3,710 matches
-
pe liste tot ce știa deja de la fabrica de butoaie: sumele prevăzute erau de la un trimestru la altul mai mici, turnătoria și fabrica de mașini-unelte produceau pentru o piață care devenea tot mai restrânsă. La început încă mai încercam să croiesc din povestea mea - de a fi locuit într-un oraș - istorisiri impresionante despre frumoasa doamnă Katz, cea care cumpăra portocalele direct de la camioneta cu fructe, despre americanul care făcea din song-ul lui Mary Poppins vapoare de hârtie și le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
tuș alb pe cioburi, cu tuș negru pe silex, am trecut numerele într-un caiet, am descris obiectul respectiv, am notat data și locul unde-l găsisem și am transcris colecția mea în cifre și nume. Fratele meu modela avioane, croia lemnul de traforaj la fix, împuțea odaia cu fel de fel de izuri de clei și de lac. Îl auzeam bombănind că toată teoria asta ar fi bună de adormit copiii, el, unul, se consideră necultivat, vrea să citească „Heftli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
Am. ― Hai. M-am tras la trening și stăteam ca prostul în fața ei să-mi spună ce trebuie să fac. ― Fii atent. Eu am bâta asta și o să-ți spun ce ai de făcut, tu faci, dar dacă cedezi, te croiesc. Te prinzi? ― Evident, spun eu, mândru că, deși gras, eram totuși un tip forțos. ― Întinde-te pe spate și începem cu ridicări ale piciorului drept. De cincizeci de ori. Hai! Mă întind și, cam pe la treizeci, încep să nădușesc, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
care abia așteaptă să te jecmănească. Am uitat unde mă aflu, își dă seama Roja, în timp ce privirile bețivilor încep să-l cerceteze din cap pînă în picioare, figuri tîmpe, danturi stricate, găsește o masă liberă într-un colț retras, își croiește drum printre norii de fum spre ea și se așază trăgîndu-și un scaun. Aici previziunile Bătrînului se dovediseră puțin prea negre, el nu ne dăduse decît doi sau cel mult trei ani de libertate, se gîndește, începînd să se simtă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
format, se gîndește. Credeți că mie nu mi-au ieșit ochii din cap de oboseală? se plînge și Tușica, dar fiecare cu treaba ei, încearcă să se consoleze, croitul e cea mai păcătoasă muncă, i se pare. Depinde pe cine croiești, face Angelina o glumiță, trăgîndu-i cu ochiul Delfinei, ia spune-ne în ce-ai intrat că murim de curiozitate, o pune la încercare. Zbîîîrrrrr, Delfina se preface că n-o aude, se concentrează numai asupra liniei cusăturii, ce n-aș
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
bănuții, să-i pui la teșcherea, nimic mai mult. Bătrînul n-a avut niciodată spirit pragmatic, se gîndește Roja, unde te-ai ascuns pînă acuma, l-a luat unul din ei la întrebări, în timp ce ceilalți trei au început să-l croiască ca pe un sac de box. Descărcați-vă cît mai puteți, nenorociților, a început să strige cît îl țineau bojocii. Niciodată nu simți o mai mare plăcere decît atunci cînd îți altoiești cu bîta un fost tovarăș pe care l-
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
aceea aplauzele europenilor. Monarhia salvează România, își amintește ce se strigă pe străzi, uite încă un motiv pentru care îi vine să-și arunce cît colo scaunul cu rotile, să sară din nou în uniforma de colonel și să-i croiască pe spinare pe nemernici. Așa își consolidaseră ei Coroana, după ce Carol intrase pe șest în țară și nu adusese cu el decît o pereche de schiuri, prima pe care o văzuse vreodată România, se gîndiseră că niște războaie în stînga
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
seamăn, pentru că știu de unde am plecat și văd unde am ajuns. Am pornit dintr-o încăpere a unui gospodar din sat, care ținea loc de școală, am trecut prin școlița care tot cu brațele unora dintre cei mai vârstnici am croit-o și am ajuns la aceasta - nouă roadă a muncii voastre. Peste noi și peste toate au trecut anii și chiar un război, căruia i au căzut victime unii dintre foștii mei elevi. Alții s-au acoperit de glorie plecând
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
al lui Confucius. Se numește Zhu. Zidurile antice și porțile sunt înalte. De la fereastra fetei, dealurile se văd ca niște țestoase uriașe, care se târăsc de-a lungul marginii pământului. Fluviul Galben curge prin oraș și apele lui tulburi își croiesc leneș drumul spre mare. De când China a pierdut Războiul Opiului în 1858, orașele și provinciile de pe coastă au fost ocupate de armate străine - mai întâi germane, și acum japoneze. China se prăbușește și nimeni nu acordă atenție plânsetelor fetei. Fata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
Pentru mine, arta e o armă. O armă în lupta cu nedreptatea, cu japonezii, cu imperialiști și dușmani deopotrivă.” „O perspectivă asupra vieții noastre” a fost un strigăt puternic. Această reprezentație, s-a zis, a făcut picioare și și-a croit drum spre Yenan, în peștera lui Mao, în patul lui. Camionul vechi în care se află geme ca un animal pe moarte. Acoperită de praf roșcat, fata din Shanghai are moralul ridicat. După o călătorie de trei zile, tocmai a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
Comunist, dar mai mult despre succesul unui singur om. Un bărbat care de unul singur a pus bazele Partidului și l-a condus. Un bărbat care de trei ori a căzut din grațiile Partidului și de trei ori și-a croit drumul înapoi în poziția de lider. Este povestea lui Mao Zedong. E un autodidact, fiul unui țăran din Hunan. A înființat gruparea comunistă din Hunan când era student, în 1923. Mentorul lui a fost șeful Partidului Comunist, domnul Chen Duxiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
să obosesc prea tare? îi cere iubitul. Ea protestează. Mintea mea își are propria-i plăcere și nu pot să forțez nimic. Cu degete încordate, el o apucă de brațe. În timp ce ea se zbate, el o trage deasupra și își croiește drum cu forța înăuntrul ei. Ea tremură, simțindu-se ca alungată din trupul ei. El se mută deasupra. Ea privește totul cu un al treilea ochi. El îi simte opoziția și se luptă împotriva ei. După un timp, se dă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
că fraza o leagă de auditoriu - eroina își riscă viața pentru legendă. Se emoționează ea însăși atunci când repetă replicile. Ea este, din nou, peștera lui Mao; ea îi simte, din nou, mâinile strecurându-i-se pe sub cămașă; și pasiunea își croiește, din nou, drumul înapoi spre ea. Ea devine energică și sănătoasă. Răspunsul publicului la media este febril. Oriunde merge, e întâmpinată cu căldură și admirație. Cercurile artistice și teatrale din Shanghai ajung să o accepte și să o sprijine. Tinerele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
sărbători ziua mea de naștere. Am încredere în judecata lui. Ca o buruiană, ea își face loc, ițindu-se pe lângă trotuar. Își întinde brațele departe și începe să cânte ca eroina din opera ei. Va sparge pavajul din grădină și va croi drum din cel mai sumbru colț, pentru a găsi aer și lumină! Seara cuprinde încăperea. Micuța Lună stă lângă telefon. Încă nici un răspuns de la biroul lui Chun-qiao? întreabă Doamna Mao. Nu. Dar de la Yao? Nici de acolo. Apropo, Doamnă, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
disperarea o alungase: imaginea se îndepărtă de ea, ostilă. Pe porțiunea întinsă și pustie de la est de Rosalie, un bărbat singuratic, de-o vârstă cu fratele ei, îmbrăcat cu o haină prea subțire și o șapcă - Go Big Red - își croia drum prin troienele de la marginea drumului. Se întoarse și mârâi când trecu pe lângă el, respingând intruziunea. Sutura șoselei centrale o adâncea în bezna înzăpezită. Era absurd: Mark, un șofer aproape profesionist, să se răstoarne, ieșind de pe o șosea de țară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
încercat să am grijă de el, de-a lungul timpului. Sunt un pic mai mare ca el, dar... am încercat întotdeauna să-i fiu aproape, până când a trebuit neapărat să plec, pentru propria mea sănătate mintală. Mark nu prea e croit pentru lumea asta. Întotdeauna a depins un pic de mine. Noi doi am trecut împreună prin niște momente ciudate în familie. Se repezi iar la dosar, agitată. Extrase două foi de hârtie. Își întorcea capul, parcurgând în grabă rândurile, mișcând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
nostru are dreptate. Teroriștii arabi au răpit-o pe Karin Schluter și au înlocuit-o cu o agentă străină. Duane Cain îi aruncă o privire nervoasă lui Weber. Dar Mark se mulțumi să râdă ca o talangă surdă. Karin își croi drum printre bărbați spre fratele ei. Când ajunse la el, îi luă joystickul din mână și-l puse pe consolă. Scoase discul din aparat, iar ecranul se făcu albastru. Se îndreptă spre Weber și-i oferi discul plin de coduri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Nu face decât să repete întruna „Nu-i nimic. Nici o problemă“. Dar nu se poate concentra și până la urmă arde plăcintele. Karin găsește vinovatul pe măsuța de cafea a lui Bonnie: noua carte a lui Weber, prin care fata își croise drum conștiincioasă, în ritmul de o pagină pe zi, în ultimele câteva luni. Asta te-a supărat? întreabă Karin. Ceva de-aici? Încă o scuturare din cap, de negare, după care fata cedează. — Există o parte a creierului pentru Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
a fost azvârlit afară. N-a mai rămas decât senzația, presiunea ușoară, caldă, asupra coastelor lui. Camera e rece și ea arde toată. El lunecă în jos, pe alei limbice dosnice, cotloane care au supraviețuit când uriașul neocortex și-a croit loc printre ele ca o superautostradă. Își simte pielea lipită de mâinile ei, pielea prea albă, ca de hârtie, brațele goale ca niște gheme umflate de vene, șoldurile ca niște cocoașe grosolane. O singură bătaie de inimă și s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
băgare de seamă. Omul din fața mea nu s-a ridicat de pe scaun nici măcar o singură dată. Vorbea cu o voce înceată și joasă, pe când Rex îmi lingea neîntrerupt dosul palmei. Supa de legume cu parmezan aburea. Printre aburi, cuvintele își croiau drum către mine, răspicate și clare. Atât de răspicate și clare încât m-am fâstâcit, pentru că nu știam dacă ar trebui să răspund. Poate că într-o astfel de sală nu vorbea decât gazda. Mai bine așa. Asta îmi permitea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
se zbătea de emoție. Mi-aș fi dorit ca bărbatul să nu se afle acolo, căci așa misiunea mea s-ar fi încheiat. Însă el se afla acolo și l-am găsit după o căutare îndelungată, timp în care îmi croisem drum cu coatele prin înghesuiala din douăsprezece vagoane. Peste tot, pe culoare, stăteau oameni în picioare ori așezați, lipiți unii de alții, și mai erau și grămezi de bagaje. Aici trebuia să sar peste un sac cu cartofi, dincolo să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
pierdusem toată puterea când mă tunseseră și am fost incapabilă să protestez când m-au îndesat în fuste și rochii și pantaloni din materiale complet nefamiliare. Decizia finală a fost a stiliștilor, care au ales o rochie mov de mătase croită pe bie, care-mi flutura exact deasupra genunchilor și un pulover de cașmir alb, cu mâneci scurte și închis în față. Eul meu încăpățânat a intrat din nou în scenă când au adus pantofii. Nimic nu mă putea convinge să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
era aici când m-am angajat. începea să pară nesigur pe el. S-a uitat la colegul lui de pază, care se vedea clar că e mai în vârstă ca el; pălăria îi îmbrăca perfect capul, ca și cum ar fi fost croită pe el. Omul gras își plimba țigara prin aer, lăsând în urmă dâre de fum, spunând ceva cu o voce groasă și dulce, iar paznicul râdea într-un fel lingușitor. —Reg ar putea să vă explice mai bine, domnișoară, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
paie pe foc ( exigența lor căzînd, nu o dată, În reproșuri ...cu reflexe politice). Mai există În carte un episod absurd, kafkian aș zice, În care o capodoperă (Tulburarea apelor de Lucian Blaga) are nevoie de cîteva decenii spre a-și croi, În fine, drumul spre rampă. În fine, ciudată mai e și dispariția caietelor cu procese-verbale de la vizionări, În majoritatea instituțiilor de spectacol trecute În revistă. Domnul Wohl se ocupă cu seriozitate & aplicație de textele lui Macrinici, Saviana Stănescu, Zografi, GÎrbea
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
în pace! Fie și numai pentru câte o jumătate de ceas! Nu ne mai hakuiți să fim cuminți! Nu ne mai hakuiți să fim drăguți! Mai lăsați-ne în pace, să ne tragem în tihnă de puțulică și să ne croim micuțele noastre gânduri egoiste - să terminăm odată cu această respectabilitate impusă forțat mânuțelor, poponețelor și gurițelor noastre! Ducă-se dracului vitaminele și untura de pește! Asigurați-ne doar cărnița cea de toate zilele! și iertați-ne abaterile - care, de fapt și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]