KorAP: Find »[drukola/base=crăpa & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...101 102 103 ...131 >

3,263 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200

de o puternică presiune internă. Privindu-l cum se strîmba la vederea barurilor Înțesate de lume zgomotoasă, aveam impresia că Își controla emoțiile clipă de clipă, de teamă că la cel mai mic semn de supărare afișat pielea i-ar crăpa și ar dezveli oasele scîrțîind sub tensiune. Am trecut pe lîngă el, apropiindu-mă să admir prova sculptată a șalupei. — Aproape că-i prea puternică pentru a mai fi frumoasă, am remarcat. Există oameni care să aibă nevoie de asemenea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
privit În jos la tivul de iarbă brăzdat și călcat În picioare de turiști. — Am stat de vorbă cu el Înainte să plec... Cred c-o să se ducă la poliție. Poftim? făcu Elizabeth Shand, și machiajul păru gata să-i crape. O să se reclame pe sine pentru comportament nepotrivit cu profesia? David, ce-ar zice de asta Consiliul Medical General(##notă - General Medical Council: organismul care reglementează profesia de medic În Marea Britanie.## Nici nu-mi pot imagina, Betty, spuse Hennessy, ridicînd

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
Întrezăream dinții de albeața gheții și coroanele de porțelan despre care Întotdeauna spunea că fuseseră cea mai valoroasă investiție a lui de pînă să-și Înceapă cariera tenisman profesionist. CÎnd se lovise cu capul de sol, coroana incisivului din stînga crăpase și se desfăcuse, iar știftul de oțel strălucea În soare ca un pumnal În miniatură, ca un colț Înveninat tăinuit În zîmbetul acestui om periculos, dar agreabil. Cine Îl Împușcase? Țineam pistolul În mîna umedă de sînge și ștergeam cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810

de profunzime, a unei imaginare înțelegeri, Friț înnebuni, de-a binelea. Începu să urle, printre bocete: Măi, tănăilor! zbieră el ridicându-se cu șopronul de stuf în cap. Eu am suferit? Da, am suferit! Am mâncat și mazărea nemților, am crăpat și de arpacașul lor... Eram să crăp, de-adevăratelea, de orezul englezesc și de gulașul american, primit abia după ce m-au lăsat flămând, patruzeci de zile, ca în Biblie... Credeau că-s neamț, ca și ceilalți... Credeau că am să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
înnebuni, de-a binelea. Începu să urle, printre bocete: Măi, tănăilor! zbieră el ridicându-se cu șopronul de stuf în cap. Eu am suferit? Da, am suferit! Am mâncat și mazărea nemților, am crăpat și de arpacașul lor... Eram să crăp, de-adevăratelea, de orezul englezesc și de gulașul american, primit abia după ce m-au lăsat flămând, patruzeci de zile, ca în Biblie... Credeau că-s neamț, ca și ceilalți... Credeau că am să crăp, ca și ceilalți... Credeam și eu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
și de arpacașul lor... Eram să crăp, de-adevăratelea, de orezul englezesc și de gulașul american, primit abia după ce m-au lăsat flămând, patruzeci de zile, ca în Biblie... Credeau că-s neamț, ca și ceilalți... Credeau că am să crăp, ca și ceilalți... Credeam și eu că am să mă sting... Dar uite-mă-s! Am venit, tănăilor... Am venit, înapoi, acasă. Dar cei care au căzut în prizonieratul bolșevicilor când vor mai veni? Când am să-mi mai văd

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
niște Luceferi, strălucind pe cer senin, după o îndelungată ploaie mocănească, cum veneau spre noi două lămpi de miner și atunci așa ne-a părut de bine, încât toți am început să chiuim, ca scoși din minți, de erau să crape bolțile de piatră de deasupra noastră și pe dată, am pornit-o prin Apă, spre salvatorii noștri Pentru cine petrece o astfel de situație de spaimă de Moarte și în care deodată se împletește un fir de speranță, se știe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
Dunăre peste tot, nu alta Auzind ce ne-a zis, ne-a pus pe gânduri și ne-au năpădit iarăși grijile, totuși ne-am ținut firea, numai Cornel Braiu, cel tinerel a tras o înjurătură, spunând că el nu va crăpa aici, nu fiindcă ar avea șapte vieți, în pieptu-i de aramă, ci pentru că el e sămânță rea, care nu piere, așa că n-o să-și lase el ciolanele într-o hrubă ferecată de ape și nu va da în primire Iar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
ca mârlanul și zicând: îi fi știind și tu, de ceva de la 'mă-ta.. Ne-am temut atunci, că Cornel Braiu, care-i tinerel, dar curat la inimă și care nu suferă vorbe din acestea de la ușa cortului, o să-i crape capul lui Duran Însă el a zis: Bade, ca să te omor acuma, pentru că ești un bou crescut la țăruș, mi-aș face păcat și nu știu dacă mi-aș mai căpăta mântuire sufletului, întrucât nu se știe de-om mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
de la școala de reeducare, nu avea mamă; și oricum, probabil, nu avea o mamă ca lumea)! Iar faza următoare reflexiei fu un pumn năprasnic, tras în plină figură. În secundele următoare, Babița își umezi, la fel de prostește și de agale, buzele crăpate de lovitură, înainte de a-i țâșni sângele (cărămiziu, probabil, semiobscuritatea nepermițând o considerație cromatică precisă), și bolborosi un șuvoi de cuvinte inundate: Ce dai, mă, ce dai? Ce, dacă ești mai mare ca mine, nu știi de joacă și de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
intenția îi era exact contrariul. De unde știi? se împotrivi el, dezamăgit. Păi după trosnetele pe care le percepe auzul meu fin. Îl nedumerise și mai mult. O privi întrebător: Ce trosnete? Nu se aude nimic! Ba eu aud cum se crapă, ripostă ea, cu umor. -...cum se crapă? Ce se crapă, adică? arătă el că nu înțelege o iotă. Cum se crapă de ziuă, prostuțule! pufni ea într-un râs răsunător, care îndepărtă stânjeneala ce adăstase între ei, de la venirea-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
se împotrivi el, dezamăgit. Păi după trosnetele pe care le percepe auzul meu fin. Îl nedumerise și mai mult. O privi întrebător: Ce trosnete? Nu se aude nimic! Ba eu aud cum se crapă, ripostă ea, cu umor. -...cum se crapă? Ce se crapă, adică? arătă el că nu înțelege o iotă. Cum se crapă de ziuă, prostuțule! pufni ea într-un râs răsunător, care îndepărtă stânjeneala ce adăstase între ei, de la venirea-i în dormitor, de cum intrase pe ușa înaltă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
dezamăgit. Păi după trosnetele pe care le percepe auzul meu fin. Îl nedumerise și mai mult. O privi întrebător: Ce trosnete? Nu se aude nimic! Ba eu aud cum se crapă, ripostă ea, cu umor. -...cum se crapă? Ce se crapă, adică? arătă el că nu înțelege o iotă. Cum se crapă de ziuă, prostuțule! pufni ea într-un râs răsunător, care îndepărtă stânjeneala ce adăstase între ei, de la venirea-i în dormitor, de cum intrase pe ușa înaltă și spusese: bună

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
Îl nedumerise și mai mult. O privi întrebător: Ce trosnete? Nu se aude nimic! Ba eu aud cum se crapă, ripostă ea, cu umor. -...cum se crapă? Ce se crapă, adică? arătă el că nu înțelege o iotă. Cum se crapă de ziuă, prostuțule! pufni ea într-un râs răsunător, care îndepărtă stânjeneala ce adăstase între ei, de la venirea-i în dormitor, de cum intrase pe ușa înaltă și spusese: bună seara, domnule. Într-un acces de temeritate care i se declanșă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220

Creangă, deși ai crede că astfel de curiozități n-au decât băieții de la oraș. Bolovanul s-a rostogolit Într-adevăr foarte frumos, doar că În vale era berbecul familiei, iar bolovanul l-a pocnit fix În creștet. Țeasta animalului a crăpat spectaculos, iar crima asta a plătit-o Leac cu doi ani de abstinență literară. Nici o carte În tot acest timp. Bătut cu biciul pentru fapta asta, Leac nu Îndrăznea să mai aducă vreo carte În casă. Dar Leac avea deja

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
pufnise râsul În momentul culminant, când ăla repetase deja a zecea oară Mai lasă-m-o lună. Adelin l-a mai lăsat pe puștan o lună. Spunea că altfel nu mi-ar fi salvat pielea, blondul era capabil să-mi crape capul. E adevărat. Dar Adelin i-a cedat cu zâmbetul pe buze. Asta e! Toate au ieșit bine până la urmă, numai eu o Încasasem. Mă cam făcusem de râs, e clar. Chiar se făcuse haz de isprava mea la conacul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812

doresc să mă întorc neapărat pe front. Sunt sătul până peste cap. Dar ca soldat am o datorie. Mai ales acum când este nevoie de fiecare dintre noi. Nu mă pot retrage într-un birou, privind cu detașare cum alții crapă prin cine știe ce gropi. Și dacă mori? Războiul a umplut țara cu văduve și femei singure. Nu vreau să fiu una dintre ele. Îmi doresc să te am lângă mine viu, nu o fotografie pe care să o contemplu gândindu-mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
apucă să-și încarce arma. Dar nu are timp să se bucure de micul lui succes. Bubuitura împușcăturii percutează violent zidurile clădirilor din jur. Urlând animalic, se prăbușește la pământ cu rotula sfărâmată. Următoarea detunătură, face ca țeasta să-i crape ca un pepene copt. Celălalt, văzând figura, ezită câteva secunde. Cuprins de panică, o ia la fugă cu viteză uimitoare. Mai mică totuși decât a celor doua gloanțe bine țintite trase din pistolul lui Marius care se opresc în spatele lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-i aducă mult așteptatul răgaz, dar primise ordinul să plece după locotenentul Rădulescu. E crunt de frig și fulgii sunt transformați în cristale cu margini tăioase care-l izbesc violent peste față. Are impresia că fiecare bucățică de piele neacoperită crapă sub asaltul gerului. Aude cum soldatul din spatele lui răsuflă din greu. În ciuda vârstei juvenile, are un aspect voluminos și asta face să-i fie foarte greu să țină pasul cu cei din fața lui. Aruncă îndărăt o privire scurtă și vede

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
hotărâre, nu este în realitate decât o epavă?". Cască nervos. Își bagă mâinile înghețate în buzunarele mantalei lungi de iarnă. Degetele sale întâlnesc marginile rotunjite ale portofelului din piele unde-și ține actele. Scoate fotografia Smarandei, roasă pe la colțuri și crăpată pe mijloc. Într-o scurtă de blană și pe cap cu o căciuliță albă de schi, tânără zâmbește cu toată fața, pe fundalul hotelul din Sinaia unde petrecuseră câteva zile înaintea plecării lui pe front. Mângâie ușor cu degetul gros

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
piață: Puteți fi fără milă cu prizonierii nemți, împușcați chiar femeile și copiii. Fiți cruzi și nimeni nu va fi învinovățit pentru asta. Dacă arătați compasiune acestor monștri sunteți la fel de vinovați ca și ei! Căpitanul își rupe nervos pielița buzelor crăpate de ger. Caută prin buzunare după pachetul de țigări. Nu găsește. Marius își rupe țigara în două și îi oferă jumătate. Căpitanul trage cu sete, urmărind pe Iorgu. Acesta continuă să peroreze mai departe, netulburat. Ucideți, ucideți, ucideți! Personal voi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
răgușită. Pornește în fugă către culme, luând-o de-a curmezișul peste lespezile colțuroase, verzi-cenușii, apoi în sus, către creastă. Numai așa pot ieși de sub focul violent. Ajung aproape de stâncă. Unii își pregătesc grenadele. Deodată, o perdea arzătoare de foc crapă văzduhul. Mitraliere care până atunci tăcuseră viclene, îi iau în primire. Soldații se opresc derutați și surprinși. Asupra lor parcă se năpustește iadul. Focul țâșnește de pretutindeni, de sub stânci, dintre tufișurile înalte care se dovedesc adăposturi abil camuflate. Explozia asurzitoare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
patru are efectivul și dotarea aproape intactă. Faptul că este și mult mai aproape de obiectiv, face să aibă toate condițiile unui atac rapid și eficient. De ce noi? Puțini și slab înarmați, fără măcar o pușcă-mitralieră, nu avem nici o șansă. Vom crăpa fără nici un rost. Nicky, pentru ei este mult mai importantă diversiunea. Cât despre pierderi...ați văzut și voi cum se comportă cu oamenii lor. În tabloul general, ce mai contează câțiva soldați români? Domnul colonel a ridicat aceleași probleme, dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
corespunzătoare la reala lor capacitate de luptă. Încheiase sec, convocându-l la PC-ul regimentului pentru explicații detaliate în privința celor declarate, în prezența ofițerului de legătură rus. Își amintea că trântise atât de tare telefonul în furcă, încât acesta se crăpase Simte o durere surdă în piept. Încearcă să nu-i acorde prea multă atenție. Apărea cu regularitate în ultimul timp, noaptea sau dimineața, mai ales după momentele de activitate foarte intensă. Știe despre ce este vorba. Inima. Oboseala și consumul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
față având o farfurie plină cu plăcinte pufoase și ceai fierbinte, îndulcit cu miere și aromat cu multe felii de lămâie. Ca o manifestare involuntară a senzației de plăcere la asemenea gânduri își trece limba uscată peste buzele arse și crăpate de sete. Zgribulit, strânge mai tare mantaua lungă în speranța că așa va simți mai puțin mușcătura frigului. Curând, tihna aceasta plăcută se va termina. Atacul nemților este inevitabil. Privește munții împăduriți din jur și șoseaua. De unde vor veni? O să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]