4,214 matches
-
a lui Fran, spațiul de parcare ce purta indicatorul „Redactor-șef“ era, în chip vădit, gol. Dacă nu cumva Jack venise la lucru cu bicicleta sau pe jos, probabil că nu era acolo. Fran fu luată prin surprindere de profunda dezamăgire pe care o simțea și își spuse că era din cauză că venise pregătită pentru o confruntare. Își reprimă decepția refăcându-și rujul în oglinda retrovizoare. Țipătul neașteptat și strident al unui claxon chiar în spatele ei o făcu să tresară și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
cu porție dublă de ciuperci (așa cum îi plăcea lui Ben) tocmai începea să se răcească. Dar el și Ben erau doi virtuozi ai cuptorului cu microunde și în curând stăteau cuibăriți în fața televizorului pe care rula genericul de la Nosferatu. Spre dezamăgirea lui Jack, Ben înfulecă de zor pe parcursul tristei și lugubrei povești a primului vampir din istoria filmului, aproape impasibil. Necazul cu copiii, își spuse Jack, abținându-se să-l cicălească, era că se simțeau atrași doar de violența ostentativă à
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
romantică se risipea. N-aș fi crezut ca tocmai tu să ai obiecții în privința copiilor. — Atâta timp cât stau unde le e locul. Nu într-un hotel de cinci stele. Fran întoarse din nou privirea spre lebede, simțind că un nor de dezamăgire umbrea frumusețea zilei. Chiar nu-l cunoștea deloc pe Laurence. Își închipuise pur și simplu că, deoarece se implicase cu atâta patimă în problema fertilității, iubea copiii și se purta minunat cu ei. În schimb, păreau să-l facă posac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Ben o porni împreună cu câinele direct spre ușa din spate. Adulmecând pe loc pericolul, Rover făcu măcar o dată ceea ce i se spunea și amândoi o tuliră, lăsându-l pe Jack în fața frigiderului gol, având în gură un gust amar, de dezamăgire. Oare Ben îi spulberase dinadins șansa unei relații cu Fran? Întotdeauna o profesionistă, Fran n-avea de gând să-l lase pe Jack să stea în calea întâlnirii ei cu Stevie, dar pe la jumătatea drumului își dădu seama că o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
și am ajuns s-o împărțim cu toți jucătorii profesioniști, iar ei ne-au condus acasă în autobuzul lor descoperit? A fost ca minunea cu pâinile și peștii. Ralph zâmbi absent și Fran trebui să-și stăpânească sentimentul acut de dezamăgire că amintirea pe care ea o păstrase cu drag nu-i trezea nici o reacție. — Apropo de surprize... eu și Laurence mai avem una. Tocmai ne-am hotărât să ne căsătorim! Minunat! răspunse Ralph. Sper să fiți foarte fericiți împreună. Fran
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
tare decât i se permitea lui, observă malițios. Urcară scările într-o viteză demnă de Grand National. În biroul lui, Jack stătea ghemuit la calculator, uitându-se la modelele de format pentru noul ziar. Ben trase câinele înapoi, înghițindu-și dezamăgirea. Tatăl lui își adusese de lucru pentru acasă. Vreun înger păzitor al adolescenților îl bătu pe Jack pe umăr și îl făcu să se întoarcă în grabă. Expresia de pe chipul fiului său, deopotrivă tristă și resemnată, îl făcu să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
pe care nu se simțea în stare s-o înfrunte. Acum, fir-ar să fie, n-avea să aibă un răspuns decât în ajunul nunții. Încercă să nu se gândească la reacția ei stranie la această întorsătură de situație. În locul dezamăgirii crunte la care se așteptase, din cauză că i se refuzase răspunsul dorit, simți un soi de ușurare. Capitolul 17 VECHITURILE TALE, proclama posterul uriaș lipit pe cel mai mare panou din Woodbury, POT FI O COMOARĂ PENTRU ALTCINEVA. OFERĂ-LE LA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
comportau un factor de risc. Scoase un costum roșu din dulap, ca să pară mai sigură pe ea decât se simțea, și dădu fuga la punctul de presă din colț. Uitându-se la standuri, ținându-și respirația, simți un val de dezamăgire. Nu era nici măcar un exemplar pe raftul de jos, lângă ziarele locale, unde se așteptase să-l găsească. Poate refuzaseră să-l distribuie totuși. Își luă inima în dinți și întrebă dacă aveau vreun exemplar din Fair Exchange. Omul clătină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
al naibii n-avea s-o lase pe Carrie să-și închipuie că se putea furișa atât de ușor înapoi în viața lui. — Fie, cedă în cele din urmă, eu o să închiriez o cameră la Cathedral Arms. Ignoră umbra de dezamăgire din ochii ei. — Nu e nevoie să faci asta, Jack. Jack se uită drept în față. Știa prea bine că, atunci când Carrie își dorea îndeajuns de mult ceva, putea să fie întruchiparea diafană a seducției și nu era sigur că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
adevărat părerea meaă Ben se aplecă spre el. Părea să fie din nou Ralph cel de odinioară. — Cred că aș hotărî că nu e treaba mea. E riscant să-ți bagi nasul în treburile părinților. Ben se simți copleșit de dezamăgire. Dacă ăsta era Ralph cel de pe vremuri, atunci nu putea să-i ofere decât niște clișee. — Pe de altă parte, adăugă Ralph, învăluindu-l pe Ben cu o privire care era acum la fel de limpede și albastră precum cerul de iarnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
culcare. Fran încercă să-și scoată din minte chipul disperat al Camillei în timp ce se uita după Jack prin bar. Nu era acolo. — A plecat acum un sfert de oră, răspunse barmanul amabil la întrebarea ei. Fran se simți cuprinsă de dezamăgire. Ratarea momentului potrivit devenea un adevărat talent. Afară ploaia era gata să stea și taxiurile începeau să se golească. Unul se opri chiar în spatele ei și din el coborî o tânără de-o frumusețe izbitoare, îmbrăcată în negru, cu părul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
pentru că, așa cum i-am spus, a întrebat prietenele ei cum sunt și nu m-au descris într-o lumină prea favorabilă. Și am făcut lucrul ăsta pentru a fi ea în cunoștință de cauză. Și a nu trăi ea o dezamăgire sau eu cu reproșuri. Și se temea la început, plus că i-am spus în mare faptul că sunt singur, și totuși vedea că am foarte mulți bani. „Foarte mulți“... era relativ, oricum, aveam bani de-ajuns. Se-ntreba mereu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
iubit-o foarte, foarte mult. Deci asta a fost la sfârșitul anului ’91, când ea a început clasa a doisprezecea, și-am fost împreună până în ’96, când am fost arestat. Uimire, neîncredere în ceea ce auzea, nu-i venea să creadă, dezamăgire, durere, disperare. Totul la un loc. A încercat să ierte... nu știu ce... să uite. Cert e că m-a vizitat timp de patru ani. În momentul în care eu am fost arestat, ea era gravidă și, fiind conștient că stau foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
2 acvarii destul de spațioase pentru hamsteri și din când în când le aduce de mâncare niște semințe speciale. Bineînțeles nici pe cucurigu nu o uită. frica Frica cea mare e să nu vin iar la pușcărie după ce m-am eliberat. Dezamăgirea mea e imensă. Simt atâta părere de rău că nu am stat liniștit și am venit din nou în pușcărie. Mai îmi este teamă că comunitatea în care mă voi duce mă va condamna iarăși și cei de la circa de unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
Călugăru. Toate - în Contimporanul. Ultima reprezentație a „Insulei” (10 februarie 1923) a cuprins o conferință a lui B. Fundoianu: „De ce arta actuală nu are public?” - incursiune subiectivă și fugace în istoria teatrului european. Militanții avangardiști mai radicali au primit cu dezamăgire eclectismul și moderația acestor reuniuni în care erau „performate” și texte ale unor autori tradiționaliști precum Coșbuc, Vlahuță sau Vintilă Russu-Șirianu. Un text anonim, intitulat „Avantgarda”, apărut la rubrica „Otrăvuri” a revistei Clopotul din 18 februarie 1923 își exprima decepția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
mâna fetei. Strângerea de mână o făcu să se gândească iar la un cal. Abia a reușit să-și înăbușe zâmbetul amar. Își dădea foarte bine seama că s-au înșelat îngrozitor. „Ce ne-a mai dus...“, gândi ea. Deziluzie. Dezamăgire. Mâhnire. Visurile trandafirii pe care le nutrise timp de trei săptămâni, în secret, se spulberară cu totul. „Ce comedie! Ha, ha, ha!“, râse ea amar în sinea ei. Zvâcnirile din obraji se puteau traduce prin indignare și furie. „Numai Takamori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
cu candelabrele lui sclipitoare, sărutând reverențios mâinile nobilelor doamne elegant îmbrăcate și valsând cu ele-n brațe în sala de bal. „Absurd!“ își zise ea. Numai simpla asociere a feței lui de cal cu grațiosul vals însemna spulberarea visului romantic... Dezamăgire totală. „E prost și pace.“ Iar avu o bănuială. Ce-ar fi dacă, în spatele privirii aceleia idioate, Gaston punea la cale o mârșăvie? Se uită la el pe furiș. Terminase de mâncat și privea absent pe fereastră. — Gaston, de ce nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
cântecul ei care îl întristă pe Takamori. Mai mult chiar, l-a cuprins nostalgia. „Ce s-o fi întâmplat cu omul nostru ciudat?“ se întreba el. — După ce-am bătut atâta drum până-n Yamagata... În glasul lui Tomoe se distingea dezamăgire și un strop de melancolie. — Am presentimentul că i s-a întâmplat ceva. — Nu fi prost. În clipa aceea se îndrepta spre ei un biciclist. Când s-au întors să vadă cine era, au constatat că era proprietarul hotelului unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
devenea mai intensă atunci cînd bea, fericirea Îi era amplificată, era mai tandră, mai vibrantă, era pur și simplu „mai mult“. Dar, pe măsură ce trecea timpul, iar problema devenea mai serioasă, lucrurile s-au schimbat. Fericirea i s-a preschimbat În dezamăgire, dezgust, boală, iar alcoolul nu făcea decît să le sporească. Dacă odinioară fusese amuzantă, acum era posacă; dacă fusese iubitoare, acum era distantă; dacă odată mă acoperise cu sărutări, acum mă lovea cu insulte. Cu vremea, tata s-a Înstrăinat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
la toaletă, o privim amîndouă cum se Îndepărtează, zîmbind și clătinînd din cap. — E o cauză pierdută fata asta, oftez eu, dar măcar tipul pare drăguț. — Știu, dar nu el e problema, ci ea. Nu o așteaptă decît o altă dezamăgire, dar ce pot eu să fac? M-a implorat practic să i-l prezint. — Mi-au lipsit toate astea. Privesc de jur Împrejur prin bucătărie, la dulapurile galbene, care par foarte vechi, și la oalele Le Creuset de un portocaliu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
permitem să mergem În altă parte, ca să nu mai vorbim de faptul că ar fi puțin probabil să găsim cazare pentru ultimele două săptămîni din august, În sudul Franței. Toate locurile sînt probabil ocupate de mult. Copleșită de frustrare și dezamăgire, Încep să plîng. — Of, scumpo. Dan se ghemuiește lîngă mine și mă ia În brațe. Știu că nu e ce speram noi, dar Încă ne mai putem distra. Cine știe, poate o să avem multe activități planificate și abia de-o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
ei, Amy. Pe Andy nu-l interesa absolut deloc fetița, așa că ea nu-l considerase niciodată un partener pe termen lung. Acum, se apropiau de punctul În care relația lor avea, cel mai probabil, să se Încheie curînd. Singura ei dezamăgire era că, În termenii ei, tot ea urma să fie cea rămasă de căruță. — O să agăți probabil vreun milionar pe iahtul lui, În port, am zis, glumind numai pe jumătate, căci Lisa era exact genul de femeie pe care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
mă simt foarte bine, de parcă aș fi Victoria Beckham defilînd printr-un aeroport, dar, firește, fără șapca de baseball, ochelarii de soare și extensiile de păr. Nu-mi vine să cred că plecăm Într-adevăr În vacanță! La soare! Relaxare! Dezamăgirea prilejuită de prezența Lindei și a lui Michael pare a fi dispărut peste noapte, iar acum nu simt decît entuziasmul plecării. Vacanțele nu au făcut niciodată parte din vocabularul meu. CÎnd eram copil, nu mergeam nicăieri niciodată (relația mamei cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
am crezut că vom fi de Îndată cu toții Învăluiți Într-o atmosferă de dragoste, acceptare și Înțelegere, dar nu asta s-a petrecut, nu asta e situația acum. Cu toate astea, În ciuda diferențelor, a lipsei de Înțelegere, a durerii și dezamăgirii, Emma Încă mai consideră că fac parte din familie. Mă iubește, mă acceptă deși m-am despărțit de fratele ei și i-am evitat telefoanele cu săptămînile, comportîndu-mă de parcă nu voiam să am de-a face cu ea. PÎnă astăzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
din seara respectivă, rederulînd filmul fiecărei priviri, al fiecărui cuvînt și gîndindu-mă la toate cîte nu s-au Întîmplat, dar s-ar fi putut Întîmpla. Am procedat corect, Îmi zic. Dar, atunci, de ce mă Încearcă un foarte vag sentiment de dezamăgire? 26 Chiar trebuie să stăm de vorbă. După unsprezece săptămîni, Dan și cu mine tot nu am discutat, iar acum realizez că trebuie neapărat să facem lumină asupra celor ce se petrec În viața noastră, să ne dăm seama dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]