru că despre acest lucru nu venise vorba În convorbirea respectivă), „Vă plătesc cât trebuie“, „Nu, țțț“ - aici scoate printre dinți o onomatopee bizară - „Nu cât trebuie, ci cât vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
regulă. Ai putea să-l duci la un veterinar, deși eu nu văd vreo zgârietură. - Dar tu cum l-ai calmat? Ești cumva... - Calmător de cai? răspunse el râzând și privind timid într-o parte. Părea că se simte mai confortabil privind în ochii calului decât într-ai ei. Continuă: - Nu, nicidecum. Dar îmi place să călăresc. Probabil am acest dar de a calma caii speriați. - Credeam că vom cădea. - Mi-ar plăcea să spun ceva care să te calmeze pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
acelea pentru degete pe care le purta. Numai că nu avea niciun sens. Nimeni nu își machiază degetele. Pentru că ar lăsa urme peste tot. Nu, erau de la alte accesorii. Rhyme examină obrajii și sprâncenele criminalului. - Probabil că latextul nu e confortabil. - Te obișnuiești repede. - Sachs, hai să vedem cum arată de fapt. Cu oarecare dificultate, îi trase jos barba și plasturii cu riduri din jurul ochilor și de pe bărbie. Fața îi era iritată din cauza adezivului dar da, era clar cu mult mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]