3,596 matches
-
consideră că însuși obiectul științelor spiritului "se compune din unități" (s.n.) "unități date, nu deduse"-, adică din structuri "pe care le înțelegem din interior". Cu alte cuvinte, obiectul acestor științe noologice unde, spre a ajunge la comprehensiune, trebuie "să ne cufundăm cu toate forțele sufletești" se structurează în funcție de niște paradigme particulare. El "se edifică abia singur", inductiv, pe măsură ce "îl analizăm și-l înțelegem", fiindcă "aici mai întâi înțelegem, pentru a cunoaște treptat"41. Până la urmă apreciază Dilthey -, "viața însăși" diferențiază între
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
ceaunului, va vremui. Se crede că dacă sare mîța prin casă va urma vreme rea. Cînd ciocîrlanul se izbește în fereastră, va fi vreme rea. Cînd se scaldă rațele pe uscat. Dacă rațele, scăldîndu-se în vreo baltă, aleargă sau se cufundă, apoi se crede că va urma o vreme rea. Cînd umblă muște pe lîngă foc, mai ales țoabe*. Dacă îl mănîncă pe cineva spatele, se crede că va urma vreme rea. Cînd o cînta cocoșii de cu sară. Cînd huiește
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
atît reformismul Internaționalei a II-a, cît și revoluționismul celei de-a III-a, considerată drept simplu "instrument al politicii străine a Uniunii Sovietice". Pentru fondatorii UPSAI, Internaționala a II-a încetează să mai existe: reformistă și naționalistă, ea se cufundă în ministerialism și reprezintă, cel puțin după afirmațiile lui F. Adler, "centralizarea partidelor reformiste"; la rîndul său, Internaționala a III-a face greșeala de a nu ține cont de condițiile de luptă specifice fiecărei țări și vrea să implanteze peste
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
antiliteratură". Autorul care a seismografiat vidul de umanitate și de ontologie, a fost tradus și prezentat încă din 1965 Europei de însuși Eugène Ionesco, posteritatea operei sale în țară și în străinătate fiind una nesperată de grefierul-scriitor. Demetrescu-Buzău s-a cufundat definitiv în anonimat, copleșit de faima acestui încă misterios Urmuz. Obsedat de limbaj ca model al literaturii, fascinat nu de legile înaltei Curți de Casație, ci de cele ale discursului literar, ce n-au nici în clin nici în mânecă
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
medic, așa că avea nevoie de un astfel de instrumentar. Și tipul și-a băgat tocmai atunci fundul în fața lui. Mergea cam lent, silindu-l și pe Marcu să-și tempereze pașii. Poate era bolnav, de mergea așa lent. I-a cufundat acul în partea aia moale. Tipul a sărit la doi metri în lateral și a țipat ca tăiat. Și ce panaramă a fost după aia, de parcă ăla ar fi rămas fără picior sau ceva de genul! L-au chemat în
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
de atrași bărbații maturi și care la vedetele de pe ecranul televizorului par imense încît bărbații ăia maturi și-ar abandona fără să stea prea mult pe gînduri soția și copiii numai să poată pătrunde dincolo de ecranul televizorului și să-și cufunde mîinile în umflăturile alea, nu numai ochii. Avea totuși fundul mare, îți sărea în ochi prin fusta mini strîns lipită de piele, disproporționat cu restul corpului atît de subțire, poate a stat prea mult pe scaun și i s-a
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
acum au depășit tavanul. Degetele butonau o telecomandă imaginară. Picioarele i s-au încordat, dispărînd în lemnul de la capătul patului. Și totuși nu era de-ajuns. Era flămînd după un joc, oricare, numai să simtă, pentru o clipă, cum se cufundă din nou în fascinația unui univers familiar. Următorul atac al dragonului cu șapte capete a fost ademenitor: Uite, dacă înveți și iei notă bună la teze, îți vom lua un nou joc. Îți promit. Ce joc? Pe care-l vrei
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
ia loc. Nu, a spus Radu, fără să se uite la doamna. Radu, n-auzi? Ia vezi-ți de treabă. Pe Cornel l-a durut duritatea cuvintelor, dar a rămas spectator. Toată clasa stătea ca la spectacol, iar el se cufundase în mulțimea care aștepta mută să vadă ce-o să urmeze. Doamna profesoară s-a blocat. Cu toate că pățise și mai rele, vorbele tot o loveau. Tremurînd, a deschis catalogul în dreptul numelui lui Radu. Unii se linișteau cînd făcea așa. Dar nu
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
cafea. Și devenise de ceva vreme bărbat, cum îi amintea mereu bătrînul, chiar dacă încă mai trebuia să se supună celor mai în vîrstă și mai puternici și s-o încaseze din cînd în cînd. Ochii tatălui îl sorbeau pe fiu, cufundați în cine știe ce amintiri, înduioșați poate. Umeziți, gata să strecoare cîteva dîre alunecoase și fierbinți pe obrajii lui buhăiți. Mai avea puțin și sărea pe el să-l înhațe în brațe. N-a făcut-o. Poate că nu băuse suficient ca să
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
omul, poetul creează în felul lui, lumea, sfidează divinitatea, asociindu-și în încercarea sa temerară, vecia. Poetul se identifică, în planul artei, cu divinitatea, ar dori să moară numai dacă va pieri și Dumnezeu în el, și totul se va cufunda în beznă: "Să nu se știe că mă dezmierdai/ Și că-n mine însuți tu vei fi trăit". În lipsa lui Dumnezeu (marea absență din viața poetului), psalmistul are resentimente, se lamentează, sfidează având ispita adamică de a se identifica, mereu
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
Nică. Acesta se caracterizează prin obiectivitate, detașare, impersonalitate, confesiune, autoironie, intuiție cosmică remarcabilă: "deasupra capului meu văd o mulțime nenumărată de văzute și nevăzute; văd iarba cum crește din pământ; văd cum se rostogolește soarele după deal, luna și stelele cufundate în mare, copacii cu vârful în jos, vitele cu picioarele-n sus și oamenii umblând cu capul între umere" (Povestea lui Harap-Alb). I. Creangă "... e un autor lipsit de veleități și de excese, nu se hazardează în proiecte care l-
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
vieții. Dănilă Prepeleac, deși are ca punct de plecare un model folcloric, respectă doar parțial șablonul basmului. Cele două ipostaze ale lui Dănilă prezintă evoluția eroului, din păcălit în păcălitor. Prima parte are secvențe realiste, iar a doua parte se cufundă în fabulos. Deși au calități supranaturale, dracii sunt proști, fricoși, lași. Stilul lui Creangă este original, se caracterizează prin oralitate, dialogul este dinamic, replicile concise, proverbele și zicalele au note de expresivitate: "Nici nu-i pasă de Năstasă; de Nichita
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
meditația patriotică (Scrisoarea III), natura și dragostea care se împlinesc într-o adâncă autohtonizare. Natura eminescinaă are două dimensiuni: terestră și cosmică, fiind un cadru fizic al omului, al gesturilor și al atitudinilor sale; o ființă metafizică în care se cufundă poetul. În acest spectacol poetic, natura devine personaj (Revedere), realitate metafizică (Mai am un singur dor), o stare de suflet pentru dorul eminescian. Erotica eminesciană, amintind de poezia populară, de romanță, are două înfățișări: a) aspirație spre ideal, dorință, ipoteză
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
cea dintâi, lumini imense ca niște mări, încât spațiul infinit semnifică dorul, setea de împlinire a absolutului prin iubire: "El zboară, gând purtat de dor,/ Pân' piere totul, totul". În drumul spre Demiurg, Hyperion străbate spațiul fără limită, neantul, se cufundă în uitare: Căci unde-ajunge nu-i hotar,/ Nici ochi spre a cunoaște/ Și vremea-ncearcă în zadar/ Din goluri a se naște". Măreția divinității este exprimată într-un ton admirativ: Nu e nimic și totuși e/ O sete care-l
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
se atribuie toate calitățile: "Era atâta tinerețe, atâta frângere, atâta nesocotință în trupul bălai și atâta generozitate în ochii înlăcrimați albaștri". După ce soțul ei intră în posesia unei moșteniri substanțiale, influențată de Anișoara, este atrasă în lumea mondenă. Ela se cufundă tot mai mult în această lume, face excursii și tot felul de plimbări, cu soț sau fără soț, fascinată de aventurile pe care viața i le oferă. Desigur, toate acestea erau atât de departe de idealul iubirii imaginat de Ștefan
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
favoruri. Cunoscător al psihologiei umane, dovedind blândețe, înțelepciune, înțelegere superioară a vieții, Abatele de Marenne este conștient de superioritatea sa. Caracterizarea lui Alecu Ruset Personajul principal din romanul Zodia Cancerului sau Vremea Ducăi-Vodă este beizadeaua Alecu Ruset, un intelectual melancolic, cufundat în meditații. El este fiul lui Antonie Ruset, care fusese înlăturat de la domnie de Duca-Vodă. Tânărul a fost izgonit de la curte, dar supravegheat, deoarece avea câteva scrisori compromițătoare pentru Duca. Situația se complică din momentul în care Alecu Ruset se
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
de uz casnic cu care să le impre si oneze pe alte femei. Dacă nu reușește să intre în acest sta diu, adultul tânăr va intra într-o perioadă de stagnare, locuind în casa părinților săi, aruncânduse în brațele alcoolismului, cufundându-se într-un sedentarism care-i poate măcina sănătatea. Cel mai benefic remediu pe care i-l poate administra terapeutul sau prietenul este stimularea creativității și intrarea în stare de „producție“. Integritate - disperare Toți pensionarii sunt încântați de decorații. Ei
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
acea picătură limpede de secreție a glandelor Cowper care spune că este gata să facă sex (v. Secretul secrețiilor). Zona genitală a băiatului este, pentru el, „călcâiul lui Ahile“. Știți povestea călcâiului lui Ahile, nu? În copilărie, Ahile a fost cufundat într-o baie menită să-l facă invulnerabil, dar pentru că în timpul îmbăierii a fost ținut de călcâi, acesta a devenit singura sa zonă vulnerabilă. La as edierea Troiei, el a fost săgetat tocmai în acel loc și astfel a fost
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
dară nesfărâmată, ca aceea a polipilor ce ridică insula din sânul oceanului, pe care apoi viața își așterne covorul său, iar nu ca ceea a furtunilor mării ce înalță într-o clipită cumpliții munți de spumă, ca iarăși să-i cufunde în latul ocean." Preferința pentru formula evolutivă e categorică și ea coincide cu crezul social-politic manifestat de celălalt istoric de seamă, M. Kogălniceanu. "Să sporim în bine", îndemnase acesta încă în Arhiva românească, atent la aceeași strategie a mobilizării morale
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
oboseală. Sau ca niște făpturi deznădăjduite. Sau ca niște bieți somnoroși. A doua zi, câte una se mai trezește, mai încearcă terenul cu un picior, mai bate dintr-o aripă. Uneori, această mișcare cuprinde întregul câmp de luptă, apoi se cufundă toate și mai adânc în moarte. Singur, lângă trupurile lor, aproape de încheietura piciorului, palpită un organ minuscul care le supraviețuiește multă vreme...". Robert Musil, Hârtia de prins muște În acest text, care deschide Operele pre-postume, Musil descrie cu o precizie
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
și spațialăa povestirii sale, cât și „toate detaliile unei lumi ingenue și pline de neastâmpăr-. El pune în contrast această perspectivă cu un alt fragment la persoana întâi: începutul romanului Întâmplari în irealitatea imediată a romancierului interbelic Max Blecher, care cufundă imediat cititorul într-un univers de incertitudine modernistă, suferință și subiectivitate. 40 Diverse comentarii asupra textului s-au concentrat pe măsura diferenței dintre relatarea lui Creangă și detaliile reale ale biografiei sale, în particular asupra vieții în familia lui Ștefan
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
mea, două întâlniri au fost de covârșitoare importanță: aceea cu Pierre Minet într-un sanatoriu din Berck (dar despre asta voi vorbi cândva pe larg) și aceea cu Geo Bogza și, trebuie să adaug, admirabila lui soție, la Brașov. Eram cufundat pe atunci într-una dintre cele mai cumplite și dezolante epoci de marasm. Aveam un maldăr de manuscrise și nu știam ce vor deveni. Începusem mai de mult Întâmplările. Am citit câteva pagini lui Geo Bogza și el m-a
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
realizează. De aceea se merge până acolo încât se susține că, ,,scriitorul este o funcție căruia autenticitatea îi este refuzată"104. Albert Camus, în Omul revoltat, observase că teoria și mai ales practica autenticității corespund unui eșec artistic. Autenticitatea extremă, cufundându-se total în viață, ucide arta care este transfigurarea, reflectarea, proiecția, semnificația vieții. Majoritatea criticilor și esteticienilor au observat că autenticitatea tinde să se autoanuleze ca realitate estetică. Abuzul de sinceritate, de netransfigurare, fuga de orice compoziție și stil o
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
tiptil, și multă vreme trecu până ce l-am cuprins pe de-a-ntregul dar tocmai când mintea în sfârșit izbutise să-l simtă mai bine, să se împace cu el, chipurile judecătorilor pieriră ca prin farmec din fața mea, sfetnicele înalte se cufundară în neant, flăcările se stinseră cu totul; beznele întunericului năvăliră; orice simțire păru înghițită de prăvălirea aceea bezmetică a sufletului în Hades. Iar lumea fu numai liniște, și noapte, și tăcere 395. În cazul personajelor damnate ale lui Poe, ca
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
din efortul de a o învinge. Din evidența misterului vieții și al morții nu decurge nici o explicație exactă, ci numai sentimentul cel mai profund care poate anima ființa umană: teama metafizică. Ca să se elibereze de teama aceasta care amenință să cufunde lumea într-un haos mortal, practic ireversibil, omul (în măsura în care se intelectualizează) poate fi incitat să o izgonească din imaginația lui. Supraintelectualizarea îl va face să piardă evidența esențială a insondabilei profunzimi a vieții, pierdere care constituie cauza esențială a tuturor
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]