3,462 matches
-
de la o cunoștință care a făcut lagăr la Birkenau cu Jirka că a murit așa cum a trait - fără pic de noroc. Jiří Bruml, în vârstă de 14 ani, a stat doi ani la Terezín. Pe 15 mai 1944 a fost deportat, împreună cu mama lui, în transportul DZ către „lagărul de familie” al prizonierilor cehi de la Auschwitz-Birkenau. Transportul DZ a fost unul dintre puținele transporturi de prizonieri care nu a urmat procesul obișnuit de selecție, în care unii erau trimiși direct la
„Cu mândrie, înainte!” Revista secretă a copiilor din lagărul Terezín (1942-1944) () [Corola-website/Science/295725_a_297054]
-
în cadrul conferinței-atelier Naționalism, Fascism and the Holocaust în Romanian History - A Critical Approach, organizată de Third Generation Buchenwald, în perioada 16-20 octombrie în București. Liviu Beris a fost evacuat din orașul său natal Herța la vârsta de 13 ani și deportat în lagărul de concentrare Moghilev din Transnistria. Astăzi este președintele Asociației Evreilor Români Victime ale Holocaustului. Alexandru Elias a fost deportat în lagărul de muncă de la Tîrgu-Jiu, în 1942, la vârsta de 16 ani, pentru activitate politică. Era membru al
„Holocaustul este referitor la evrei, dar există pericolul peste tot – pentru toată lumea.” () [Corola-website/Science/295840_a_297169]
-
octombrie în București. Liviu Beris a fost evacuat din orașul său natal Herța la vârsta de 13 ani și deportat în lagărul de concentrare Moghilev din Transnistria. Astăzi este președintele Asociației Evreilor Români Victime ale Holocaustului. Alexandru Elias a fost deportat în lagărul de muncă de la Tîrgu-Jiu, în 1942, la vârsta de 16 ani, pentru activitate politică. Era membru al organizației sioniste de stânga Hașomer Hațair, organizație care milită pentru un stat binațional, evreo-arab, în Palestina istorică.</i> Liviu Beris: Zona
„Holocaustul este referitor la evrei, dar există pericolul peste tot – pentru toată lumea.” () [Corola-website/Science/295840_a_297169]
-
unui țăran de pe marginea drumului, ca sa obtii ceva de mâncare. Așa că atunci când a venit frigul, oamenii rămăseseră goi-goluți. Și în felul acesta am ajuns într-o localitate din Basarabia, Edineț. Acolo ne-au pus în niște case ale unor evrei deportați în altă parte. Și acolo ne-au reunit cu convoaie de evrei din alte localități, vreo 14-18 oameni într-o singură cameră, cum se nimerea. Nici acolo nu am primit nimic de mâncare, ne-au înconjurat cu sârmă ghimpată, 11
„Holocaustul este referitor la evrei, dar există pericolul peste tot – pentru toată lumea.” () [Corola-website/Science/295840_a_297169]
-
cu sârmă ghimpată, 11 mii de oameni. Au apărut păduchii, am devenit bogați în păduchi. Și au apărut primele cazuri de tifos exantematic, care a început să decimeze oamenii. Am ramas la Edineț până în octombrie sau noiembrie, cănd ne-au deportat dinnou, pe cei care mai eram în viață, spre Nistru, pe jos. Acum în istorie aceste convoaie se numesc convoaie de morți. Începuse să plouă, ploi tot mai reci. Praful de pe drumurile Basarabiei s-au transformat în niște noroaie lipicioase
„Holocaustul este referitor la evrei, dar există pericolul peste tot – pentru toată lumea.” () [Corola-website/Science/295840_a_297169]
-
murit trei sferturi dintre noi, și numai un sfert am supraviețuit. Din alte localități, au murit și 90% dintre oameni. Eu sunt din Moldova, dintr-un oraș foarte religios, în care religia era foarte respectată. La vârsta când am fost deportat credeam în Dumnezeu. În momentul în care am fost in Transnistria și am văzut ce se întâmplă, am zis că dacă ar exista Dumnezeu nu s-ar putea întâmpla așa ceva. Atunci am devenit dintr-odată ateu, mi-am pierdut credință
„Holocaustul este referitor la evrei, dar există pericolul peste tot – pentru toată lumea.” () [Corola-website/Science/295840_a_297169]
-
puse în aplicare în Ungaria: ziarele evreiești au fost interzise, elevii, studenții și profesorii evrei au fost excluși din sistemul educațional de stat, s-au pus rapid bazele unui sistem de lagăre de muncă forțată[2]. „Stăteau, când am fost deportați, la marginea trotuarului și râdeau” Davidovici reda amintirea liceului evreiesc înființat la Cluj în anul 1940: elevi din toată regiunea au învățat acolo, fiind una dintre puținele instituții de învățământ (segregate și private) care au funcționat în acea perioadă; profesorii
„Cred că nu e numai ţelul nostru, e interesul umanităţii.” Supravieţuitori români ai lagărului de concentrare Buchenwald () [Corola-website/Science/295842_a_297171]
-
familia a determinat comportamentul și experiențele tinerilor deportați, conturând imaginea inocentei lor în fața unei tragedii pe care nu aveau cum să și-o imagineze (după cum mărturisește Davidovici). În perioada mai-iunie 1944, toți evreii din ghetourile Ardealului de Nord au fost deportați în lagărul de exterminare Auschwitz-Birkenau. Kallós își amintește că oamenii din Oradea „că pretutindeni...stăteau, când am fost deportați, la marginea trotuarului și râdeau”. În 1940, Mureșan avea deja 23 de ani, terminase facultatea și era medic rezident într-un
„Cred că nu e numai ţelul nostru, e interesul umanităţii.” Supravieţuitori români ai lagărului de concentrare Buchenwald () [Corola-website/Science/295842_a_297171]
-
cum să și-o imagineze (după cum mărturisește Davidovici). În perioada mai-iunie 1944, toți evreii din ghetourile Ardealului de Nord au fost deportați în lagărul de exterminare Auschwitz-Birkenau. Kallós își amintește că oamenii din Oradea „că pretutindeni...stăteau, când am fost deportați, la marginea trotuarului și râdeau”. În 1940, Mureșan avea deja 23 de ani, terminase facultatea și era medic rezident într-un spital din Cluj. Era implicat în organizația tineretului socialist, în activități de distribuire de manifeste și sprijin pentru muncitori
„Cred că nu e numai ţelul nostru, e interesul umanităţii.” Supravieţuitori români ai lagărului de concentrare Buchenwald () [Corola-website/Science/295842_a_297171]
-
interviu care a avut loc 57 de ani mai tarziu, a reflectat asupra primelor luni din închisorile militare, considerându-le cele mai dificile din punct de vedere psihologic, din cauza izolării, singurătății totale și a execuției iminențe. În 1944, a fost deportat în lagărul de concentrare Dachau și apoi la Buchenwald; a ajuns în gară lagărului, pe dealul Ettersberg, în decembrie 1944. [caption id="attachment 1925" align="aligncenter" width="610"] Herbert Sandberg, militant comunist deportat la Buchenwald. Ajutând un prieten, 1945.[/caption] În
„Cred că nu e numai ţelul nostru, e interesul umanităţii.” Supravieţuitori români ai lagărului de concentrare Buchenwald () [Corola-website/Science/295842_a_297171]
-
și a execuției iminențe. În 1944, a fost deportat în lagărul de concentrare Dachau și apoi la Buchenwald; a ajuns în gară lagărului, pe dealul Ettersberg, în decembrie 1944. [caption id="attachment 1925" align="aligncenter" width="610"] Herbert Sandberg, militant comunist deportat la Buchenwald. Ajutând un prieten, 1945.[/caption] În 1944, fiecare al treilea prizonier avea sub 21 de ani În total, în Buchenwald au fost peste 250.000 de prizonieri, deportați din circa 30 de țări; cele mai multe persoane au stat perioade
„Cred că nu e numai ţelul nostru, e interesul umanităţii.” Supravieţuitori români ai lagărului de concentrare Buchenwald () [Corola-website/Science/295842_a_297171]
-
id="attachment 1925" align="aligncenter" width="610"] Herbert Sandberg, militant comunist deportat la Buchenwald. Ajutând un prieten, 1945.[/caption] În 1944, fiecare al treilea prizonier avea sub 21 de ani În total, în Buchenwald au fost peste 250.000 de prizonieri, deportați din circa 30 de țări; cele mai multe persoane au stat perioade scurte, în tranzit spre diferite lagăre de exterminare sau spre alte lagăre de concentrare și de muncă forțată. Lagărul central era legat de 136 de lagăre-satelit unde prizonierii, bărbații și
„Cred că nu e numai ţelul nostru, e interesul umanităţii.” Supravieţuitori români ai lagărului de concentrare Buchenwald () [Corola-website/Science/295842_a_297171]
-
1944, din cauza înaintării Armatei Roșii, naziștii au început evacuarea lagărului de exterminare Auschwitz-Birkenau. De acolo, Kallós, Székely László și Székely Imre, precum și mai tarziu Nuszbaum, au ajuns la Buchenwald cu transporturi diferite, fiind trimiși rapid în lagăre-satelit. Kallós a fost deportat în lagărul Magdeburg, unde a fost forțat să lucreze pentru compania Brabag AG. Construind un adăpost militar din beton armat pentru Brabag AG, doar câteva sute dintre cei 2.172 de prizonieri au supraviețuit. După ce orașul Magdeburg și lagărul au
„Cred că nu e numai ţelul nostru, e interesul umanităţii.” Supravieţuitori români ai lagărului de concentrare Buchenwald () [Corola-website/Science/295842_a_297171]
-
intensiv, prizonierii rămași au fost transferați în Niederorschel. Și Nuszbaum a ajuns într-un final în același lagăr-satelit. Cei doi supraviețuitori mărturisesc faptul că la Niederorschel șansele de supraviețuire erau mai mari, datorită lui Otto Hermann, prizonierul „kapo” (responsabil principal), deportat din orașul Halle ca fiind comunist; folosindu-și poziția de „kapo”, Hermann depunea mari eforturi pentru a-i proteja pe cei mai tineri de violențele gardienilor SS. În decembrie 1944, fiecare al treilea prizonier din lagărul principal Buchenwald avea sub
„Cred că nu e numai ţelul nostru, e interesul umanităţii.” Supravieţuitori români ai lagărului de concentrare Buchenwald () [Corola-website/Science/295842_a_297171]
-
dispărut” că civili în satele din zonă. Prizonierele au realizat că sunt singure, și deci libere, atunci când au ajuns la Mehranee, după un marș de aproape 200 de kilometri. [caption id="attachment 1924" align="aligncenter" width="610"] Henri Pieck, militant antifascist deportat la Buchenwald. Evrei, 1949.[/caption] „Misiunea noastră este să construim o nouă lume a păcii și a libertății” În seara de 19 aprilie 1945, comitetul ICC a organizat un prim eveniment de comemorare, sub coordonarea artistului olandez Henri Pieck. A
„Cred că nu e numai ţelul nostru, e interesul umanităţii.” Supravieţuitori români ai lagărului de concentrare Buchenwald () [Corola-website/Science/295842_a_297171]
-
intersectau sau se înlocuiau - mulți evrei erau văzuți din capul locului drept „comuniști” și internați în lagăr. După ocuparea Transnistriei, o parte dintre deținuții evrei de la Târgu-Jiu, precum și evrei (suspectați că ar fi) comuniști sau simpatizanți, din București, au fost deportați în lagărul de la Vapniarka. Artistul Leon Mișosniky, membru în mișcarea comunistă ilegală, povestește, în jurnalul sau, despre Ervin Kreid, prieten arestat și deportat: „Mama lui, profesoara mea de desen, l-a vizitat în închisoare. Era total bandajat, mâinile, picioarele, degetele
Persecutarea activistelor și activiștilor de stânga în România înainte de 1945 () [Corola-website/Science/295829_a_297158]
-
mai dure este cea a lui Matei Gall, supraviețuitor al închisorii Râbnița, căreia i s-a dat foc și unde au murit, împușcați sau arși, peste 50 de deținuți, printre care Ervin Kreid și fratele Rozei Apostol, amintiți mai sus. Deportat la Târgu-Jiu, apoi la Vapniarka și închis la Râbnița, este unul dintre puținii care au supraviețuit, printr-un noroc neobișnuit, masacrului de pe 18 martie 1944: „În jur de oră 12 noaptea - poate să fi fost mai mult, poate mai puțin
Persecutarea activistelor și activiștilor de stânga în România înainte de 1945 () [Corola-website/Science/295829_a_297158]
-
Zaharia Stancu, Zile de lagăr, Editura Gramar, București, 2005. [14] Jurnalul lui Leon Mișosniky, ediție inedită. [15] Interviu personal, realizat împreună cu Valentina Iancu, 2013. [16] Istoria personală detaliată a lui Kornis, inclusiv experiențele din lagăr, în interviul Un evreu comunist deportat de Antonescu la Vapniarca se destăinuie, acum.tv</i>, http://acum.tv/articol/17000/ [17] Mărturia detaliată a lui Matei Gall, în cadrul unui interviu realizat de Cosmina Gușu pentru Institutul Național pentru Studierea Holocaustului din România Elie Wiesel, se găsește
Persecutarea activistelor și activiștilor de stânga în România înainte de 1945 () [Corola-website/Science/295829_a_297158]
-
lor sunt mai puțin prezente în cultura memoriei. În acest sens, există diverse proiecte și inițiative care susțin demersurile supraviețuitorilor de a primi despăgubiri și de a da glas poveștilor lor, precum filmul Valea Plângerii sau proiectul Susținerea supraviețuitorilor romi deportați în Transnistria.</i> Pe 22 iunie 1941, Germania nazistă a invadat Uniunea Sovietică, declanșând un război distrugător. La așa-numita „Operațiune Barbarossa” au participat peste 4 milioane de soldați ai Axei (Axa Roma-Berlin-Tokyo, puterile fasciste). Trupele germanie și romane au
„Fie zi, fie noapte, afară tot întuneric era. Asta era Transnistria, unde-am trăit iadul pe pamânt.” Deportarea romilor în Transnistria () [Corola-website/Science/295835_a_297164]
-
în Tiraspol ne-au dat lumină. Până acolo am mers in negura. Și miliția era la ușă [ușa vagonului].” (Marcel Dumitru, rom sedentar, Lipov, Dolj, decedat) Timp de 2 ani, pește 25,000 de romi nomazi și sedentari au fost deportați, fie pe jos, fie în vagoane; 12,393 dintre ei erau copii. Casele și toate celelalte bunuri ale deportaților au fost confiscate de către „Centrul Național pentru Romanizare.” Majoritatea deportaților romi au fost stabiliți în estul Transnistriei, pe malul Bugului, în
„Fie zi, fie noapte, afară tot întuneric era. Asta era Transnistria, unde-am trăit iadul pe pamânt.” Deportarea romilor în Transnistria () [Corola-website/Science/295835_a_297164]
-
ne dădeau mâncare, lapte mai mult.” (Ileana Ardelean, 78 de ani, Băilești, Dolj) [caption id="attachment 1879" align="aligncenter" width="600"] Ileana Ardelean. Credit foto: Triba Film[/caption] Între 12 și 20 septembrie 1942, 13.176 de romi sedentari au fost deportați în 9 trenuri de marfă. Au ajuns la destinație în Transnistria în luna decembrie: sate (parțial) evacuate, unde erau cazați câte 25-40 de oameni într-o casă, fără paturi, uși sau ferestre. Prizonieri în aceste case, fără mâncare sau încălzire
„Fie zi, fie noapte, afară tot întuneric era. Asta era Transnistria, unde-am trăit iadul pe pamânt.” Deportarea romilor în Transnistria () [Corola-website/Science/295835_a_297164]
-
Raportul Final în 2004 și a prezentat dovezile responsabilității statului român în crimele comise asupra populației evreiești și rome. Cu toate astea, multi supraviețuitori romi nu au fost despăgubiți pentru suferințele lor până în momentul de față. Proiectul Susținerea supraviețuitorilor romi deportați în Transnistria al asociației Centrul pentru Resurse Comunitare și partenerii săi încearcă să-i identifice pe supraviețuitorii romi pentru a-i informa și a-i susține în demersurile de obținerea a despăgubirilor, precum și pentru a alcătui o bază de date
„Fie zi, fie noapte, afară tot întuneric era. Asta era Transnistria, unde-am trăit iadul pe pamânt.” Deportarea romilor în Transnistria () [Corola-website/Science/295835_a_297164]
-
fiecare an de detenție/deportare, asistența medicală, gratuitate pe transportul public, scutire de la taxa radio/TV, loc de veci gratuit etc. Există două moduri prin care se pot primi aceste despăgubiri: supraviețuitorii trebuie să demonstreze cu documente că au fost deportați sau să dea o declarație pe proprie răspundere, confirmată de alti supraviețuitori, în fața unui notar. Pentru multi supraviețuitori romi, dovedirea statutului de deportat nu este un lucru ușor. Unii nu cunosc această lege, alții sunt bătrâni și bolnavi sau nu
„Fie zi, fie noapte, afară tot întuneric era. Asta era Transnistria, unde-am trăit iadul pe pamânt.” Deportarea romilor în Transnistria () [Corola-website/Science/295835_a_297164]
-
bună înțelegere a romilor și a istoriei lor, și să reducă intoleranță față de romi. Istoricul Petre Matei a fost consilierul științific pentru filmul Valea Plângerii, produs de Mihai Andrei Leaha, care este de asemena voluntar în proiectul Susținerea supraviețuitorilor romi deportați în Transnistria. Regizorii Mihai Andrei Leaha, Andrei Crișan și Iulia Elenă Hossu au mers în Transnistria și Ucraina pentru realizarea documentarului. Filmul are mai multe planuri și prezintă interviuri cu supraviețuitori care erau copii la momentul respectiv, precum și interviuri cu
„Fie zi, fie noapte, afară tot întuneric era. Asta era Transnistria, unde-am trăit iadul pe pamânt.” Deportarea romilor în Transnistria () [Corola-website/Science/295835_a_297164]
-
oamenii au fost dispuși să povestească. Care au fost criteriile de interviu și ce întrebări ați pus? Singurul criteriu fost să avem oameni din două grupuri diferite: nomazi și sedentari. Ordinul lui Antonescu a fost ca toti nomazii să fie deportați, iar dintre cei sedentari, numai cei care aveau cazier. Însă au existat excepții, multi sedentari fiind deportați fără a avea cazier pentru că autoritățile locale să le poată confiscă aurul, spre exemplu. Filmul este împărțit pe aceste două grupuri, poveștile lor
„Fie zi, fie noapte, afară tot întuneric era. Asta era Transnistria, unde-am trăit iadul pe pamânt.” Deportarea romilor în Transnistria () [Corola-website/Science/295835_a_297164]