3,009 matches
-
a fortificațiilor de pe linia Dunării și din interiorul Dobrogei. Este vorba despre capete de pod mai vechi de pe malul stâng: Litterata, Dierna, Drobeta, Sucidava, Constantiniana Daphne ș. a. Refacerea fortificațiilor, descoperirile bizantine din secolul al VI-lea, precum monede și ceramică, denotă faptul că populația daco-romană din așezările urbane și rurale se afla în strânse legături cu malul drept al Dunării. În aceste condiții, era inevitabil ca arhiepiscopia de Justiniana Prima să-și extindă jurisdicția asupra teritoriilor de malul stâng, iar unele
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
ne spune altceva: terminologia creștină latină datează din secolele IV-V, ba chiar VI-VII-când are loc cristalizarea termenilor creștini-o serie de termeni indică violența luptei între păgânism și creștinism la noi, în Dacia, precum zână, zănatic, drac. Acești termeni denotă că, dimpotrivă, a fost o luptă în conștiința oamenilor, iar aceasta a dobândit aspecte violente. Era inevitabil ca noutatea religioasă adusă de creștinism să întâmpine împotrivirea adepților vechilor credințe păgâne. Același istoric, Pârvan, susține fără echivoc faptul că păgânismul n-
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
sinodul VII de la Niceea, din 787, nu a participat nici un ierarh (episcop) din regiunile dunărene. Absența unor informații certe despre episcopi sau horepiscopi în teritoriile românești, în secolele VII-X, nu înseamnă că erau inexistenți. Creștinarea treptată a slavilor așezați aici denotă că exista nu doar masa credincioșilor, ci și o ierarhie alcătuită din episcopi (horepiscopi și periodeuți) și preoți, cei ce săvârșeau predica și botezul. Comunitățile creștine din nordul Dunării puteau rămâne izolate, după secolul al VII-lea, rupte de viața
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
român". El continuă în același spirit: "Logica istorică nu poate admite ca aceste trei popoare slave vecine ...să-și aibă propria lor ierarhie superioară..., iar românii, creștinați cu șase-șapte secole înainte, să nu fi avut proprii lor ierarhi". Aceste susțineri denotă aceeași neînțelegere a faptului că, între 602-864, la Dunăre și Pont, nu mai existau scaune episcopale, din cauza năvălirii slavo-bulgare păgâne. Nici un fel de argumente și nici o invocare a logicii istorice nu poate schimba o realitate dată. Cu toate acestea, autorul
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
istoricii străini, adepți ai teoriei imigrării românilor din sudul Dunării, consideră că adoptarea de către români a liturghiei slave este încă o dovadă a venirii lor din sudul Dunării, stăpânit de slavi. Dimpotrivă, liturghia slavă prezentă la noi (în nordul Dunării) denotă că românii erau, în momentul primirii ei, un popor așezat, cu o clasă suprapusă învățată. Alți istorici afirmă (presupun) că românii, neavând episcopi, trimiteau preoții lor pentru hirotonie la vlădicii sud-dunăreni de la Vidin sau Dârstor, și în acest fel au
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
extragere și reducere a minereurilor, s-au aflat 30 de așezări din secolele IV-VII și alte 42 din secolele VIII-XI. În multe așezări, mineritul era o activitate permanentă, pe parcursul întregului mileniu, precum centrele de la Teliuc, Lozna, Târgșor, Ghelari, Șirna. Descoperirile denotă cunoștințele tehnice ale minerilor și topitorilor ce necesitau operații tehnice dificile-acestea se îmbogățeau de la o generație la alta și se transmiteau din tată în fiu, pe parcursul secolelor, în cadrul acelorași comunități umane, sedentare, statornice, cu totul străine de nomadism. Astfel, tehnologia
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
moșneni medievale, cu pământ cucerit pe seama pădurii. Aceste sate pot fi recunoscute (identificate) după numele lor-plural al unui onomastic (Onești, Albești, Berivoești), numele propriu este al moșului, adică al conducătorului (întemeietorului) genealogic al cetei colonizate (apoi, al boierului). Această denumire denotă că numele se referă la oamenii obștei, nu la pământul stăpânit de ea. Aceste nume sunt răspândite pe întreg pământul românesc, ceea ce arată (indică) generalitatea stăpânirii obștilor, în istoria românilor-în Muntenia, aceste sate se află mai ales în zona deluroasă
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
evoluția de la forme inferioare la cele superioare, reprezintă problema fundamentală a permanenței istorice românești. Închegarea statală a fost rezultatul capacității și efortul continuu de organizare politică, pornind de la forme inferioare-obști și uniuni de obști, până la cele superioare-cnezate și voievodate. Aceasta denotă caracterul statornic al populației românești în "mileniul tăcerii". Au fost atestate structurile fundamentale ale societății autohtone, în cei peste o mie de ani, care separă momentul dispariției suprastructurii politice romane în Dacia de constituirea statelor medievale de-sine-stătătoare. Recapitulând, am văzut
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
jud. Iași), Vădeni (jud. Vaslui), Șirna (jud. Prahova), Dăbâca (jud. Cluj), Biharea (jud. Bihor), Seliște-Orhei (Basarabia), Kodân și Hliboca, (nord Bucovina). Aceste realități arată că societatea locală româno-slavă, din epoca marilor migrații, cunoștea și practica o serie de activități ce denotă un mod de viață bogat și variat, sub raport gospodăresc.24 Manifestări spirituale-mentalități, sensibilități, atitudini, credințe În aceste împrejurări ale vieții obștilor românești, din secolul VII-X, erau prezente și manifestări spirituale ce ilustrau mentalități, obiceiuri și credințe. Descoperirile arheologice oferă
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
iar fiscalitatea romană slăbește locuitorii săi supuși și grecismul rezistă, în nordul Dunării, pe malul stâng, în altfel de condiții, de libertate, s-a ajuns la închegarea unui grai romanic, ale cărui caractere, înainte de influența slavă, se pot stabili, ceea ce denotă o întreagă stare de spirit, la un nivel cultural înalt. Această limbă ce se naște acum este a întregului sud-est european, romanic, ce formează o singură unitate, fiecare regiune dându-și partea (Iorga).40 Dar originalitatea creației populare românești nu
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
ar fi putut aduce, în mod firesc, valul de emigrație din Peninsula Balcanică, ci în regiunea vestică a Banatului și a Transilvaniei. Astfel, avem cuvinte ca "nea", "păcurar", "june", "curechi", "moare", "pedestru", întrebuințate în această zone. Păstrarea acestor cuvinte latine denotă că limba română este cea mai apropiată dintre toate limbile romanice de vorbirea populară și cea mai puțin influențată de latina clasică, deoarece biserica și administrația (statul) s-au dezvoltat în sfera greco-slavă din Bizanț. Aceasta evidențiază și spiritul conservator
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
fiind din piatră (biserică voievodală), datând, probabil, din secolul al IX-lea, înainte de cucerirea maghiară. S-au aflat aici urme de locuire pe o suprafață întinsă, morminte, ceramică smălțuită, monede și o cruce din bronz, toate de factură bizantină, ceea ce denotă legăturile politice, economice și bisericești ale românilor cu Bizanțul. Toate aceste elemente pe care le deținem ne fac să presupunem că aici exista o episcopie ortodoxă românească. În părțile de vest, în regiunea Bihorului, unde se întindea stăpânirea voievodului Menumorut
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Orhei și Soroca ș.a. Descoperirea acestor obiecte constituie o dovadă că în teritoriile est-carpatice trăia o numeroasă populație românească ortodoxă, care întreținea legături cu lumea bizantină și cu cea rusească învecinată. Aceste cruci aparțineau unor preoți, călugări și ierarhi, ceea ce denotă existența unei biserici organizate în aceste teritorii.36 NOTE 1. Șt. Pascu, Demografia istorică, în "Populație și societate. Studii de demografie istorică", I, Cluj, 1972, p. 11-74; Istoria Românilor (tratat), vol. III, București, Editura Enciclopedică, 2001, p. 143-145. 2. M.
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
date ajutătoare: două tezaure au fost descoperite la Cârțișoara și Făgăraș, plus un tezaur la Amnaș (jud. Sibiu). Aceste tezaure datează de la mijlocul secolului al XII-lea și aparțineau unor persoane influente, poate conducători ai Țării Făgărașului. Numeroasele monede bizantine denotă intensele legături economice, politice și culturale cu Bizanțul din secolele XI-XII ale ținuturilor din sudul Transilvaniei. La acestea se adaugă descoperirile de la Morești și tezaurul de la Sălacea (jud. Bihor), cu 800 monede.38 Sistemul de guvernare al voievodatului Transilvaniei a
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
forțe mai numeroase, ei înfrâng armata bizantină și revin în nordul Dunării cu o pradă bogată. La o vreme, a urmat altă năvălire, dar în urma sosirii trupelor imperiale, turanicii s-au retras în nord. Aceste invazii repetate, însoțite de jafuri, denotă întărirea grupurilor cumane aflate în nordul Dunării. În urma acestor atacuri, trupele bizantine ajung să fie conduse de ei, dovadă forța nomazilor turci. Forțele militare ale cumanilor din teritoriile extracarpatice erau sporite și prin cooperarea forțelor locale ale autohtonilor Lazăr, menționat
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
apar cumani cu nume românești. După trecerea la viața sedentară, cumanii au intrat în rândul cnejilor, a fruntașilor din obști, avem boieri români cu nume cumane, precum Aga, Berindei, Coman, Talabă, Toxabă, Basarabă, cel mai renumit dintre ele. Aceste denumiri denotă o influență cumană asupra clasei boierești autohtone, după anul 1000, adică după asimilarea slavilor, când un număr de fruntași cumani au pătruns în sânul boierimii noastre și au lăsat moștenire numele respective. O influență cumană persistă și în vocabularul românesc
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
prințul Tola Buga au organizat o mare invazie în Europa centrală, cea mai însemnată acțiune militară mongolă după 1241. Faptul că în fruntea campaniei din 1285 se afla Tola Buga, nepotul hanului Mongke, și Noga, cel mai vestit general mongol, denotă că însăși conducerea Hoardei era implicată în expediție. Declanșarea expediției se încadra într-un plan mai amplu de acțiuni militare ce vizau Ungaria, Polonia și sudul Dunării. Mongolii au fost însoțiți în această campanie de cumani și ruși, și a
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
grupuri etnice de origine răsăriteană, populație eterogenă ce era concentrată în orașe. Alături de români și mongoli, în aceste centre locuiau meseriași și negustori veniți din Orient-s-au aflat morminte musulmane și inscripții arabe la Orheiul Vechi și Costești, ceea ce denotă existența unui amalgam etnic. Dar la Cetatea Albă, populația era de coloratură diferită-genovezii dețineau controlul negoțului, dar erau și evrei, ortodocși, români și bizantini, cum rezultă din Viața Sf. Ioan cel Nou. Printre etniile cu rol economic în regiunile est-carpatice
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
ci Bărbat, fratele său, luat prizonier, este repus în drepturile sale de voievod, prin achitarea "tributului" mărit ca vasal. Răscoala antiungară a familiei voievodului Litovoi urmărea înlăturarea dominației arpadiene și luarea în stăpânire a unui teritoriu din părțile Oltului, ceea ce denotă forța militară a voievodatului său aflat în luptă cu oastea regatului. Efortul de recuperare a regilor unguri, desfășurat după 1241, nu s-a limitat la Țara Severinului, ci includea și aria episcopiei cumanilor. Papa Nicolae III, cf. doc. din 7
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
sentențios, luat sub influență cumană (!), Basarab a fost român și a luptat pentru cauza românilor".10 N. Djuvara consideră susținerile lui Stoicescu (p. 114-115) ca fiind "aberante": ideea că numai un "român neaoș" ar putea unifica țara este "puerilă" și denotă o "ignoranță crasă"! După ce întreabă: "Oare Clovis era galo-roman?", el invocă o serie de documente în care este menționat, textual, Negru Vodă. În acest sens, cel mai concludent este documentul din 13 noiembrie 1618, dat de Gavriil Movilă, referitor la
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
cronică se face referire nu la "bruteni", ci la "pruteni", adică români din regiunea Prutului superior. La rândul său, Mihail Dan era de părere că "brutenii" sunt, de fapt, prusienii de la Marea Baltică. Acest conflict în care au fost implicați românii, denotă, consideră Brătianu, existența unui voievodat vechi, în secolul al XIII-lea, în partea de miazănoapte a Moldovei, cuprinzând Țara Șipenițului și nordul Moldovei.25 Constituirea statului de-sine-stătător Moldova Izvoarele narative din secolele XIII-XIV atestă la est de Carpați mai multe
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
nimic nici despre Polonia, nici despre turci. Ambele mă mâhnesc și mă ucid”. Așa-zisul congres de la Focșani are însă pentru istoria țării noastre o semnificație particulară. Revendicările politice ale românilor ținteau acum către obiective supreme clar formulate. Autorii lor denotau o lărgime de vederi apropiate mai mult perspectivei decât retrospectivei istorice. Apelul la dreptul istoric, Unirea, independența, stat tampon, garanție europeană le-am întâlnit și anterior, nu însă în coerența și motivația superioară din 1772. Toate acele acte nu erau
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
reuși să fugă din arestul cazarmei din Iași etc. O nouă încercare de catagrafiere a polonezilor din Moldova (septembrie), o comisie specială înființată de Sturdza pentru cercetarea activității emigrației poloneze, liste de emigrați polonezi, ordine de arestare, rapoarte ale urmăritorilor denotă asprimea represiunii. În Țara Românească, Matache Codrescu, devenit subprefect de Buzău al contrarevoluției și Fănică Poenaru (ajutorul celui dintâi) au fost direct implicați în nimicirea detașamentului polonez la Vintilă Vodă și Lopătari, în vreme ce comisia de cercetare a participanților la revoluție
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
acestuia din urmă de a traduce în viață proiectul său, decât prin sentimentele ei patriotice, dar nu-i mai puțin adevărat că ecoul pe care l-au avut acțiunile austriece în general, în rândul cărora se înscrie și concesiunea Weickersheim, denotă o puternică afirmare a patriotismului unei mari părți a opiniei publice din țările române. Autenticitatea știrilor publicate în „Le Nord” este confirmată de un document aflat în Arhivele Statului din Iași. Acest document este tocmai una din copiile, conținând articolul
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
de genul: anumite activități de control specifice nu vor părea coerente în comparație cu ansamblul și va trebui reluată procedura numai pentru acestea de la prima sau de la a doua fază; alte categorii de activitate de control specifice pot părea foarte simple, ceea ce denotă că s-a omis ceva, iar altele foarte încărcate, ceea ce ar putea să însemne că s-a mers prea departe cu rigurozitatea. Și în acest caz, se recomandă reluarea procedurii pentru atingerea unei situații rezonabile, cu toții fiind de acord că
Guvernanţa corporativă by Marcel GHIŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/229_a_184]