28,300 matches
-
numărai pe degetele de la două mîini. Le știam și noi, copiii, fiindcă acei oameni nu mergeau la biserica cea mare, romano-catolică, din Rătești, ci la Ardud, la opt kilometri, la o biserică despre care se spunea că are deasupra, În loc de cruce, un cocoș și o stea. TÎrziu am Înțeles că, atunci cînd tata mă Înjura cu simpatie de „cocostea“, lua la țintă simbolurile bisericii lui Jean Calvin. Locuiam În partea de jos, cea veche, șvăbească a satului, cu case mari, lipite
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
cîte un bostan plin de țepi În vîrf, păzeau o ușă mare deschisă. Am mai văzut și un copil (aici culorile dispă reau, lăsînd locul nuanțelor de argintiu și cenușiu), culcat la pămînt, cu fața În sus și cu o cruce Înfiptă În pîntecele umflat. Poze am Întîlnit și-n alte cărți, ba chiar și-n unele revis te. Pe cele din poveștile lui Creangă le-am redesenat cu mi gală, căutînd să redau cît mai exact castaniul prietenos al ursului
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
albă, mai mică, odihnitoare, rotunjită la colțuri, așezată cu spatele la șosea și avînd intrarea de cealaltă parte. Clopotul ei bătea mai subțire. Bisericile conviețuiau În aceeași curte, despărțite doar de un covor de iarbă. Trecînd pe dinaintea lor, băieții Își făceau semnul crucii, pe care, după ce m-am uitat În dreapta și În stînga, de la o vreme am Început să-l fac și eu. Școala se ivea dincolo de biserici, intram În curte și ne Îndreptam, Caița, Zoli și cu mine, spre secția română, iar
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
ridicîndu-mă În două picioare pe cît de sigure, pe atît de inspirate și raportînd: — Tovarășa, să știți că elevii (urma aici o scurtă listă de nume), cînd trec prin fața bisericii, și cînd vin la școală, și cînd pleacă, Își fac cruce! — Da, o să vedem, a zis dînsa, o să vedem. CÎnd l-am auzit pe acel „o să vedem“, mi-am dat seama că rupsesem o punte și că nu se mai putea trece nici Înainte, nici Înapoi. Doamna Șpan Îi știa pe
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
CÎnd l-am auzit pe acel „o să vedem“, mi-am dat seama că rupsesem o punte și că nu se mai putea trece nici Înainte, nici Înapoi. Doamna Șpan Îi știa pe toți, școlari sau nu, care-și făceau semnul crucii În dreptul bisericilor, fiindcă locuia peste drum de ele, lîngă sediul colectivei. Nu avea nevoie de turnătoria mea. Sper că a fost ultima din viața asta și că nici În viețile care vor urma, orice s-ar Întîmpla, nu voi mai
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
care vor urma, orice s-ar Întîmpla, nu voi mai trînti alta. O vreme, nu m-am mai dus la școală În banda noastră zgomotoasă. Cum să fi dat ochii cu ceilalți, cum să-și mai fi făcut ei semnul crucii În fața mea?... A doua zi nu, dar În ziua următoare, cîțiva băieți m-au căutat ca să mergem Împreună ca de obicei. Îmi alesesem Însă un alt drum, de unul singur: o luam pe sub grădini, pe rîtul plin de iarbă, treceam
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
nimeni nu a adus vorba despre pîra mea. Ba mai mult, nici nu s-au mai Închinat la trecerea pe lîngă biserici. Am făcut-o eu primul la Întoarcerea spre casă și obiceiul s-a reluat. De la povestea cu semnul crucii aveau să mi se tragă multe. Am Început să fiu mai atent la explicațiile prietenilor legate de biserică și de niște lecții frumoase pe care le ținea cu ei părintele romano-catolic. Ne-au invitat pe toți la preot acasă să
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
și-a Început călătoria. Nu Înainte Însă de a auzi, de la unii din consătenii adunați ca la bîlci, că ei, jidanii, nu sînt vrednici să respire aerul de la fața locului. Altul, care auzise de cele ce se pregăteau, venise În crucea nopții să nu-l vadă nimeni, dar să-i poată propune ovreiului ca, dacă i se va confisca prăvălia, să declare că i-o lasă lui, fiindcă și el Îi va returna mai tîrziu, dacă-l va mai găsi În
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
aflau la Pișcari, un sat În care, alături de români, se mai stabiliseră două familii de evrei și, la margine, un pîlc de țigani. Era o așezare de cîmpie netedă ca tabla mesei, cu ulițe largi, nisipoase, trasate geometric ca două cruci cu brațele orizontale unite. Din aceste drumuri, se mai desprindeau cîteva ulicioare lăturalnice. Ploile lăsau În urmă un noroi atît de cleios, că oamenii găsiseră cu cale să Întindă pe trotuare niște scînduri ce se Îmbucau la capete și pe
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
-se drept la cîrciumă. După două, trei pahare de vin, și-au mai sporit repertoriul, iar Ioan al lui Vagău a adus de acasă un tricolor mare, bine dosit pînă atunci, fixîndu-i lancea Între basorelieful Madonei cu Pruncul și verticala crucii din piatră În care era sculptată imaginea, În principala răspîntie a așezării. Văzînd cum flutură culorile naționale asupra lui Iisus de parcă Însăși mîna Maicii Domnului Înălța stindardul, tinerii, cărora li se alăturaseră și multe fete, ziceai c-au Înnebunit. CÎntau
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
pălării?... Asta de a venit are și obrazul mai ars de soare... Nu-i de mirare că-i mai slabă, dar de ce e mai Înaltă?...“ O muiere i-a tăiat Într-o zi calea și a făcut asupra ei semnul crucii. Clara nu s-a destrămat În aer ca un fum, ci i-a dat ăleia un brînci, văzîndu-și mai departe de drum. De atunci, din „diavoliță“, gura satului n-a mai scos-o. „O să vedeți, ziceau, a venit doar ca să
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
răspărul navigației, aproape cubice -, botezate de cei ce le vedeau legă nîndu se și plutind În jos pe Dunăre „lădoaiele din Ulm“, după numele portului de Îmbarcare. Purtau asupra lor o Biblie masivă, legată În scoarțe de lemn, cu o cruce de fier pe coperta din față și cu interiorul ambelor scoarțe potrivit de neted, ca stăpînul familiei să poată Încrusta În scris cele mai Însemnate evenimente. Duceau totodată cu ei fidelitatea nestrămutată față de Biserica Romei și Încrederea În patenta de
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
plăcere, precum apa, vinul și rachiurile. Fără Îndoială, bău turile le găseau ei la cîrciumă, dar parcă nu trăiau mulțu mirea celui care se știe cu butoaiele lui În beci și cu clondirele pe rafturi. CÎrciuma, casa națională, biserica, școala, crucea din piatră Fecioarei, ce ținuse În vînt tricolorul cînd cu răzvrătirea din aprilie ’44, se găseau toate În răspîntia cea mare a satului, În preajma curgătorii. MÎndria obștii era, fără Îndoială, biserica. De cum intrai, pe dreapta te Întîmpina o icoană mare
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Nu mai apucase să rostească vreun cuvînt coerent, acte asupra lui nu s-au găsit, iar de la ofițerii trupei, sătenii nu-i reținuseră numele. L-au Îngropat În locul În care Își dăduse sufletul, adică În curtea bisericii, așezîndu-i casca pe cruce. Încă un mormînt al eroului necunoscut, poate ultimul din campania de eliberare a Ardealului. Ei bine, lîngă mormîntul acestui necunoscut, trecînd razant cu casca lui de soldat, la miezul nopții de 5 spre 6 august 1953, a căzut o lumină
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
raze ba se destrăma, ba se Închega În falduri curgătoare de albastru din ce În ce mai Întunecat, În perdele și flamuri. — Scoală, Zahar, Îl Înghionti pe tînăr, văd o minune! Rusul se frecă temeinic la ochi, tresări, Își făcu de trei ori semnul crucii, mormăi o rugăciune, apoi Încă una: — Ochiul lui Dumnezeu, Iuri, soarele nopții, ochiul Dom nului asupra noastră, nu te spăimînta, uite! Și ținti cu degetul spre un colț de cer unde verdele se făcea mai palid plouînd de sus cu
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
mușchi din belșug. Mujicii din Împrejurimile Surgutului nu conte neau să se minuneze cum de izbutesc animalele să răzbată prin depunerile sănătoase de nea și cum știu ele taman locul unde a rămas iarba cea mai bună. Își făceau o cruce largă la fiecare ispravă de acest fel a cîte unui ren, spre hazul stăpî nilor vitei. Lui Gheorghe Pomean, Iuri cum Îi spuneau rușii, graiul acestui neam de păstori de reni Îi suna oarecum cunoscut. Rosteau cuvintele tare și apăsat
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Mai zise: Că oamenii din sat știu că fata mea, Linca, are un prunc orb. Io nu m-am ferit, le-am spus de mult, de cînd umbla mă-ta cu tine pă la doctori, că-i și asta o cruce, musai s-o ducem, și dacă o picat În neamu’ nost’, la ce s-o ascundem, duce-o-om pînă la capăt. Iară acuma, de cînd Îi tată-tău pri mar la noi, mă tăt Întreabă lumea: ce-ți face
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
dă-napoi, adă-l aici, În sat că, dacă ne ținem pă noi, ține-l-om și pă el oare cum și ni s-a mai ierta din păcate... Indignarea mă sufocase. Cum adică să vadă ei În mine o cruce de dus, o ispășire de Îndurat? Cum? Nu eram altceva decît un infirm pe care să-l suporte din milă?! Niște... niște... N-am zis nimic și multă vreme mi-a părut rău că n-am zis. Auzi, acolo! Să
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
că priveau de departe „femeile care-l însoțiseră din Galileea”. Ioan (19,24-27) corectează scena, după bunul său obicei: femeile, împreună cu „ucenicul pe care-l iubea”, nu privesc răstignirea de departe (makrothen), ca în relatările sinopticelor, ci stau chiar „lângă cruce”, para toi stauroi tou Iesous. La rându-i, el propune o altă listă de personaje feminine: Maria, mama lui Isus, sora ei, Maria lui Klopa, și Maria Magdalena. Episodul se pretează interpretărilor multiple, fiindcă Ioan însuși nu este pomenit nominal
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
acest capitol începe „discursul de adio” al lui Isus, prin care Acesta își investește succesorul. Până în acest moment, prezența ucenicului n-ar fi avut nici un rost. De altfel, la Marcu și Matei, Maria Magdalena apare abia la răstignire. 5. Episodul crucii. Textul spune așa: „și lângă crucea lui Isus au stat mama Sa, și sora mamei Sale, Maria lui Cleopa și Maria Magdalena. Atunci Isus, văzând-o pe mama Sa și, stând alături, pe ucenicul pe care-l iubea, îi zice
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
al lui Isus, prin care Acesta își investește succesorul. Până în acest moment, prezența ucenicului n-ar fi avut nici un rost. De altfel, la Marcu și Matei, Maria Magdalena apare abia la răstignire. 5. Episodul crucii. Textul spune așa: „și lângă crucea lui Isus au stat mama Sa, și sora mamei Sale, Maria lui Cleopa și Maria Magdalena. Atunci Isus, văzând-o pe mama Sa și, stând alături, pe ucenicul pe care-l iubea, îi zice mamei: Femeie, iată fiul tău! Apoi
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
locul privilegiat al Mariei Magdalena în rândul ucenicilor: după urcarea Sa la cer, aceasta îi ia locul pe pământ. 6. Maria Magdalena este singurul ucenic prezent la răstignire, apoi la punerea în mormânt și la înviere. Aflându-se în apropierea crucii, ea vede sânge amestecat cu apă țâșnind din coasta lui Isus, sânge ca dar al iubirii, iar apă ca simbol al Duhului Sfânt. În Sinoptice, ea mărturisește despre reala îngropare a Domnului; aici, mărturia ei capătă adâncime, referindu-se la
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
II-lea. Nu pot încheia acest scurt periplu fără a pomeni de superbul roman al lui Kazantzakis, care a inspirat filmul lui Scorsese Ultima ispitire a lui Isus24. „Ultima ispitire” vine tocmai de la Maria Magdalena, ucenica preaiubită. În timpul agoniei de pe cruce, Isus cade pradă îndoielii: dacă jertfa Sa nu-i decât o glumă a diavolului? Ce-ar fi să renunțe, să coboare de pe lemnul torturii și să înceapă o viață normală, căsătorindu-se cu Maria Magdalena, făcând copii, într-un cuvânt
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Kenoza Fiului, elaborată în Fil. 2,7, se referă la întruparea Sa; faptul că „s-a smerit pe Sine” (etapeinosen heauton) se referă la Patimi și la moarte. Această întreagă mișcare, de la unirea cu Tatăl, prin încarnare, prin „moartea pe cruce” până la înălțare, este esențială pentru ca toți cei încorporați în viața Lui prin botez și credință să se împărtășească dintr-Însul în slava Sa (Rom. 6). De ce însă acest lucru presupune și trădarea? Economia aceasta continuă practica sacrificială iudaică: Isus este
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
la umbra căruia judecase Solomon și proorocise Isaia”. Acesta, înduplecat de a mia rugăminte a ucenicului pierdut, pleacă o creangă, iar sinucigașul găsește „alinarea în moarte”. A doua zi, soldații lui Pilat intră în grădină ca să taie un lemn pentru crucea lui Isus. Dar topoarele nu reușesc să se înfigă în nici un copac. Doar cedrul multisecular primește să-i ajute, scuturându-și la pământ tocmai creanga de care se spânzurase în ajun Iuda. Când ceilalți arbori încep să-l blesteme și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]