3,539 matches
-
Micu mâncă multă vreme fără să răspundă. Avea însă un răspuns, se vedea după expresia senină a chipului. "Nu numai puterea de care vorbeam, dar și războiul e de origine divină, zise el aprinzîndu-și o țigare. Prin divinitate înțeleg puterile cosmosului, care veghează în general cu atenție asupra speciei umane. Nu în sensul că și în niște întreucideri dintre tribul Bambu și tribul Mambu vom descoperi voința divinității, deși... N-ai observat, de pildă, că sexul unui copil e determinat de
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
ce-i mai rămăsese lui din aceste prerogative? Nici măcar să ne îngroape, fiindcă am văzut înmormîntări fără el, cu camioane, sinistre apariții... Oricum ceremonia religioasă ne sugerează că o divinitate există (și nu există? chiar așa, sîntem părăsiți în marele cosmos? nimeni nu mai veghează asupra noastră?). Curios, mă luasem odată după un astfel de camion să văd ce se întîmplă. Murise subit o oarecare Marița, responsabilă de stradă. A luat cuvântul în fața gropii căscate viitorul responsabil, s-o elogieze. "Eroinica
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
cum îi spunea Einstein lui Dumnezeu, va trebui să suporte trufia unor ființe care i-au smuls multe secrete și care astăzi (în posesia mijloacelor de a explora atât atomul, considerat, ultima particulă și ultimul dintre secrete, cât și marele cosmos) pot să-și permită să gândească nu numai pe plan existențial, ca domnul Sartre, că angajarea mea angajează totul, dar numai pe planul unei conștiințe doar în relații cu o alta, nu și cu cea a unui câine sau a
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
prin măsurări astronautice. Asta ar însemna că dacă există gândire în univers, trebuie să ne abținem s-o opunem materiei, să nu mai credem în această dualitate, ce presupune o natură scizionată, care ar face de neînvins postulatul: gândesc în cosmos, pentru că eu gândesc, postulat de nerespins... Reacția studenților mei a venit ora următoare, cu o grămadă de întrebări și cu priviri ce ardeau de curiozitate. Care ar fi atunci raportul dintre spirit și materie? Totul e spirit, le-am răspuns
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
ați face dacă v-ar da drumul? Viermi ai pământului, și tu, patrie, nu vei avea oasele mele, fiindcă eu am asta la mine (și ne arătă o fiolă, pe care o agită în aer), o înghit, mă dizolv în cosmos și de-acolo scuip pe voi..." Cu plumb în picioare, istoviți, îl părăsirăm și ne prăbușirăm în paturile noastre reci și murdare. "Petrini, îl auzii, hei, Petrini!... Am un mesaj pe care vreau să ți-l încredințez, pentru iubita mea
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
această melodie nu era doar a glasului ei, ci a fragilei ei simțiri, a micului ei suflet, căci mai auzisem copii spunând mamă și tată, dar nici unul ca ea, și ași fi putut să i-l disting chiar în înaltul cosmos, dintr-o multitudine de alte glasuri ale tuturor copiilor care s-ar urca în vastul univers. Ce ne ține în viață, altceva? Nu facem totul ca această melodie să nu piară de pe pământ și să rămână mereu în noi ca
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
legea universului nostru sufletesc, a apariției și apoi a îndepărtării unui sentiment, a fugii lui țicnite spre roșu de locul și de omul care i-au dat naștere? Mai degrabă sminteala e în adâncuri, în micul și nu în marele cosmos, acolo unde nu mai există cauză și efect, unde se crede că nu mai există nimic și totuși există, unde gândul încetează ca gând îndată ce s-a manifestat și se transformă în stare... Fiindcă Matilda nu era un animal inferior
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
acela al lui care îți sugera prin fiecare mișcare, spre dreapta, tot mai sus, că știe el mai bine cum stau lucrurile și nu e nimic de făcut, ce mai! o întreagă filozofie care comunica în cele din urmă cu cosmosul... "Dacă vrei să mergi înainte cu toți proștii, n-ajungi nicăieri! Dacă americanii, îmi aruncă el o privire disprețuitoare, ca și când eu ași fi susținut teza pe care urma el s-o combată, ar fi zis stai să-i așteptăm și
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
care se vedea că în ochii lui marcau între noi dacă nu o prăpastie, cel puțin un hotar pe care eu n-aveam să-l trec: el era maistru, eu... Și începu să dea din cap proiectând căderea mea în cosmos: eu eram ceva mai mult decât nimic... Dacă mai face chestia asta o dată, gândii, la primul salariu mă mut... Simțeam că nu sânt în forul meu interior cu totul invulnerabil. Trebuia să fac un efort de cel puțin câteva clipe
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
spusei, cu o adâncă afecțiune, un om e doar ceea ce cred alții despre el că este. Ba chiar, câteodată, e cu totul altceva." Și tăcui. Ași fi vrut să continui spunîndu-i că de pildă el era tatăl meu, adică față de cosmosul spre care își ridica el capul, ceva infinit mai mult decât ceea ce credeau alții că ar fi. Și dacă și el ar trăi cu acest gând, puțin i-ar păsa dacă fi-său e strungar sau universitar. Dar cum să
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
ei, fata nu se mărita. Bătrânii ei părinți lăcrimau exact ca în basme fiindcă nu puteau să-i reproșeze fetei nimic. Frumoasă, era! Corpul ei ai fi zis că se mlădia după suflarea vântului, după curbura luminii, creație a marelui cosmos, în care razele de lumină, în apropierea astrelor, deviază de la linia dreaptă. Privirea ei, un ochi al Sfintei Fecioare, ai fi fost un ticălos dacă sufletul nu ți-era senin în ziua când o întîlneai. Odată mi-a surâs, altădată
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
abstractă, că dacă un filozof nu se poate afirma azi, un altul se va afirma mâine și predispoziția unei entități naționale spre filozofie nu va suferi. Bineînțeles că va suferi și anume în durata ei în istorie și chiar în cosmos: existența e unică, vreau să spun irepetabilă, eșecul unei entități nu asigură victoria unei entități viitoare, ceea ce este pierdut, e pierdut pentru totdeauna. Sânt însă departe de a sprijini frenezia afirmării. Nu regretam vastul apartament al Matildei, dar nici nu
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
că a atins o asemenea vârstă și și-a trăit bine viața, sau e deprimat dacă nu și-a înțeles-o... Aici e aici! Lumină nu e decât pe pământ, universul e de catran. Spiritul bâjbâie încercînd să pătrundă negrul cosmos, din care miliardele de stele nu pot alunga întunericul. Cum am putea să nu ne speriem de sfârșitul nostru? Nu ne speriem fiindcă ne naștem cu bucuria de a fi, iar această bucurie se alimentează din noi înșine și ne
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
ar fi putut nimeri într-un ochi și la gândul că s-ar fi putut să rămână individul chior, mă înviorai și nevoia mea de violență și vulgaritate se potoli. V Cum se împacă însă ideea armoniei conștiinței noastre cu cosmosul, din prima mea carte, cu ideea apariției erei ticăloșilor din a doua, în care descriam o mutație catastrofică în conștiința actuală a omului? Nu se împăcau, dar nu mă neliniștii. Îmi spuneam că Gnoza va fi probabil actuală în clipa
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
simțit pentru întîia oară că pământul e hidos, că în nici un fel nu e mama noastră, că e orb și dușman și că ne hrănește nu pentru că vrea el, ci pentru că noi îi smulgem roadele... că nu el, ci marele cosmos a făcut apele și soarele, animalele și oamenii, fără de care el, pământul, ar fi rămas singur cu vulcanii lui, sinistru astru negru, mai mort decât moartea... O, mamă, cum te-am lăsat noi singurică acolo în cimitir și am venit
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
m-ași fi temut să fiu văzut plângând, ci pentru că presimteam o rupere catastrofică de zăgaz, urmată de o pustiire... Când sîntem singuri, cum eram eu în acele nopți de carcere, înecul ființei noastre lăuntrice are drept martor divinitatea, marele cosmos căruia i ne încredințăm, dar când îl invoci în fața iubitei (și cine se poate înșela asupra disperării de care sîntem cuprinși?), ea poate deveni în mod sublim geloasă că nu din pricina ei plângi, dar poate fi cuprinsă și de un
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
zi. Știa că se vor trezi împreună odată, ori niciodată. Această ultimă posibilitate nu-i tulbura defel odihna. Răbdarea sa era mult mai mare decât cea a tovarășei sale, iar concepția pe care și-o făcea despre poziția sa în cosmos era mai realistă. Se mulțumea să doarmă, știind că dacă s-ar trezi într-o zi, ar putea din nou să vâneze și să ucidă. Așteptând această clipă, se odihnea. Timpul trece, dar nu și grozăvia. * În imensitatea infinită a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
și văzu din nou exteriorul. Elementele stației erau acum constelate cu puncte luminoase și ea descoperi, dincolo, fața nocturnă a Pământului. Câțiva nori zdrențuiți ascundeau luminile orașelor îndepărtate, populate de oameni nepăsători, care nu aveau habar de indiferența absolută a cosmosului față de ei. Ceva sări și căzu în pat lângă ea. dar de data asta ea nu tresări. Ripley recunoscuse forma familiară pe care o strânse la piept neluând în seamă miorlăiturile de protest. ― Totul e-n ordine, Jones. Am reușit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
ea se aplecă asupra ghiveciului. Mireasmă organică de pământ, umiditate, viață. Cuprinsă de nostalgia lumii natale, simți o dorință puternică de a părăsi stația. Pământul era aproape și era nerăbdătore să afle cerul albastru între ea și negura angoasantă a cosmosului. Două dintre ușile de sticlă se dăduseră în lături pentru a-i face loc lui Carter Burke să intre. Pentru scurt timp, văzu în el un bărbat și nu doar un ajutor de băgător de seamă de la Companie. Poate că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
cabină. Ripley întinse mâna vrând să împiedice ușile să se închidă. Celulele fotoelectrice așteptară, docile, pentru ca ea să-și retragă brațul. ― Terraformatori, explică Van Leuwen. Făuritori de planete. Am realizat mari progrese în acest domeniu, în timp ce dumneata dormeai. Pași uriași. Cosmosul nu este deloc ospitalier, dar vom schimba această stare de lucruri. Pe Acheron se află ceea ce noi numim o colonie de terraformare. Echipele noastre au instalat epuratoare pentru a face aerul respirabil. Reușim acest lucru astăzi într-un mod eficace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
navei. Automatizarea, care îngăduia oamenilor să străbată vidul intersideral ca simple auxiliare ale acestora, le permitea să apeleze la acestea numai în cazuri extreme. Iar când sinteticii i-au înlocuit pe piloți, ei nu mai erau decât niște pasageri. Exploratorii cosmosului aveau șoferii lor, Când semnalizatoarele și indicatoarele îi transmiseră informații pe care le consideră satisfăcătoare, Bishop se aplecă spre microfonul cel mai apropiat. ― Aici pasarela. Încheiat manevrele de punere pe orbită. Inserție geosynclinală terminată. Gravitație artificială de tip acheronian. Mulțumesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
avem ocazia, ne debarasăm de ei pentru totdeauna. Nu-mi vorbi de viitorul nostru. El trase adânc aer în piept. ― Hai, Ripley. Creaturile astea ne pun probleme pentru simplul motiv că nu le înțelegem. Unicitatea este o calitate cu care cosmosul este foarte zgârcit. Trebuie să studiem cu grijă și în bune condiții, pentru a ne lărgi cunoștințele. Dacă aici lucrurile n-au mers prea bine, asta pentru că ei, colonii, au încercat să afle mai multe singuri, în lipsa materialului necesar. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
zâmbi. ― Să plec în cercetare? Înțeleg foarte bine. Pot fi, desigur, sacrificat. ― Nicidecum. Existența fiecăruia dintre noi este prețioasă la drum. Se îndepărtă în direcția epavei fumegânde a blindatului. Pe Acheron, ziua era crepusculară iar noaptea mai neagră decât străfundurile cosmosului. Motivul era simplu: nici o stea nu scânteia prin atmosferă pentru a-i nimba solul cu lumina ei slabă. Vântul bătea în construcțiile metalice dărâmate din Hadley, șuiera prin culoare și trântea ușile. Nisipul plesnea geamurile sparte ale ferestrelor, într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
Bishop menținea întreaga putere a motoarelor pentru a permite navetei să se ridice în pofida uraganului. Ripley simți cum întregul corp protesta, dar îl implora în gând pe Bishop să accelereze. Părăsiră cerul palid al Acheronului pentru a intra în negreala cosmosului și norii de sub ei se aprinseră într-o străluminare. O bulă de gaz supraîncălzită plesni în troposferă. Unda de șoc a exploziei nucleare zgâlțâi aparatul, dar nu-i provocă nici o avarie. Ripley și Newt se uitară pe hublou și văzură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
topografică a unui depozit rusesc în care timpul și-obiectele se împotmoliseră. Paul iubea tot ce venea din trecut: frenetic, tăcut, respectuos. Era un fan al mecanismelor sovietice, robuste și precise, ca nesiguranța lui din lumea reală: ceasul „Voshod“, lanterna „Cosmos“, aparatul de fotografiat „Smena“. Îi încetineau contactul cu exteriorul, ajutându-l să suporte nealterat dinamica vie și corozivă a zilelor; rozetele se mișcau în continuare, tabla nu ruginea, pozele aveau aceeași culoare alb-negru. Viața se dilata, însă Paul rămânea intact
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]