6,252 matches
-
merge ciuma, și molima calcă pe urmele lui. 6. Se oprește, și măsoară pămîntul cu ochiul; privește, și face pe neamuri să tremure; munții cei veșnici se sfărîmă, dealurile cele vechi se pleacă; El umblă pe cărări veșnice. 7. Văd corturile Etiopiei, pline de groază, și se cutremură colibele din țara Madianului. 8. S-a mîniat oare Domnul pe rîuri? Împotriva rîurilor se aprinde mînia Ta, sau împotriva mării se varsă urgia Ta, de ai încălecat pe caii Tăi, și te-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85093_a_85880]
-
să alergăm! Împăratul mă duce în odăile lui... Ne vom veseli și ne vom bucura de tine; vom lăuda dezmierdările tale mai mult decît vinul! Pe drept ești iubit. 5. Sunt neagră, dar sunt frumoasă, fiice ale Ierusalimului, cum sunt corturile Chedarului, și cum sunt covoarele lui Solomon. 6. Nu vă uitați că sunt așa de negricioasă, căci ma ars soarele. Fiii mamei mele s-au mîniat pe mine, și m-au pus păzitoare la vii. Dar via frumuseții mele n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85072_a_85859]
-
și diguri, singurele forme de vegetație care rezistă pe meleagurile acestea sterpe sunt iarba îngălbenită și tufele ofilite de mărăcini. Într-o asemenea atmosferă de uscăciune se simte stingher, nefiresc, nu-și găsește locul. De dimineață, pe măsură ce soarele îi încălzește cortul, Forrester are visuri agitate, cu soldați mărșăluind în ritm susținut, alert. Sau visuri cu copaci. Regimente de cedrii de Himalaia se întind peste munți și văi ca niște conifere în uniformă. Arbori de neem, sal, lemn de palisandru. Smochini indieni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
trenul? Agra este la sute de mile de aici. — Din nefericire, stăpâna a refuzat călătoria cu trenul. Așadar, înțelegeți ce vreau să spun prin circumstanțe extenuante. Forrester nu înțelege, dar în momentul acela e mult mai preocupat să-și ridice cortul, înainte ca ploaia să se întețească. Și așa este, plouă din ce în ce mai tare cu fiecare clipă care trece. Moti Lal ține umbrela deasupra englezului care își fixează cortul în piroane, destul de aproape de el încât să-i stea în drum, fără însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
nu înțelege, dar în momentul acela e mult mai preocupat să-și ridice cortul, înainte ca ploaia să se întețească. Și așa este, plouă din ce în ce mai tare cu fiecare clipă care trece. Moti Lal ține umbrela deasupra englezului care își fixează cortul în piroane, destul de aproape de el încât să-i stea în drum, fără însă a reuși să-l ferească în totalitate de ploaie. Lui Forrester îi scapă o înjurătură, gâfâind, și prin minte îi trece un singur gând: care va să zică, e tânără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
spuneau femeile mai bătrâne, va avea o zestre considerabilă, mult mai bună ca a altor fete de vârsta ei. Ar trebui să-i mulțumească lui Dumnezeu pentru asta. În jumătate de oră, praful s-a transformat în noroi. Cu tot cortul lui, Forrester e ud până la piele. Se urcă pe un dâmb să se uite în jur. Numai deșert, brăzdat în spirală de văi și creste, ca buricul degetelor. Nu se vede nici un adăpost. Vântul îi smucește tupi-ul și trăsnetele se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Iar el se află aici, chiar în mijlocul ei, unde nu există nici măcar un copac. E singura proeminență din acest peisaj searbăd și se simte abandonat în voia sorții. Se uită în jos spre șanțul adânc pe fundul căruia își instalase cortul, întrebându-se cât o mai dura furtuna. Indienii încă se luptă să-și monteze corturile, orbecăind printre frânghii și piroane. În mod ciudat, palanchinul se află în același loc, unde l-au lăsat. Dacă nu i s-ar fi spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
singura proeminență din acest peisaj searbăd și se simte abandonat în voia sorții. Se uită în jos spre șanțul adânc pe fundul căruia își instalase cortul, întrebându-se cât o mai dura furtuna. Indienii încă se luptă să-și monteze corturile, orbecăind printre frânghii și piroane. În mod ciudat, palanchinul se află în același loc, unde l-au lăsat. Dacă nu i s-ar fi spus că se află cineva în el, ar fi jurat că e gol. Nu trece mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
loc, unde l-au lăsat. Dacă nu i s-ar fi spus că se află cineva în el, ar fi jurat că e gol. Nu trece mult și un șuvoi de apă cu noroi se revarsă în șanțul care separă cortul milităresc al lui Forrester de încropelile indienilor făcute din pânză de cânepă și bețe de bambus. N-au cum să facă foc, așa că se strâng la un loc oropsiți, ghemuindu-se unul în altul, ca un stol de păsări, trăgând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
se strâng la un loc oropsiți, ghemuindu-se unul în altul, ca un stol de păsări, trăgând din chiștoace. Moti Lal urcă pe marginea șanțului, să-l atragă pe Forester într-o altă discuție fără rost, apoi îl urmează până la cort și se proptește în ușă. În cele din urmă, Forrester este forțat să cedeze și-i vorbește. Așadar, cine e stăpâna ta? Moti Lal se întunecă la față. Întotdeauna a fost greu de controlat, chiar și înainte să-i moară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
viteză extraordinară, de parcă ar fi împinsă în jos de o mână uriașă, nevăzută, năpustindu-se asupra deșertului ca o armată, invadând toate crăpăturile pământului, până ajunge la șanțul unde Forrester, îngenunchiat, se luptă să înfigă la loc un țăruș al cortului, ieșit din pământul moale și ud. Ridică privirea și vede peretele imens de apă, chiar în fața lui. — Dumnezeule, începe el, încercând să numească ceea ce vede. Apoi, este înghițit de torent. Palanchinul se sfărâmă ca o jucărie, iar Amrita zâmbește când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
de asemenea, alte câteva case, un mănunchi de sate, o lustragerie la Lucknow și acțiuni la un concern de prelucrare a mătăsii. Când își închipuie viitorul, îl vede promițător, prosper, frumos. Cu un oftat, se uită în jos la micul cort ridicat în pantalonii săi de pijama din mătase. Și asta îl face să spere. Banii nu sunt o problemă pentru el. Evident, îl iubește toată lumea. Tatăl lui nu acceptă să audă vreo vorbă rea despre el. Servitorii îi zâmbesc în timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
se gândească ce bine executase săritura și-i spuse asta seara, la club. Născută sub semnul calului, relația lor a fost favorizată de stele încă de la început. Vânătorii i s-a adăugat poloul, jocurile de-a iepurii și ogarii, instalarea cortului, toate fiind doar pretexte de a se reîntâlni, făcând de fiecare dată să pară că fusese întâmplător, stând apoi cu mâinile în buzunare, balansându-se înainte și înapoi pe tălpile picioarelor încălțate cu cizme. Nici unul nu era atras de dans
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
fi fost absorbiți într-o gaură neagră. Duhoarea trupurilor, izolată deodată de celelalte mirosuri ale Indiei, este șocantă. O notă distinctă de ulei de trandafir din sticluțele vreunui vânzător de parfumuri, un miros pur, necombinat, pișcător. Greieri și furnici în cort, vino-ncoace viu sau mort, își aminti brusc Pran. Acesta este mirosul dominant al englezilor, incită mulțimea, miros de căpcăun, îndeamnă la atac. Majoritatea sunt femei și copii, care probabil stau aici de zile întregi. Fiecare familie și-a demarcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
îi fac semne disperate cu programele din mână sau strigă unii la alții, atrași pe moment de sport. Bobby o urmează, cu inima bătându-i puternic. În loc să intre în tribună, ea îl conduce pe o ușă care duce în spatele unui cort de bucătărie. Imediat ce sunt ascunși privirilor, se întoarce brusc spre el cu un aer crunt. — Ascultă! Ce naiba crezi că faci? Bobby a repetat câteva posibilități de a o aborda printre care și aceea de o asemăna cu splendoarea răsăritului. Nevrând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
sigur de ceea ce spune. Simțind că ar mai trebui să adauge ceva convingător, încearcă „te ador“, pentru variație. Apoi adaugă „cu adevărat“, dar i se pare cam lipsit de convingere. Se oprește. Apucându-se de una dintre frânghiile care susțin cortul, ca să se sprijine, Lily Parry începe să râdă ca nebuna. — Continuă, îi zice printre chicoteli. Spune-o din nou. — Te iubesc, repetă Bobby, devenit brusc sfios. — Mă iubești? O, dragă, mă iubești? Poate că lucrurile se mișcă în direcția cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
și se așază mental în ordinea priorității. Doamna Dodd le coordonează pe fetele sale, care intră și ies din bucătărie, ducând platouri mari de sendvișuri cu castravete, în timp ce un cvartet de coarde din clasa a cincea, interpretează Mozart, într-un cort cu dungi. Și întrucât domnul Spavin n-a venit, Jonathan poate rătăci prin mulțime singur, simțindu-se ceva mai liber, simțind cum Chopham Hall se depărtează de el, cărămidă cu cărămidă. În jurul său, conversații înțepătoare. Deși doctorul Noble aflat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
marca X. Cumpără paturi de campanie din pânză verde și lighene de alamă, topoare și scaune de voiaj, săpun, tacâmuri, cuțite cu teacă și un set de echipamente de gătit, cu care încarcă patru cutii de oțel. Mai achiziționează un cort deschis pentru gătit și un dulap impermeabil plin de sticluțe de medicamente, în caz de nevoie. Pentru el, cumpără cămăși kaki, șorturi și moletiere, o pereche de cizme împotriva țânțarilor, două costume foarte ușoare de corp, din lână Jaeger, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Zi de zi, ceata avansează pe un drum recent pietruit, ca o cicatrice albă pe pământul roșu. Oamenii trag frâiele cămilelor recalcitrante, în timp ce hamalii își echilibrează bagajele mai mici pe cap, iar un șir de bărbați asudați transportă cuferele încuiate, corturile, jilțul prețios al profesorului. Noaptea, Jonathan adoarme pe fondul cântecelor hamalilor adunați în jurul focului. Cântecele lor sunt jeluitoare, pline de durerea poverilor ca și de neajunsul de a fi departe de casă. Când se trezește din nou, cântăreții umblă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
În cele din urmă, drumul se termină brusc într-un loc în care o echipă de vreo cincizeci de oameni sau cam așa ceva sparge pământul și netezește apoi suprafața cu ciocane și tăvăluguri. În apropiere, se vede o tabără cu corturi ale armatei. — Fotse, le explică Yusef. Guvernul i-a adus aici să facă drumul. — Ai cui sunt acești Fotse? întreabă Morgan înspăimântat.Unde le sunt colierele Fotse? Unde le sunt pieptenii? Muncitorii sunt îmbrăcați ca oricare dintre țăranii Hausa, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Din nefericire, toți ar vrea să plece. Nu le plac Fotse, care sunt păgâni și mănâncă hrană interzisă. Într-o dimineață, Yusef conducătorul lor, anunță că vrea să plece și el. Asta iscă o ceartă cumplită, care are loc în fața cortului lui Jonathan și-l trezește dintr-un somn zbuciumat, în care, mare parte din povârniș se rostogolise peste patul lui. — Ce s-a întâmplat? întrebă el deschizând cortul și frecându-se somnoros la ochi. N-a primit răspuns pentru că Marchant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
plece și el. Asta iscă o ceartă cumplită, care are loc în fața cortului lui Jonathan și-l trezește dintr-un somn zbuciumat, în care, mare parte din povârniș se rostogolise peste patul lui. — Ce s-a întâmplat? întrebă el deschizând cortul și frecându-se somnoros la ochi. N-a primit răspuns pentru că Marchant a ieșit din cortul său, cu un pistol în mână. Yusef a pornit înainte, gândindu-se că va fi împușcat. Alți hamali s-au năpustit cu cuțite și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
-l trezește dintr-un somn zbuciumat, în care, mare parte din povârniș se rostogolise peste patul lui. — Ce s-a întâmplat? întrebă el deschizând cortul și frecându-se somnoros la ochi. N-a primit răspuns pentru că Marchant a ieșit din cortul său, cu un pistol în mână. Yusef a pornit înainte, gândindu-se că va fi împușcat. Alți hamali s-au năpustit cu cuțite și macete și, în această confuzie generală, Marchant și-a descărcat pistolul în aer. Pe la amiază, foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
sunt curioși pe câmp, nici trecători. Ostilitatea lor face să sporească încordarea grupului de albi și, cu toate că profesorul insistă că nu este necesar, Gregg și Marchant decid să facă de gardă. Într-o noapte, Jonathan rămâne mult timp treaz în fața cortului său. Îl urmărește pe Gregg, care patrulează zona cu pușca sub braț, când observă niște luminițe care pâlpâie pe fundalul povârnișului. Treptat, li se alătură și altele, până când ajung la vreo duzină, iar fața stâncii arată ca un cuib de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
un om meschin și impertinent, îngaimă el. Marchant face un gest obscen (pe care Jonathan l-a mai văzut, dar care îi este necunoscut profesorului) și din acel moment, expediția se împarte irevocabil în două, Greg și Marchant mutându-și corturile de o parte a vetrei, iar profesorul, Gittens și Morgan de cealaltă, sau mai bine zis, hamalii mută toate corturile, alergând de colo-colo, încercând să se conformeze solicitărilor conflictuale ale celor două grupări. După schimbul inițial de insulte, vrajba continuă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]