KorAP: Find »[drukola/base=croi & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...101 102 103 ...144 >

3,585 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222

te mai întorci.“ Și apoi în cameră se auzi ecoul a ceea ce încerca să fie varianta lui de râs de comedian, gâjâit, inimitabil. Se întâmplase la sfârșitul primvăverii lui 1961. Thomas sosise la studiourile Twickenham pe la ora prânzului și își croise drum spre restaurantul unde zărise trei chipuri vag familiare la o masă din colț. Unul din ele îi aparținea lui Dennis Price, cunoscut încă pentru rolul principal din Kind Heads and Coronets după 12 ani, celălalt era chipul stafidit și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
peste primul fel și am trecut direct la curcan, care era uscat, tăiat felii subțiri, aproape transparente și ca garnitură, un mic munte de legume îmbibate în apă. De unde știi atâtea despre biciclete? am întrebat-o pe Fiona, în timp ce își croia drum prin această construcție. Ai vorbit ca un adevărat expert. Avea gura plină de varză de Bruxelles și de curcan și la început n-a putut să-mi răspundă. — Am făcut rezumatul câtorva articole despre noi sisteme de cuplare acum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459

mașină de serviciu, alte șase sau opt ca să ajung la apartamentul ei, apoi alte vreo trei ore ca să găsesc cățelușa prin apartamentul ei cu optsprezece camere, să manevrez schimbătorul acela de viteze ca să scot mașina din parcare și să-mi croiesc drum prin cele vreo douăzeci de intersecții Înapoi la birou. — Bineînțeles, Miranda. Cincisprezece minute. Am Început să tremur din nou când am ieșit din biroul ei și m-am Întrebat dacă e posibil ca inima mea să cedeze pur și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
În garsonieruța aceea din Harlem scăldată În sudoare. Capul Îmi plesnea, stomacul Îmi bolborosea, fiecare nerv din corp Îmi pulsa - și Îmi pulsa de o manieră deloc sexy. Ah, m-am Îmbolnăvit din nou, mi-am zis Îngrozită. Paraziții Își croiseră din nou drum În trupul meu și eram sortită veșnicei suferințe! Dar dacă era ceva mai rău? Poate contactasem cu Întârziere o formă rară de friguri tropicale contagioase? Sau malarie? Poate chiar ucigătorul virus Ebola? Am zăcut așa, În tăcere

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
copilărisem, m-a cuprins o veritabilă surescitare. Îmi vedeam În oglinda retrovizoare obrajii Îmbujorați de frig și vânt și părul zburlit și ciufulit. Nu eram machiată și jeanșii Îmi erau murdari jos În urma eforturilor din zilele precedente de a-mi croi drum pe străzile ude și noroioase ale orașului. Dar În clipa aceea mă simțeam frumoasă. Spontană și Înfrigurată și proaspătă am dat ușa de perete și am strigat-o pe mama. A fost ultima dată În viața mea când m-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
cinci și jumătate dimineața. Am sărit din pat. Nervii Îmi fuseseră Încordați la maximum toată săptămâna și-mi simțeam căpățâna pe cale să explodeze. Aveam la dispoziție exact o oră și jumătate ca să fac duș, să mă Îmbrac și să Îmi croiesc drum de la clădirea mea stil dormitor al unei frății studențești, aflată la intersecția 96 Street cu 3 Street, până hăt În centru, și asta cu ajutorul transportului În comun, concept care Încă era pentru mine sinistru și timorant. Iar asta Însemna

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
poarte așa ceva? am Întrebat-o timid, convinsă că femeia o să deschidă gura ei ca de buldog și o să mă Înghită cu cap cu tot. S-a holbat la mine. Sper că da, domnișoară, ținând cont de faptul că a fost croit și confecționat conform măsurilor exacte pe care le-am primit de la ea, a mârâit ea În timp ce Îmi Înmâna șortul. Și spuneți-i că domnul Kopelman Îi transmite toate cele bune. Sigur, cucoană. Cine-o mai fi și ăsta. Următorul popas

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
să trăiască Întreaga fascinație care Însoțește Întotdeauna vederea unor haine În valoare de sute de mii de dolari, a unei duzini de chipuri superbe și a unui număr care părea infinit de picioare foarte, foarte, foarte lungi. Jeffy și-a croit drum până la mine Îndată ce a băgat de seamă că atât Miranda, cât și Emily plecaseră În pauza de prânz și mi-a Înmânat două pungi uriașe. — Poftim, Încearcă chestiile astea. Or să fie bune pentru Început. Am deșertat conținutul uneia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
specifice În nici un fel mărimea sau culorile, dat fiind că orice individ care valora măcar cât propria‑i pereche de pantofi Manolo știa cu exactitate ce Îi plăcea Mirandei Priestly. Firește, nu era suficient să fie În stare să le croiască pe dimensiunile exacte ale Mirandei - când hainele ajungeau la magazin, ele trebuiau recroite și Împăturite În așa fel Încât să pară făcute la comandă. Abia după ce Întreaga ei garderobă era comandată, transportată, cu ajustările executate și livrată cu limuzina cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
garderobă era comandată, transportată, cu ajustările executate și livrată cu limuzina cu șofer direct În dulapul ei de acasă, abia atunci Miranda renunța la hainele din sezonul precedent și mormane Întregi de haine Yves și Celine și Helmut Lang Își croiau drum - Îndesate În pungi de gunoi - Înapoi la birou. Majoritatea nu aveau o vechime mai mare de patru sau șase luni, erau chestii purtate o dată, cel mult de două ori, altele deloc. Toate erau atât de incredibil de șic și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
give‑EN‑chee. După numeroase priviri țintuite asupra mea și câteva comentarii răutăcioase, am fost informată care este pronunția corectă și totul a mers binișor, până când a trebuit să i se spună că rochiile comandate de la Roberto Cavalli nu fuseseră croite Încă și că nu aveau să fie gata decât peste trei săptămâni. Dar Îi suportasem istericalele cu bine, reușisem să coordonez ședințele de probă din Dulap cu croitorul ei și transportasem cu bine aproape totul În dressing‑ul ei de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
Nu‑mi vine să cred că au Întârziat atâta cu ea. Vrei să‑ți aduc și ție ceva? — Vrei să‑mi aduci o Cola light? a Întrebat ea. — Sigur. Mă Întorc Într‑un minut, am zis eu și mi‑am croit drum printre rafturile de haine de pe hol spre liftul de serviciu, de unde o auzeam pe Jessica și James care fumau și se Întrebau cine va fi invitat diseară la petrecerea dată de Miranda la Met. Ahmed a reușit, În sfârșit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
te miri ce călătorie - sau, mai degrabă, Înainte ca fata din casă să Împacheteze - Emily sau eu cumpăram uriașe baloturi de catifea de la un magazin de textile și le aduceam la apartamentul Mirandei. Acolo lucram Împreună cu fata pentru a o croi exact În forma și mărimea fiecărui articol de Îmbrăcăminte pe care avea de gând să Îl ia cu ea și le Împachetam pe fiecare În catifeaua moale. Coletele individuale din catifea erau apoi puse În zeci de valize Louis Vuitton

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
să aterizeze la timp și pentru că nu fusesem destul de isteață ca să găsesc o metodă de a evita cu totul vama franceză. Mi‑am sprijinit fața, Într‑un fel cam necioplit, de geam și m‑am uitat afară În timp ce limuzina Își croia drum pe străzile agitate ale Parisului. Femeile păreau mult mai Înalte, iar bărbații mult mai plăcuți la Înfățișare și aproape toți trecătorii păreau bine Îmbrăcați, supli și cu o alură regală. Fusesem o singură dată la Paris până atunci, dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
de plecare acum. Cele două femei și bărbatul care stăteau lângă ea au chicotit și am simțit cum mă Înroșesc toată. — Firește. Mă Întorc imediat. Am adus apa, pe care a primit‑o fără să zică mulțumesc, și mi‑am croit drum prin mulțimea rărită spre mașină. M‑am gândit inițial să mă duc la părinții lui Christian să le mulțumesc, dar m‑am răzgândit și m‑am Îndreptat direct spre ieșire, unde el se sprininea de tocul ușii, cu o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609

la zece; soldatul rănit, joia la unsprezece. În zilele de marți venea un bătrîn ajutat de-un băiat cu o față lunatică: lui Kay Îi plăcea să-i urmărească mereu cum se descurcă. O interesa să-i vadă cum Își croiesc Încet drum pe stradă - bărbatul, Îngrijit, Într-un costum de culoare Închisă, ca un antreprenor de pompe funebre, băiatul, răbdător, serios, frumos - ca alegoria tinereții și bătrîneții, se gîndea Kay, pictată de Stanley Spencer sau alt pictor modern și prețios

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
caldă și-și Îndesă un prosop după gulerul cămășii. Viv muie pieptănul În apă, Îi umezi părul și Începu să-l tundă. Folosea o foarfecă veche, de croitorie; numai Dumnezeu știa la ce-i trebuia domnului Mundy. Probabil că-și croia singur hainele, nu excludea această ipoteză În ce-l privește... Ziarul foșnea sub pantofii ei În timp ce se Învîrtea În jurul lui Duncan. — Nu prea scurt, Îi zise Duncan, auzind-o tăind. — Nu te mișca, spuse ea, răsucindu-i capul. — Data trecută

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
seara era călduroasă. Soarele cobora pe cer, iar el avea un sentiment vag, neplăcut că timpul trecuse - timpul real, adevăratul timp, nu timpul petrecut În fabrică -, iar el Îl pierduse. Tocmai Își lăsase capul În jos și Încerca să-și croiască drum prin curte cînd auzi pe cineva strigîndu-l: „Pearce! Hei, Pearce!“ Ridică privirea - iar inima i-o luă razna pentru că recunoscuse deja vocea, dar nu-i venea să creadă. Robert Fraser era acolo, la poartă. Arăta de parcă tocmai sosise În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
În partea cealaltă, aterizînd ca un bolovan, rănindu-și piciorul și sărind În jur. Dar brusc, sentimentul de a avea o ușă Încuiată În spatele lui era minunat. Spuse cu vocea lui Alec: Nu-i cale de Întoarcere acum, D.P.! Își croi drum pe străduța din spatele casei domnului Mundy, și ieși În strada principală. Mergea deseori pe acolo, dar de data asta, În Întuneric, i se părea schimbată. O luă Încet, captivat de fiecare colțișor al ei: conștient de existența oamenilor din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
de a merge În vîrful picioarelor pînă la fereastră și să tragă repede cu coada ochiului Înăuntru Îl ademenea mai mult. Așa că trase zăvorul de la poartă, o deschise și o aduse la loc fără zgomot. Merse pe potecă, apoi Își croi drum spre fereastră, printre tufele foșnitoare. Cu inima zvîcnindu-i cu putere, Își lipi fața de geam. Îl văzu imediat pe Fraser. Era Într-un fotoliu, În capătul camerei, dincolo de pat. Nu era Îmbrăcat decît În cămașă, și stătea cu capul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
și-l făcu cîrlig. — Astă-seară, șopti el pe un ton din filmele de groază. Ea-i aruncă un penny. — Termină. Moneda sări pe podea. — Hei, care-i chestia? zise cineva - o femeie pe nume Patridge. Stătea În genunchi pe beton, croind o rochie după un tipar din hîrtie. — Hughes mă sperie de moarte, zise Kay. — Hughes sperie pe toată lumea. — De data asta chiar era serios. Hughes repetă aceeași scenă-cu-moartea pentru Patridge. — Să știi că nu-i amuzant, Hughes, Îi spuse ea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
În adăpost Înainte să vă zboare capetele alea nenorocite. Unde vă sînt mamele? Ce vă Închipuiți că sînt avioanele alea, bărzăuni? E bătrîna doamnă Parry? A murit? — Plecați de-aici! — O, Doamne! Încă se văita femeia În timp ce-și croia drum printre ruinele apartamentului ei. În ambulanță erau patru paturi suspendate din metal, de genul celor din adăposturi. Era slab luminată, fără nici o sursă de căldură; Kay mai puse o pătură pe bătrînă și o legă cu o curea din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
se-ncălzească. Era un fel de euforie a faptului că au supraviețuit, că au ajuns la capăt, că intraseră Într-un alt raid și-l dovediseră. Toți erau stropiți de sînge și plini de praf, imposibil de ostenți, după ce Își croiseră drum prin moloz și se aplecaseră și ridicaseră, după ce conduseseră prin Întuneric; dar acum făceau glume pe seama lucrurilor oribile pe care le văzuseră. Kay aduse cănile cu ceai și fu Întîmpinată cu urale. Patridge luă o linguriță și o folosi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
lui limpezi și albaștri, iar Duncan simți cum se Înroșește. — Îți vine ușor să vorbești, Începu el să spună. Dar privirea lui Fraser se deplasase undeva peste umerii lui și expresia feței i se schimbase. Îl văzuse pe domnul Mundy croindu-și drum printre mese, și ridică mîna. — Ei, domnul e Mundy, domnule! strigă el pe un ton scenic. Dumneavoastră sînteți persoana potrivită! Domnul Mundy se deplasă acolo. Îl văzu pe Duncan și Îi făcu un semn cu capul. Dar pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
erau ușor umflați. — Nu te superi că te-am trezit? o Întrebă Kay. Era sîmbătă, destul de devreme, și lucrase În noaptea de dinainte; dar se sculase În urmă cu o oră și era deja Îmbrăcată Într-o pereche de pantaloni croiți cu stil și un jerseu. N-am mai putut aștepta. Uită-te aici. Puse tava În poala lui Helen. Într-o vază erau niște crenguțe cu flori de hîrtie, vase și cești de porțelan, un castron Întors pe o farfurie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]