3,659 matches
-
către mine. — Eu... Simt furnicături de jenă În tot corpul. Fiindcă am... am... Nu pot s-o spun cu voce tare. Pur și simplu nu pot. Dar nici nu trebuie să fac asta. Connor deja face fețe-fețe, schimbând toate culorile curcubeului. Nu, spune, Înghițind În sec și uitându-se la mine de parcă ar fi văzut o stafie. Și nu orice stafie. O stafie absolut uriașă, cu lanțuri mari la picioare, care face „Huuuu!“ spre el. — Nu, zice din nou. Nu. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
peste geniu adevărat, pur și simplu îți sare în ochi. Și eu nici măcar nu sunt expertă în domeniu. — Nemaipomenite culori, murmur. — Finețea detaliului, spune femeia, împreunându‑și mâinile, e absolut unică. — Unică, o îngân. Tocmai sunt pe cale să‑i arăt curcubeul, care cred că e în mod deosebit reușit, când remarc, brusc, că femeia în vârstă și cu mine nu ne uităm la același lucru. Ea se uită la o chestie pictată de lemn, pe care nici n‑o observasem. Cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
n‑o observasem. Cât pot de imperceptibl, îmi mut privirea, și mă cuprinde o profundă dezamăgire. Ăsta e tripticul Bevington? Dar nu e nici măcar drăguț! — În timp ce prostia asta victoriană, adaugă femeia brusc, cu patimă, e absolut criminală! Uită‑te la curcubeul ăla! Îți vine rău când te uiți la el! Arată spre fereastra cea mare și albastră, iar eu înghit în sec. — Știu, zic. E șocant, nu? E de‑a dreptul... Știți ceva, cred că o să ies puțin la aer să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
foarte la modă, cu tricouri polo și șepci negre, înmânează pungi cu cadouri. Mă uit ca vrăjită în jur: n‑am văzut în viața mea atâtea farduri. Șiruri întregi de rujuri. Șiruri întregi de lacuri de unghii. În toate culorile curcubeului. Și uite, sunt și niște scăunele pe care poți să stai și să încerci tot ce vrei, cu bureței de demachiat și tot tacâmul. Locul ăsta e... pe cuvânt, e paradisul. Iau o pungă de cadou și o privesc. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
ce dacă ești artist? E de așteptat să faci lucrurile altfel. Un mare geniu trebuie să aibă coarne, am spus deja asta tuturor. Oamenii vor înțelege. El mârâie, bombăne și imploră. Vocea mea se îmblânzește. În fața ta se formează un curcubeu, Yu. Tot ce trebuie să faci e să-ți deschizi ochii! Își șterge fruntea umedă cu mâneca și buzele încep să i se întindă. Eu... eu nu pot s-o fac. Mi-e... Nu-mi spune de teama ta. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
trage undeva pe dreapta, știu eu un motel, o pensiune pe marginea șoselei, explicându-i, îl știe și ea, a fost acolo la o nuntè! Ea e concentratè asupra volanului și asupra arcului de luminè ce-l ridicè că un curcubeu înaintea noastrè farurile lungi, apoi cele scurte când, vine, rar, din fațè, vreo mașinè, ar mai fi ceva de mers pânè la acea pensiune, dar nu vom ajunge acolo! ea încetinește mașină și trage pe dreapta într-o parcare de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
pântec magic. Cu siguranță, cumanii care intraseră cândva în această pădure experimentaseră pentru prima oară vraja sau extazul. O numiseră Deli Orman, pădurea nebună. Și, în miezul acestei păduri, un pârâu sălta vijelios dintre stânci, aluneca într-o cascadă de curcubee rotitoare, apoi dădea un ocol potolit, ca să ocrotească minunea de flori a poienii. O răsuflare albastră dintr-o uitare deplină de sine binecuvânta acel loc clipă de clipă, de veacuri. O picătură de sânge porni să se prelingă încet din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
rănită, sângele. ― Ar muri extrem de fericit, nu crezi? Nici un răspuns. ― Hai, trage! Termină-l! îl îndemnă Guibert. Pictorul auzea doar râsetele celor doi. Intraseră sub jetul cascadei, acolo unde nu mai putea să vadă nimic altceva decât o perdea de curcubee. Închise ochii și se răsuci cuprins de stări contradictorii. Pe de o parte, un minunat fior de viață. Pe de altă parte, o tristețe vecină cu deznădejdea. ― Îl pierzi! Dacă ajunge la trăsură, acolo va fi și Babic. Cu el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
urmărea fascinat povestea acelui destin prin unda de parfum a petalelor de trandafiri stivuite în tipsii de argint. Urmărea mâna care prefira acele petale printre degete. Simțea din plin încărcătura senzuală a acelui gest. Îi amintea de răcoarea pulberii de curcubee, de vibrația mângâietoare a degetelor, de alunecarea luminii și a umbrei peste trupurile goale, de transfigurarea îmbrățișării surprinse în apropierea cascadei din pădure... Obrazul tras, expresia încordată, tresăririle nervoase erau dovezi ale unui imens consum interior. Prințul era cu totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
că-i o gospodină, dar când Începurăm să vorbim am Înțeles de ce femeile ca ea puteau domina viața culturală din Salvador. „Dar acești orixás sunt persoane sau forțe?” am Întrebat-o. Mae-de-santo răspunse că erau forțe, desigur, apă, vânt, frunze, curcubeu. Dar cum să-i Împiedici pe oamenii simpli să-i vadă ca pe niște războinici, femei, sfinți din bisericile catolice? Dumneavoastră, spuse ea, nu tot așa adorați o putere cosmică sub forma atâtor fecioare? Important e să venerezi forța, Înfățișarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
iar Zornescu se scărpină după ceafă: ia papucii ăia de pluș și când vă strig intrați fffrumos. Și noi înlemniți în fața mahonului cu clănțău argintiu apoi respecte, dle doctor! și ia așezați-vă acolo!, cu Iolescu la capătul celălalt al curcubeului persan sorbind o țigară - adică tot timpul acordat - și mi-am strigat dreptul de tinerețe și sănătate mentală în scris și oral cu Zorneasca trăgându-mi mesajul la capătul curcubeului, iar în ciotul de țigară rămas am dat citire textului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
ia așezați-vă acolo!, cu Iolescu la capătul celălalt al curcubeului persan sorbind o țigară - adică tot timpul acordat - și mi-am strigat dreptul de tinerețe și sănătate mentală în scris și oral cu Zorneasca trăgându-mi mesajul la capătul curcubeului, iar în ciotul de țigară rămas am dat citire textului despre cadânele cu care alerga dimineața. Jap un hap galben, jap unul roșu și pe la pagina a 5-a șuieră Iolescu de sub mustățile academice și jap la pagina 7 ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
atât de foșnitor încât Clito nu mai ieși în cartier de frica violatorilor. Din cauza umbrei ajunsesem cu Iolescu la fila 300 și tot nu renunțase la foliculină; se chircea după vraful cererilor de normalitate stivuit pe biroul lui de la capătul curcubeului, în spatele norilor făinoși de Lucky Strike - placentă a unui duh slab în căutarea sticlei. Mâine o să-i citim ce-a mai rămas din Keats și Berdiaev - apoi câșlegiul. Cu lupa lui Haralambie am văzut printre gratii solul roșu și bocnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
care-l avea la Spitalul „Gheorghe Marinescu”, din București: același birou impozant, încărcat cu cărți, în dosul căruia trona profesorul învăluit în norii de Lucky Strike, aceleași fotolii joase, umile, la capătul opus al încăperii, același covor subțire, în culorile curcubeului, întins între el și cei care-i solicitau o audiență. În linii mari, discuția a respectat coordonatele celei anterioare, avute în capitală: eu eram un individ periculos pentru Sabina, pentru că „treceam cu sania ideilor mele peste personalitatea ei” (de unde naiba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
mijlocaș central.” Intră amândoi în compartiment, dominați de ilaritate, nerenunțând la bancuri, pe care acum le ascultă și ceilalți pasageri prăpădindu-se de râs. — Hai să vă spun de-ale lui Bulă, îi pregătește Teofana. Bulă vede pentru prima dată curcubeul: Mamă, uite ce reclamă! se miră el. Tot Bulă se plânge mamei: „Mamă, un copil mi-a dat jos plăcinta. A fost cu intenție, dragul mamei? Nu! A fost cu brânză”. Nu v-am plictisit? — Nu! Mai spune-ne, sunt
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
prin veșnica sa regenerare. Omul pustiu nu se reface ci-și perpetuează pieirea. Lacrimă după lacrimă de am pune nu ar vindeca rănile pricinuite de viciul uman. Continuăm să trăim într-o tenebroasă rutină. Natura divină își cere iertare după ce curcubeul sparge cu gingășia sa de culori zidul mohorât clădit de furtună. Atunci vor apărea zburdalnici mieii albi, năzdrăvanii văzduhului ce filtrează în lâna lor mițoasă blândele mângâieri ale soarelui. Copacii se vor reface oblojiți de vraciul blond purces din răsăritul
Prin urmele noptilor ude de primavara. In: FASCINAŢIA ANOTIMPURILOR ÎN LITERATURĂ ŞI ARTĂ. Concurs naţional by Coman Octavian () [Corola-publishinghouse/Science/1123_a_2333]
-
sale strălucitoare, de condor, a căror lumină boreală atingea, mângâietoare, vitraliile executate cu meșteșug, ale ferestrelor înguste, plumbuite, precum și galeria picturilor canonice, de pe pereții afumați. Dinaintea catapetesmei și de-a dreapta altarului, ferecată în foiță de argint patinat și fărâmițe de curcubeu, scânteia icoana Pantocratorului, pe Tronul Dreptei și Înfricoșatei Judecăți, ținând în mâini, deschisă, Cartea Vieții. De-a stânga, înrămată în același metal prețios și purtând o coroniță subțire din aur, înstelată cu peruzele și cu lapislazuli, Maica Domnului îi țintuia
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Strig și vă aud ecoul. Oricât de departe ați fi, voi sunteți cu mine. Picături reci de ploaie îmi brăzdează pielea care arde de dorul vostru. Privesc spre cer și apare un soare pornit din inimă. În depărtare zăresc și curcubeul. Aș vrea să îl ating. Îmi răsună o melodie în gând și încep să-mi mișc picioarele prin bălți. Mă plimb singură pe drumuri și îmi vorbesc. Răspunsul meu sunteți voi, singurii care mă puteți prelucra. Turnați apă peste mine
Lumea sufletului meu. In: FASCINAŢIA ANOTIMPURILOR ÎN LITERATURĂ ŞI ARTĂ. Concurs naţional by Olariu Livia () [Corola-publishinghouse/Science/1123_a_2371]
-
corzile butucilor. Florile pomilor odorizează aerul cu parfumul lor. De o parte și de alta a aleii care duce în spatele grădinii, narcisele cu florile lor albe înstelate încă nu și le-au scuturat, lalelele râd în soare, panseluțele în culorile curcubeului râd parcă în bătaia luminii, stânjeneii albi și grena își întind spre infinitatea cerului lujerii cu bobocii ca niște vârfuri de săgeți gata să-și desfacă buchetul alb imaculat sau grena cu ornamente discrete pe marginile petalelor, bujorii sunt gata
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
și încercam - fără să insist prea mult însă... - să le găsesc o condiționare culturală mai finuță. Primul element meta-sarmalic l-au constituit artificiile. În anul respectiv, la Bușteni, am asistat ore în șir la un dezmăț vizual nemaivăzut : ploua cu curcubeie peste Munții Carpați ! în anul următor, eram deja obișnuit cu acest spectacol ; după doi-trei ani, acesta slăbise în intensitate - sau nu-l mai percepeam eu ca pe ceva aparte. Către sfîrșitul anilor ’90, m-a izbit o primă transformare, de-
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
supraviețuirea lumii depinde doar de harul lui Dumnezeu care încheie o alianță necondiționată cu „dreptul” Noe și cu familia sa și promite să nu mai trimită potopul pentru a distruge „lumea” (Gn 6,18; 9,8-17). Semnul acestei alianței este curcubeul (9,12-17). Cu alte cuvinte, a fost de ajuns un singur drept precum Noe pentru a permite ca lumea să se salveze deoarece Dumnezeu a încheiat o alianță de har cu acest om drept. Al doilea răspuns este dat mai
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
despre care am pomenit. Am visat acum vreo două luni că eram închis pur și simplu într-un borcan, dar într-unul tăiat parcă în cristal de stâncă. Mă învîrteam de colo-colo prin borcanul care din când în când scapăra curcubee și priveam cu mare mulțumire prin pereții săi lumea fluidă, pâlpâitoare, din jur. O pasăre venea lopătând dinspre munții îndepărtați și, pe măsură ce se apropia, se lățea arcuindu-se pe pereții curbi. Când s-a apropiat foarte mult, i-am văzut
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
tucanilor și ale păsărilor-rinocer, în formă de ac, ca ale păsărilor colibri, unele cât bondarii. Penajele erau și ele răsuflate, decolorate: ce fusese odată albastru de Prusia și verde ca smaraldul în cozile păunilor, ruginiu-vulpe în ale fazanilor, ce fusese curcubeu în penajul papagalilor și al păsării-paradisului devenise acum același maroniu pe cenușiu sau fusese atât de strident retușat încît ți se părea că privești acele poze de nuntă colorate cu creionul sau obrajii înșelător îmbujorați ai ofticoșilor. Hotărât, nu ne
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
față în față, pe spătarul tronului. După ce-am strâns de pe jos cârpele și hârtiile care ne rămăseseră, am adus o pălărie veche a unchiului Ștefan și-am început marile trageri la sorți. Am scris pe bucățele de hârtie culorile curcubeului (fiecare culoare am scris-o, ca o mică fantezie, cu culoarea inversă în spectru, de exemplu "Roșu" am scris cu violet, "Oranj" cu indigo și așa mai departe, astfel că numai "Verdele" a rămas scris tot cu culoare verde) și-
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
scurgeau din luleaua ciocnită de-un zid cafeniu de către un cârciumar cu șorț și față roșie, venit să chibițeze. Vedeam un copil făcând pipi într-un crâng de aluni, în mijlocul unor flori de câmp mai înalte ca el. Vedeam un curcubeu arcuindu-se peste o fabrică de tractoare și o muncitoare, cu basma privind în lumină, la geamul făcut din pătrățele de sticlă, ceva ce semăna a bujie. Vedeam un șir de cosași cu cămășile mototolite, transpirate, înaintînd cu pași mari
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]