69,079 matches
-
la începutul veacului trecut, îl contestase estetic pe Caragiale, socotind că scrierile lui se vor perima o dată cu dispariția lumii pe care au înfățișat-o ("republica din Ploiești", "garda civică" vor fi demult uitate etc.). Mai târziu N. Davidescu îl va contesta pe Caragiale pentru inaderența lui presupusă la spiritul românesc ("cel din urmă ocupant fanariot"). în vremea noastră N. Breban îl contestă etic și estetic pe Caragiale, în care vede ca om o personificare a "miticismului", iar ca scriitor un autor
La încheierea unei tetralogii by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/8732_a_10057]
-
au înfățișat-o ("republica din Ploiești", "garda civică" vor fi demult uitate etc.). Mai târziu N. Davidescu îl va contesta pe Caragiale pentru inaderența lui presupusă la spiritul românesc ("cel din urmă ocupant fanariot"). în vremea noastră N. Breban îl contestă etic și estetic pe Caragiale, în care vede ca om o personificare a "miticismului", iar ca scriitor un autor de "schițe penibile" și de comedii ușoare, lipsite de problematică. în Jiquidi, spre a ajunge în sfârșit la el, chestiunea confruntării
La încheierea unei tetralogii by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/8732_a_10057]
-
Mârzea, Dumitrașcu, Bizoniu. O reluare inutilă, i s-a părut cronicarei de la "Observator cultural", nedispusă a vedea că apar aspecte noi în manifestarea știutelor personaje și unele modificări radicale ale raporturilor dintre ele. Sunt în Jiquidi repetări care obosesc, nu contest, reveniri prea insistente în același și același punct, dar sunt și repropulsări semnificative ale personajelor tetralogiei, cum este, de pildă, aceea a lui Jiquidi însuși, menținut în volumele anterioare în linia a doua de interes. Acum Jiquidi, "unicul, țicnitul bătrân
La încheierea unei tetralogii by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/8732_a_10057]
-
dacă trecem peste debutul în roman, remarcat de Ibrăileanu (începutul autoarei se produsese la revista "Viața Românească", unde el era redactor) - n-a adus-o în primul plan al prozei noastre. G. Călinescu, susținător al prozei de creație balzaciană, îi contesta, într-un fel neașteptat, tocmai vocația analitică și îi amenda drastic un "feminism exagerat". El recunoștea adevărul câtorva personaje, dar socotea faptul insuficient ca să o facă pe scriitoare aptă de creație tipologică. Excepția o va oferi I. Negoițescu, în Istoria
Proza Henriettei Yvonne Stahl by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/8761_a_10086]
-
publicul cititor a contat prioritar numai literatura care depunea mărturie despre suferința omului în comunism. Dacă autorul mărturiei nu era scriitor era cu atât mai bine, cu atât era mai credibil. În atmosfera de derută, confuzii și contestații generale (toată lumea contesta pe toată lumea), cititorul român și-a pierdut încrederea în scriitorul român, poate și din motivul pentru care un român nu are încredere în alt român. Dar, oricum, motivația specifică decurgea din pierderea încrederii în literatura română, compromisă de conviețuirea cu
Ce s-a întâmplat cu literatura română în postcomunism - Simptomatologie generală by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8783_a_10108]
-
generalizări pertinente, păstrînd astfel controlul asupra interesului cititorului. Cel de-al doilea ține de scrupulele științifice ale dlui Teodorescu, care cunoaște rigorile domeniului, încît pare să fi preferat să i se atribuie eventuale virtuți de istoric, decît să i se conteste o calitate pe care și-ar fi luat-o cu de la sine putere. Să mai spunem că eseistul, care e și romancier, a organizat această carte după principiile literaturii nonficționale, într-o încercare de a se adresa nu numai cititorului
Manipularea universală după Bogdan Teodorescu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/8799_a_10124]
-
pe doi reputați româniști, Libuše Valentová și Jiri Našinec. în Prima pagină e salutată apariția seriei Corpusul receptării critice a operei lui Eminescu, vastă exegeză datorată lui Teodor Vârgolici și I. Oprișan și totodată sunt combătuți vehement cei care-l contestau, în orice caz, îl minimalizau pe poet ("cele câteva mârâituri care se îndoiau de rezistența în timp a creației eminesciene"). în editoriale vine vorba adesea de Caragiale, Slavici, T. Maiorescu și, o dată, autorul ține să reamintească radioascultătorilor debuturile marilor scriitori
Tradiția unei reviste vorbite by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8820_a_10145]
-
folosească formula "marele nostru poet național"9. În schimb, resentimentelor antijunimiste li se datorează atacurile extrem de dure la adresa celui care se stinsese abia de doi-trei ani. Autorii tuturor acestora (între care: Alexandru Grama - 1891; Aron Densușianu - 1894; Alexandru Macedonski - 1895) contestau tocmai specificitatea românească a operei eminesciene. "El lumea românească n-o cunoaște și, afară de vreo două-trei reminiscențe, poeziile sale nu posed altceva etnic-românesc, nici ca natură încongiurătoare, țară și popor, nici ca viață etică" - scria Densușianu, subliniind el însuși, în
Ce (mai) înseamnă "poet național"? by Dan Mănucă () [Corola-journal/Journalistic/8818_a_10143]
-
de părere că prin retragerea, după '89, a unor figuri charismatice" ale criticii noastre s-a creat un gol în care au prosperat atacurile nefondate, exercițiile unei fronde ce, în absența necesarei argumentații, frizează degringolada. Să fie oare suficient a contesta fără să-ți dovedești contestația?" Esențial este de a constata că vechii critici, criticii cu piedestal de pînă în 1989 sau chiar de după, s-au apucat de altceva: s-au apucat de politică, de publicistică frivolă, unii dintre ei de
Seductia dialogulu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8887_a_10212]
-
informație (presa, declarațiile publice ale diverșilor oameni politici, relatarea unor discuții ale autorilor cu lideri politici, necontestate ulterior de către aceștia), valorile democrației din perspectiva cărora erau elaborate interpretările (pe care niciunul dintre actorii politici onorabili nu își permite să le conteste deschis) au dat acestor cărți o doză semnificativă de credibilitate, ele fiind un indicator cât se poate de precis al tendințelor din viața politică românească. Cortina de ceață, cel mai nou volum din această serie, are câteva particularități. În primul
Anii vrajbei noastre by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8888_a_10213]
-
câte două articole polemice. Așa cum spuneam, ambii autori își asumă (asta chiar nu e un secret pentru nimeni) proiectul politic al președintelui Traian Băsescu. De aceea, cu siguranță, adepții acestui proiect vor fi entuziasmați de carte, iar cei care îl contestă, îi vor căuta, cu microscopul, cusururile. Toți vor trebui însă să o citească foarte atent. Pentru că dincolo de orientarea generală, previzibilă, ea este plină de analize punctuale de mare finețe și de informații peste care în vâltoarea cotidiană am trecut prea
Anii vrajbei noastre by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8888_a_10213]
-
a reușit să atragă atenția nu numai asupra unei așa-zise debilități a lumii culturale autohtone; ci și asupra statutului precar al oricărei valorizări. Nu este greu de observat că prima amendă e în spiritul epocii, al generației tinere care contestă munca "bătrânilor" și rezultatele lor, ajungând la penalizări ale limbii și nației române. Fundoianu se arată scârbit de cultura națională, Cioran vrea o schimbare la față a României, cu punerea la teasc a locuitorilor ei. Mai târziu, profetul se va
Punctul pe i by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9793_a_11118]
-
unul dintre puținele lui modele pozitive). Când el însuși ajunge la capătul analizei, când ar mai avea de făcut parada triumfătoare a încheierii demonstrației, se oprește deodată în loc și spulberă cu un gest "certitudinile", "definitivul". După ce îl măcelărește pe Arghezi, contestându-i totul, refuzându-i orice merit, transformându-i calitățile în defecte, scrie că poeziile argheziene i se par deosebit de frumoase. Înainte să-l fixăm într-o postură, într-o imagine convenționalizată (nihilistul, negativistul perfect, contestatarul de serviciu), tânărul scriitor s-
Punctul pe i by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9793_a_11118]
-
dintr-o ineficiență critică? Eugen Simion "rezolvă", cu eleganță stilistică, acest punct nodal rămas controversat convertind, pur și simplu, problematica ionesciană în retorica de care autorul nu poate scăpa. Într-adevăr: fugind de literatură, Ionescu alunecă inevitabil în literatură. El contestă retorica, nolens-volens, cu armele retoricii. Dar nu li se întâmplă astfel tuturor spiritelor aparent - ori profund - negatoare? Nu a devenit și Cioran, negând sau refuzând sistematic totul, un mare stilist? și atunci, care mai este nota personală, individuală a lui
Punctul pe i by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9793_a_11118]
-
O secvență pleonastică se constituie, în substantivul bloggerist, prin adăugarea sufixului productiv -ist la cuvîntul împrumutat care are deja un sufix caracteristic numelui de agent (-er). Termenul nu e prea răspîndit și are destui critici (de exemplu, un cititor îl contestă la apariția sa într-un articol de ziar: "americanul Ray White, de 93 de ani, a fost până nu de mult considerat cel mai bătrân bloggerist din lume", Gândul, 20.02.2007). Sufixul -ist creează și adjective, cînd e atașat
Bloguire by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9839_a_11164]
-
de prostie omenească culminînd într-o baie de sînge. Deși atît de diferite, ambele exemple au ceva în comun: e vorba de cît de prostește se pot purta niște oameni cărora, în condiții obișnuite, nimeni nu este dispus să le conteste inteligența. În plus, e vorba de o nepotrivire stridentă între inteligența oamenilor și contextul în care ea este folosită. Nu e suficient să ai o inteligență nativă, problema este cum o folosești odată ce te-ai pomenit într-o anumită situație
Prostia oamenilor deştepţi by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9891_a_11216]
-
cuprins, pe lîngă Trezește-te popor român! - Doi martiri pentru eternitate Slobodan Miloșevici și Saddam Hussein (în textul exaltat li se alătură alt martir "al sionismului intern și internațional": Ceaușescu) și Corneliu Zelea Codreanu - un mare român căruia i se contestă naționalitatea. Iar în opțiunea petniceană pentru Mari Români, figurează și Petru Groza, Gheorghiu-Dej, Nicolae Ceaușescu, Corneliu Vadim Tudor, Miron Cozma și Adrian Păunescu (nu pricepem de ce lipsește Gigi Becali). Desigur, e democrație, oricine are dreptul să scoată pe banii lui
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9885_a_11210]
-
aia trebuia pusă într-un fals roman burghez, un fals roman expresionist, că e foarte expresionist, ca după aceea să apară cezura, tăietura, și să apară răsturnarea, partea cealaltă, charismatică, christică a lui Grobei, pe care și azi unii o contestă. Și atunci, în jurul acestei false angulații, acestei false idei, aglomerez. Uite, mie nu-mi place Dali, dar la Dali am observat că, adeseori în tablourile lui, care sînt compoziții surrealiste și puțin absurde, apar detaliile făcute cu mare finețe. În
Nicolae Breban - Iubirea este o formă a limitării by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9969_a_11294]
-
că mai este posibil un continuator necrispat al lui Bacovia, tocmai în acest ultim deceniu al turbulențelor și revoluțiilor literare. În fapt revoluția lirică, și în cazul marelui model, și în cel al bibliografului bărbos de la Iași, există. Ea nu contestă nimic la suprafață și nu distruge, cu o retorică a penalizării, formulele consacrate. În schimb, dislocă noțiunea de poezie, luându-i acesteia centrul de greutate și risipindu-l, pulverizându-l pe toată întinderea textului. Imaginile cardinale și seriile tematice, simbolurile
Scrisoarea unui provincial by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8934_a_10259]
-
fi înțeles, la originile lui, dacă privim fenomenul cu seriozitate și nu după vorba lui Camil Petrescu, luată din gura lui Cațavencu: Ťsă avem și noi faliții noștri!ť, vorbă ce ne poate apăsa fie și în subconștient" (p. 1008). Contestă posibilitatea de a găsi în literatura română precedențe ale Renașterii și Barocului numai de dragul de a ne sincroniza retrospectiv, apreciind că "protocroniștii noștri par a sări dincolo de cal", anulând specificul evului mediu românesc. Se întreabă în 1987, intrigat de această
Tristetea istoriei by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8936_a_10261]
-
și-a pierdut metronomul, ambitusul, diapazonul... Mai bine de jumătate de veac s-a dovedit a fi un negativist și un hulpav devorator de stiluri și tendințe. Respingerea a funcționat nu pentru că e mai ușor să pari inteligent negînd și contestînd, decît admirînd și savurînd, ci pentru că negația e parte esențială și indispensabilă a spiritului, în timp ce lăcomia a fructificat-o, oarecum șmecherește, în cea mai neaoșă accepțiune prevert-iană: "grăbiți-vă să mîncați pe iarbă, înainte ca ea să mănînce din voi
Variație și contrast by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8946_a_10271]
-
aproape mistic, experiențele moderniste și febrilitatea cu care se căutau noile resurse ale limbajului artistic erau comparabile cu acelea europene. Chiar și fără să ajungă la Paris, dar interesat de acel segment al expresiei care marca ruptura cu trecutul și contesta convențiile obosite, Baba ar fi avut suficient spațiu fizic și moral, dar și suficiente resurse interioare, pentru opțiuni total diferite față de cele pe care le-a făcut. Dar nu problema unui alt climat cultural și a unei alte atmosfere artistice
Corneliu Baba și lumea central-europeană by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8973_a_10298]
-
de atunci, cel puțin așa cum fusese el planificat. Nichita Danilov, Ion Mureșan, Liviu Ioan Stoiciu, Mariana Codruț, Aurel Dumitrașcu nu respectă poetica dogmatică a grupării. Dimpotrivă, ei nu s-au supus teoriilor vehiculate în epocă, nu și-au irosit energiile contestând tendințele anterioare. Dacă avem în atenție asemenea autori, teamă îmi e că s-ar putea să fim nevoiți să constatăm că optzecismul marchează un moment de continuitate față de ceea ce s-a scris înainte și, în egală măsură, față de ceea ce a
Optzecismul pe înțelesul tuturor by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8980_a_10305]
-
Clubul, în beznă. Din an în Paște, la Pașcani poposește câte o trupă de teatru și, probabil, mai frecvent, câte o șușanea. De pe soclul amplasat la câțiva pași de așezământ, Sadoveanu, în bronz, privește mâhnit în altă parte. Sigur, ar contesta folosirea numelui său pe un așa imobil acultural. N-are cum să știe că idolul "cultural" al așezării natale a ajuns, aproape exclusiv, o sticlă. Pe care fug, bezmetic, nesfârșite imagini de nimic. ...Pe o stradă din Iași, o secvență
Opacități by Vasile Iancu () [Corola-journal/Journalistic/8999_a_10324]
-
teoria literară a secolului XX, îndeosebi structuralismul, care i-a preluat mare parte din terminologie și din concepție. Astfel, geneza poeziei stă sub semnul unui început, auroral și enigmatic, numit inspirație, întrucât nimeni nu-i poate detecta originea. Paul Valéry contestă însă putința poetului de a se menține la înălțimea dicteului inspirației. Tot ce poate face el este să genereze fragmente indiscutabil poetice, iar măiestria sa este să le înlănțuie de o manieră credibilă și continuă, astfel încât artificiul să nu se
Ultima Thule a poeticului by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/9059_a_10384]