4,111 matches
-
-te și tu. Într-adevăr fusta din crengi și frunze îi acoperea bine corpul Izaurei. — Hai, Prințăso, o îndeamnă Rusalda și Dedi, că doar nu ț-o fi rușâne dă noi, Doamne păzăște! Mai cu rișine, mai fără rușine, se dezbracă și Prințesa și țigăncile o încing cu crenguțe și frunze. Rusalda face o coroniță din frunze pentru Izaura și Dedi una pentru Prințesa și le așează pe capul fetelor. Izaura începe să cânte fiindcă ea mai făcuse pe paparuda. — "Paparugă
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
a răsărit.» « Dar o să răsară. » « ...O să răsară. » Și, cum mergea pe marginea unei vâlcele, iepurașul se opri o clipă să se odihnească. Atunci, de la spate se ridică, albă și ea, ca de gheață, luna. Stelele păliră, pădurea, copacii, tufele își dezbrăcară deodată umbra. Iar iepurașul împietri de groază, chiar de lângă el, apăru o făptură cu o coadă foarte mare. Iepurașul se sperie și o luă la goană. El se rostogoli, apoi alunecă și căzu în cap. Arătarea se apropie iar iepurașul
Prietenie. In: FASCINAŢIA ANOTIMPURILOR ÎN LITERATURĂ ŞI ARTĂ. Concurs naţional by Arteni Miruna () [Corola-publishinghouse/Science/1123_a_2325]
-
vieții de toate zilele, tocmai lucrurile acestea îl preocupau mai mult. Doamna Mimi s-a ținut de cuvânt și a revenit să-și vază camera de fată într-o după-amiază când știa că mamă-sa nu e acasă. S-a dezbrăcat singură și îndată s-a vârât în pătuceanul ei de odinioară. Pe urmă, de câte ori venea, se dezbrăca la fel, lepădîndu-și acuma și cămașa, încît rămânea goală cum a născut-o doamna Alexandrescu; își admira nudul în oglinda mare cu ramă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
cuvânt și a revenit să-și vază camera de fată într-o după-amiază când știa că mamă-sa nu e acasă. S-a dezbrăcat singură și îndată s-a vârât în pătuceanul ei de odinioară. Pe urmă, de câte ori venea, se dezbrăca la fel, lepădîndu-și acuma și cămașa, încît rămânea goală cum a născut-o doamna Alexandrescu; își admira nudul în oglinda mare cu ramă de nuc, tot de pe vremea fecioriei ei, și apoi repede se ascundea în pătuceanul cu visurile. Titu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
odihnă. Stinse lampa ce atârna din tavan. Razele albăstrite ale lunii se îngînau cu întunericul negru. Își cunoștea prea bine drumul prin coridorul mic și îngust la dormitorul lui obișnuit, aflat mai în fund, cu fereastra spre conacul vechi. Se dezbrăcă, se trânti pe pat. Somnul nu venea. Inima-i era plină de o bucurie neastâmpărată. Dorea pe Nadina cum n-o mai dorise de mult. Și totuși s-a retras aici singur. Dacă ar fi insistat... Dar e mai bine
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
fu vesel când doamna Alexandrescu îl anunță că se duce cu Jean, la părinții lui, unde vor sta târziu și deci să aibă grijă de casă, iar dacă iese, să încuie bine și să ascundă cheia la locul ei. Se dezbrăcă. Își puse un halat vechi și niște papuci ieftini, își pregăti câteva țigări și se așternu pe muncă. În odăiță făcuse călduț. În soba de tuci duduia focul. Acoperi mai multe file cu o lesniciune de parcă i-ar fi dictat
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
răniți de ambele părți, că în altă parte sătenii au alungat cu pietre un detașament de infanterie, că multe județe sunt complet izolate fiindcă țăranii au tăiat firele telegrafice și telefonice, că o doamnă proprietăreasă surprinsă de răsculați a fost dezbrăcată în pielea goală și purtată așa prin mai multe comune, că ministrul de război e idiot, pentru că trimite trupele recrutate din cutare ținut să reprime dezordinile tocmai în ținutul respectiv, încît soldații ar trebui să tragă în părinții și frații
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
A început să-l strige și cum nu-i răspundea, a intrat la bănuială: dacă i s-a întâmplat ceva, doamne ferește! S-a dus să vadă dacă e acolo. Când a băgat capul înăuntru, ce vede? Geluțu al ei dezbrăcat la costumul lui Adam stătea în poziție de drepți lângă cuibarul cu Norocoasa pusă la clocit. Uimită de ce vede, strigă: - Ce faci, nebunule, în halul ista? - Păi, nevastă, nu vrei găini cu gâtul gol? Și începu a râde de se
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
drepți lângă cuibarul cu Norocoasa pusă la clocit. Uimită de ce vede, strigă: - Ce faci, nebunule, în halul ista? - Păi, nevastă, nu vrei găini cu gâtul gol? Și începu a râde de se scuturau pereții cotețului. Intră și tu aici și dezbracă-te precum Eva și treci în partea cealaltă că or să iasă numai cocoși, dacă mă lași numai pe mine. Tu ai nevoie și de găini care să-ți facă ouă și să-ți refaci sectorul. Ce mai stai?... Tușa
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
repede o oală de lut de vreo cinci chile, cu gura strâmtă, în care umplea mama borș și mâncați-nemâncați, doar în pantalonașii scurți făcuți de bunica dinspre mama, o tulim la gârlă să găsim un loc bun printre păpuriș. Ne dezbrăcăm de pantolanași, lăsându-i în capătul ogorului nostru cu popușoi care ajungea până la mal. Intrăm goi pușcă în gârlă, așa cum mai erau și alți copii de vârsta noastră, ba unii chiar mai mari. Mulți dintre ei erau cu mamele lor
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
bădia Emil a ieșit din bucătărie, în fața ușii, întrebând cine strigă, eu i-am turnat găleata cu apă pe el, am fugit cu găleata pe unde intrasem și am alergat pe drum. El s-a luat după noi cum era dezbrăcat în pielea goală, iar noi am stârnit colbul drumului cu tălpile picioarelor ca să se ridice praful, de parcă ar fi trecut un camion. În urma noastră ne înjura și fugea după noi gata ca să ne prindă, dar la o răspântie de ulițe
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
cu îmbrăcăminte cabrată pe sânii de silicon semi dezgoliți, cu burta (cu ombilicul) goală (expusă vederii), cu fusta care acoperă numai fesele, cu picioarele complet goale, este linia de modă a femeilor care își oferă corpul. Au început să se dezbrace și bărbații bătrâni. Au apărut în locuri publice, aglomerate, în pantaloni scurți, expunând niște picioare albe, slabe, cu pielea atârnând și bălăbănindu-se pe ele. În acest haos social, pământul românesc mai naște genii. Eu am descoperit un geniu în
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
eleva lui, sub pretextul că o iubește. A apărut la TV, să-și susțină aventura amoroasă, cu speranța că, soția lui văzându-l, va divorța.Un profesor universitar din Timișoara a fost filmat și prezentat la TV, cum s-a dezbrăcat de pantaloni și a chemat-o pe o studentă (care venise la reexaminare, pentru mărirea notei), să facă sex cu el, zicând: „Vino, încoace, puișorule !” . Este o degenerare morală alarmantă. Ar trebui să fie interzis, prin lege, abuzul sexual al
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
îmbrace în purpură”]; 11,58 [„să se îmbrace în purpură”]; 14,43-44 [„îmbrăcat în purpură”]; Lc 16,19 [„îmbrăcat în purpură”]). Ne gândim și la tratamentul sălbatic și umilitor la care a fost supus martirul macabeu, Eleazar, care a fost dezbrăcat, biciuit, torturat și, în timp ce își dădea ultima suflare, se ruga pentru salvarea lui Israel (4Macc 5,1-30). Ne putem aduce aminte și de mărturia care conține cuvintele noului împărat Adrian și ale unei delegații iudaice, cu referire la revolta iudaică
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
atingeam pe păr, pe umeri, mă convingeam că e cu totul reala. Simțeam atunci cum un fluid cald mă străbate dinspre torace către vârful degetelor, și mâinile mele, ca și când ar fi știut ele singure ce să facă, încercau s-o dezbrace. Dar ea era întreagă, dintr-o bucată, hainele erau una cu trupul ei. Ea nu era decât o statuie de consistență sticloasă, dar vie, mișcătoare. Ea nu putea fi dezbrăcată. Un moment mi-am ridicat ochii de pe paginile care se
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
fi știut ele singure ce să facă, încercau s-o dezbrace. Dar ea era întreagă, dintr-o bucată, hainele erau una cu trupul ei. Ea nu era decât o statuie de consistență sticloasă, dar vie, mișcătoare. Ea nu putea fi dezbrăcată. Un moment mi-am ridicat ochii de pe paginile care se tot înmulțesc în fața mea și, din reflex, am privit în oglindă. Am avut un șoc când privirile mi-au fost barate de celălalt text, de pânză, al husei de pe oglindă
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Pierzi șirul, dar nu te lași deloc. Până la urmă nu ajungi la nici o concluzie. Mă recunoști în unele pasaje din zodiac, dar altele nu mi s-ar potrivi în nici un fel. Renunți și ne apucăm să facem patul. Apoi ne dezbrăcăm (tu, ca întotdeauna, te schimbi în baie și apari, pudică, în capotul cu flori stacojii pe sub care, spre mereu reînnoita mea dezamăgire, nu mai porți nimic). Eu sânt de mult sub imensa pilotă când intri și tu în pat și
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
casetofon nichelat, ca să asculte Frank Sinatra și Cleopatra Melidoneanu, care pica din când în când pe la ea și râdeau amândoi de scriitorașul pârlit care-o ceruse de nevastă. În vară, Mary lăsase nasul mai jos, trecuse și pe la mine, o dezbrăcasem. Să stai pe ea era o performanță de rodeo: se smucea în dreapta și-n stânga ca un mustang. După doar o zi însă, iar nu mă mai cunoștea: i se întorsese matrozul din America de Sud și era tare mândră. După o
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
negre, în zig-zag, neregulate. Așa, clătinîndu-ne, ferindu-ne de bețivi, retrăgîndu-ne din preajma unei duhori de cort sau de usturoi, ajungeam până la Bariera Vergului, cu cinematograful Munca și mai ales cu statuia coclită din mijlocul havuzului, înfățișa o femeie pe jumătate dezbrăcată din ulciorul căreia curgea un fir de apă. Statuie neagră, tristă, cu dâre verzi ca iarba. Mai cocliți ca șerpii frați / Din fântâni municipale. Mai mergeam câteva stații, trecând pe lângă fabrici cu coșuri uriașe de cărămidă, cu mari mașinării unsuroase
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
leagăne cu tot, cu plăpumioarele de satin, trusele medicale de jucărie, stetoscop și seringă de plastic, suzetele și zornăitoarele de bebeluși. Ne suiam în remorca mașinii și improvizam acolo o grădiniță. Dădăceam păpușile, le învățam să se poarte cuviincios, le dezbrăcăm și le îmbrăcam. Când ne plictiseam, le lăsam acolo și mergeam în spatele casei, unde dădea ușa de la bucătărie. Acolo se afla o platformă de ciment, lustruită bine, cu latura de vreo trei metri, poate mai mult, unde vara, pentru că acoperișul
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
așa că eu puteam fi sigură că mâine voi fi regină la foișor. După masa de seară m-am dus în camera mea. Tanti Aura obișnuia să se culce devreme, fiindcă trăgea la mașină toată ziua. Așa că nici nu m-am dezbrăcat de culcare, ci m-am așezat frumos pe pat, cu Comandantul Cetății-de-zăpada pe genunchi, și-am început să răsfoiesc paginile gălbui, frumos ilustrate. Nu aveam răbdare să citesc, mă gândeam la o sută de lucruri în același timp. Fiecare zi
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
două scânduri îmbinate în unghi drept, pe care le-am înfipt într-o crăpătură din parchetul smuls al clasei. Funia am făcut-o din sfoara unei planșe înfățișînd "Rapița". Într-o tăcere în care doar trosnetul flăcărilor se auzea, am dezbrăcat-o pe Zizi de toate hainele de pe ea, pe care eu însămi le croisem și le cususem cu-atîta trudă, și le-am aruncat pe rând în foc. Rochița se ridică imediat în tavan, ca un fluture de flacără și cenușă
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
după altul ceasurile în noapte, și eu evocam cu fiecare din ele venirea Maitreyiei în acea odaie și aproape că nu-mi venea să cred că ar fi posibil să n-o mai văd aici, lângă mine, gata să se dezbrace de îndată ce eu închideam ferestrele, gata să mă îmbrățișeze și să plângă. Mă gândeam că nu e posibil ca numai d'upă două-trei săptămâni de dragoste, Maitreyi să-mi fie luată. Cum stam singur, în întunerec, o revedeam în toate colțurile
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
ajută Dumnezeu... *** Am avut o noapte sălbatecă. De cum am rămas singur (umblasem mult pe străzi, fumând în neștire și căutând tot mahalalele indigene, a căror larmă și forfot, și limbă îmi aminteau de zilele mele cu Maitreyi) și m-am dezbrăcat, chinul, pe care oboseala îl adormise oarecum, mă năvăli iar, de data aceasta fără să-i mai pot îatîmpina nici o rezistență. Zadarnic mușcam perna, zadarnic mă loveam să nu țip. Spuneam întruna: "Maitreyi, Maitreyi, Mai-treyi"... până ce nu mai înțelegeam nimic
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
tot. Își retrase încet mâna și, întorcînd capul, făcu semn chelnerului. - Nu-mi mulțumi, spuse, pentru că nu știi ce urmează... Zâmbind misterios, își scoase fularul, apoi își căută batista și-și șterse ochelarii. Chelnerul voi să-l ajute să-și dezbrace pardesiul, dar se împotrivi. - Îl mai păstrez puțin, până ce mă mai încălzesc. Apoi întoarse capul spre fată: Pentru domnișoara..., începu. - Mie, un ceai, spuse Maria. Și dacă mai vreți un sandwich, cu șuncă sau cu brânză. Sau cu orice, adăugă
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]