5,650 matches
-
și cultural-intelectuale dintre cele două blocuri deveniseră mai nuanțate în a doua jumătate a anilor ’60, eroziunea partidelor staliniste și maoiste progresa vizibil, iar „a treia cale” nu mai amenința să fie recuperată de comuniști, deoarece social-democrația europeană se afirmase convingător la guvernare, părând că răspunde mai bine sensibilității populare decât ideologiile anticomuniste „pure și dure”. De la jumătatea anilor ’70 și până în 1989, chiar partenerii de dialog est-europeni ai liberalilor occidentali se schimbaseră: în locul „foștilor” de toate orientările ajunși pe diverse
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
direct cu realitatea; și III. experiența bazată pe acțiunea practică. El pune în evidență existența a trei mari categorii de metode: A. metode de comunicare; B. metode de exploatare a realității; și C. metode de acțiune. A. Metodele de comunicare convingătoare se pot clasifica, luând drept subcriteriu suportul purtător de informație - cuvântul oral, limbajul oral-vizual și limbajul interior - în următoarele tipuri de metode: a) metode de comunicare orală, subdivizate în: - metode expozitive, din care fac parte: povestirea, descrierea, explicația, demonstrația teoretică
Didactica știintelor juridice și administrative by Oana Iucu () [Corola-publishinghouse/Science/2316_a_3641]
-
reproduse și comentate de cele mai influente reviste literare și culturale: Contemporanul, Flacăra, Viața românească - pune În atenția scriitorilor câteva legi, hotărâri și sarcini. În atari situații artistul avea, Îndeobște, două obligații: să se autoeduce rapid și, apoi, să educe convingător cititorul, masele largi muncitoare. Bunăoară, apar numeroase opinii și comentarii ale scriitorilor și artiștilor referitoare la Legea privind introducerea pedepsei cu moartea, la Legea pentru editarea și difuzarea cărții ori pe marginea Hotărârii ședinței plenare a CC al PMR asupra
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Vlad al lui Badea Todirișcă, nici pe «Maria, mezina lui Ion Haramă - ce și-a scuturat plămânii În năframă», și ceilalți oropsiți de mizerie și boli. Iar orânduirea cea nouă vine și ea cu semne vizibile, concrete, cu atât mai convingătoare («În țăruș, traverse, stâlpi, piloni, pentru noi - se’ntoarce pădurea astăzi Înapoi»). Țăranii din Prisaca o vor slăvi pe drept cuvânt pentru că ea le-a adus bucate și lumină, atârnată În globuri electrice pe stâlpi și revărsată În cărți. Nu
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
În două episoade, după obiceiul din vreme, totalizând mai bine de o pagină de gazetă format mare, demonstrează lipsa de calitate, manierismul și debilitatea epică a majorității nuvelelor de până atunci. Deși pornită de unul singur, ofensiva părea sigură, demonstrația convingătoare și erau de așteptat Întăriri; dar nu se Întâmplă așa; conduși de Scânteia, contraopinenții sunt atât de mulți și atât de puternici Încât nu numai că se infirmă argumentația aceluia, dar se demonstrează că, dimpotrivă, lipsă de calitate, opacitate, manierism
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
specie literară din concurs; tot sub semnul efemerului stau și nuveliștii premiați cu „mențiune”: Ana Gherasim, Zizi Munteanu, Niger Caius, Al. Gârneață, Vasile Fulgeanu, M. Adam, George Nestor, Vera Hudici, George Dan, Gh. Roman. Și pentru ca demonstrația să fie mai convingătoare, În frunte cu Scânteia 12, o serie de comentarii, cum ar fi cel din Flacăra 73 sau Viața Românească demonstrează ancorarea prozei În realitate, forța epic-luptătoare a tinerilor nuveliști, majoritatea cenacliști provenind din rândul oamenilor muncii. Să aflăm și noi
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
personajele slab realizate ale cărții. Ce ar fi trebuit să realizeze Camilar? Să redea În mod concret activitatea organizației de partid, să redea În mod concret activitatea lui Ion Butnaru ca secretar al organizației, să dovedească În mod concret și convingător că forța conducătoare a țărănimii muncitoare pe drumul socialismului, al vieții fericite este partidul. Este vizibil faptul că Eusebiu Camilar nu a Înțeles În ce constă măreția Pământului desțelenit a lui Șolohov, În ce constă Înalta sa valoare artistică. (Ă
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
noua fază poeții «nu mai scriu despre viață, ci cântă Însăși Viața, că ei au părăsit generalitățile făcând loc faptelor (ceea ce nu se poate spune și despre articolele unora dintre criticii noștri, care sunt mult prea generale pentru a fi convingătoare)». (Ă). Trebuie să amintim aici și de discuția organizată de Viața românească În jurul poeziei publicate În această revistă, discuție care a dezbătut unele probleme interesante, a căror rezolvare a fost cu totul insuficientă și uneori de-a dreptul derutantă. Astfel
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
slujește interesele trusturilor imperialiste din America, Anglia. Dr. N. Blatt, directorul revistei, a dovedit prin activitatea sa că nu este demn să educe pe tinerii care vor forma cadrele noastre științifice de mâine”. Și, pentru ca problema să fie și mai convingătoare, Contemporanul 80 publică, după trei săptămâni, În traducerea Terezei Macovescu, o contribuție a unui englez comunist, Maurice Cornforth, despre Bătălia ideilor În știință. Dar până atunci, și după aceea, au fost, În presă, numeroase comentarii aprobatoare, cum este cel al
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
a luptei Împotriva manifestărilor proletcultiste, a fost deschisă de recenta plenară a Uniunii Scriitorilor din R.P.R. privitoare la problemele poeziei. Plenara a constatat că nu Întotdeauna chipul acestui om reiese cu claritate din operele artistice, că nu e Întotdeauna mobilizator, convingător, exemplu viu pentru toți oamenii muncii, ci că, adeseori, imaginea lui este realizată schematic, bogatul lui conținut sufletesc este sărăcit de calități esențiale pe care le are În realitate. (Ă). Ce este și cum a apărut proletcultismul? În urma primei revoluții
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
muncă (Ă)”13 CONTESTAREA POEZIEI EULUI Dacă schemantismul era boala copilăriei literaturii noi, dacă proletcultismul - prin toate manifestările sale - lipsea noua creație de profunzime și Înscriere pe coordonata tradițional-progresistă, dacă formalismul era o tristă moștenire burgheză care nu putea reda convingător preaplinul realității de tip nou, iată că tot În acest an o altă tendință primejdioasă pare că pândește poezia: cultul eului liric, În defavoarea eului colectiv (recte masele), Îndepărtarea poetului de la grijile și sarcinile colective și apropierea de intimismul tipic burghez
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
dezvoltă noua conștiință a omului nou, socialist. Literatura noastră nouă cuprinde numeroase opere Înfățișând procesul de formare și dezvoltare a omului Înaintat al epocii noastre. În concluzie, estetica marxist-leninistă ne Învață că În artă, generalul ajunge să comunice În mod convingător adevărul vieții, numai când se prezintă sub forma particularului, când Îndeplinește și condiția particularului, a specificului. (Ă). Se impune Însă o cercetare metodică a diferitelor forme de manifestare a schematismului. În primul rând să examinăm câteva producții literare sub aspectul
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
face și alte observații. Unele din operele literare care oglindesc construirea socialismului la sate, ajung la inevitabilul sfârșit al arestării chiaburului, fapt care devine argumentul suprem pentru șovăielnici. (Ă). Dacă autorii și-ar propune, de exemplu, să oglindească În mod convingător, alcătuirea unei gospodării agricole colective, fără ca la sfârșit chiaburul să fie arestat, e fără Îndoială că primul rezultat practic al acestei Întreprinderi va fi realizarea unui chip veridic al organizatorului de partid, de care literatura noastră duce Încă lipsă. (Ă
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
și redacția Încearcă să introducă noi reguli de folosire a virgulei, substituind-o cu regularitate semnului de Întrebare, ori de câte ori după interogație mai urmează, o lămurire. (Ă). În această scenă ca și În multe altele, Însemnătatea autorului sovietic este redată concret, convingător. (Ă). Din păcate, dacă Însemnătatea ajutorului sovietic este arătată destul de concret, omul sovietic - consilierul Vorobelin - este conturat foarte palid. (Ă). Eroii pozitivi ai romanului Își caută și-și găsesc fericirea, deplina Înflorire a personalității lor umane, În munca pentru construirea
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
creatoare În cadrul colectivului. Ideea aceasta pe care o confirmă la fiece pas realitatea vieții, oamenii minunați ai vremii noastre, rezultă cu claritate din roman. O Întăresc prin fapte concrete toți eroii pozitivi ai romanului Cumpăna luminilor. Ea apare Însă deosebit de convingătoare În acele pagini În care ni se Înfățișează Încadrarea lui Vancu În munca șantierului. La Început, Vancu e nu numai dezorientat, dar direct nefericit. (Ă). Puternic diferențiați sunt În primul rând numeroșii ingineri care apar În roman. O atât de
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
pe care e chemată să le exprime. Câte din articolele apărute În revistele și almanahurile Uniunii Scriitorilor din R.P.R. au o ținută demnă de o operă literară? În nr. 248 (27) al revistei Contemporanul, poetul Marcel Breslașu citează câteva mostre convingătoare de critică foarte criticabilă din punct de vedere al exprimării. Bineînțeles, numeroasele citate extrase de poetul Breslașu din Viața românească, Contemporanul, Iașul nou (de ce nu și din Almanahul literar) sunt numai o parte din sumedenia de perle stilistice care Împestrițează
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
și apoi membru de partid. Dar Petruț nu e doar un personaj cu scăderi Însemnate. El este totodată - aceasta n-a mai vrut autorul - un personaj construit În parte defectuos și a cărui creștere, de-a lungul romanului nu apare convingătoare. (Ă). Evident, față de un astfel de personaj, autorul trebuia să ia atitudine critică. (Ă). Teoretic, autorul știe deci că trebuie să-și critice eroul. În practică Însă el Îl cocoloșește, Îl scuză mereu, Învăluindu-l Într-o atmosferă de nejustificată
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Mehrabian arată că vorbele nu reprezintă decât 7% din mesajele noastre! Dicolo de cuvinte, 38% din comunicare ține de exprimarea vocală (ton, timbru, intonație) și 55% ține de exprimarea nonverbală. La rândul lui, Robert Rosenthal demonstrează, pe baza unui test convingător, că vorbele reprezintă mai puțin de 10% din comunicare. Alți experți arată că în cazul unei contradicții între cuvinte și gesturi, ne încredem întotdeauna în gesturi. De altfel, legate unele de altele, comunicările noastre vorbite nu reprezintă decât vreo douăsprezece
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
nu pot fi cunoscute a priori, ca și sublinierea că o cunoaștere a acestor legi nu este posibilă independent de principiile a priori. Iar încercările de a pune în evidență o tensiune între aceste două afirmații nu par să fie convingătoare. Concepția lui Kant asupra legilor particulare ale naturii poate fi schițată, într-o primă aproximație, printr-o dublă delimitare față de o filosofie a naturii de tradiție carteziană sau wolffiană și față de punctul de vedere al acelor fizicieni care, urmându-l
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
nu va putea atinge vreodată. Din această perspectivă, o bună parte din istoria filosofiei, apreciază Cassirer, ni se înfățișeză, dincolo de opoziția dintre orientări și sisteme, ca o suită de sforțări îndreptate în una și aceeași direcție. Iar lipsa unor rezultate convingătoare ale acestor eforturi mereu reluate este cea care nutrește scepticismul. El se asociază fiecăruia dintre ele așa cum se asociază umbra obiectului. Toate aceste mișcări de la o extremă la alta, pe care le înregistrează observatorul atent al desfășurării istorice a gândirii
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
irezistibil omului în virtutea „predispoziției lui morale”. Dacă împotriva acestei predispoziții nu ar acționa înclinații puternice „omul ar fi bun din punct de vedere moral”7. Iar despre „religia rațiunii” Kant afirma că ea „trebuie să fie inteligibilă pentru oricine și convingătoare, fără nici o paradă de erudiție”8. Credința religioasă pură nu numai că este oricui inteligiblă, dar „ putem examina pe absolut oricine în privința ei, fără ca lui să i se fi propovăduit ceva despre aceasta”9. Pentru Kant, prin urmare, oamenii capabili
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
pe cei care nu se pot ajuta singuri gândindu-ne că și noi așteptăm, în asemenea situații, ca alții să ne ajute.30 Sugestia că formulări de acest gen reprezintă simple scăpări sau inconsecvențe ale lui Kant nu este prea convingătoare. Este puțin plauzibil că în relatările și comentariile sale asupra unor situații de viață Kant ar fi contrazis pur și simplu principiile pe care trebuiau să le ilustreze aceste relatări. Este însă clar că suntem aici în fața unei probleme. Pe
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
locuința lui, va fi posibil ca ucigașul să părăsească imediat casa și să-și întâlnească victima care a făcut același lucru. În acest caz, cel care a mințit va putea fi acuzat împreună cu ucigașul. O asemenea argumentare nu ne apare convingătoare. Nu credem că vreun tribunal îl va acuza pe cel care a mințit cu intenția neîndoielnică de a împiedica o crimă împotriva unui om nevinovat. Este cu deosebire surprinzător să întâlnim o asemenea argumentare la Kant, care insista, cum știm
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
vedere al lui Kant asta i se poate reproșa chiar lui Kant, care ar fi omis să precizeze că deși folosește aceleași cuvinte ca și Constant - minciună, veracitate - el le acordă semnificații diferite (Op. cit., p.367), nu mi se par convingătoare. 29. Vezi J. Vuillemin, „Kant and Benjamin Constant”, în Kant-Studien, 4, 1982, p. 414. 30. Ibidem, p. 420. 31. Vezi Ibidem, p. 421. 32. „Pentru a fi fideli lui Kant, chiar și împotriva literei lui Kant, noi trebuie să salvăm
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
care nu a rămas necontestat. Nu puțini i-au imputat omului Kant inconsecvențe în raport cu acel mod de viață pe care scrierile sale l-au propus contemporanilor și posterității. Există temeiuri pentru a privi cu scepticism posibilitatea de a produce argumente convingătoare într-o dispută de acest gen. Se poate spune că, principiile unei filosofii morale fiind destul de generale și abstracte, a arăta că autorul care le-a formulat a trăit sau nu în acord cu ele ar fi, până la urmă, o
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]