5,854 matches
-
este asemănătoare aceleia în aquaforte. Majoritatea artiștilor combină acest procedeu de gravare cu cel în aquaforte, pentru a obține efecte speciale, cu texturi mai bogate, prin alăturarea de pete și hașuri. Există totuși cazuri rare de obținere a unei imagini credibile, sub aspect plastic, numai prin jocul petelor de tinta, așa cum a procedat Goya în ciclul de gravuri „Los dezastres de la guerra” (1863). ARACET Acetat de polivinil, pastă fluidă, folosită ca adeziv. Acest tip de adeziv este folosit în mod special
Tehnici şi maniere în gravură by Florin Stoiciu () [Corola-publishinghouse/Science/618_a_1363]
-
acordat-o) pentru un echilibru al puterii, care nu presupune securitate provenită dintr-o instabilă autolimitare, ci, dimpotrivă, este fundamentat pe terenul sigur al constrângerii actuale sau potențiale de către cei ce dețin suficiente resurse de putere pentru a-și face credibile amenințările. Nu se poate avea încredere în nici o persoană sau entitate colectivă pentru a i se încredința o putere neechilibrată, necontrolată. De la Burke la Morgenthau, realiștii i-au criticat întotdeauna pe cei care considerau că atractivitatea obiectivelor sau puritatea motivelor
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
din partea publicului; New York Times descria atentatul ca pe un eveniment singular, al cărui succes a fost doar parțial. Trecând acest fals sentiment de securitate, au apărut noi întrebări: Există situații în care terorismul poate fi justificat moral? Care sunt distincțiile credibile dintre luptătorii pentru libertate și teroriști? Cum a schimbat terorismul politica americană acum, când evaluarea sa a devenit o componentă zilnică a buletinelor de știri? În ce fel preferințele personale ale președinților afectează politicile publice? Este adevărat că fiecare președinte
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
de experiență. Prima lecție pe care trebuie să o învețe un cercetător al politicii internaționale și pe care nu trebuie să o uite în veci este că problemele internaționale sunt de o complexitate ce face imposibile soluțiile simple și profețiile credibile. Aici se desparte drumul omului de știință de cel al șarlatanului. Cunoașterea forțelor care determină politica între națiuni și a modurilor în care apar relațiile lor politice relevă ambiguitatea realității politicii internaționale. În fiecare situație politică se amestecă tendințe contradictorii
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
a unei națiuni ar atrage distrugerea celeilalte, ambele își permit să ignore amenințarea, în ideea că fiecare se comportă rațional. Doar pornind de la premisa că națiunile respective se pot comporta irațional, distrugându-se reciproc într-un război nuclear generalizat, este credibilă amenințarea unui conflict nuclear, și ea a fost utilizată într-adevăr, de Statele Unite și Uniunea Sovietică, una împotriva celeilalte; de pildă, de către Uniunea Sovietică, în timpul crizei din Suez din 1956; de Statele Unite, în timpul crizei din Berlin din 1961; și de
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
rezonabil. El ar trebui să se sprijine pe propria rațiune în apelul său și să presupună că ceilalți pot fi convinși s-o utilizeze pe a lor... Adevărul ar câștiga, în realitate, dacă oamenilor li s-ar da o șansă credibilă de a-l găsi”22. Cu aceeași încredere în puterea rațiunii, în 1941, Clarence Streit afirmase că „oamenii cu adevărat mari din Senatul american și Parlamentul britanic vor promova unirea șcelor două țăriț de îndată ce-o vor înțelege...”23
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
anume din istorie. Din contră, el reflectă suma tuturor calităților națiunii și a acțiunilor sale, a succeselor și eșecurilor, a memoriei istorice și a aspirațiilor. Prestigiul unei națiuni este foarte asemănător unui credit bancar. O bancă beneficiind de resurse mari, credibile și o istorie plină de succese își poate permite ceea ce una concurentă, de mici dimensiuni și adesea lipsită de rezultate, nu poate: să facă o greșeală sau să sufere o înfrângere. Puterea sa cunoscută este suficient de mare pentru a
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
și tindeau să ajungă nelimitate. În loc ca ocupantul să înghită teritoriu și să obțină putere, mai curând teritoriul a înghițit cuceritorul, slăbindu-i forța. Posibilitatea conflictului nuclear a crescut importanța dimensiunii teritoriale ca sursă a puterii naționale. Pentru a face credibilă o amenințare nucleară, o națiune are nevoie de un teritoriu suficient de mare pentru a-și dispersa centrele industriale și populația, la fel ca și instalațiile nucleare. Conjuncția dintre raza mare de distrugere nucleară și spațiul relativ redus al teritoriilor
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
a-și dispersa centrele industriale și populația, la fel ca și instalațiile nucleare. Conjuncția dintre raza mare de distrugere nucleară și spațiul relativ redus al teritoriilor induce un mare handicap capacității statelor-națiuni tradiționale, ca Marea Britanie și Franța, de a face credibilă amenințarea nucleară. În consecință, dimensiunile semicontinentale permit națiunilor ca Statele Unite, Uniunea Sovietică și China să joace rolul unor mari puteri nucleare. Un alt factor constituie totuși o slăbiciune și un avantaj pentru poziția internațională a Uniunii Sovietice. Ne referim la
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
occidentală adoptată în politica externă. Este simplu și convenabil să deplângi orice formă de conformism și compromis în politica externă ca fiind o „conciliere”, bazându-te în schimb în mod intransigent pe politica de îndiguire a inamicului. În lipsa standardelor morale credibile care ar trebui să-i ghideze acțiunile, omul de stat este redus fie la a nega în totalitate standardele morale, fie la a le universaliza până când devin irelevante. Așa cum am văzut, în plan moral Occidentul a devenit vulnerabil prin folosirea
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
problematice decât în cazul NATO. Dacă un război convențional poate, din aceste motive, să ia o turnură proastă, cu siguranță va escalada într-o confruntare nucleară. O „primă lovitură” devine în acest caz ultima soluție. Pentru a face apărarea nucleară credibilă (nu în ultimul rând, pentru cetățenii democrațiilor care urmează a fi apărate), consecințele distructive ale primei lovituri au fost ascunse un timp în spatele doctrinei „replicii flexibile”, potrivit căreia cele mai cumplite lovituri nucleare vor fi evitate sau cel puțin amânate
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
științei raționaliste: Prima lecție pe care trebuie să o învețe un cercetător al politicii internaționale și pe care nu trebuie s-o uite în veci este că problemele internaționale sunt de o complexitate ce face imposibile soluțiile simple și profețiile credibile. Aici se despart drumurile omului de știință și șarlatanului. Cunoașterea forțelor care determină politica între națiuni și a modurilor în care apar relațiile lor politice relevă ambiguitatea realității politicii internaționale. În fiecare situație politică se amestecă tendințe contradictorii la voia
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
sine pozitiv și al centrării pe reușită (Bennis, Nanus, 2000, p. 38). Prima strategie - atenție prin intermediul viziunii - postulează rolul major pe care îl are liderul în stabilirea viziunii ce animă, inspiră, transformă scopul în acțiune, articulează imaginea unui viitor realist, credibil, atractiv pentru organizație. Cea de a doua strategie - semnificație prin intermediul comunicării - se referă nu doar la capacitatea liderului de a transmite (comunica) subordonaților săi viziunea stabilită, ci și la capacitatea acestuia de a stabili semnificația ei pentru membrii organizației, de
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
a unui alt fenomen inedit, raționalizarea posterioară a comportamentelor. Nu rare sunt situațiile în care oamenii sunt puși în situația de a explica de ce s-au comportat într-un fel sau altul. Atunci apare tendința de a inventa argumente plauzibile, credibile, raționale. O asemenea tendință este cu atât mai mare cu cât comportamentele comise sunt reprobabile, în dezacord cu normele comportamentale unanim acceptate. Numai că această raționalizare posterioară a comportamentelelor se soldează în cel mai bun caz cu mascarea/ascunderea adevăratelor
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
orientează intențiile de vot sau deciziile de cumpărare. Difuziunea unei mode, a unui zvon, a unui produs nou sau a anumitor practici are loc uneori ca efect al imitării, iar alteori printr-o decizie luată ca urmare a unei informații credibile primite de la o persoană pe care o stimăm. După Gabriel Tarde, care a teoretizat „legile imitației” (1890), importante În Învățarea limbajului și a practicilor manuale, Joseph Schumpeter studiază difuziunea inovațiilor Întreprinzătorului (Théorie de l’évolution économique, trad. fr., 1935). Știm
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
de a restabili echilibrul bugetar și importanța acordată obiectivului stabilității monetare ilustrează această evoluție. Contestarea marxismului, din cauza abuzurilor și a manipulărilor exercitate de regimurile comuniste, precum și prăbușirea prin implozie a blocului sovietic au descalificat definitiv organizarea centralizată a economiei, rămânând credibilă doar reglementarea prin intermediul pieței. După război, ideologia liberului schimb a căpătat o forță sporită, tezele lui Adam Smith și David Ricardo care susțineau avantajele diviziunii internaționale a muncii fiind preluate de Eli Hecksher, Bertil Ohlin și Paul Samuelson (teoria dotării
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
căsătorit și cu copil, îndrăgostit de secretara lui, pe care o interpretează Alexandra Maria Lara, fata fostului meu asistent de la Institutul de Teatru, Valentin Plătăreanu. Probabil că o știu de când era micuță. Ei, și povestea asta de dragoste e extrem de credibilă ca situație de viață și are și un sfârșit frumos. Nu știi exact ce urmează să se întâmple, dacă personajul meu rămâne cu secretara sau dacă se întoarce acasă. Cum se spune, fiecare spectator pleacă acasă cu povestea lui. Vă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2174_a_3499]
-
dominate sau chiar conduse de valori; ele exprimă ceea ce valorizăm noi cel mai mult și furnizează cheia modului în care ne construim propriile semnificații. Probabil ceea ce contează cel mai mult într-o poveste a vieții este ca aceasta să fie credibilă, mai degrabă decât adevărată. Realitatea subiectivă este, de fapt, ceea ce căutăm într-o poveste a vieții. Deoarece nu există un set de proceduri formale pentru determinarea validității narative, povestirea însăși este dominată de subiectivitate. Totuși, există anumite măsurători sau standarde
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
că ei au perspective diferite asupra a ceea ce s-a întâmplat. Pentru analiza finală, povestirea aparține în primul rând persoanei care a spus-o (Riessman, 1993). Persuasiunea este o măsură obiectivă prin care observăm dacă povestea vieții li se pare credibilă și convingătoare altor persoane. Pe baza experienței noastre, ne atinge povestirea sau o parte a ei vreo coardă sensibilă. Dacă nu este o experiență familiară, pare posibil sau plauzibil ca altcineva să se confrunte cu un astfel de eveniment sau
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
perspectiva subiectului avizat însă, ea reprezintă adeziunea în legătură cu un enunț despre o stare de lucruri, încît aceasta devine un act cognitiv raportabil la categoria certitudinii. Prin urmare, credibilitatea trebuie privită din două perspective, una care ține de situație (care este credibilă) și alta care ține de caracterul de veridicitate al afirmației cuiva (ceea ce spune este credibil). Ea rezultă dintr-o judecată asupra cuiva, asupra a ceea ce crede sau aude și, în consecință, asupra persoanei care vorbește, considerată astfel ca fiind credibilă
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
încît aceasta devine un act cognitiv raportabil la categoria certitudinii. Prin urmare, credibilitatea trebuie privită din două perspective, una care ține de situație (care este credibilă) și alta care ține de caracterul de veridicitate al afirmației cuiva (ceea ce spune este credibil). Ea rezultă dintr-o judecată asupra cuiva, asupra a ceea ce crede sau aude și, în consecință, asupra persoanei care vorbește, considerată astfel ca fiind credibilă. Această judecată, care constă în determinarea aptitudinii vorbitorului de a spune adevărul prin enunțurile lui
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
credibilă) și alta care ține de caracterul de veridicitate al afirmației cuiva (ceea ce spune este credibil). Ea rezultă dintr-o judecată asupra cuiva, asupra a ceea ce crede sau aude și, în consecință, asupra persoanei care vorbește, considerată astfel ca fiind credibilă. Această judecată, care constă în determinarea aptitudinii vorbitorului de a spune adevărul prin enunțurile lui, face ca orice vorbitor ce urmărește a fi crezut să-și organizeze discursul astfel încît să fie receptat ca fiind credibil. De aceea, credibilitatea poate
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
considerată astfel ca fiind credibilă. Această judecată, care constă în determinarea aptitudinii vorbitorului de a spune adevărul prin enunțurile lui, face ca orice vorbitor ce urmărește a fi crezut să-și organizeze discursul astfel încît să fie receptat ca fiind credibil. De aceea, credibilitatea poate fi considerată o stare de comunicare sau un proces pentru a realiza o astfel de stare. Pornind de la asemenea constatări, P. Charaudeau consideră credibilitatea un tip de strategie a discursului plasat între legitimare și captare, care
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
a-l determina pe interlocutor (receptor) să accepte o relație enunțiativă, astfel încît comunicarea să devină eficientă. Persuasiunea are două moduri de a se concretiza: ca un act cognitiv (cînd este un proces semiotic ce constă în realizarea unui act credibil, producînd o fundamentare ontologică) și ca un fapt perlocutoriu (cînd provoacă o acțiune și se apropie de manipulare). De aceea, a n a l i z a d i s c u r s u l u i are datoria
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
VARO - LINARES 2004. IO VEROSIMIL. În Poetica aristotelică, verosimilul este instituit drept principiu central de compunere a unei opere literare. Poetul nu trebuie să fie preocupat de redarea adevărului istoric; el are drept misiune crearea unui univers care să pară credibil, deoarece verosimilul garantează transcenderea particularului și atingerea universalului. În dramaturgia clasică franceză, a cărei estetică este centrată pe receptare, verosimilul constituie, alături de bunăcuviință și de regula celor trei unități (de acțiune, de timp și de loc), unul dintre stîlpii de
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]