280,392 matches
-
devorat șcanibalul!ț Demonii lui Dostoievski și am simțit tot timpul că nu numai în jurul meu, al bibliotecii mele, dar și în jurul întregii literaturi a lumii se face vid. Carte de potop, de cutremur, de cataclism natural - după care totul devine incompatibil cu totul, gândul nu mai suportă florile, iarba îți devine indiferentă iar biblioteca - o ființă stranie. Ce mai vor toate cărțile astea? În adânc, scrupulous vorbind, Dostoievski nu-ți mai permite o pasiune pentru Hemingway, un amor pentru Holban
Eu, cititorul lui Cosașu by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13328_a_14653]
-
că nu numai în jurul meu, al bibliotecii mele, dar și în jurul întregii literaturi a lumii se face vid. Carte de potop, de cutremur, de cataclism natural - după care totul devine incompatibil cu totul, gândul nu mai suportă florile, iarba îți devine indiferentă iar biblioteca - o ființă stranie. Ce mai vor toate cărțile astea? În adânc, scrupulous vorbind, Dostoievski nu-ți mai permite o pasiune pentru Hemingway, un amor pentru Holban, îți interzice o noapte cu Scott Fitzgerald, pentru a cita pământeni
Eu, cititorul lui Cosașu by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13328_a_14653]
-
ajunge la distrugerea unei case și a unei civilizații - scheci cu care eu unul aș pleca liniștit în lumea cealaltă...” șHei, hei, o iei razna!ț „Nimic nu mai e halucinant în faptul că drumul dintre Pământ și Lună a devenit un zbor de rutină, urmărit printre melodii de muzică ușoară și catastrofe aeriene. șRutină? Idiotul!ț Dar trebuie deconspirat - la fel de răspicat, la fel de cinic, la fel de lucid, - că omul nu a reușit să umanizeze Luna. Ea a fost transformată în magazine, în
Eu, cititorul lui Cosașu by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13328_a_14653]
-
cinic, la fel de lucid, - că omul nu a reușit să umanizeze Luna. Ea a fost transformată în magazine, în laborator, în șosea, în parc, în teren de golf, în sală pentru conferințe de presă, în studio de televiziune, dar nu a devenit a omului. Căci, uitați-vă bine: nu există mormânt pe Lună. Și acolo unde nu există morminte, nimic nu e omenesc, nimic nu e al omului.” șE incredibil. De unde le scoate?ț „Într-o noapte de sâmbătă, pe una din
Eu, cititorul lui Cosașu by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13328_a_14653]
-
meritul de a sta la baza sensului nou, fixat ulterior de comentarii și de uz; în limba de astăzi, struțocămila ar putea fi definită ca „alcătuire hibridă, din două elemente incompatibile”. Forma actuală nu-i aparține, totuși, lui Cantemir: strutocamila devine struțocămilă doar la comentatori. În ciuda precizărilor repetate ale unor filologi (a se vedea, recent, explicațiile lui Andrei Cornea din Cuvintelnic fără frontiere), mulți cititori și comentatori au luat figura etimologică a lui Cantemir drept o creație lexicală personală, invenție pură
Struțocămila by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13326_a_14651]
-
de struțocămilă” (ib.). Cuvîntul primește adesea (direct sau prin intermediar sintactic) atributele compuse care indică dubla natură a obiectului sau faptului desemnat: “o struțocămilă cultural-ideologică” (observatorcultural.ro), „«struțocămila» economico-muzicală” (cotidianul.ro/2000), “Struțocămila autorității rațional-charismatice” (universitatea media. ro /cercetare). Poate deveni chiar epitet peiorativ, apt să intre în construcții specifice de tipul „prostul de Ion”: „struțocămila de contract colectiv de muncă” (groups.yahoo.com). Oricum, termenul nu s-a clișeizat total, fiind încă simțit ca o metaforă, pe care dezvoltări imagistice
Struțocămila by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13326_a_14651]
-
Ion Buzași Revenirea la Brașov nu aduce însănătoșirea sperată de familie, de Bariț și de amicii săi. Manifestările de monomanie, mizantropie și autism social devin tot mai evidente. În vara anului 1861 fiind la Vîlcele, lângă Brașov, unde se aflau și câțiva dintre vechii săi prieteni, scriitori din Țara Românească, abia îl făceau să vorbească câte ceva1. Pentru a-l convinge că poate să scrie
Ultimii ani ai lui Andrei Mureșanu by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/13345_a_14670]
-
Surului și Măgura Codlei”6. Urarea lui Andrei Șaguna nu s-a împlinit. Cu ocazia festivităților de premiere, Bariț își amintește că Andrei Mureșanu s-a lăsat antrenat în prelungite tovărășii bahice, așa încât la începutul anului 1863 starea sănătății lui devine precară: „Toți câți îl iubeau se încercau chiar ca și la Avram Iancu să descopere adevărata cauză a dezastrului teribil, însă fu târziu”7. Deși într-o epistolă sibiană își exprima nostalgia după o convorbire peripatetică și tainică în tovărășia
Ultimii ani ai lui Andrei Mureșanu by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/13345_a_14670]
-
canadian Alexandru Cetățeanu. Cunoscut pentru devoțiunea sa de peste 25 de ani În promovarea și păstrarea identității românești În Canada, Alexandru Cetățeanu s-a aflat În grupul celor nouă care au Înființat Asociația Canadiană a Scriitorilor Români, a cărei președinte a devenit. Pe lângă activitățile de breaslă În Montréal, el a sprijinit apariția unei reviste de cultură lunare intitulată „Destine literare”. Mulți dintre membrii activi ai Asociației și-au Împlinit preocupările literare În paginile publicației amintite. În paralel cu activitatea profesională din România
Trăitor în Canada, gândind românește. In: Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_318]
-
simbolic prin termenii „fereastră” și casă” ori prin „bujorii” - „cum se Întorc mereu și-mi ies În cale/ În curtea mamei, ca-n copilăria / Care s-a dus venind din depărtare”. Și Într-o explozie de nostalgii, pentru a nu deveni sentimental irecuperabil, poetul cult se refugiază În mitologii ale Greciei Antice, În căutarea originilor bujorului. Dar cum Alex Cetățeanu este de multă vreme un glob trotter, el se oprește Încântat În țările lumii ca să identifice frumusețea de jar a bujorilor
Trăitor în Canada, gândind românește. In: Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_318]
-
publicat Eliade pînă în 1945, și nu numai. În felul acesta am învățat româna. Profesorul Eliade m-a întrebat dacă-l pot ajuta cu traducerea Autobiografiei, I (lucru pe care altcineva a încercat să-l facă) și, în sfîrșit, am devenit traducător. Apoi mi-a cerut să traduc și al doilea volum. După moartea sa, editorul și doamna Eliade m-au ales să traduc prima și ultima parte din fragmentele de Jurnal care n-au apărut în engleză (numite „Partea I
Prof. Mac Linscott Ricketts: „Mircea Eliade e produsul culturii românești” by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/13329_a_14654]
-
fost student la Chicago, în perioada 1960-1964. După numirea Dvs. ca profesor la Universitatea din Louisbourg, ați rămas prieteni și colaboratori. Cum s-a desfășurat acestă colaborare, concretizată prin cărți, articole și studii pe care i le-ați consacrat? - Am devenit apropiați în ultimii săi ani de viață, după ce am început să-i traduc opera și am scris Roots... După ce am absolvit Universitatea din Chicago, am predat cinci ani la prestigioasa Universitate din Durham (Carolina de Nord) ca profesor cu contract
Prof. Mac Linscott Ricketts: „Mircea Eliade e produsul culturii românești” by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/13329_a_14654]
-
interpretare „legionară”. - În The Romanian Roots... afirmați, la un moment dat, că „tema unificatoare” a scrierilor lui Eliade o constituie „imposibilitatea de a recunoaște miracolul”, idee pe care o regăsim și la Matei Călinescu - „problema miracolului și deghizările prin care devine de nerecunoscut este centrală” (în literatura lui Eliade) - și, de altfel, la toți exegeții scriitorului. Credeți că un regizor ar putea prinde tocmai nuanțele partiturii eliadești și să le transpună cu fidelitate pe ecran sau pe scenă, astfel încît textul
Prof. Mac Linscott Ricketts: „Mircea Eliade e produsul culturii românești” by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/13329_a_14654]
-
se va risipi instantaneu, iar criticul va fi cuprins - inevitabil - de un sentiment de culpă care îl va face să evite pentru multă vreme întîlnirea cu autorul respectiv. Dacă despre aceeași carte proastă va scrie o cronică elogioasă, criticul va deveni, el însuși, ținta bășcăliei confraților, iar de credibilitatea verdictelor sale se va alege praful. Culmea este că nici măcar în situația fericită a întîlnirii cu o carte bună poziția criticului nu este mai comodă. Lăudînd cartea se va spune malițios, „e
Afinități elective by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13337_a_14662]
-
Că ea se va numi sau nu Cititul și scrisul nu are nici o importanță. Important e că scrisul lui Nicolae Manolescu se citește cu o plăcere enormă” (p. 44). Este inutil de spus că între timp Cititul și scrisul a devenit o carte publicată și chiar sumarul prezentului volum conține o cronică la ea. Cred că ar fi fost mai indicat ca acest appendix să fie topit în substanța eseului propriu-zis, din moment ce acesta tot nu a fost datat. Exegeza lui Mircea
Afinități elective by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13337_a_14662]
-
mai indicat ca acest appendix să fie topit în substanța eseului propriu-zis, din moment ce acesta tot nu a fost datat. Exegeza lui Mircea Mihăieș este temeinică și convingătoare, dar utilizarea superlativului absolut în anumite judecăți critice, chiar dacă nu este greșită, poate deveni stînjenitoare pentru autorul supus analizei. Excelent este în schimb interviul Arhivele paradisului. În el se fac dezvăluiri importante despre climatul literar românesc în perioada postbelică, se vorbește despre modernism, despre generația ’80 și despre situația literaturii în postmodernitate. În plus
Afinități elective by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13337_a_14662]
-
unui intelectual pentru care Dreptul la normalitate este mai mult decît un titlu de carte, un crez existențial. Scutul lui Perseu. Nicolae Manolescu între oglinzi paralele este un soi de cod al meseriei de critic literar care ar trebui să devină lectură obligatorie pentru toți tinerii cronicari ai zilelor noastre. Mircea Mihăieș, Scutul lui Perseu. Nicolae Manolescu între oglinzi paralele, Editura Curtea Veche, București, 2003, 120 pag.
Afinități elective by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13337_a_14662]
-
admirație. Atestat deja la Cantemir, cuvîntul e integrat azi fără ezitări contextelor moderne: „piața locurilor de muncă nu te va aștepta chiar cu brațele deschise, va trebui să te lupți «ca un leu paraleu»” (efamilia.ro); „unul dintre clienți a devenit brusc violent când i s-a cerut să achite cursa, starea de «leu-paraleu» fiind amplificată și de paharele cu alcool” (vlg.sisnet.ro /arhiva /an2002 /3816), „judecătorul, ca să dau numai un exemplu, e leu paraleu cînd în fața sa se află
Paralei, paranormali by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13364_a_14689]
-
Cristian Teodorescu Omul devine liber atunci cînd se hotărăște să fie liber!” scrie Lucian Pintilie în bricabracul său de la Humanitas. O frază simplă, care poate trece neobservată în cartea asta cu de toate. De cînd am fost la lansarea de la Krețulescu pînă în momentul
Lada cu vechituri a lui Pintilie by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13374_a_14699]
-
Securității, cu tatăl deținut politic proaspăt eliberat și cu o carieră artistică de care s-ar fi putut alege praful, dacă - în loc să-l lase în pace, Securitatea ar fi decis că Pintilie e un element dușmănos. Cred că Pintilie a devenit un om liber cînd a spus pas Securității - explicînd că el e un mare regizor, și atunci nu era decît un student la regie - pentru a deveni cel care urma să fie.
Lada cu vechituri a lui Pintilie by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13374_a_14699]
-
ar fi decis că Pintilie e un element dușmănos. Cred că Pintilie a devenit un om liber cînd a spus pas Securității - explicînd că el e un mare regizor, și atunci nu era decît un student la regie - pentru a deveni cel care urma să fie.
Lada cu vechituri a lui Pintilie by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13374_a_14699]
-
citează cu nesaț din mărturiile epocii (articole de ziar, impresii de călătorie ale unor scriitori străini, scrisori, pagini de jurnal și memorialistică). Apoi comentează minimal aceste citate pentru a ilustra teza propusă în titlul articolului respectiv, astfel încît ele să devină comprehensibile pentru cititorul zilelor noastre. Firește, nu lipsesc comparațiile cu realitatea actuală a Bucureștiului, nu întotdeauna favorabile contemporanilor. Iată un exemplu elocvent: „Unora li se pare incredibilă normalitatea vieții bucureștene, absolut sincronă Europei Occidentale de la 1900, noi fiind obișnuiți, din
Parfum de Belle Époque by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13320_a_14645]
-
Te iubesc, de pildă, în care României (imaginii alegorice a lui Rosenthal) i se face o declarație de dragoste în genul lui Marius Ianuș, este de un prost gust antologic. Diferențele dintre Constantin Popescu și colegii lui de generație romancieri devin astfel evidente: nu are inteligența și decența scriiturii lui Sorin Stoica, nici tehnica narativă rafinată a lui Florin Lăzărescu, nici eleganța stilistică a lui Lucian Dan Teodorovici. Cititorul comun nu va citi romanul, doar se va delecta stupid cu înjurăturile
Proză cu ph-ul scăzut by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13336_a_14661]
-
eon ș.a. și, în general, lexicul poetic din aceste poeme a fost mult prea frecventat (zbor, pasăre, câine, inorog, piatră, înger, ochi, lumină). Alex Moldovan spune undeva că „e atât de greu să scrii despre un lucru tragic fără să devii/ patetic”, dar salvarea versurilor ar fi putut veni din prospețimea și originalitatea tropilor. Cum temele poemelor sunt cele clasice: absența unui Dumnezeu retras și obosit („un Individ Obscur”), păcatul primordial, nostalgia vârstei inocenței, cotidianul fără atribute și, în general, tensiunea
Proză cu ph-ul scăzut by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13336_a_14661]
-
prejudecăți cu o cărămidă, Doamnă-sa fiind în legitimă apărare, în timp ce canalele de televiziune ar revărsa spre locuitorii patriei kilometri de peliculă cu știrea de senzație. Ș. a. m .d. Sigur că în prezent sunt alte vremuri, adică: unele miorițe au devenit oi, majoritatea cu pretenții de clonare sub blazon Dolly, iar altele, cărora „iarba nu le mai place/ Gura nu le mai tace..., au fost angajate, (para)normal (nu?), moderatoare tv; aceasta nu înseamnă că tot ce a fost mioriță, acum
Din basmele românilor by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/13373_a_14698]