4,021 matches
-
în Valahia, umezite de constantele ploi și ninsori, la care se adaugă transpirația clasică, totul condimentat cu lipsa cronică a oricăror surse de împrospătare a aerului din interior. Oamenii abrutizați stau și se uită animalic pe ferestre sau, cei mai culți și informați răsfoiesc (evident) „Libertatea“ sau „Pro Sport“. Ajuns la Ploiești, mă dau jos din maxi-taxi, iau o gură de aer proaspăt și aștept tramvaiul. Cum această capitală de giudeț este foarte săracă, mă urc în niște rame de tramvai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
două limbi diferite. Această perspectivă se regăsește ilustrată în studiile axate pe investigarea "imaginarului lingvistic" al locutorilor. Cît privește producțiile verbale concrete, situațiile diglosice sînt supuse instabilității temporale din pricina numeroaselor interferențe care se produc constant între varianta colocvială și varianta cultă a unei limbi folosite în comunicarea curentă. La M. Bahtin, conceptul de "diglosie" poate fi asociat celui de "plurilingvism" social, fiind strîns legat de factorii sociali și de condițiile socio-politice, în afara cărora nu se poate realiza o investigare discursivă obiectivă
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
dominantă discursivă, gen de discurs, limbă literară, limbă populară, stiluri ale limbii. COSERIU 1994, 2000. IO LIMBĂ LITERARĂ. Este aproape de la sine înțeles ca o limbă actuală să aibă, pe lîngă o formă vorbită, uzuală comunicării curente, o formă literară (cultă), care, deși a pornit de la limba populară (de obicei de la un dialect al ei), are o evoluție relativ independentă. Raportul dintre limba literară și dialectele limbii populare nu a fost întotdeauna același în cazul idiomurilor europene, deoarece, în vreme ce, în epoca
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
inventare neomogene care înglobează discursurile descriptiv / narativ / argumentativ / explicativ etc. (categorii interne) și speciile textuale particulare de tipul scrisoare oficială, discurs electoral, poem, sonet (categorii externe, consacrate prin practicile culturale ale unei societăți), într-o manieră reducționistă care privilegiază palierul cult al limbii, în general. De fapt, cele mai multe cercetări pleacă de la investigarea textului scris, inițial de la textul sacru sau sacralizat prin scris, apropriat de cultura majoră, în intenția de a descoperi modele structural-semantice și pragmatice care să propună și interpretări ale
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
în care trăiau. Din nou însă: ridicarea propriei culturi nu era concepută în dauna altor etnii. O mărturisește și art.1 al Statutului Reuniunii Române de Leptură din Cernăuți, 1862, care preciza că putea fi membru al societății ,,orice bărbat cult, fără deosebire de naționalitate“ care dorește ,,să se familiarizeze cu progresele limbii și literaturii române“. Era, la toată urma, o poziție realistă, ca și cea a oamenilor simpli din Bucovina. Fiecare etnie are particularitățile sale, dar comunitățile nu se pot
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
de la Balta, care propovăduia, în limba română, apropierea sfîrșitului lumii. footnote> , făcea precizarea că în centrul atenției sale se afla „păstrarea limbii moldovenești curate în stilul bisericesc. Lupt împotriva separatiștilor, care se străduiesc să-i învețe pe moldoveni limba română cultă, necunoscută moldovenilor, care sînt devotați trup și suflet țarului și Rusiei“ <footnote Vezi Lidia Colesnic, în „Limba română“, Chișinău, 1999, nr. 6 - 8, p. 96. footnote> . Se pune astfel în lumină preocuparea pentru ca limba moldovenească să fie altceva decît limba
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
măsurile pentru „păstrarea limbii moldovenești curate în ritul bisericesc“ <footnote „Limba română“, Chișinău, 1999, nr. 6-8, p. 96. footnote> , ca o modalitate de contracarare a activității celor care, în viziunea aceluiași, se străduiau „să-i învețe pe moldoveni limba română cultă, necunoscută moldovenilor, care sînt devotați trup și suflet țarului și Rusiei“ <footnote Ibidem. footnote> . Roadele politicii de respingere a limbii române în varianta ei literară nu au întîrziat să apară. Personalități de seamă din viața culturală a Basarabiei au intrat
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
de pînă în 1989 - 1990, care îi dă o înfățișare diferită față de limba română. footnote> , pe cînd limba română folosește grafia latină, și, pe de altă parte, limba moldovenească este o limbă populară, pe cînd limba română este o limbă cultă, corectă. În timpul unei discuții pe care o purta într-un sat din Republica Moldova cu un localnic, prof. Ion Coteanu de la Universitatea București l-a întrebat ce limbă folosește fiecare dintre cei doi; răspunsul a fost că localnicul folosea limba
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
au devenit preferate cele din Noul Testament. Prima delimitare între numele propovăduite de biserică și cele din uzul populației a apărut între vechile nume creștine, păstrate din stratul latinesc și aceleași nume în varianta ecleziastică, pe care am putea-o numi cultă; comp. Îndrea și Sfîntul Andrei, Sîmedru și Sfîntul Dumitru, Sînvăsîi și Sfîntul Vasile etc. Apariția celor două variante se datorește puternicei inerții care domină limbajul popular. A apărut însă și o a doua delimitare între numele popular și cel ecleziastic
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
din limbă, supus acelorași modificări produse în rostire. În timp ce biserica a menținut pronunțări vechi precum Gheorghie, Vasilie, Dimitrie, rostirea populară a aplicat legea minimului efort și numelor de persoane, rezultînd variantele Gheorghe, Vasile, Dumitru. Varianta Dimitrie poate fi considerată variantă cultă, prezentă în mediile elevate sau aflate sub o foarte puternică influență a bisericii <footnote Aspazia Reguș, Corneliu Reguș, Nume de femei în vechi acte istorice (sec. XIV-XVI), Editura Mustang, București, 1999, înregistrează pe de o parte Dimitreasa și pe de
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
Dumitra și Dumitreasa, cele din urmă fiind mai frecvente. footnote> . Drept mărturie stă și numele Ioan, varianta religioasă, care în limbajul popular are corespondentul Ion, cu pronunțări diferite, în două silabe (i-on) și într-o singură silabă (ĭon). Variantele culte nu sînt străine limbajului popular, unde apar rareori, în numele praznicelor religioase sau al monumentelor religioase. Faptul că biserica a renunțat la variantele Gheorghie, Vasilie este benefic; variantele populare s-au impus în forma oficială a numelor, astfel încît nu
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
politicii școlare a administrației habsburgice a fost surprins foarte bine de G. Sion: „Educațiunea publică prin școli reușește a strivi elementul românesc. Numai poporul de jos, muncitorii de cîmp, țăranii și-au păstrat intacte limba și datinile străbune. Proprietarii, oamenii culți, vechile familii moldovenești erau în genere deznaționalizați, limba română bătrînii abia o mai vorbeau, iar tinerii nu știau decît nemțește, rusește, leșește [...]. Cînd îi întrebai de ce națiune sînt, abia înțelegeau o asemenea vorbă și în fine răspundeau că sînt bucovineni
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
Tales, Cambridge, statul Massachusetts, 1960. 6. Vezi P. Bogatyrev și Roman Jakobson, Die Folklore als eine be-sondere Form des Schaffens, în Donum Natalicium Schrijnen, Nijmegen, Utrecht, 1929, pp. 900-913. Acest eseu pare să exagereze deosebirea dintre literatura populară și literatura cultă. 7. Cf. bibliografia capitolului de față. 8. Cf. Benedetto Croce, La letteratura comparata, în Problemi di Estetica, Bari, 1910, pp. 73-79 ; acest studiu a fost scris cu prilejul apariției primului număr al efemerei reviste Journal of Comparatire Literature, publicată de
[Corola-publishinghouse/Science/85060_a_85847]
-
rece, verbalizat în registrul arhaic, însă cu nimic mai puțin grav, al blestemelor pe care le rostea neobosit la adresa celor din jur, în special a copiilor săi. Cartea poate fi citită ca o cronică a iubirii nevrotice a unei fiice culte pentru mama sa, o femeie simplă, respectând valorile lumii tradiționale și trăind condiția omului înfrânt de greutatea, imposibil de manevrat, a propriului destin. Mària își transferă traumele suferite în copilărie (fratele său, într-un moment de răutate infantilă inconștientă îi
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
pe verbele de la litera C din DEX 1996 (429 de unități) și a ajuns la concluzia că discuția despre cele două forme de nominalizare din română trebuie menținută la nivel stilistic: formațiile cu structura infinitivului lung sunt preferate în varianta cultă a limbii, iar cele cu structura supinului, în vorbirea populară, uzuală, familiară. Anexa 2 cuprinde, pentru fiecare verb inacuzativ, și nominalizarea corespunzătoare. Din lista prezentată în anexă, pe care nu o voi relua aici, se poate observa că inacuzativele românești
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
mei, care au părut multor lectori „ciudați” sau chiar „neverosimili”! Chiar și unor „lectori profesioniști”, cum se auto-numesc uneori criticii literari, și un exemplu flagrant de denigrator al creației mele, al tipologiei romanelor mele, a fost Ov.S. Crohmălniceanu; ins inteligent, cult și care, după ce s-a dezmeticit din narcoza ideologiei staliniste În timpul căreia i-a Înjurat, cu acel entuziasm tipic vremii proletcultiste, pe ctitorii literaturii române clasice și moderne, de la Maiorescu la Lovinescu și Blaga -, pe filozof mai ales -, desigur, cu
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
atunci - și mai târziu! - În sensul său cel mai grav, adică „retardat mintal”, imbecil. Ce m-a uimit - și m-a umilit! - În clipele acelea a fost judecata atât de categorică ce venea din partea unei persoane de sex opus, frumoasă, cultă, scriitoare cunoscută, „influentă” și care... mă știa; G.H., ca orice redactor influent al Gazetei..., se afla de obicei „În preajma” birourilor conducerii revistei pe lângă care eu, un colaborator cvasi-anonim, treceam iute spre micul birou aflat la capătul culoarului, unde speram a
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
Palais, locașuri somptuoase ale unor expoziții nu mai puțin spectaculoase, unde, nu rareori, se văd cozi de sute și sute de persoane, altele, bineînțels, decât flaneurii de pe la grande avenue, veniți din America și din toată Europa, așteptând răbdători, occidentali bogați, culți și mândri, care prind deodată un fel de aer umil și brusc sensibilizat, așteptând să dea ochii cu pânze originale - dintre care unele nu au fost de decenii În Europa sau altele, din colecții private, nu au fost văzute niciodată
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
mai puțini și-l vor reaminti: o stare de apatie psihică, un fel de „lehamite voioasă”, de „acceptare fatalistă” a „realității”, o apatie despre care citisem În Der Spiegel și În alte reviste occidentale, ce domnea curent, de decenii, În mediile culte ale Uniunii Sovietice. Era, bineînțeles, o formă a adaptării, deoarece, cum o spuneam mai sus - fapt pe care unii dintre Înverșunații corifei ai emigrației noastre literare pariziene nu aveau cum sau nu puteau să-l conceapă, să-l accepte, deoarece
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
de poezie al ultimelor decenii, observă că poezia lui Cezar Ivănescu își are izvorul în orfism, în sincretismul poeziei cu cântecul, "statuându-i un sens oracular" (83). Poetul trece cu naturalețe de la condiția de poet oral la cea de poet cult. O altă singularitate canonică a poeziei lui Cezar Ivănescu e decelată de Marin Mincu în "expiațiunea textuală", "moartea fiind un procedeu absolut al intrării în text" (p. 84). Regretatul Petru Ursache, unul dintre cei mai statornici și mai profunzi cercetători
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
aristocratic: Theodor. Nu Tudor oltenesc sau Toadere moldovenesc. Soarta a făcut să-l cunosc... Acest mare cărturar și adevărat patriot este un om de o simplitate pe care bunul Dumnezeu a hărăzit-o doar florilor de câmp. Modest și harnic, cult și generos, Theodor Codreanu este omul de Duminica Mare atunci când vine la Chișinău. Complexul Bacovia este, cum foarte nimerit a spus-o Constantin Călin, "o carte fabuloasă, ambițioasă, devoratoare de alte cărți. Un volum masiv, de peste 500 de pagini (ediția
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
cei de ieri) nu renunță la luptă, continuând un război cu tot mai îndepărtate șanse de izbândă. O întoarcere sumară spre cât și cam ce știu instruiții obișnuiți, în materie de istorie literară și de Eminescu, probează că mitul (și cultul) lui Eminescu este un fenomen sănătos, departe de invenție și "făcătură", iar cartea lui Th. Codreanu pune mai bine lumina pe aceia care, martori implicați ori numai spectatori, au făcut posibile ori nu au putut preveni nedreptățile și tragedia în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Eminescu". Dar "orgiile" pe care le denunța canonicul blăjean incriminând "grandomania unei direcțiuni" sau "infecția" despre care, oripilat, amintea Aron Densusianu în Literatura bolnavă n-au șubrezit interesul pentru nefericitul poet. După cum, alături de festivismul găunos a înflorit și un fals cult Eminescu (acel pseudocult asupra căruia atrăgea atenția Perpessicius, câtă vreme, de pildă, nu există nici în zilele noastre un institut sau o catedră Eminescu), amplificat pe fundalul deromânizării, a prigoanei naționaliștilor. Iar Theodor Codreanu e răspicat: mitul Eminescu, "cel mai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
la mătușa lui, de vreo două ori pe an numai. El a fost crescut de această învățătoare, a rămas orfan de mic de mamă, tatăl a murit când avea el 7 ani. E dintr-un sat de lângă Făgăraș, întradevăr om cult, cu conferințe ținute pe nu știu unde, chemat prin străinătate, cu doctorat, dar... Cine îmi garantează mie că poate fi bine și că într-adevăr se hotărăște cel mult într-un an?! Așa. Să aștept la infinit? Or, băiatul acesta - Liviu - e
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
Alecule, Am primit scrisoarea de la tine și ne-am bucurat de toate cele scrise, în afară de problema cu Raluca, de la care am primit o scrisoare bogată ca formă și fond. În ce privește persoana ta, i-ai lăsat o impresie plăcută, de om cult, serios și oarecum afectuos față de ea. Ne-a scris ce răspuns ți-a dat la propunerea făcută. Părerea noastră este că n-ar strica să-i mai faci o vizită, să mai stați de vorbă. Ni s-a părut nouă
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]