3,122 matches
-
putere. Va veni mai întâi anestezia... Apoi trepanația..." Are impresia că în urechi se concentrează un țiuit ca un zgomot de ferăstrău mecanic, un ferăstrău care despică un metal dur... Numai că nu sar scântei, nu curge sânge, ci se destramă un fel de rumeguș ca o pudră fină, rumeguș din oasele craniului ei... Ce se întâmplă în profunzime nu își poate imagina, conexiunile sunt prea complicate și prea necunoscute... Nu este durere, ci ceva mult mai complex ca durerea : impresia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
minte i-a trecut numele Teodorei îi percepe și vocea, care pare să rostească cuvinte fără șir din care distinge doar: "... moarte... pre noi..." O neliniște fără seamăn o cuprinde. Are senzația că trupul ei este în curs să se destrame, să se evapore. Ochii îi sunt bine deschiși și totuși nu o mai vede pe Teodora. Nu poate să se pipăie, întrucât mâinile îi sunt ca și lipite de ale Teodorei. Închide ochii și se concentrează dar nu mai poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
ca să-mi oblojești neînsemnatele mele necazuri și nu și atunci când eram fericită, ca să te bucuri și tu de fericirea mea ? Acum e prea târziu... Acum, când simt nevoia să plâng pe umărul tău pentru că simt că fericirea numită Alex se destramă, acum tu nu mai ești. Și ai plecat atât de ciudat. Ai plecat fără să fi avut timpul să ne regăsim. Degeaba îmi spun acum că înstrăinarea între mamă și fiică nu trebuie să existe." A trecut mai mult de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
în care evoluează lucrurile, nu Africa de mâine va fi aceea care va semăna cu Occidentul de astăzi, ci întregul Occident ar putea să ne facă mâine să ne gândim la Africa de astăzi. Hiperconflictul Când lumea policentrică se va destrăma, când vor începe să bântuie corsarii, pirații, armatele private, mercenarii și teroriștii, regimurile totalitare se vor distruge reciproc, fără să mai recunoască nici o lege a războiului și nici un arbitru. Țările din Nord se vor alia cu cele din Sud; teroriștii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
am fi băut bere, dacă nu am fi privit acoperișurile din jur, care sclipeau în bătaia soarelui, fumul, licuricii. Toate acestea au dus la o apropiere între noi, au țesut o vrajă care, în subconștientul nostru, doream să nu se destrame. Așa a fost sărutul nostru - nevinovat și totuși nu lipsit de o doză de pericol, ca de altfel toate săruturile. Midori a rupt tăcerea. M-a luat de mână și, cu oarecare jenă, mi-a spus că are un prieten
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
frigul. Lucrurile au rămas neschimbate până când m-am pregătit să plec - ca de obicei, cu vintrea Încordată de durere, Însă de data asta corpul nu mi se mai Înfiorase și nici nu reacționase În vreun fel - și abia atunci se destrămă și cadrul. Stând lângă ușă, cu o mână răsucită la spate, Dora mă aștepta să mă pregătesc de plecare. Apoi Îmi spuse simplu, aproape nepăsătoare: — Era chestia aia cu emanciparea, nu-i așa? Și după câteva zile am devenit niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
multe ori, că dacă ar fi să-l văd vreodată, ar trebui să-i dau eticheta, ca să-și completeze numele cu mâna lui, asta vreau să zic. Tu n-ai face la fel? Rotocolul de fum scos de Dora se destrămă În aer ca o aură rătăcitoare, și tocmai mă pregăteam să-i răspund când adăugă pe un ton scăzut: — Nu, n-am regretat niciodată. Doctorul Îmi promisese că Îl va plasa la o familie bună. Numai el și părinții lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
să fim frați. Asta se Întâmpla Înainte să-mi propui să coborâm aici, la cafenea - Înainte să devenim, mă rog, parteneri. Dar e clar că ți-am părut prea serios, și te-ai temut să nu mă dezamăgești dacă se destramă vraja. — Și ce dacă? Dora privi din nou afară pe geam. Păi m-am gândit la ce mi-ai zis. Și aș vrea să declar, i-am spus, că n-aș fi dezamăgit... Întunericul care se strecurase pe la geam trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
care te făcea să crezi că avea să țină o veșnicie, Însă era mult mai greu să-i apreciezi ironia când nu erai tu cel care-i punea capăt. Faptul că mariajul trebuia să tărăgăneze mult timp Înainte să se destrame de tot Îți crea falsa impresie că mai există Încă o speranță, până când Îți dădeai seama că nu trăiai cu speranța În mai bine, ci cu speranța că suferința va lua În cele din urmă sfârșit pentru amândoi, ca fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
nu i-ar fi plăcut să fie cu Matt sau că nu l-ar fi găsit destul de atrăgător. Însă era ceva care lipsea, nu În sensul unui detaliu care lipsea dintr-un Întreg, ci În sensul că acel tot se destrăma În bucăți fără acea parte care lipsea. Poate că era prea multă mâncare filozofică. Oricum, Armanoush Își Înțelesese limitele; nu se putea cu nici un chip Îndrăgosti de Matt Hassinger. După ce a făcut această descoperire, a Încetat să-și mai pună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Wyeth─ verande, pavajul, acoperișuri, peluze și curțile din spate, tot drumul care duce spre Rail Trail─ doar peria aspră și copacii veșnic verzi sunt neninși. Cerul e o ceața ninsă, soarele stă pitit îndărăt. Lumina tăcută străpunge întunericul nopții acum destrămat odată cu zorile. Nimic nu se mișcă, nici iepuri, nici căprioare, nici măcar neașteptatul lup de prerie. Și păsările au amuțit. Nici semn de primăvară. Albul zăpezii, lințoliul pământului, acoperă tot. Acoperă tot. . . Acoperă tot. BABBALUCI Să aduni lujerii melcilor sălbatici țâșnind
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
surde egale și reci): în toate este o exagerare funcționând după principiul vaselor comunicante în noaptea de 31 decembrie Anno Domini 2021 ROMÂNIA DE EST Pun scoica la ureche și ascult cântecul tău îndepărtat. El desființează granițele. Peste urbe, norii destramă hărți imperiale În curând va veni din nou întunericul, cu infanteriștii și cavaleria Noaptea aceasta e încă o femeie tânără: spală, absentă, dușumelele muzeului Umbrele se îmbrățișează incestuos într-un târziu, voi adormi cu pietrele domnești în mută conviețuire LUCIANOGRAMĂ
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
veritabil Big-Bang... mulțumiți de ei înșiși, avizi să fie văzuți, toți eroii acelui spectacol social și literar se agitau fără încetare. Grupuri de cîte trei, patru, cinci persoane se constituiau cu o rapiditate browniană și tot atît de repede se destrămau întrucît fiecare participant la joc dorea să trăiască experiența cît mai multor combinații posibile. Întotdeauna am fost un bun observator al lumii, un observator atent și răbdător. Dacă ar fi ca la sfîrșitul vieții mele să mi se dea un
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
de reguli și apela la comunitate pentru a putea să-și ducă la îndeplinire atribuțiile. Apariția unor reguli mai stricte privitoare la exploatarea în comun a bunurilor este posibilă odată cu distrugerea regimului devălmășiei absolute. Regimul devălmășiei absolute începe să se destrame odată ce regulile de la nivelul constituțional permit individualizarea drepturilor și posibilitatea tranzacționării acestora. Odată cu apariția unor astfel de reglementări, se modifică și anumite reguli operaționale. Un exemplu în acest sens este modificarea regulilor după care funcționa obiceiul înzestrării. În Nerej, înzestrarea
Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Şerban Cerkez () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1820]
-
Iar Hariton a descoperit că pînza nu era pînză într-o mare parte a ei, ci celofibră, o invenție italiană bună de îmbrăcat italieni, într-o țară în care nu prea plouă. Dacă ploua peste celofibra cu pricina totul se destrăma ca o hîrtie udă. Așa că povestea cu chimicalele, cu udatul și uscatul rămăsese o poveste. Iacobovici și Strudel nu știuseră ce cumpără și plătiseră o nimica toată pentru o nimica toată. Marfa, cîtă scăpase neudată, ajunsese la ei și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
o putere cîrmuitoare adevărată, ca să-și poată face ei de cap, să-și umple buzunarele și să stea la taclale cu tot felul de neisprăviți, socialiști ori republicani, dracu' să-i pieptene, în conferințe mondiale, în timp ce țara geme și se destramă, furată și înjunghiată pe la spate. Sîntem de rîsul lumii, domnule dragă, de parcă am fi cîștigat la loterie un elefant, ne bucurăm, toată lumea ne știe cît de fericiți și norocoși sîntem, dar noi sîntem săraci lipiți și nici n-avem unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
s-ar fi dezvăluit s-ar fi petrecut o catastrofă. Conștiința măsura proporțiile dezastrului care ar fi urmat, iar instinctele tremurau: nu se știe ce-aș fi ajuns în viață dacă jocul întîmplării, al cărei erou eram, s-ar fi destrămat și eu aș fi apărut în ochii învățătorului așa cum eram și nu cum, prin nu știu ce mister, credea el că sunt. Adică dintre cei mai buni... Se apropia sfârșitul anului și dascălul examina toată clasa, să vadă pe care trece, pe
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
judecător arestat din România. — Așa părea atunci. Au mai fost și alții investigați, dar toată lumea și toată presa spuneau că a fost primul judecător arestat. — Un procuror arestează un judecător. Până atunci funcționase un spirit de solidaritate care acum se destrăma. — Legea care dădea dreptul procurorului să aresteze s-a schimbat abia în 2003. Puteam să arestăm, cu condiția ca alți judecători să verifice legalitatea. Dar, așa cum ziceți, exista o solidaritate între judecători și procurori. Parchetele și instanțele își aveau sediul
Preţul adevărului. Un procuror în luptă cu sistemul by Dan Tăpălagă, Daniel Morar () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1338_a_2715]
-
-le că era vorba despre niște oameni obișnuiți confruntați cu o situație mult prea grea pentru experiența lor de viață și spirituală, și nu despre întrupări tenebroase de îngeri sau de demoni. Prejudecățile și spaimele legate de subiectul piesei se destrămau pe măsură ce actorii începeau să descopere umanitatea personajelor. Primul semn al apropierii a fost tratamentul comic și parodic pe care l-au aplicat textului meu. Abia atunci am simțit că actorii erau pregătiți să intre în pielea personajelor și într-o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
geam și s-a dus la patul lui de lângă sobă; a plecat fruntea și a adormit iar, numaidecât. Într-adevăr, ceața începea să se împuțineze - observa paznicul. În fund, în pădure, i se părea încă deasă. Dar dinaintea casei se destrămase. Se vedea cum de pe vânătul zăpezii se preling în sus fantome. Se ridicau un timp, apoi coborau la vale; apăsa asupra lor tăcerea înghețată a înălțimilor. Culi clocea în el o mânie amestecată cu dezgust. Se îngrețoșa de ea ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
mă persecută acum, dar peste care am trecut repede atunci. M-am sculat, mi-am aprins o țigară și m-am dus la fereastră. Încă nu se făcuse ziuă. Noaptea mai atârna deasupra mării ca o zdreanță murdară care se destrăma. La ora aceea pe țărm nu era nimeni. Doar pescărușii dădeau ocol stâncilor de marmură, unde urma să fie cimitirul cel nou. Brusc, mi-am amintit de durerile mele de stomac și de sfatul lui Dinu. Nu mai trebuia să
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
MASIVUL CENTRAL Mai am un obicei: atunci când mă aflu într-o colectivitate cu mai mulți oameni necunoscuți, pun ochii pe câte unul, care îmi stâr- nește interesul din prima clipă. Urmăresc, fără ostentație, se înțe- lege, persoana până ce grupul se destramă. Pot intra sau nu pot intra în vorbă cu ea. Cum îmi... recoltez... victimele? Foarte simplu: se recomandă singure, prin expresia feței, prin comportament, prin felul de a vorbi, prin răbdarea cu care ascultă. Dar și prin altele. Mai pe
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
-se cu gândul că, de fapt, n-au plecat niciodată din mediul rural. Sigur, cântatul unui cocoș ori măcăitul unei rațe îi calcă pe nervi pe vecinii din bloc, așa că, biata vietate sfârșește destul de repede și, o dată cu moartea ei, se destramă și sublima iluzie. Alții, tânjind tot de dorul satului, “ochesc” vreun petic de pământ și nu se lasă până nu pun pe el ba niște ceapă sau usturoi, ba cartofi, roșii sau fasole. De cele mai multe ori ies în pagubă cu
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
Mărgărit Panaitescu, dar știam că...” “...Evident, m-am retras cam de multișor în lumea umbrelor. Nu te alarma, nu delirezi și nimic altceva nu ți s-a întâmplat. Nu pune și nu-ți pune prea multe întrebări, altfel totul se destramă. Nu mai putem sta de vorbă și zău că am atâtea să îți spun. Mi-e teamă că nu am să reușesc...” “...Trebuie să vă mărturisesc că, atunci când v-am citit prima oară, am constatat, nu știu de ce, că poezia
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
Mă năpădește bucuria, Misterul, iată, se destramă: Reiese din ce-a spus Ostap Că și-a făcut ucenicia Mâncând pastramă la proțap Printre butoaiele din cramă. Mergând „Cu Iașii mană-n mană” De la un capăt pân-la altul, Mă rog să-i dăruie Înaltul Măcar un strop dintr-
La Costache Ostap by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84175_a_85500]