19,530 matches
-
o zi înaintea ședințelor extraordinare. Convocarea se face în scris, precizîndu-se proiectul ordinii de zi, documentele ce urmează a fi analizate, data, ora și locul desfășurării ședinței. Ordinea de zi se adoptă la începutul ședinței. Ședința ordinară anuală este legal constituită, dacă sunt prezenți cel putin 2/3 din numărul total al membrilor. În cazuri deosebite, presedintele sau vicepreședintele poate convoca ședințe extraordinare, cu o prezență restrînsa, dar nu mai puțin de 1/3 din numărul membrilor. Nominalizarea membrilor convocați se
HOTĂRÎRE nr. 210 din 19 mai 1997 privind aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare a Comisiei Centrale pentru Apărarea împotriva Inundatiilor, Fenomenelor Meteorologice Periculoase şi Accidentelor la Construcţiile Hidrotehnice. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/118128_a_119457]
-
menite să asigure realizarea de profit în lei sau în valută. ... (2) Compania își poate realiza obiectul de activitate direct sau prin intermediul unor agenți economici ori persoane fizice, mandatate și autorizate, precum și prin participare cu capital social la societăți comerciale, constituite sau în curs de constituire, cu obiect de activitate similar, în condițiile legislației în vigoare. Capitolul 3 Capitalul social, acțiunile Articolul 7 Capitalul social (1) Capitalul social inițial al companiei este în valoare de 62.819.825.000 lei, împărțit
HOTĂRÂRE nr. 863 din 22 decembrie 1997 pentru aprobarea Statutului Societăţii Comerciale "Compania Naţionala de TranSporturi Aeriene Române - TAROM" - S.A.. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/119734_a_121063]
-
politică, de obținere a libertății naționale, persistă în subsidiar o hermeneutică spirituală, în care triumful politic național este dublat de o victorie decisivă a creștinătății împotriva islamului. Addendum: suprastructura monarhică a memoriei naționale. Grilajul structural al memoriei colective românești, istoricește constituit, în notele sale dominante, de la scrierile cărturarilor Școlii Ardelene și desăvârșit prin contribuțiile istoriografiei romantice, a fost alcătuit din traversele originii, continuității, unității, independenței și spiritualității. Evenimentele politice din ultima parte a secolului al XIX-lea, în special triada alcătuită
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
antropologică era plămădirea de patrioți devotați națiunii înspre o paradigmă reflexiv-critică ce țintea către modelarea de cetățeni responsabili civic. Pe lângă manuale de istorie care reproduceau ortodoxia istoriografică tributară naționalismului exaltat al anilor '80 (ex: Scurtu et al., 1999), în nou constituita "piață a memoriei colective" (Zub și Antohi, 2002, p. 122) și-au făcut apariția și manuale care deviau dramatic de la linia tradițională. Exemplul cel mai eclatant în acest sens este fără îndoială manualul de Istoria românilor redactat de S. Mitu
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
executive (președintele republicii sau șeful guvernului) și funcțiile reprezentative (parlamentarii). Este necesar să analizăm, înainte de toate, modalitățile de care se face uz la alegerea funcțiilor monocratice, mai precus a șefilor executivelor. Se poate vorbi de alegere indirectă, în cadrul unei adunări constituite dinainte, și atunci ne ocupăm de criteriile după care această adunare a fost, la rîndul său, aleasă. Sau se poate vorbi despre alegerea populară directă. Pentru a alege direct un președinte al republicii, se pot folosi diverse formule electorale. În
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
de "lucrurile însele", dar pentru că acestea sunt prinse în structuri pre-comprehensive, pre-judicative, trebuie identificate și descrise acestea din urmă, după felul lor propriu de a se constitui istoric-natural și, apoi, non-natural, potrivit sensului lor de "fenomen"; altfel spus, trebuie de-constituite prejudecățile despre "lucrurile însele". Această regulă va fi activă în lucrarea de față, așa încât două vor fi orizonturile de-constituirii menționate: a) unul istoric-natural, vizate fiind, în sensul unei descrieri, momentele din istoria logicii și filosofiei care au impus, acreditat
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
pune în ordine; nu se află însă în aceeași situație și criteriile actelor de evaluare. Dar ce se întâmplă în cazul unei cercetări care de la bun început aparține unei atitudini "fenomenologice", interesată chiar de aceste fapte, dar luate ca fiind constituite printr-o reflexivitate radicală, pentru care supoziția de existență a "lumii exterioare", valabilă pentru atitudinea naturală, istorică, nu mai are nicio valabilitate? Care sunt condiționările la care trebuie să facă față o asemenea atitudine, destinată lămuririi cumva, deja, constituirii unor
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
deprindere căpătată prin învățare, dar stabilă, după conceptul aristotelic), anumite modalități ale gândirii, înglobând, formal, întreaga fenomenalitate sufletească, au căpătat preeminența de care aminteam. Aceste modalități ar putea fi interpretate, provizoriu, ca fiind tot una cu ceea ce în condițiile logicii constituite vor fi schemele logice bazate pe principiile gândirii (mai cu seamă pe identitate și noncontradicție) și pe alte reguli care exprimă, în ultimă instanță, tot principiile. Identitatea sugerată acum (între modalitățile gândirii justificatoare pentru practici umane și principiile logice) nu
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
aposterioritatea originii tradiției eficace. Metoda analiticii non-judicative este tot o reducție; dar, de data aceasta, reducția operează asupra timpului (faptul originar al dictaturii judicativului, adică al logos-ului formal), pentru a-l readuce, cu toată bogăția sistemului său de obiecte constituite judicativ, la logos (nu la cel formal, ci la acela "originar", care cuprinde în sine și momentul formal). Oricum, pe această cale se poate ivi un rost chiar pentru acea urmă a gândirii despre care unii filosofi susțin că a
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
peste lumea vieții omului, sau, mai bine zis, peste o parte a sa care i se substituie întregului acesteia. Ceea ce înseamnă că "lucrurile însele" pentru prima reducție rămân toate faptele din orizontul judecății și al timpului: desigur, gânduri, rostiri, făptuiri, constituite, însă, exclusiv judicativ, adică temporal. Reducțiile despre care vorbesc aici, mai cu seamă cea de-a doua, nu sunt, totuși, fenomenologice, în înțelesul strict tehnic al termenului, cel care a fost așezat și consacrat, prin "teorie" și prin aplicații, mai
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
formalizării logos-ului. Pe de altă parte, aceste reducții se constituie ele însele prin regula de metodă a judicativului, după care orice fapt trebuie să aibă un temei; ele sunt, așadar, căi de căutare a unui temei. Dar atâta vreme cât temeiul "constituit reductiv" este ceea ce mai sus am numit "origine originară" (logos-ul întreg), iar nu "originea non-originară" (judecata și timpul ca logos-ul formal, pentru orizontul dictaturii judicativului), reducția nu se mai supune ca atare acestei reguli de metodă. În fapt
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
conștient, care nu doar îi mediază instituirea, ci îi pune sub condiții identitatea (constituirea). Desigur, logos-ul îi îngăduie să fie; dar aceasta nu înseamnă nicidecum că el depinde totalmente de un travaliu conștient (deși depinde totalmente de o conștiință, constituit fiind printr-o/pentru o conștiință), cum ar fi travaliul prin care, din unghi științific, este descris, explicat, experimentat etc. un "fenomen natural". Și aceasta pentru că logos-ul nu este tot una cu "travaliul conștient"; acesta din urmă, chiar din
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
ca fiind întreg) pe baza reorizontalizărilor succesive ale relației actelor intenționale ale conștiinței cu propriul obiect al acesteia, care fac posibile, la un loc și în același timp, unitatea senzațiilor și a adumbririlor (ele însele, cumva, senzații) în "forma" obiectului constituit corespunzător obiectului intențional. Heidegger este, de asemenea, de aceeași părere, atunci când susține că "fenomenologia este descripție analitică a intenționalității în apriori-ul ei."18 În perspectiva unei atitudini fenomenologice (nu al metodei cu același nume), nimicul (ca element al fenomenului
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
natura obiectului se confundă cu datul însuși, ori este altceva ce poate fi detașat de el prin anumite operații? Dacă nu este dată în și prin obiectul cunoașterii, atunci unde trebuie căutată ea? Și prin ce fel de acte (trebuie constituită)? Felul acesta de a ne pune întrebări, precum și fiecare întrebare în parte, participă la un orizont de interogații instituit prin următoare problemă: "adevărul" unui lucru se poate afla fie în lucrul însuși, fie în afara acestuia. Și o asemenea problemă implică
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
un grup de noțiuni generale, numite postpredicamente: opușii, contrarii, anterior-posterior, simultan, mișcarea, posesia (într-un sens mai general); d) noțiunile superioare, numite, de medievali, transcendentalia: Ființa, Unul, Adevărul, Binele etc.; e) noțiunile obișnuite, corespunzătoare cunoașterii "naturale", întemeiate în experiență sau constituite inductiv. Predicamentele, predicabilele, postpredicamentele și transcendentalia, spre deosebire de noțiunile obișnuite, alcătuiesc direct resursa gândirii, rostirii și făptuirii umane în sensul logos-ului formal, având, fiecare în ciuda înțelesurilor diverse prin care au fost reconstruite în fel de fel de filosofii un nucleu
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
de aceea afirmam mai sus că logica a fost socotită, uneori, cumva justificat, drept lingvistică), iar atunci când va încerca să prindă cu mai multă putere și ceea-ce-este-exprimat și corespunde "lucrurilor însele", anume atunci când va îngădui formarea științelor cu "obiecte" specifice constituite, ea nu se va putea îndrepta împreună cu științele, cărora le oferă canonul formal decât spre "lucruri exprimate", către ceea ce este deja condiționat de către un "subiect", către ceea ce este, mai mult sau mai puțin, "format", "subiectivat" (condiționat "subiectiv"). Discuția contemporană despre
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
față de care se poziționează constituant. Reconstruită prin opoziție față de ceva din sine (opoziție reflexivă) sau față de ceva din afară de sine (opoziție transcendentă) -, identitatea datului (donației sensibile, de exemplu) nu mai este ea însăși "datul" nu mai este "dat", ci "obiect constituit" și devine unitate obiectuală. Aceasta din urmă însă nu mai poate fi conceptualizată decât prin intelectul judicativ, deoarece constituirea sa a însemnat o încadrare a sa "categorială" și "eidetică", spre exemplu. Așa încât, A este A (enunț care păstrează întreaga bogăție
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
A este o unitate pentru că are anumite proprietăți; prin urmare, capătă legitimitate și valabilitate hegemonică enunțul A este P; iar pentru că A, în noua "formulă", devine un "subiect logic", enunțul se transformă în S este P. Calitatea fundamentală a lucrului constituit (reconstruit logic, în acest caz) ca unitate este completitudinea proprietăților sale (eidetice), nu identitatea sa cu sine, nici identitatea sa cu Altul, care, deși este diferit, ar putea sta în această relație (de identitate) fără a-și pierde propria "ființă
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
lucru") într-un substrat (hypokeimenon, subjectum) pentru anumite proprietăți (ce pot fi predicate despre acel subiect, acesta fiind constituit propriu-zis ca "obiect"). Inițial, toate aceste elemente, subiectul și predicatele sale (posibile), au semnificație ontică: ceea ce înseamnă că ele sunt deja constituite, într-o oarecare măsură (aparțin ante-predicativului); apoi, prinse în acest joc al operației de predicare, ele devin semnificative propriu-zis logic. O tematizare firească a acestor probleme, aparținând fenomenului dictaturii judicativului, este posibilă pe baza tehnicilor fenomenologice, pentru că ele admit, ca
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
Orice produs al constituirii judicative apare, întâi, în acest mod: copacul din fața mea (percepția acestui copac) sau conceptul de floare. Pozițiile (funcționale) logice, S și P, par a surveni într-un moment secund, chiar dacă "obiectele" lor corespunzătoare sunt ele însele constituite "conștient". Și pare a fi cumva firească apariția lor întârziată, dacă ne raportăm la logos-ul însuși; nefirească este doar concentrarea întregului act de cunoaștere a unui obiect în toposul logic, adică în "locul logic" al relației dintre subiect și
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
forme logice" ierarhizate, care pot servi, pe de o parte, unor motivații pur cognitive, ca simple "cunoștințe" de logică, iar pe de altă parte, unor interese "aplicative", practice. În această din urmă utilitate a unei ierarhii de forme logice bine constituite poate fi recunoscut "idealul" aristotelic al unui instrument de cunoaștere infailibil, care să ne conducă în siguranță către adevăr și către respingerea rezultatelor incorecte ale gândirii; dar putem recunoaște și idealul cartezian și leibnizian al unei științe care să cuprindă
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
cum e firesc. Dar aceste modalități, cu mici excepții, totuși, nu au putut trece cu vederea rostul de organon (instrument) al logicii aristotelice și faptul că realizarea Stagiritului corespunde intențiilor sale. De aceea, interpretările silogisticii cu mijloacele logicii simbolice, odată constituită aceasta, prin contribuțiile mai multor logicieni, G. Boule, A. de Morgan, G. Frege, G. Peano, B. Russell, L. Wittgenstein, J. Lukasiewicz ș. a., trebuie privite în contextul lor și socotite mai degrabă operări și aplicații ale logicii simbolice asupra unui sistem
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
contribuțiile mai multor logicieni, G. Boule, A. de Morgan, G. Frege, G. Peano, B. Russell, L. Wittgenstein, J. Lukasiewicz ș. a., trebuie privite în contextul lor și socotite mai degrabă operări și aplicații ale logicii simbolice asupra unui sistem de logică constituit, care devine, se-nțelege, obiectul său (poate cu excepția interpretărilor celui din urmă). De aici și unele "excese" simbolice în astfel de interpretări, semnalate de mai mulți logicieni, care fac distincții clare între silogistica aristotelică în întruchiparea sa din Organon și
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
Ceea ce înseamnă că diferența dintre "fenomen" și "aparență", la care va trebui să ajungem în demersul nostru, pentru că ea reprezintă temeiul ultim al separației dintre analitică și dialectică (sau originea acestora), nu mai poate avea semnificație doar în orizontul cunoașterii constituite și acreditate; căci tocmai ea determină cunoașterea, fiindu-i acesteia condiție de posibilitate, fiindu-i "element" constitutiv, din lăuntru, ceea ce, în limbaj kantian, ar corespunde inerenței din însăși structura analiticii și dialecticii. Dar deja diferența fenomen aparență este înconjurată de
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
decât cel dintâi, al analiticii și dialecticii atunci, poate, vom căpăta șansa de a vorbi despre un temei mai profund decât ambele. Termenii noii diferențe au fost anunțați: este vorba despre fenomen și aparență. Fenomenul este obiectul preluat și prelucrat (constituit) de facultățile noastre de cunoaștere, mai bine-zis, de sensibilitate și de intelect. El este "obiectul nedeterminat al unei intuiții empirice"123, dar și obiectul unui concept, în măsura în care obiectul în cauză aparține unei experiențe posibile, iar conceptul este aplicat empiric.124
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]