4,658 matches
-
politice, sociale și culturale de forțe ultranaționaliste din interiorul României, din Ungaria și, mai ales, din mișcarea maghiară internațională; pe de altă parte, temeri sădite adânc în experiențele istorice ale populației românești referitoare la violențe și intoleranțe care, în momentele confuze postrevoluționare, riscau să se transforme în conflicte de natură a repune în discuție valoarea suveranității naționale. Noul partid nu era lipsit de tendințe interne extremiste, fapt care accentua suspiciunile și temerile populației românești. Unul dintre efectele apariției UDMR a fost
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
care anesteziază frustrarea inacțiunii. În perioada tranziției, matricea generatoare a experienței colective s-a modificat structural. Neputința produsă de un factor clar - regimul comunist, cu instrumentele sale puternice de represiune, susținut de sistemul internațional - a fost înlocuită de o configurație confuză de forțe greu de identificat și imposibil de luptat împotriva lor. A fost indusă o nouă pasivitate, generată de factori confuzi împotriva cărora nu se poate lupta. Această pasivitate nu mai poate fi acceptată cu sentimentul neputinței, ci mai degrabă
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
clar - regimul comunist, cu instrumentele sale puternice de represiune, susținut de sistemul internațional - a fost înlocuită de o configurație confuză de forțe greu de identificat și imposibil de luptat împotriva lor. A fost indusă o nouă pasivitate, generată de factori confuzi împotriva cărora nu se poate lupta. Această pasivitate nu mai poate fi acceptată cu sentimentul neputinței, ci mai degrabă al vinovăției. Blamarea puterii, sentimentul secret de satisfacție față de eșecurile acesteia devin un mod de detașare. Vinovăția care începe să se
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
sa simplificată, el s-a dovedit a fi o sursă a eșecurilor economice: nu este posibilă construirea unei noi economii fără intervenția regulatoare a statului. În realitate, pe termen scurt, politicul a fost, inevitabil, elementul-cheie al tranziției. Incoerențele acestuia, combinația confuză de intervenție/neintervenție, adoptarea necritică a unor decizii, programarea secvențelor schimbării au fost sursa principală a problemelor tranziției. Voi da câteva exemple de sustragere a rolului statului cu efecte dezastruoase. Unul dintre principiile care au dominat de la început tranziția a
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
de ce marile escrocherii economice ale tranziției au fost „spălate” de justiție. Dispariția puternicei flote românești este un caz paradigmatic. Ea a fost, evident, „furată”, dar s-ar putea ca autorii să fie declarați nevinovați din punctul de vedere al legislației confuze de atunci, ei fiind exonerați de orice responsabilitate. În prima parte a tranziției, forțele politice de opoziție au presat continuu pentru scăderea autorității guvernului. Instituții importante în realizarea programelor tranziției au fost trecute de sub autoritatea guvernului în subordinea parlamentului, care
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
unui proces necontrolat de lichidare a CAP-urilor, ale cărui rezultate au fost distrugeri importante. Cel mai ilustrativ exemplu îl reprezintă distrugerea cvasicompletă a sistemului de irigații. Sentimentul colectiv al necesității „ștergerii cu buretele” a unui trecut plin de datorii confuze pe care întreaga colectivitate avea să le plătească, pentru a face loc relansării unui viitor bazat pe noi principii, părea a se fi consolidat. A fost însă o iluzie. Istoria nu a vrut să meargă pe această cale. Al doilea
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
este aceea de a produce modernizarea managementului și de a stimula investițiile. Retrocedarea întreprinderilor nu putea asigura în nici un fel un asemenea obiectiv. Cea de-a doua direcție a retrocedării a avut ca obiectiv clădirile. După multe ezitări și reglementări confuze, s-a ajuns treptat la forma cea mai radicală cu putință: restitutio in integrum. Dacă retrocedarea clădirilor care nu suferiseră, de regulă, modificări importante era posibilă, ea ridica o mulțime de alte probleme care, practic, au fost ignorate. Cea mai
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
c) înapoierea caselor, in integrum, dar cu urmărirea atentă a corectitudinii și protecția socială a chiriașilor prin utilizarea banilor obținuți din vânzarea de la stat a locuințelor pentru construirea unor locuințe sociale, lucru care nu s-a realizat. Abordarea ezitantă și confuză a problemei, întinsă pe mai bine de 14 ani, a fost responsabilă de rezultate greu de imaginat mai catrastrofale: sacrificarea celor mai mulți dintre chiriași, împinși într-o agonie prelungită care se va sfârși prin aruncarea lor în stradă, iar pentru colectivitate
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
de stat au primit statutul de independență cvasicompletă, acționând pe o piață liberă imperfectă și slab reglementată. În consecință, ele au încetat să se comporte ca întreprinderile din sistemul comunist. La rândul lor, întreprinderile private nou-apărute acționează pe o piață confuză, în care partenerii/competitorii principali sunt nu întreprinderi capitaliste, cu care să angajeze o competiție/colaborare de tip capitalist, ci întreprinderi de stat vulnerabile ce puteau fi exploatate. Pentru a desemna această stare de tranziție a economiei, instituțiile politice occidentale
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
disciplina necesare, supusă unei exploatări continue de către ceilalți agenți economici, precum și de propriii lor manageri; • o economie de piață emergentă, în curs de organizare și instituționalizare, încă parțial funcțională; • o nouă economie capitalistă care funcționează într-o economie de piață confuză și slab reglementată, parazitând economia proprietate de stat și resursele bugetare ale statului prin fraudare. Primul deceniu al tranziției în România oferă imaginea unei combinații între restructurarea aproape completă a proprietății și introducerea regulilor economiei de piață, pe de o
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
de o parte, și dificultățile de instituționalizare/control al funcționării economiei de piață. În afară de privatizare și producerea bazei legale a funcționării economiei de piață, intervenția statului în reglementarea relațiilor economice și în susținerea relansării economiei poate fi estimată ca fiind confuză și insuficientă. Strategia de constituire a economiei de piață în țările în tranziție conține un larg set de opțiuni, responsabile de reușitele și de eșecurile procesului. Promovarea economiei de piață fără o instituționalizare suficientă a generat un sistem economic distorsionat
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
trecut. Conștiința publică a înregistrat o mulțime de cazuri de abuzuri care au ruinat întreprinderile românești. Problema tulburătoare este că imensa majoritate a cazurilor de acest fel nu sunt taxabile juridic pentru că ele au avut loc în contextul unei legislații confuze, inclusiv al lipsei de legislație și al blocajului generalizat al mecanismelor de control. E destul de probabil, de exemplu, ca „dispariția flotei”, care este un act clar de jaf iresponsabil față de interesele economiei naționale, să nu poată fi demonstrată a fi
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
un teritoriu aflat la interferența psihologiei cu sociologia (interacțiunile, grupările, opiniile și atitudinile, patologia socială fanatismul, delincvența, marginalitatea, domeniul organizării politice grupurile de putere și de presiune, autoritatea politică) dar evită angajarea și descifrarea secretelor maselor, subiect dificil și încă confuz. Cînd a scris acest volum, S. Moscovici pregătea terenul, cred eu, încorporării temei în corpul psihologiei sociale. Am și un argument pentru a susține această ipoteză: cartea a apărut în 1981. În 1984 s-a tipărit noul tratat de psihologie
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
le repugnă, ca un soi de lipsă de bun-gust. Spiritul lor nu acceptă decît viclenia sau compromisul dintre oameni bine educați. Caracterul? Îl neglijează sau îl elimină din calcul. Din cauza lipsei de curaj, mulți oameni de stat sînt șovăielnici și confuzi, indeciși sau limbuți, neizbutind să-și facă datoria. Ei raționează fără convingere și fără principii. Deliberează fără a lua nici o decizie și nu acționează decît pe jumătate, lăsînd restul în seama întîmplării. Reproșul pe care îl aduc psihologii mulțimilor este
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
de teatru, tele-revoluție, mascaradă, parodie, cacealma, caricatură etc. Există și alți termeni inventivi: Timothy Garton Ash vorbește despre refoluțiile (revoluție + reformă) din 1989 în fostele țări comuniste, fără să includă și România între acestea (întrucât revoluția română i se pare confuză), iar un cârcotaș precum eseistul Luca Pițu utilizează termenul loviluție pentru a indica amestecul de revoluție și lovitură de stat, hibrid pe marginea căruia s-a glosat contrapunctic în literatura de specialitate - și nu numai - apărută în postcomunismul românesc; am
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
anul 1990, destul de repede după consumarea lor și mai cu seamă după evenimentele marcante din capitală, au fost următoarele: zaveră, mișcare, răscoală, revoltă, răzmeriță, insurecție, război civil (între protestatari și forțele de reprimare), revoluție, contrarevoluție; dar au existat și formulări confuze, ambigue, care se fereau de un termen anume - de pildă, evenimentele au fost catalogate ca fiind „chestia asta” ( Vom muri și vom fi liberi). De-abia după ce începutul de an 1990 s-a vădit a fi unul al frustrărilor, al
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
a făcut ca uneori situația să fie explozivă și incontrolabilă. Dennis Deletant (1997), care creditează și citează din Raportul Serviciului Român de Informații despre evenimentele din decembrie 1989, precizează că adeseori, după 22 decembrie, victimele au fost rezultatul unei atmosfere confuze, în care „terorist” putea fi oricine, erorile nu au lipsit, nici gloanțele rătăcite, deoarece armamentul a fost folosit și de către persoane neautorizate sau neantrenate, ori chiar de aventurieri. Dar toate acestea pledează tocmai pentru ideea de „comună insurecțională” și revoluție
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
birou pentru a redacta „Apelul către țară”. Apoi, la scurtă vreme, încep împușcăturile din după-amiaza zilei de 22 decembrie, pornite, afirmă Iliescu, din „elanul revoluționar” al celor obsedați de „teroriști”. Nu poate preciza cine au fost presupușii „teroriști” și consideră confuză identitatea acestora; dar îi critică pe cei care îl acuză că prin intermediul lor „ar fi simulat un început de război civil pentru a prelua puterea” (p. 61). Totuși, în cele din urmă propune câteva ipoteze: aceștia ar fi fost cazuri
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
sigur că ele ar fi acceptat să participe la o invazie militară; singurii care ar fi putut intra de facto cu trupe în România erau sovieticii, dar și aici există destule semne de întrebare. Supoziția asupra cazului Vasile Milea este confuză în versiunea lui Radu Portocală. După ce este anunțată sinuciderea acestuia în dimineața zilei de 22 decembrie, Ceaușescu îl cataloghează pe generalul Milea drept „trădător” și „sabotor”. Dacă Vasile Milea ar fi fost loial până la capăt lui Ceaușescu și întru totul
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
lovitura de palat fără de care conspirația externă, oricât de bine orchestrată, nu ar fi avut sorți de izbândă. Definiția pe care o dă revoluției - sau, mai exact, revoltei - ca lovitură de palat având caracter de lovitură de stat este, însă, confuză. * Ziariștii străini dezamăgiți de revoluția română, care au susținut primii teoria complotului intern, cu sprijin sovietic, au fost mai ales cei francezi, marcați vizibil de faptul că s-au considerat manipulați în primele zile de după căderea lui Ceaușescu. Voi prezenta
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
Elena și Nicolae Ceaușescu au fost capturați în 22 decembrie, dar anunțul prinderii lor s-a făcut cu o zi întârziere, ca și cum „cineva” ar fi avut interesul să mențină o stare de incertitudine în rândul populației; deși acel „cineva” rămâne confuz, este limpede că Iulian Vlad acuză, de fapt, noua Putere instalată în 22 decembrie, respectiv grupul condus de Ion Iliescu (deși fostul șef al Securității nu a creditat o conspirație internă, ci doar un complot extern care a stimulat, dar
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
o carte în care analizează căderea regimurilor comuniste în Europa de Est (Sfârșiturile comunismului, 1996), Françoise Thom afirmă că regimul Ceaușescu s-a prăbușit datorită unei „provocări polițienești” care a produs „afacerea Timișoara”; de aceea, califică indirect revoluția română ca fiind „dubioasă”, confuză, amestecată, conținând mai multe elemente - și revoltă, și conjurație. * Rodica Popescu (Miracol? Revoluție? Lovitură de stat?, 1990) detectează trei ingrediente în corpusul evenimentelor din decembrie 1989: un miracol (fenomen neobișnuit, dar nu neapărat supranatural), o revoluție anticomunistă (întrucât a avut
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
și ziua de 21 decembrie în București (autorul nu acceptă varianta amestecului unei Puteri străine). El declară însă ca sigură complicitatea sau premeditarea manifestată în structurile Puterii comuniste, dar anticeaușiste. După fuga cuplului Ceaușescu, Rateș consideră că răscoala-revolta-revoluția a devenit confuză, alunecoasă, încâlcită, fiind caracterizată drept „un amestec sordid de suspectate conspirații, violență de stradă, goană după putere, încercări de reformă politică și economică, experimente electorale, strădanii idealiste și represiune brutală” (p. 68), toate aceste elemente punând sub semnul întrebării însăși
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
partid-stat, care nu intenționa să nege regimul comunist, ci să-l continue după un model reformat. Un guvern sau o formațiune politică alcătuită doar din revoluționari (fără politicieni) ar fi fost considerată inaptă să conducă în acel moment de tranziție confuză. O conducere militară era exclusă din pricina vinovăției Armatei care, într-o primă fază a revoltei populare, la Timișoara, deschisese focul asupra protestatarilor. În cazul în care Securitatea ar fi preluat conducerea, s-ar fi iscat un adevărat război civil, populația
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
În acest caz, afirmă Ion Țârlea, s-a mizat pe confuzie și pe manipularea imaginii milițieni=securiști=teroriști. Teodor Filip (Secretele USLA, 1999) afirmă că identificările „securiști=teroriști” au avut un caracter diversionist. Filip dă exemplul uslașilor uciși în condiții confuze în fața MApN, ale căror cadavre au fost lăsate în stradă și profanate (mai târziu, respectivii uslași au fost declarați eroi!); răniții care au supraviețuit au fost, la rândul lor, arestați, maltratați și umiliți. În acest caz este incriminat faptul că
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]