2,728 matches
-
isihasmul) și am trimis, punctual, către un moment sau o mărturie relevantă în analiză. De fapt, culisările est-vest au fost mai numeroase, iar influențele la distanță, interferențele, disocierile și rupturile de până în anul 1054, chiar 1453, au fost și ele destule și importante pentru modul în care civilizația greco-romană s-a decantat după 330 d.Ch., iar comunitățile și-au proiectat identitatea în imaginarul lor colectiv. Constantin I a lăsat în urma lui occidentul și astfel a schimbat atât soarta cetății eterne, cât
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
constata că dacă la istoricii și filologii moldoveni avem de adăugat atât de puțini munteni, în schimb, istoria și filologia romî-nească datoresc enorm ardelenilor Șincai, Klain, Maior, Laurian, Pumnul, Cipariu, Bogdan-Duică, ca să citez tot numai pe cei mai bătrâni, sunt destule, prea multe nume pentru răzlețitul neam românesc din Ardeal. Atenția la realitățile specific naționale - contactul cu poporul ori cu literatura populară - cultivarea prozei -, cercetările istorice și lingvistice - sunt, și în Moldova, și în Ardeal, fapte concomitente și legate cauzal între
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
LVIII: „Astfel se strânge suma necesară, așa că poetul este trimis două veri consecutive la băile de la Hall, întovărășit fiind o dată de doctorandul Focșa, altă dată de Savin.” El nu arată, însă, pe ce se bazează. Despre cura din 1887 aflăm destule din aceste scrisori dar în 1888, când Eminescu a plecat la București pe 9 aprilie, nu găsim mărturii care să ateste că el ar mai fi mers la Hall. Aici „se rupe firul” cum, se zice și ne îngrijorează deopotrivă
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
treizeci minute. Sindromul jeleului Tehnica „Sindromul jeleului” te ajută să-ți destinzi corpul relaxând fiecare mușchi, pe rând, începând de la degetele picioarelor până în creștetul capului. Așează-te în poziție culcată. Alungă toate gândurile negative, chiar dacă în acea zi ai acumulat destule neplăceri. Închide ochii, respiră adânc și încearcă să fii relaxat. Închipuiește-ți că un uriaș balon cu aer cald, de un albastru viu, este ancorat în mijlocul unei pajiști bogate. Gândește-te că poți să pui toate grijile în coșul balonului. Când
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
Casele erau de lemn. Și ulucile de scânduri, Ca și azi, întinse rânduri, Puse strâmb și cap la cap Și proptite cu proțap. Dar zburau cu fiecare Vânt mai tare, Case, garduri și pătule; Și în timpurile toate Grijile erau destule. Le-adunai împrăștiate Și-ncepea din nou și iar Truda muncii în zadar. Ca să scoli din clătinare Iarăși doagele-n picioare Și din nou să le anini Cu te miri ce rădăcini. Năzdrăvan, cum altul nu-i Un băiat al
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
Zoe: (cu răutate) Nu trebuia să vă mai deranjați... Dandanache: Ba încă țe deranz, conița mea! Da' stii, nu fățea să nu fațem măcar act de prezență... Trahanache: Se-nțelege! Foarte bine, foarte bine! Trebuie, trebuie. Dandanache: Da' de deranz... destul! Închipuieste-ți să vii pe drum cu birza ținți postii, hodoronc-hodoronc, zdroncazdronca... Stii, m a zdrunținat!... Si clopoțeii... (gest) îmi țiuie urechile... stii asa sunt de amețit si de obosit... nu-ți fați o idee, conița mea, (cătră Trahanache) nu-ți
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
dați seama că lucrez cinstit și-mi văd de treburile mele? Că știu că mă urmăriți”... „Da”, zice, „n-avem nimic Împotrivă, da’ spune-ne ce vorbesc ăilalți”... și-așa mai departe. Zic: „De ce să vă spun? Aveți dumneavoastră oameni destui”. De n ori m-a chemat și cu greu am rezistat În fața lui. Norocul meu a fost că s-a-mbolnăvit, a ieșit la pensie și-a venit unu’ tânăr, care-a terminat Politehnica la Timișoara. Că ce-au făcut cu ăștia
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
traseu mașini sau pietoni... Am fost cam 100 de persoane și o doamnă chiar m-a Întrebat când am ieșit din hotel: „Ce căutați atâtea doamne În vârstă la Miercurea Ciuc?”. Eu am crescut Într-un cartier unde au fost unguri destui și, copii fiind, ne jucam unii cu ceilalți, și ceva mai știu ungurește, și i-am spus că noi aici am fost Închise. „Cum? Nici n-am știut că a fost Închisoare politică.” Au fost foarte secretoși, n-au divulgat
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
bucătarii primeau legume mai multe, nu știu ce, și făceau o mâncare cât de cât mai multă și mai bună. Că bucătarii erau ai noștri, dar erau controlați de majori... Dumneavoastră ați avut incidente directe cu gardienii? Cum să nu!? Am avut destule incidente, că noi ăștia mai tineri ne mai căutam de draci... Ce se Întâmplă? Odată, la poartă a intrat un sergent-major care nu era un băiat rău..., cum dracu’..., cum Dumnezeu Îl chema? Era un moldovean repezit așa, glonț, subțirel și
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
era fost colonel și era șef de brigadă disciplinară. Și Încărcam vagoanele... Și unde săpam era mai jos decât linia, și trebuia să arunci În sus... Ei, și de acolo am ajuns la infermerie. Și am avut probleme de sănătate destule din cauza asta și dup-aia... Acolo, la Poarta Albă, lucram pe șantier, În schimb de noapte, descărcam vagoanele. Asta era mai ușor, descărcatul, făceai efort mai mic. Și după ce scotea garnitura afară, oamenii se trânteau care pe unde apucau și
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
În anchetă, de mai multe ori mi-au reproșat: „Ți-au fost mai dragi ei decât noi, așa că stai cu ei”... „Dați-mă În judecată că n-am vrut să colaborez cu Securitatea.” „Nu pentru așa ceva, Îți găsim noi ție destule.” Și mi-au găsit două capete de acuzare: anume, că În perioada contrarevoluției din Ungaria din 1956, la Leordina ascultam În grupuri aparatul de radio și ne manifestam intenția de a organiza și la noi o contrarevoluție. Eu În perioada
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
ai bară, e groaznic. Adică În loc să ai lanț la picior, Îți pune două bare, care la mijloc au o articulație, și duci bara, nu duci lanțu’. Și eram câțiva care am avut așa, că nu știu cum, da’ n-or avut lanțuri destule... Și ziceau: „Un pas la dreapta, un pas la stânga... În momentul În care ați făcut acest pas, am tras. Și Îi păcat de șaizeci de bani, cât costă un cartuș”... Și ne dirija spre vagonul-dubă. Era un frig afară... „No
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
o aruncat o saltea jos și-o pătură. Dar eu atuncea, naivă cum eram, am zis: „Nu vă deranjați, că eu mă culc și pe scânduri”. Da’ zice șefa: „Cum să te culci pe scândură? Lasă-mă, că am bolnave destule. Și dumneata, care ești sănătoasă, să nu mi te Îmbolnăvești”. Am uitat să vă spun că, după a doua naștere pe care am avut-o, dintr-odată m-am Îngrășat foarte tare, am avut ceva cu hormonii ce n-o
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
ieșit dincolo, ne-a dus la bucătărie. Acolo, ce să vezi? În sala de mese, bucătarii Îmbrăcați În halate albe - până atunci n-aveau halate -, corfe cu apă pe masă, două feluri de mâncare aduse din oraș... Că era mâncare destulă acolo, da’ nu era pregătită... Și ne-a pus la mese... Ne-am dus dup-aia la dormitor din nou și ne-a mai ținut vreo săptămână, și pe urmă ne-a ales vreo 80 de persoane și ne-a
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Fiind pentru familie, Ghiță Berbecu este contra drepturilor femeii, căci femeia, precum foarte bine a spus Maiorescu într-o conferință de la Ateneu, are creierul mai ușure decât bărbatul; deci bărbatul e mai deștept, fiindcă e mai greu la cap.“ Dintre destulele texte pline de haz aflate în filele revistei reținem „Hora colectivității“ (a afaceriștilor din partidul liberal), la fel de actuală atunci ca și acum, dacă nu cumva mai actuală: „Hai să dăm mână cu mână / Cei ce suntem lungi de mână, / Să
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
mie de personaje al vechiului Bu curești, necesitatea de a corecta afirmații sau datări eronate ale autorului, destul de numeroase, ori de a explica toate sensurile unor eve nimente politice sau culturale mai puțin cunoscute ne-a determinat să elaborăm - întâmpinând destule dificultăți de documentare - un aparat de note care la o primă privire poate părea supradimensionat. El este însă menit, în intenția noastră, să-l dispenseze pe cercetător - care poate să se folosească acum de textul Bucureștilor de altădată cu deplină
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
fusesem îndemnat. — Carevasăzică tu ești capul bucatelor, tu faci revoluție în pension: până a fi venit tu toți erau mulțumiți de mâncare și acuma ție îți pute. Dar la tat-tu acasă ce-ai mâncat? Zici că nu aveți pâine destulă, dar pâinea multă nu e bună, face scrofule, întreabă pe doftor! Fiindcă tu ești capul bucatelor și îndemni pe ăilalți la revoluție, n-ai să ieși patru duminici! Amin. M-am uitat împrejur, dar n-a mișcat nimeni, nici un gest
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
înfățișez în ceea ce avea specific (începînd cu limbajul) prin oameni, mentalități, lucruri. Pentru mine, cei 14 ani au fost „ani defuncți”), de eroziune, sterili, dar nu numai din motive generale, politice. Judecîndu-mă singur, trecînd în revistă fragmentele, mi-am descoperit destule vinovății. „Mare lucru este sufletul!” (Ilie Miniat, Didahii și Predici) „Fiecare cu sufletul lui.” (Octavian Goga, Jurnal, 11 aprilie 1931) *Voi explica altă dată pornirea (veche) de a face „însemnări zilnice”. Pe acestea le încep azi, joi 3 ianuarie 1975
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
idee în minte, m-am ferit să-i dezvălui „tainele inimei” ori să-i vorbesc despre proiecte aflate în șantier, de teamă să nu-mi fie deviate sau date peste cap. Totuși, inevitabil, de-a lungul unui lustru, am schimbat destule păreri și observații despre literatură și politică, despre societatea actuală și despre cei alături de / sau printre care trăiam. „Scăpări regretabile”, pe care însă mi le asum. *Ieri, la redacție, timp de o oră, am sporovăit despre „vina de a te
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
romanului, organizată la Institutul de Chimie „Petru Poni” din Iași, o „tovarășă” i ar fi reproșat misoginismul, mai exact faptul că în cărțile sale „femeia nu e prea bine văzută”. „Dar nu sînt la noi - i-ar fi replicat el - destule Emma Bovary, dezamăgite de căsnicie, de serviciu etc.?” în următoarea secvență a „expunerii” sale, C. Ș. a susținut, în alți termeni decît cei în care îl rezum eu aci, teza superiorității instituției scriitorului față de instituția omului politic și de stat
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
totuși o putere ineficientă. Sub raportul credibilității, chiar cei mai importanți critici de azi au o influență mică în comparație cu cei din epoca interbelică. Au dispărut (sau nu sînt recunoscuți) „pontifii”, „magiștrii”, „directorii de conștiință”, „ghizii de lectură”. Avem, „în domeniu”, destule minți ingenioase, dar lipsesc oamenii cu „vorba grea”, cu „degetul de lumină”. De aceea, publicul nu sesizează întotdeauna diferența de grad (al talentului) între, să zic, Nicolae Manolescu și un Victor Atanasiu sau un alt tenorino. Care sînt cauzele? Una
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
auzit-o la José-Maria Gil Robles, spaniol de origine, care compara politica și navigația cu pînze, întrucît ambele cer abilitate. *Cum s-a hotărît Valentin Ciucă să vină la nunta fetei lui Sergiu? Mi-a spus-o chiar el cu destulă (auto)ironie: „Cînd am primit invitația - care, cum știi, e tipărită pe înalt și introdusă într-o teacă de hîrtie - și-am început s-o citesc, după primul rînd (acela în care e menționată familia mirelui), am zis că trimit
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
dar „n-avem, tovarăși, motorină ca să discuim, așa că spargeți bolovanii cu sapele”! *Prea des convorbiri exclusiv alimentare și meteorologice. Monotonie! Încerc unul dintre lucrurile cele mai dificile azi: să rămîn rezonabil. *Ce persistentă e amintirea anumitor vise! Deși au trecut destule zile de la visul cu călugărașul care mi-a spus „Ai să mori!” și căruia i-am răspuns „știu că da, dar nu acum!”, încă mă preocupă. M-am rugat să se risipească: nu s-a întîmplat așa. „E doar un
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
se pare improbabilă, dacă nu chiar imposibilă, o invazie a maghiarilor, pe care îi respect pentru că sînt un popor civilizat. „Civilizat?!”, a sărit iarăși el. „Dumneata știi ce-au făcut în timpul războiului?” „Nu-i un secret, în timpul războiului au făcut destule rele și românii”. Asta l-a ofensat: s-a ridicat să plece în altă cameră, dar și-a călcat pe inimă și a revenit. „Haideți să discutăm despre altceva”, l-am îndemnat. „Nu sînt suficient de informat în privința intențiilor ungurilor
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
de pe stradă nu are nimica de spus? Dv. nu trageți concluzii și din cele ce vreau vizitatorii expozițiilor, care se pare că sunt din ce În ce mai reținuți”. Nu știu de ce, dar fără să vreau, le-am arătat cinstit, o indiferență (motive am, destule) și am plecat cu Vigh Împreună, În stradă. Aici, Vigh a reluat discuția și mi-a spus - „Nu trebuie să faceți o Expoziție tematică, aduceți ce credeți, vă oferim sala de colo (Sala centrală a Casei de Creație), vă trebuiesc
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]