14,695 matches
-
apostolice (vol. I, p. ???) și cel cu care se încheie Pedagogul lui Clement din Alexandria; există apoi un pasaj, citat de Eusebiu (Istoria bisericească V, 28, 5), dintr-un tratat necunoscut intitulat Contra lui Artimon și atribuit lui Ipolit care datează probabil din prima jumătate a secolului al treilea: aici, scriitorul reamintește „nenumărații psalmi și numeroasele cântări, scrise de frații întru credință încă de la începuturi, prin care preamăreau Cuvântul lui Dumnezeu, pe Cristos, pe care îl considerau Dumnezeu”. Probabil însă că
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
potrivit explicației lui Grosdidier de Matons, prin metonimie, termenul ar fi ajuns să denumească volumul însuși. Kontakion-ul (ca omilie foarte bogată în înflorituri retorice și poetice) a avut probabil antecedente îndepărtate în istoria omiliei în versuri, exemplul cel mai cunoscut datând din secolul al doilea: e vorba de Omilia despre Paște a lui Pseudo-Meliton (cf. vol. I, pp. ??? și sq.). În secolul al patrulea, această formă de omilie are o importanță mai mică pentru că marii oratori din acea epocă, precum Părinții
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
dogmaticii sale, fie ea ortodoxă sau eretică, din lumea greacă, și-a pus, în schimb, amprenta asupra spiritualității acesteia prin intermediul adaptării de către greci a formelor imnului, ale omiliei dramatice și, mai ales, a kontakion-ului” (Grosdidier de Matons). Imnul și kontakion-ul datează cam din aceeași perioadă (imnuri anonime au fost foarte răspândite încă din secolul al cincilea), iar kontakion-ul pare să fi apărut puțin mai târziu) și amândouă au avut un raport direct cu liturghia: imnul este o rugăciune sau o invitație
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
înainte de moartea împăratului (28 iulie 450); Teodosius al II-lea e amintit la sfârșitul operei ca suveran în exercițiu, deci istoria a fost redactată foarte repede: în scrisorile 82, 113 și 116 Istoria bisericească nu este încă pomenită și acestea datează din 449. Compunerea operei a avut loc, așadar, în exil, pe vremea când Teodoret, alungat din Cyr, se refugiase probabil într-o mănăstire de lângă Apamea, în Siria. Scrierea se încheie în 428 pentru că în acel an (în 428 sau 429
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Robii), publicate în cotidianul „Bassarabeț” din Chișinău (1898). Aflându-se pe fronturile primului război mondial din partea Crucii Roșii, scrie amintirile Flămânzii, Fragment, Abisul, Rătăciri (Episod de război: Rușii la Grozești), Moș Vrânceanu, Subt impresia focului. Un alt ciclu de povestiri (datând, probabil, din aceiași ani) se organizează narativ în jurul personajului Ionel Năzuință: Dibuiri sentimentale, Amintiri din sat, Amintiri din oraș, Năiță Vânturescu ș.a. Proza lui G. a fost scoasă la lumină postum, în revista „Însemnări ieșene”, între anii 1936 și 1938
GORE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287316_a_288645]
-
Renașterea română” odată cu mutarea redacției de la Sibiu la București (1919-1920), apoi în conducerea ziarului „Țara noastră”, deputat. A militat pentru realizarea deplină a unificării românilor, iar mai spre sfârșitul vieții, pentru susținerea principiilor politice naționaliste ale fratelui său. Debutul literar datează din 1910, când G. publică o schiță în „Ramuri”. În 1916 îi apare la București volumul Două Siberii, o proză ce relatează în stil literar experiența participării forțate la luptele împotriva rușilor, alături de austro-ungari, și a prizonieratului. Scopul principal al
GOGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287306_a_288635]
-
Huntington, nu acordau României nici însemnătate și nici chiar existență. Cf. Bădescu (2004). „Inima lui Stalin” este porecla pe care muncitorii necalificați din minerit o dau lopeții de mari dimensiuni cu care sunt încărcate, manual, cărucioarele de scos minereul. Porecla datează din perioada comunismului incipient, dar munca manuală, lopata și porecla ei au supraviețuit mai mult de jumătate de secol. Din motive de comoditate a analizei, precum și din motive ideologice, economiile planificate ale lagărului socialist au fost identificate cel mai adesea
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
Gide, Marcel Proust, François Mauriac, iar dintre români, de Mircea Eliade, Camil Petrescu, G.M. Zamfirescu, Mihail Sebastian. Orientarea către „viața interioară adevărată” este evidentă în Duh de basm. Autorul a subliniat în repetate rânduri că poemele și traducerile cuprinse aici datează din anii 1925-1929, iar la sfârșitul plachetei dă ordinea lor cronologică, sugerând astfel o evoluție, deci momente depășite. Unul dintre ele este influența barbiană, negată cu obstinație, evidentă însă în câteva expresii și în maxima concizie. O adevărată oroare față de
GULIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287384_a_288713]
-
Aravicon Mithologhicon [Povești arabe], din 1757, o prelucrare și o unificare a două cicluri epice de origine indiană și arabă, realizate în limba franceză între 1704 și 1712. Este prima tălmăcire românească păstrată integral (în manuscrisul 2587 de la Biblioteca Academiei Române), datează din 1783 și a fost atribuită monahului Rafail de la mănăstirea Hurezi. Revizuită după originalul grec și prelucrată stilistic, această versiune a fost publicată la București, în patru volume (1835-1838), de I. Gherasim Gorjanu, sub titlul Halima sau Povestiri mitologhicești arabești
HALIMA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287401_a_288730]
-
In Transilvaniam, despre durerile patriei, alături de prelucrări de maxime, epigrame, ode. H. scrie și poezii ocazionale. În 1664 îi dedică prietenului său Franckenstein un Carmen, inspirat de o Cantio de amore, retălmăcit în Codicele Petrovay (1672). De la 1 iunie 1674 datează Oda lui H., moment de referință pentru istoria prozodiei românești. Este scrisă în românește, într-un limbaj dialectal, contorsionat fonetic, sintactic și mai ales ortografic de influențe maghiare și săsești. Versificația savantă, în metru cantitativ, preia hexametrul și pentametrul antic
HALICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287400_a_288729]
-
segmentul literar care aparține cert lui H., și anume versurile lui, editate doar postum, după mai bine de un secol. Mai multe manuscrise în limba rusă, dintre care cel mai important poartă titlul Minutî vdohnovenia molodosti Aleksandra Ghijdeu și este datat 1829-1843, au fost încredințate lui B.P. Hasdeu la venirea acestuia în Iași, desigur cu speranța că vor fi tipărite. Cu rare excepții, „clipele de inspirație ale tinereții” lui H., în general apropiate de factura poeziei populare românești, au ca motiv
HAJDEU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287398_a_288727]
-
cea domnească den București” și o distruge pentru că fusese transformată în pulberărie „den nesocotință”. „La ghenarie 26 dni leat 7217 la 10 ceasuri den zi”, prin părțile Buzăului au căzut niște resturi meteoritice. Intuind parcă nesățioasa curiozitate a urmașilor, G. datează exact evenimentul, senzațional și înfricoșător totodată („cât oamenii și dobitoacele au căzut la pământ”), încearcă să îl descrie - „Pietri mari bucăți și negre ca zgura care nu au căzut peste tot locul, ci numai în două locuri, și puține, nu
GRECEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287348_a_288677]
-
tineretului comunist (UTC) aveau un an de studiu pentru absolvenții de liceu, trei luni pentru cei cu diplomă de studii universitare, iar cursurile pentru cadrele de sindicat aveau o durată variabilă, Între un an și o săptămână. Ultima reforma importantă datează din 1977 și se referă la Incorporarea În Academie a singurei Facultăți de Comerț Exterior, desprinsa din Academia de Studii Economice. Facultățile de Sociologie, Înființate În 1966 În două dintre universitățile din țară, au fost Închise, iar Învățământul sociologic a
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
de la Începutul anilor ’60. În același timp, academia trimitea regulat doctoranzi la Moscova, la academia sora. Tot Începând cu anii ’60, academia are propriile publicații. În 1968, sunt organizate clase pregătitoare (Vorbereitigunsstudium künftiger Aspiranten) pentru doctoranzi. Introducerea formării continue (Weiterbildung) datează din 1964 și, la fel ca la Parteihochschule Karl Marx, va deveni o componentă Însemnată a activităților sale, adresându-se mai cu seamă profesorilor proveniți de la școlile de partid, universități sau școli superioare (Fach/Hochschulen). În 1981, academia Înregistrase ciclu
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
acestor cursuri era mai degrabă destinsa, iar discuțiile critice frecvente. Un examen parțial (Zwischenprüfung) a fost introdus În 1948 pentru disciplină „Probleme sociale și politice ale prezentului”, participarea la acest curs devenind obligatorie. Prima programa a cursurilor de științe sociale datează din 1950 (Studienrichtlinien für die gesellschaftlichen Vorlesungen aller Fakultäten der Universitäten und Hochschulen der DDR), iar În 1951, cu prilejul celei de-a doua reforme universitare, marxism-leninismul devenea disciplină obligatorie, parte a pregătirii de bază (Grundlagestudium), În același timp cu
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
a fost profesor și rector al Universității din Halle/Wittenberg. Aderase În 1933 la PC austriac, pe vremea când era profesor de istorie a economiei la Viena. Începând cu 1949, a fost numit profesor la Halle; adeziunea să la ȘED datează din 1950. Arthur Baumgarten (1884-1966), profesor de drept penal, a fost președinte al Academiei de Stat și de Drept (DASR). Este unul dintre fondatorii unui Partid al Muncii În Elveția, În 1944; s-a stabilit În 1946 În zona sovietică
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
de a se face ne-recunoscută În calitatea ei de putere, de violență arbitrară. Eficacitatea proprie a acestei puteri se exercită nu În ordinea forței fizice, ci În ordinea sensului și a cunoașterii”(cf. Bourdieu, 2002, p. 173; textul citat datează din 1982). Puterea simbolică este de asemenea cea care face posibil exercițiul violenței simbolice, dar nu este reductibila la atât. Într-un articol din 1977, Bourdieu clasifică diferitele «instrumente simbolice» În funcție de intervenția lor că «structuri structurante» (forme simbolice, structuri subiective
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
reformulez afirmațiile sale). Dincolo de câteva probleme de detaliu, această viziune asupra istoriei literare recente este unanim acceptată. Autorul prezintă literatura anulor ’50 că o paranteză datorită supunerii sale ideologice, chiar dacă apariția unor prime scrieri «subversive» din punct de vedere estetic datează din 1956 (poeziile lui A.E. Baconski În revistă Steaua), iar române de incontestabila valoare au fost publicate În 1958. Dar centrul de greutate al lucrării cade, fără Îndoială, pe perioada următoare, cu atat mai mult cu cât autorul este
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
lui Macarie și Eftimie. Pe filele manuscrisului apar câteva rânduri în slavonă semnate de cel care a copiat textele la scurt timp după conceperea lor, călugărul Isaia de la Slatina. Pornind de la această însemnare, P. P. Panaitescu a demonstrat că varianta datează din jurul anului 1561, de pe vremea lui Alexandru Lăpușneanu. De mai mică întindere decât Letopisețul de la Bistrița, cronica prezintă unele lacune, dar și evenimente care nu au fost consemnate acolo. Episodul luptei din Codrii Cosminului împotriva polonezilor lipsește aici, la fel
LETOPISEŢUL DE LA PUTNA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287789_a_289118]
-
chiar un fel de dicționar de personalități sălăjene. Se publică materiale de istorie literară (Mircea Popa, Din corespondența politică a lui Octavian Goga), sunt prezentate cărți și tablouri de patrimoniu, se descoperă jurnalul de călătorie în Orient al unui român, datând din anii 1913 și 1914 (Dumitru Nistor, De la Aden la Colombo). Cu poezii originale colaborează Viorel Tăuțan, Marcel Lucaciu, Dumitru Mureșan, iar proză semnează Constantin Zărnescu și Györfi Déak György. Se fac traduceri din Anna Ahmatova, Marina Țvetaeva, Jacques Prévert
LIMES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287816_a_289145]
-
forțe de rezistență împotriva amărăciunilor pe care le aduce viața, oricare ar fi omul.” Aflând din „La Tribune de Genève” că „celebrul scriitor Romain Rolland a descins la Hotelul «Victoria» din Interlaken”, I. îi scrie de îndată o lungă scrisoare-confesiune, datată 20 august 1919, cu acest început: „Un om, în pragul morții, vă roagă să-i ascultați spovedania”. Iar în încheiere îl implora: „Dumneavoastră mă puteți salva. Mă veți salva.” După patru zile, Hotelul „Victoria” din Interlaken îi returnează scrisoarea, cu
ISTRATI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287636_a_288965]
-
, publicație apărută la București, lunar, din iunie 1888 până în august 1906 (exceptând perioada iulie-august 1899). Între ianuarie 1890 și decembrie 1896 a avut o apariție neregulată, iar unele numere nu sunt datate. Subtitlul inițial, „Litere - științe - arte”, va fi modificat de câteva ori, rămânând însă marcat caracterul enciclopedic al revistei. Condusă de un comitet, publicația are pe rând, ca directori, pe Mircea Demetriade, Al. Obedenaru, I. S. Spartali, pe doctorul C. N.
REVISTA POPORULUI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289251_a_290580]
-
ROMÂNIA LIBERĂ, cotidian apărut la București începând din 28 ianuarie 1943. Inițial este tipărit ilegal, cel dintâi număr editat legal datând din 24 august 1944. În 1945 redactor responsabil este Grigore Preoteasa, apoi Nicolae Bellu. Până în decembrie 1950 poartă subtitlul „Cel mai mare ziar de informație și reportaj”, ulterior devine „Organul Sfaturilor Populare din Republica Populară Română”, iar din 1965 - „Cotidianul
ROMANIA LIBERA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289316_a_290645]
-
este soția sa. Urmează cursurile primare, gimnaziale și liceale în orașul natal, absolvind în 1952. Pentru un an, până să devină student al Facultății de Tehnologie Mecanică din cadrul Institutului Politehnic din Cluj, lucrează ca operator-chimist la Întreprinderea Carbochim. Din 1953 datează și începutul activității publicistice la „Tribuna”, menținută cu statut de colaborare în anii studenției și continuată ca redactor după absolvire (1957-1967). O scurtă perioadă redactor la filiala Cluj a Editurii pentru Literatură, alege să profeseze în presă, angajându-se în
RUSAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289399_a_290728]
-
Urmează ciclul primar la Bacău, apoi la Iași Institutul Pedagogic (1881-1886), doi ani frecventând cursuri de filosofie și fiziologie la Universitate, în paralel cu pensionul de fete „Dodun des Perrières”, unde este și pedagogă pentru clasele mici. Din această perioadă datează primele contacte cu ideile socialiste, participarea la cercul lui Ioan Nădejde și frecventarea grupului de la „Contemporanul”, a cenaclului condus de Nicolae Beldiceanu (unde îl cunoaște pe Ion Creangă). În 1891 se înscrie la Facultatea de Litere și Filosofie din București
SADOVEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289421_a_290750]