2,824 matches
-
în urmă la al vieții-drum, La propriii tăi nepoți, la propriii tăi copii. Dar ce mai contează, când, la urma urmei, pentru ostaș în primul rând ocrotitoarea: E o femeie care la mine cu drag se tot gândește, Ce se cutremură când tunul cutremură pământul, Pe care trista-mi soartă o mișcă și-o mâhnește. Este o femeie "pe care-o iubește pur și simplu / Cu sufletu-i curat"81. Lucru cât se poate de grăitor, adesea relația de seducție se
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
al vieții-drum, La propriii tăi nepoți, la propriii tăi copii. Dar ce mai contează, când, la urma urmei, pentru ostaș în primul rând ocrotitoarea: E o femeie care la mine cu drag se tot gândește, Ce se cutremură când tunul cutremură pământul, Pe care trista-mi soartă o mișcă și-o mâhnește. Este o femeie "pe care-o iubește pur și simplu / Cu sufletu-i curat"81. Lucru cât se poate de grăitor, adesea relația de seducție se înfiripă fără a
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
secretară a unui medic polonez și locuia împreună cu Nathan, care se prezintă drept biolog 157, în apartamentul de deasupra lui. Chiar înainte de a-i cunoaște personal, Stingo observă caracterul instabil și violent al relației dintre cei doi: pereții pensiunii se cutremură constant din cauza încăierărilor lor tumultuoase, a cavalcadelor lor erotice dezlănțuite, a certurilor lor zgomotoase. Nathan, întruchipare prin excelență a lui "Făt-Frumos", poate să se transforme cu ușurință într-un "zmeu" și să lanseze un potop de injurii asupra celei căreia
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
autoritățile nu și-au făcut datoria până la capăt, depinde de dumneata și de mine, dragă cititorule, ca moartea neelucidată să fie clarific ată, în limita putințelor noastre de acțiune. Să lăsăm să se îndeplinească voința Cerului, a Judecătorului. Cine se cutremură șiăși regretă faptele față de El, are împăcarea Dumneavoastră. Așa să fie! La momentele cerute de cele sufletești, dar și de biserică, nu uit de pomenirea celor pierduți: soți e și fiu. Iată unele din dovezile că am rămas împreună: Să
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
parfumată! ................................ În schimb, cîte locuri nu numai lipsite de verdeață, dar și de apa vieții există pe lumea asta! Încă din adolescență, cînd am citit pentru prima dată Pămîntul oamenilor de Saint Exupery, imaginea acestei lumi aride a deșerturilor mă cutremura. Revin, ori de cîte ori mă bate gîndul să mă plîng de ceva, la partea unde vorbește despre beduinii invitați să viziteze Franța. Erau din rasa celor care, însoțindu-mă odată în Senegal, au plîns văzînd copacii... Iar imaginea lor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
și sufletul în colțuri atît de diferite ale lumii... Cum să nu fii transportat în ceruri, scăldîndu-te în albastrul adînc al Voronețului? Cum să nu-ți pleci genunchii în fașa mozaicurilor Sfintei Sofia din Istanbul? Cum să nu te simți cutremurat în fața profundei credințe a călugărilor care și-au săpat și zugrăvit rugile în stîncile Capadocciei ? La liturghia de miez de noapte la Sfîntul Mormînt, atunci cînd neguțătorii din Templu lipsesc și nu mai poluează Golgota cu tarabele lor, cînd întreaga
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
anecdote, el avea totdeauna câte una disponibilă, fiind cele <<corosive>> specialitatea sa, spre marele haz al lui Pogor... ba se poate zice...a tuturor junimiștilor... Când râdea Creangă, ce hohot puternic, plin, sonor, din toată inima, care făcea să se cutremure pereții! Singur râsul lui înveselea societatea fără alte comentarii”. Despre Mihai Eminescu este interesant de știut că devenise junimist înainte de a fi fost cunoscut personal de membrii societății. Iacob Negruzzi descrie întâmplarea: „Acasă mă pusei la gura sobei... Aruncând ochii
Junimiștii la ei acasă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1686_a_2905]
-
care a informat, bărbatul a fost legat cu lanțuri la mâini și la picioare și dus, pe jos, pe șosea de doi milițieni care strigau, când ajungeau în dreptul unei case, că a fost prins "un hoț periculos." Evenimentul m-a cutremurat, îl recunoscusem pe omul ascuns în grajdul ce se afla la mai puțin de 300 m de casa noastră. Deși copil, începusem să înțeleg ceea ce se întâmpla în viața noastră. La nici 3 ani eram martorul durerii, deznădejdii ce cuprinsese
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
de furtună de zăpadă mătura Bugazul: Pe o vreme ca asta!" "Ei da, Nastia s-a dus în locul meu să ducă rochia lui Nel la gară. Am terminat-o în ultima clipă, și fetița o aștepta pentru petrecere." Locotenentul se cutremură: dacă madam Segal terminase rochia lui Nel cu o seară înainte, ar fi putut, ducându-se la șeful de gară, să se încrucișeze cu Nastia pe drum. Îi era greu să-și închipuie ce reacție ar fi avut el, ce
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
coborât de pe soclu ca să-l urmărească pe un nenorocit ce se târăște pe caldarâm, acolo unde vizibilitatea e mereu proastă și unde se năruie marile proiecte ale Istoriei. Nu-i auzi galopul?" Un suflu sepulcral mătura străzile pustii. Margareta se cutremură, dar, de vreme ce dăduse peste unul mai nebun decât ea, își veni în fire: "Hai, nu suntem într-un poem de Pușkin!" Arcadi își puse mâinile pe umerii ei: "Ba da, auzi cadența copitelor de bronz?! Spune-mi că o auzi
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
care mulți producători fac sau vor face parte. Printre operele care vor deveni clasice și care de la început au fost considerate astfel de critica internațională, trebuie citate "Sciuscia" (1946) și "Hoțul de biciclete" (1948), de Vittorio de Sica, "Pămîntul se cutremură" de Luchino Visconti, "Roma, oraș deschis" (1945) și "Paisa" de Roberto Rossellini, "Orez amar" (19^9) de Giuseppe de Santis, "Anii dificili" de Luigi Zampa, "la Strada" (1954) și "Nopțile Cabiriei" (1956) de Federico Fellini. Pînă la începutul anilor 60
Istoria Europei Volumul 5 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
zâmbete și cununi de lauri, toți spinii au fost smulși. Nori străvezii acoperă fața cerului de primăvară de deasupra orașului. Frumusețea lui în imagini și poezie. Cititorului iubitor de poezie i se întâmplă că aude parcă un sunet de orgă, cutremurându-și fibra cea mai intimă, ridicându-se dincolo de zbaterea efemeră și încearcă un extaz abstract care transgresează impuritatea efectelor. Are senzația că urmărește o ființă intrând nepermis în spațiul ei de rezonanță sufletească. Scuza ar fi că acest "popas" îl
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
unui altfel de farmec. Lumina sfeșnicului și lumina din noi. Nimic nu se opune în calea luminii adevărate. Intrăm în comuniune cu un alt univers, o întâlnire cu strălucirea, inefabilul, ascunsul, emoția sau viziunea, cu ascensiunea spirituală și morală. Ne cutremurăm și ne înălțăm în lumina tămăduitoare a sfeșnicului aprins în fața icoanei. 47 Se strecoară spiralat prin puzderia vrăjitelor plante, sărută cristalul de rouă de pe frunze, se așează la umila masă dintre ele și aproape adoarme sub licărul stelelor din infinit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
armonios și fericit, s-a întâmplat că abia după secole de existență a națiunii noastre să și-l descopere. A fost clipa providențială. Nu e ușor de identificat omul absolut, dintre milioanele de semeni, cel care primește gândul adâncului ce cutremură și lumina nemuririi. Magnifica înzestrare, ieșită dintre limitele umane, își are sorgintea în divinitate și în legile destinului marcat de semnele tainei ascunse. Tocmai de acest om cu spiritul scânteietor, majestuos și feeric are nevoie lumea noastră mică, poate și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
îl întrerupse. Atunci Epurescu se întoarce, își înalță bustul, scoate pieptul afară și, cu glasul tunător și cu tonul declamator, strigă: — Nu mă întrerupeți, fiindcă sunt teribil în apostrofă! A fost o izbucnire de râs atât de unanimă, încât se cutremurau geamurile incintei. Eram de față în tribuna presei. Din ziua aceea și până ce a murit, Vasile Epurescu a purtat porecla: „Epurescu-Apostrofă“! Însărcinarea dată lui Beizade Mitică Ghica de a forma cabinetul era numai o încercare de a diviza opoziția și
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
căzut de pe cal, pe drumul Damascului. Un glas puternic, venit din ceruri, l-a învăluit spunându-i: «Saule, Saule! Pentru ce mă persecuți?» (Fap 9,4-5). Percepția clară a adevărului îl pătrunde ca un fulger și îl face să se cutremure: „Cauza mea este pierdută! Ștefan avea dreptate: Isus a înviat!” Și, în spaima sa, mai mult decât în îndoială, întreabă: «Cine ești, Doamne?». „În acel moment - să-i cedăm pana lui Joseph Holzner - a fost rostit cuvântul purtător de mântuire
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
impune spunând: eu am dreptate! 15. Numai Dumnezeu ne oferă o bază unică și absolută și, potrivit rațiunii și înțelepciunii, este indicat să ne abandonăm Lui Deci, dacă omul dă peste tot un asemenea spectacol de slăbiciune, încât să se cutremure nu doar ceilalți, ci și el însuși, ce altceva ne mai rămâne de făcut dacă nu să căutăm o bază, care să ne permită să ne regăsim în ceea ce este absolut sigur? Și cine, în afară de Dumnezeu, ne-ar putea oferi
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
Cine a sfâșiat hainele Bisericii? Arius (+336), Phothius (+891), Luther (+1546). «Poporul tău și arhiereii Te-au dat pe mâna mea» (In 18,35), îi spunea Pilat lui Isus legat în lanțuri. Este o frază care ne face să ne cutremurăm. Se citește că, în 1790 (al doilea an al Revoluției franceze care a suprimat parohii și case religioase), în lumea creștină, erau mai mult de 7.000 de convente numai ale franciscanilor cu 120.000 de călugări, în afară de călugărițele franciscane
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
altceva. Voi preoții, nu; voi trebuie să fiți totdeauna ori martiri, ori eroi. Numai dacă veți fi altfel decât noi, vom mai avea stimă față de voi; dacă nu, îmi pare rău pentru voi“. - Va trebui să medităm și să ne cutremurăm. „Tot așa ne fac să medităm și să ne cutremurăm și celelalte cuvinte care, în „Secunda preghiera del Cristo“ (A doua rugăciunea a lui Cristos)“, a lui Giovanni Papini, se referă tot la preoți: „- Aceiași care ar trebui să înmulțească
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
martiri, ori eroi. Numai dacă veți fi altfel decât noi, vom mai avea stimă față de voi; dacă nu, îmi pare rău pentru voi“. - Va trebui să medităm și să ne cutremurăm. „Tot așa ne fac să medităm și să ne cutremurăm și celelalte cuvinte care, în „Secunda preghiera del Cristo“ (A doua rugăciunea a lui Cristos)“, a lui Giovanni Papini, se referă tot la preoți: „- Aceiași care ar trebui să înmulțească scânteile Tale și folosească sabia Ta, în loc să fie niște semănători
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
puteam s-o aflu de la ei. La ieșirea din lagăr, după ce milițianul de la poartă le indicase o direcție greșită, interzisă, o salvă de mitralieră îi ciuruise pe la spate, pe toți patru, tată, mamă și doi copii. Tragedie care nu mai cutremură în zilele noastre pe nimeni. 47 Vaporul fluvial "Regele Carol II" a fost terminat în anul 1937. Construit, în întregime, în șantierele de la Turnu Severin, era înzestrat cu tot confortul modern: cabine spațioase cu săli de baie, saloane luxoase, restaurante
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
M-ai făcut de rușine până și În fața slugilor, ca să nu mai vorbesc de vecini. Nici la Curte nu mai Îndrăznesc să m-arăt! Ministerialul Hildebrand se trezi de-a binelea și izbucni Într-un hohot de râs de se cutremurau pereții. — Ți-ai ieșit din minți, femeie? murmură el printre hohote. Cine ți-a băgat În cap prostia asta? Bastardă, ai? Crezi că eu... Ha, ha, ha, asta-i cea mai bună glumă pe care-am auzit-o În ultima
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
zăcea pe patul Îngust, Învelit În pânze albe pătate ici și acolo de sânge, era doar umbra frumosului Bodo. Își recă pătă cunoștința pentru câteva clipe și Încercă cu buzele Învi ne țite să-i zâmbească tatălui său. Bancherul se cutremură. De la moartea soției nu mai simțise o asemenea durere. „Doamne, Îmi iei iarăși ceea ce mi-e mai drag pe lumea aceasta?“ Întrebă el. „Unde-i dreptatea Ta?“ Când starețul Îl scoase cu blândețe din chilie, bogatul zürichez nu mai simțea
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
uitați nici pe fiul meu. Nu trebuie uitat că și el se află În pri mejdie de moar te. Părinte sihastru, te conjur, știu că ești mare tămă duitor. Vindecă-l pe Bodo. L-am văzut adineauri și m-am cutremurat. Pe chipul lui e așternută umbra morții. și să nu uităm de asemenea primejdia În care se vor afla cei doi tineri dacă reușesc să scape. Mânia ducelui poate să-i loveas că cumplit pe cei doi nesăbuiți. Domnița Adelheid
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
de tot felul. Ascundeți-vă aici, domniță. Stați până vin eu să vă caut. Mă duc să găsesc o căruță cu care să putem ieși. Nu vă mișcați din loc, orice s-ar Întâmpla, până ce nu vin eu. Adelheid se cutremură. Prin paie foiau șobolani și duhoa rea era de nesuportat. Dar știa că nu are de ales, astfel că se ascunse În paie, cu ochii Închiși și ținându-și răsu flarea. Timpul cât rămase acolo, În așteptarea cioplitorului În piatră
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]