4,953 matches
-
hipotone, hipertone și acide). Activitatea neuro-musculară intrinsecă a intestinului subțire, care are rol numai în declanșarea mișcărilor, este controlată și coordonată de inervația extrinsecă. Aceasta, fiind dublă și antagonistă, determină, în cazul fibrelor colinergice (nervul vag), creșterea frecvenței și amplitudinii contracțiilor musculare, iar, în cazul fibrelor adrenergice (nervii splanhnici), inhibarea tonusului și motilității intestinale. Cele două sisteme acționează simultan, dar predomină tonusul nervilor vagi. Dubla vagotomie intratoracică încetinește, de altfel, tranzitul intestinal, în timp ce simpatectomia este fără efect decelabil. Centrii intestinomotori se
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
locală, nepropagată, cu frecvență rapidă și care echivalează cu mișcările pendulare ale intestinului subțire. Ele exercită o presiune de 1,2-6 cmH2O. Fără a avea efect propulsor, aceste mișcări amestecă bolul intestinal în principal la nivelul cecului și colonului proximal; - contracțiile de tip II sunt mai desfășurate și mai energice; ele se propagă de o parte și de alta a punctului de unde iau naștere, sunt expresie a activității fibrelor circulare și dezvoltă o presiune de 10-20 cmH2O. Rolul lor este de
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
se propagă de o parte și de alta a punctului de unde iau naștere, sunt expresie a activității fibrelor circulare și dezvoltă o presiune de 10-20 cmH2O. Rolul lor este de a intimiza conținutul intestinal cu mucoasa intestinală, favorizând absorbția apei; - contracțiile de tip III constau în variații lente ale tonusului muscular, pe care se grefează contracțiile de tip I și II. Ele creează o ușoară creștere a presiunii de la 3 la 5 cmH2O; - contracțiile de tipul IV sunt specifice intestinului gros
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
a activității fibrelor circulare și dezvoltă o presiune de 10-20 cmH2O. Rolul lor este de a intimiza conținutul intestinal cu mucoasa intestinală, favorizând absorbția apei; - contracțiile de tip III constau în variații lente ale tonusului muscular, pe care se grefează contracțiile de tip I și II. Ele creează o ușoară creștere a presiunii de la 3 la 5 cmH2O; - contracțiile de tipul IV sunt specifice intestinului gros, puternice, în masă, sub formă de salve, puțin frecvente (de 3-4 ori pe zi). Unde
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
intestinal cu mucoasa intestinală, favorizând absorbția apei; - contracțiile de tip III constau în variații lente ale tonusului muscular, pe care se grefează contracțiile de tip I și II. Ele creează o ușoară creștere a presiunii de la 3 la 5 cmH2O; - contracțiile de tipul IV sunt specifice intestinului gros, puternice, în masă, sub formă de salve, puțin frecvente (de 3-4 ori pe zi). Unde antiperistaltice slabe se pot întâlni mai ales la nivelul regiunii ileo-cecale. Mișcările segmentare sunt constituite din unde de
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
de tipurile I și II, apărând echidistant între ele, la fiecare 2,5 cm. Sunt realizate de fibrele circulare și au caracter staționar, iar, când prezintă intensitate mare, pot obstrua aproape complet lumenul intestinal. Frecvența acestor mișcări este de 2-4 contracții/min și se asociază cu contracția teniilor. Ele realizează amestecarea conținutului intestinal, deplasarea lui pe distanțe scurte în ambele sensuri și favorizarea absorbției. Mișcările peristaltice ale intestinului gros constau din contracții ale musculaturii circulare, care se deplasează aboral, propulsând conținutul
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
echidistant între ele, la fiecare 2,5 cm. Sunt realizate de fibrele circulare și au caracter staționar, iar, când prezintă intensitate mare, pot obstrua aproape complet lumenul intestinal. Frecvența acestor mișcări este de 2-4 contracții/min și se asociază cu contracția teniilor. Ele realizează amestecarea conținutului intestinal, deplasarea lui pe distanțe scurte în ambele sensuri și favorizarea absorbției. Mișcările peristaltice ale intestinului gros constau din contracții ale musculaturii circulare, care se deplasează aboral, propulsând conținutul colonului spre rect. Contracțiile sunt precedate
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
complet lumenul intestinal. Frecvența acestor mișcări este de 2-4 contracții/min și se asociază cu contracția teniilor. Ele realizează amestecarea conținutului intestinal, deplasarea lui pe distanțe scurte în ambele sensuri și favorizarea absorbției. Mișcările peristaltice ale intestinului gros constau din contracții ale musculaturii circulare, care se deplasează aboral, propulsând conținutul colonului spre rect. Contracțiile sunt precedate de relaxări, încât mișcările au aspectul de valuri. Frecvența este scăzută comparativ cu cele din intestinul subțire, și anume 3-12 contracții pe minut, ritmul contracțiilor
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
asociază cu contracția teniilor. Ele realizează amestecarea conținutului intestinal, deplasarea lui pe distanțe scurte în ambele sensuri și favorizarea absorbției. Mișcările peristaltice ale intestinului gros constau din contracții ale musculaturii circulare, care se deplasează aboral, propulsând conținutul colonului spre rect. Contracțiile sunt precedate de relaxări, încât mișcările au aspectul de valuri. Frecvența este scăzută comparativ cu cele din intestinul subțire, și anume 3-12 contracții pe minut, ritmul contracțiilor crescând în sensul de la cec spre sigmoid. Mișcările de transport în masă sunt
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
intestinului gros constau din contracții ale musculaturii circulare, care se deplasează aboral, propulsând conținutul colonului spre rect. Contracțiile sunt precedate de relaxări, încât mișcările au aspectul de valuri. Frecvența este scăzută comparativ cu cele din intestinul subțire, și anume 3-12 contracții pe minut, ritmul contracțiilor crescând în sensul de la cec spre sigmoid. Mișcările de transport în masă sunt specifice numai intestinului gros și apar de două-trei ori pe zi! Ele corespund undelor de tip IV, au aspect peristaltic și sunt foarte
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
contracții ale musculaturii circulare, care se deplasează aboral, propulsând conținutul colonului spre rect. Contracțiile sunt precedate de relaxări, încât mișcările au aspectul de valuri. Frecvența este scăzută comparativ cu cele din intestinul subțire, și anume 3-12 contracții pe minut, ritmul contracțiilor crescând în sensul de la cec spre sigmoid. Mișcările de transport în masă sunt specifice numai intestinului gros și apar de două-trei ori pe zi! Ele corespund undelor de tip IV, au aspect peristaltic și sunt foarte puternice, putând crește presiunea
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
grad mai mare de automatism, putând să-și efectueze aproape normal funcția motorie în condiții de vagotomie, în timp ce colonul distal prezintă în acest sens posibilități mai reduse. Rolul predominant al inervației intrinseci este inhibitor; în absența acesteia, intestinul gros prezintă contracții tonice. Inervația parasimpatică stimulatoare este asigurată de vag pentru colonul proximal (parasimpaticul cranian) și de nervii erectori pentru colonul distal (parasimpaticul sacrat). Nervii splanhnici asigură inervația simpatică-inhibitoare. Ambele componente ale inervației extrinseci vago-simpatice influențează motilitatea colonului prin intermediul neuronilor colinergici și
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
substanțelor toxice, cancerigene etc. II.4.9.5. Defecația ca act reflex motor, este realizată de regiunea terminală sigmoido-rectală a colonului distal, coordonată de centri medulari și controlată cortical. Cea mai mare parte din timp, rectul este aproape gol, datorită contracției tonice a unui sfincter neted, slab funcțional, situat la aproximativ 20 cm de anus, la joncțiunea dintre sigmoid și rect. Când mișcările de transport în masă ale colonului împing conținutul intestinului gros distal în rect, este inițiat reflexul defecației, în
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
prezintă activitatea sfincterului anal intern și a celui extern. Sfincterul anal intern, involuntar, este un mușchi neted, dispus circular în peretele intern al anusului, ce se găsește relaxat atunci când colonul este destins. Sfincterul anal extern menținut, de asemenea, permanent în contracție tonică este constituit din fibre striate, voluntare. El este localizat în jurul sfincterului neted și parțial distal de acesta, fiind sub control nervos somatic. Senzația și reflexul de defecație sunt declanșate de umplerea și distensia ampulei rectale de către materiile fecale. Odată
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
declanșate de umplerea și distensia ampulei rectale de către materiile fecale. Odată atins pragul critic al distensiei peretelui rectal, se declanșează „reflexul de defecație intrinsec”, prin semnale spre și dinspre plexurile mienterice, ce vor controla în această primă fază inițierea de contracții slabe peristaltice ale colonului descendent, sigmoidului și rectului. Undele contractile propagate determină relaxarea sfincterului anal intern, ceea ce facilitează pătrunderea pentru un timp scurt a conținutului fecal în canalul anal. În condițiile determinate de ambianța și viața socială, individul consimte sau
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
lângă centrul vomei), și, de asemenea, la hipotalamus și cortex, determinând asocierea la reflexul defecației a unor acte favorizatoare parțial conștiente. Astfel, are loc o inspirație profundă, glota se închide, iar diafragmul coboară până la limitele maxime, la care se asociază contracția musculaturii abdominale, toate acestea având ca efect creșterea presiunii intraabdominale. Aceasta facilitează creșterea presiunii intrarectale de la 20 mmHg în condiții normale, la 60-70 mmHg și chiar 100-200 mmHg. Concomitent, are loc relaxarea musculaturii planșeului pelvin, contracția fibrelor longitudinale rectale și
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
la care se asociază contracția musculaturii abdominale, toate acestea având ca efect creșterea presiunii intraabdominale. Aceasta facilitează creșterea presiunii intrarectale de la 20 mmHg în condiții normale, la 60-70 mmHg și chiar 100-200 mmHg. Concomitent, are loc relaxarea musculaturii planșeului pelvin, contracția fibrelor longitudinale rectale și tracțiunea în sus a regiunii perineale, cu scurtarea canalului anal. Sfincterul extern striat se relaxează sub control voluntar, iar mușchii ridicători anali se contractă reflex, determinând ridicarea acestora deasupra bolului fecal, pentru ca, în finalul defecației, comprimarea
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
de distensie ano-rectală se transmit pe calea simpatică senzitivă a nervilor hipogastrici la un centru inhibitor lombar al defecației din L2-L4 (simpatic). De aici se descarcă impulsuri pe calea nervilor hipogastrici (fibre motorii), care determină scăderea peristaltismului colonului descendent și contracția sfincterului anal intern. O parte din materiile fecale vor fi trecute înapoi în rect, în sigmoid și colonul descendent, prin mișcări antiperistaltice. Inhibarea voluntară a defecației are ca urmare dispariția ei pentru câteva ore. La om, controlul cortical se exercită
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
tratată separat). Ca semnal subiectiv al necesității obiective de alimentare, foamea este cunoscută prin necesitatea imperioasă a ingerării de alimente, asociată cu o stare de încordare generală și chiar de agitație, irascibilitate, senzație de gol, apăsare sau durere epigastrică, datorate contracțiilor în gol ale stomacului. În condiții de privațiune alimentară, foamea se accentuează în primele zile, însă cu timpul dispare. Consumul de alimente în cantitate suficientă duce la dispariția senzației de foame și înlocuirea ei cu o altă senzație de plăcere
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
ingestiei i s-a descris și colecistokininei din nucleul paraventricular hipotalamic. Dintre alți factori care contribuie la reglarea aportului, menționăm acțiunea dinamic-specifică a alimentelor, deshidratarea celulară și secreția gastrică care favorizează sațietatea. Distensia tractului gastro-intestinal inhibă ingestia de alimente, în timp ce contracțiile o stimulează (fig. 116). Mecanismele reflexe digestive participă la realizarea ritmului de alimentare. În anumite condiții, mecanismele termoreglatoare pot afecta ingestia de hrană independent de rezervele energetice de care dispune organismul, constatându-se existența unei corelații negative între temperatura ambiantă
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
de unde vor lua naștere nervii hipogastrici, care se distribuie atât corpului vezical, cât și sfincterului intern determinând relaxarea peretelui vezical. Fibrele parasimpatice își au originea în măduva sacrată S1-S3, coborând pe calea nervilor pelvici spre vezică. Sistemul nervos parasimpatic determină contracția vezicii urinare și relaxarea sfincterului intern. Putem considera, deci, inervația simpatică ca un sistem al reținerii urinei și umplerii vezicale, în timp ce inervația parasimpatică este responsabilă de evacuarea rezervorului vezical în timpul micțiunii. Dar, în afara acestei inervații, căile urinare prezintă și o
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
pătrund în măduvă prin rădăcinile posterioare, făcând sinapsă în motoneuronii din cornul anterior al segmentului medular S2-S5. Fibrele eferente motorii părăsesc măduva sacrată prin rădăcinile anterioare și intră în nervii rușinoși interni (pudendal), distribuindu-se musculaturii sfincterului extern striat, determinând contracția acestuia și temporizarea micțiunii. După începerea micțiunii reflexul se autoîntreține printr-un mecanism de feedback pozitiv, care provoacă contracții din ce în ce mai puternice ale musculaturii vezicale. Ca urmare a integrării impulsurilor aferente în diverși centri supraspinali se transmit pe căi eferente impulsuri
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
motorii părăsesc măduva sacrată prin rădăcinile anterioare și intră în nervii rușinoși interni (pudendal), distribuindu-se musculaturii sfincterului extern striat, determinând contracția acestuia și temporizarea micțiunii. După începerea micțiunii reflexul se autoîntreține printr-un mecanism de feedback pozitiv, care provoacă contracții din ce în ce mai puternice ale musculaturii vezicale. Ca urmare a integrării impulsurilor aferente în diverși centri supraspinali se transmit pe căi eferente impulsuri care facilitează sau inhibă micțiunea prin influențarea pragului de excitabilitate a centrilor reflecși sacrați. ). La nivel bulbar există centri
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
Contrar vasopresinei, efectele oxitocinei se exercită asupra uterului și glandei mamare, acțiunea antidiuretică fiind neglijabilă. Stimularea musculaturii uterine apare evidentă atât in vivo, cât și in vitro și variază în funcție de specie și starea funcțională a mușchiului. Slab în afara gestației, răspunsul contracției crește progresiv în timpul sarcinii, devenind maxim la termen, datorită impregnării cu estrogeni și mai ales progesteron. Modificând potențialul de membrană al fibrei uterine, oxitocina mărește sensibilitatea uterului gravid la stimulii intrinseci. Ca urmare a creșterii excitabilității, automatismul mușchiului uterin și
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
capitolul mediației chimice simpatico-adrenergice (monoaminergice), vor fi succint expuse implicațiile biologice ale adrenalinei și reglarea secreției medulosuprarenale. Efectele biologice depind de prezența și densitatea celor două tipuri de receptori adrenergici (alfa și beta) cu subtipurile respective. Stimularea receptorilor alfa1-adrenergici provoacă contracția musculaturii netede vasculare, uterine, pupilare și pilomotorii. Pe plan metabolic, adrenalina produce hiperglicemie ca urmare a activării glicogenolizei hepatice și inhibării secreției de insulină. Receptorii alfa2-adrenergici provoacă inhibarea eliberării presinaptice și relaxarea musculaturii netede vasculare și intestinale. La rândul lor
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]