2,697 matches
-
și tematică: Ion Gheorghe, Ioan Alexandru, Nichita Stănescu, Marin Sorescu, Adrian Păunescu. Discursul critic este la rându-i plin de poezie, fraza alunecă concis, ne-stereotip, în consens cu gestul poetic cu care se îmbină; versul citat și comentariul se contopesc formând un spațiu aparte cu deschideri spre înțelegerea și aprofundarea actului poetic. De pildă, când este analizată poezia Ninei Cassian, comentariul devine poezie pe marginea poeziei: "Era vârsta primelor ninsori și treceau prin vreme culorile fără sentimente; era vremea dansului
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
evocat revoluția de la 1848 prin figura lui N. Bălcescu: "Bălcescu pare/ că e chiar răscoala neîndurătoare". În "Fluxul memoriei", ciclul intitulat "Ștefan și oamenii măriei sale", A. E. Baconski ancorează în istorie. Ștefan și oamenii se desprind din istorie și se contopesc cu peisajul, și el istorizant. Configurația materială e sumară și ceea ce atrage este memoria concepută prin digresiunile și raportările spirituale într-o lume de fantastic discret. Iarba este plină de șoapte, pădurile se întorc în iarnă, pădurile sunt negre, oamenii
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
sunt în stare de nebuloasă, însuși spiritul universal este manifestat în umbre ale sufletelor viitoare. Treptat, Manimazos se risipește în univers, sacralizându-l. Descrierile ne amintesc de Purgatoriul, dar și de Paradisul lui Dante. Treptat, lumea pământească și cea cerească se contopesc. Apar Sapho, Euridice și tracul Orpheus, ca niște roiuri de lumini, totul cuprins de durerea "mitrasului", a facerii permanente, de durerea solară adusă de Manimazos, după ritualul spălării picioarelor. Cartea se încheie cu poemul "Sfera verde", care este cea a
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Însă nu văd despărțirea de superficialitate nici măcar în acest context grav. * În raport cu veșnicia, superficialitatea este modul de a fi al existenței. * O carte bună este cea ale cărei rânduri se pierd în noianul de gânduri pe care ți le stârnește, contopindu-se până la indistincție cu ceea ce ai personal. Cu atât mai mult dacă în urma ei rămâne doar un "sentiment" în loc de amintirea exactă a celor spuse. Preluarea a cât mai multe citate dintr-o carte arată măsura în care nu ai reușit
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
comune pe care ea le vehiculează; pe baza lor oamenii își fundamentează deseori opiniile, uitând să le mai pună în discuție fundamentele. Poate de aici derivă și farmecul fenomenologiei, ca meditație asupra cotidianului, deci a unei regiuni de locuri comune. * Contopim mult prea ușor termenii evoluție și progres, luând drept capăt final al evoluției starea noastră actuală și considerând (ajutați și de Istorie) că progresul continuu subsumează în mod fericit evoluția noastră de până acum și, deci, evoluția în genere. Suntem
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
supraviețuirea pentru a mai avea energia necesară inserării și menținerii în curentul civilizației. Că ne "bucură" excesele lumii civilizate (cele două războaie mondiale fiind bune exemple în acest sens) ține de care ne-a fost necesară pentru a nu ne contopi în masa numeroaselor comunități ce ne-au încălecat de-a lungul istoriei. * Marele păcat al progresului îl constituie scăderea demnității clipei prezente în favoarea uneia viitoare. În felul acesta el introduce un punct de fugă în existență, ce ia chipul speranței
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
o Încărcătură emoțională globală, crescută. A treia formă de apropiere și atingere corporală este sărutul, care Împinge emoția către sfera dorinței de „a-fi-Împreună-cu-celălalt”. Ultima fază de apropiere și de atingere reciprocă o reprezintă actul sexual prin care cei doi se contopesc, se simt unificați prin plăcere și Împlinire reciprocă. Care este semnificația corpului În Întâlnirea dintre mine și celălalt? Sunt două aspecte diferite: - dorința de a atinge și dorința de a fi atins; - senzația că ești atins și senzația că atingi
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
povestirea despre Rembrandt și o dezvoltă mai amplu. Protagonistul este Nathanaël, un tânăr care își asigură accesul în rândurile servitorilor familiei Van Herzog, de pe o insulă frisiană îndepărtată. Își creează o legătură cu câteva picturi de pe pereți și apoi se contopește și chiar dispare în mare, căci nu mai poate distinge între realitatea vieții lui terestre și splendidele scene marine din tablourile pe care le șterge de praf91. De asemenea, Yourcenar a pus în ordine antologia celor 100 de poeți antici
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
O, dragoste,/ zeu cu două fețe,/ una mușcând-o pe cealaltă,/ însângerând-o,/ insomnie a clipei,/ levitație tristă,/ lentoare..."), mai ales în șirul de invocații având ca pretext drama celor uniți printr-o iubire vinovată. Același zeu multiform, veritabil Hermes contopit cu Hades, pare a-și lumina, succesiv, câte una dintre fețele mai întotdeauna demonizate, în Poemul iubirii, Mărturisirea lui Hipolit, Consternați, el și ea, Nunta patetică ș.a. Motivele subsecvente sunt cele specifice eroticii agonice: îndepărtarea/ prezența-absență a Celuilalt, convertită în
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
popor; în singurătatea din ultimele luni ale vieții se confundă chiar cu peisajul care-l înconjoară. "El este întru totul trecutul Franței, este un chip fără vîrstă, așa cum în spatele său este pădurea acoperită de zăpadă, cu care acum s-a contopit..." E vorba de identificarea unui destin individual cu un destin colectiv, a unui întreg popor cu un profet ce i-a tălmăcit istoria, destin care se realizează în mod exemplar integrîndu-se în acea cohortă halucinantă a marilor "conducători" dictatoriali ale
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
liber asupra sa, pe acceptarea deliberată a unei societăți marcate de conflicte, de divizări, de deosebiri, pe suspiciunea persistentă față de Biserică, față de organizarea și față de dogmele ei. Pe de altă parte, există și voința de a uni și de a contopi, există imaginea unei societăți omogene și coerente; e condamnată în numele bunului comun retragerea individului în sine și în sfera intereselor sale, există o teamă de schisme și de disidențe, se caută o credință comună și sînt susținute marile elanuri colective
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
pedagogie, nici în psihologie ori în sociologie. În aceeași perioadă se desființează și Institutul de Perfecționare a Personalului Didactic. În 1981, în urma unor acuzații politice aduse Institutului de Științe Pedagogice și Psihologice (între timp institutele de pedagogie și psihologie fuseseră contopite), de a fi colaborat cu propagatori ai "meditației transcendentale" ("colaborare" cerută, de altfel, de "foruri superioare"), se hotărăște de către cea mai înaltă autoritate de stat desființarea unicei instituții create special pentru cercetări în domeniul educației și învățămîntului. Se confirma astfel
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
salutaseră "sublimul răsărit al soarelui" au fost cuprinși de o imensă confuzie. Vedeau intențiile și ideile transformîndu-se în contrarul lor. Îi vedeau pe eliberatori transformîndu-se în asupritori. Speranța și deznădejdea, nemărginite și una și cealaltă, aduse de Revoluția franceză se contopesc într-un vîrtej, adesea în aceleași conștiințe. Hegel este gînditorul cheie al acestui moment zbuciumat. În el se reunesc antagonismul raționalismului și cel al romantismului. El înfruntă contradicția, și-o asumă, încearcă să o depășească, o regăsește mereu, o așează
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
european și i-au determinat pe ultimii săi reprezentanți să fugă în Statele Unite. Nu se pune doar problema resuscitării spiritului european în ceea ce are el deopotrivă singular și universal. Se pune și problema formulării noii identități europene. Vechea identitate europeană contopea în sine o identitate democratică și o identitate imperialistă și ascundea această dublă identitate sub vălul fermecător al spiritualității sale culturale. Noua identitate a pierdut sau a respins a doua identitate, care fusese pînă atunci consubstanțială celei dintîi. Vechea identitate
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
egale. S-a spus chiar că ea ar fi "contra Europei", ca una pe care cultura însăși o îndruma spre localism și particularism național. În timpul din urmă, această atitudine a cunoscut o sensibilă schimbare. "Europele" sunt pe cale de a se contopi geopolitic, specificațiile comportă o diminuare de tonus, pe măsură ce "piața comună" reușește să amortizeze vechi conflicte și să producă un nou echilibru continental. Nu mai poate fi vorba, în această perspectivă, de state-națiuni în accepția dată de secolul XIX, ci de
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
înlocui. În practică relația educației plastice cu celelalte discipline se concretizează în măsura necesităților și problemelor pe care un pedagog bun le concretizează și le dezvoltă. Corelația oferă un câmp larg pentru experiențe, are nevoie de multe procedee care se contopesc de obicei cu observația și intuirea întrucât compoziția plastică este un mijloc excelent pentru realizarea intuiției. În cazul limbii și literaturii române -la clasa I predarea semnelor grafice în perioada preabecedară merge paralel cu desenul din imaginație, memorie și decorativ
Interdisciplinaritatea - Necesitate obiectivă a învăţământului primar by Rodica Ardeleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1234_a_1897]
-
posibile consecințe nefaste. Denumirile de Ursitoare, Ursitori și Fete Ursitoare, fiecare luate în parte, exprimau indirect starea lor, printr-un apelativ neutru, mai puțin angajant, ferit de acel rău posibil revărsat de stihiile dezlănțuite. În cultura tradițională românească, Ursitoarele se contopesc cu reprezentarea în sine a destinului. Despre hierofaniile celor trei ursitoare stau moștenire unele texte de invocare; ursitoarele, zânele - zori sunt mediatoare ale celor două lumi, fie că însoțesc nașterea, fie că mediază moartea fiecăruia în parte. Așteptarea ursitoarelor și
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
promovare, o altă sintagmă preferată de Turkle, și de alți teoreticieni ai cyberculturii sub influența postmodernismului, este „identitatea fluidă”. Această sintagmă este sugestivă pentru felul în care, în rețeaua Internetului, subiectivitatea umană își pierde stabilitatea și soliditatea, topindu-se și contopindu-se în multitudinea autoreprezentărilor avatarice electronice. Cyberspațiul devine astfel „spațiul de joc” (play spaceă în care se reconsideră noțiunea de identitate într-o viziune destabilizatoare și dezagregantă. În acest fel se aprobă modurile prin care spațiul computerului și în special
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
ortopedie pediatrică, ilustrat cu strălucire de profesorul Ion Bălăcescu, învățământul pediatric are un destin nefericit, după pensionarea pentru limită de vârstă în anul 1938 a profesorului Ion Bălăcescu. Din motive financiare, de economie bugetară, clinica de la Spitalul de Copii se contopește cu clinica a 2-a chirurgicală de la Spitalul Brâncovenesc. Timp de patru ani profesorul Iacobovici va conduce și clinica de la Spitalul de copii, venind de trei ori pe săptămână pentru cursuri, demonstrații operatorii și îngrijirea micilor pacienți. Profesorul Iacobovici era
Asistența urgențelor chirurgcale din București by Mircea Beuran () [Corola-publishinghouse/Science/91916_a_92411]
-
a epistemologiei. Abilitatea minții omenești de a forma un șir de o mie de concluzii și să rămână totuși "în ordine", așa cum s-a menționat anterior, este un asemenea dar. Orice lege empirică include imprecizii care vor fi descoperite, apoi contopite într-o singură unitate coerentă, sau măcar într-o abordare asimptotică, cum ar fi o fuziune. În mod alternativ, este posibil să existe întotdeauna câteva legi ale naturii care să nu aibă nimic în comun unele cu altele. În prezent
by VIOREL BARBU [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
XVII-lea, programul revoluționar al "analiticului" în matematică al unor personalități ca Vieta sau Descartes a mers mână în mână cu programul revoluționar al lui Copernic în astronomie și cu cel al lui Galileo în fizică, care apoi s-au contopit în marea realizare a secolului cosmologia matematică a lui Newton bazată pe mecanica lui Newton. Știința "modernă" a secolului al XVII-lea a fost modernă chiar în caracterul său matematic și rămâne paradigma permanentă și de neînlocuit a ceea ce ar
by VIOREL BARBU [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
unul dintre cei mai mari mincinoși și plăsmuitor a istoriei antice. Filon(20 î.e.n. - 50 e.n.), rabin eretic din Alexandria, considerat de ivriți ca cel mai mare gînditor iudeu, a continuat conspirația strămoșilor săi Onias, Iason și Me-nelas, urmărind să contopească într-un singur sistem religios cultul esenilor/geților, mozaismul, platonismul, pitagorismul, stoicismul și misterele religiei grecești iar noua dogmă să fie slujită de preoții ivriți și îmbrățișată de toate civilizațiile din jurul Mediteranei dar nu numai. Dar textele arată clar că
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
generau mișcarea altora erau, de asemenea, în număr finit. Ceva trebuia să fie cauza absolută a mișcării. Ceva trebuia să rotească sfera cu stele fixe. Și era vorba de forța primordială: Dumnezeu. Când a pătruns în Europa, creștinismul s-a contopit cu viziunea aristotelică asupra universului și cu dovada că Dumnezeu există. Atomismul și ateismul au devenit sinonime. A avea îndoieli asupra doctrinei lui Aristotel însemna să ai îndoieli asupra existenței lui Dumnezeu. Sistemul lui Aristotel a avut mare succes. Cel
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
fusese la început o religie politeistă, bazată pe o serie de legende despre zei războinici și despre lupte, asemănătoare din multe puncte de vedere cu miturile grecești. Dar peste secole - secole dinaintea sosirii lui Alexandru - zeii au început să se contopească. În timp ce hinduismul își păstra ritualurile populare și devoțiunea față de propriul panteon, în esența lui, hinduismul devenise monoteist și introspectiv. Toți zeii s-au transformat în înfățișări ale unui singur zeu atotcuprinzător, Brahma. Cam în aceeași epocă în care grecii se
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
au devenit concepte geometrice; chiar le puteai vedea având loc. Acesta a fost cel de-al doilea progres important. Persoana care a combinat aceste două idei a fost un elev de-al lui Gauss: Georg Friedrich Bernhard Riemann. Riemann a contopit geometria proiectivă cu numerele complexe și, dintr-odată, liniile au devenit cercuri, cercurile au devenit linii, iar zero și infinitul au devenit polii unui glob plin cu numere. Riemann și-a imaginat un glob pământesc translucid, așezat între un plan
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]