2,571 matches
-
Isus; c) Întâlniri nocturne secrete; d) curse (de obicei, În zbor) nocturne; e) orgii nocturne, sacrificii, de obicei infanticid și acte de canibalism; f) profanarea Euharistiei și a crucifixului (J.B. Russell, 1987, vol. XV, p. 417). Un exemplu edificator privind dialectica internă specifică unei acuzații de vrăjitorie este cel al unei moașe (Dichtlin) și al fiicei acesteia (Anna), judecate În anul 1502, În orașul elvețian Lucerna pentru presupuse practici vrăjitorești: Un bărbat a declarat că În urmă cu vreo șase sau
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
J. Kilburn, 1996). Prin aceste caracteristici, excesul, Împreună cu inversiunea, apar drept elementele constitutive ale carnavalului, esențiale și inseparabile, asemenea celor două fețe ale unei monede. Comentând celebra descriere a carnavalului din Roma făcută de Goethe În anul 1788, Bahtin evidențiază dialectica exceselor și a transgresiunilor normelor sociale și, odată cu acestea, dialectica inversiunilor simbolice care dau sens acestor acte aparent haotice și antisociale. Goethe subliniază Înainte de toate caracterul popular al acestei sărbători, inițiativa poporului În celebrarea ei: „Carnavalul din Roma este o
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
drept elementele constitutive ale carnavalului, esențiale și inseparabile, asemenea celor două fețe ale unei monede. Comentând celebra descriere a carnavalului din Roma făcută de Goethe În anul 1788, Bahtin evidențiază dialectica exceselor și a transgresiunilor normelor sociale și, odată cu acestea, dialectica inversiunilor simbolice care dau sens acestor acte aparent haotice și antisociale. Goethe subliniază Înainte de toate caracterul popular al acestei sărbători, inițiativa poporului În celebrarea ei: „Carnavalul din Roma este o serbare care, la drept vorbiind, nu este dată poporului, ci
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
care pun Între paranteze ordinea socială (rituri de inițiere, pelerinaje, carnavaluri) sunt instituții culturale prin care se realizează deconstruirea imaginară a sistemului de ierarhii sociale și politice și experimentarea simbolică a unor modele alternative de Înțelegere a lumii - și că dialectica dintre refuzul ritual și modelarea simbolică are ca rezultat fixarea și legitimarea normelor sociale. Potrivit celei de-a doua perspective teoretice, susținute de istorici precum R. Ladurie (1979), N.Z. Davis (1975), M. Bristol (1985), M. Ozouf (1976) sau de
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
unor amintiri care transcend interesele și conflictele, instaurările și inaugurările afirmă noutatea, folosind Însă simbolurile deja consacrate” (C. Rivière, 2005, p. 27). Afirmația cunoscutului antropolog francez subliniază modul subtil În care aceste ceremonii afirmă, În chip predominant, noutatea, mizând pe dialectica dintre vechi și nou, continuitate și schimbare, valori consacrate și valori novatoare. După A.M. Potter (apud Ph. Abbott et alii, 2002, p. 208), acest tip de rituri (pe care el le numește „de succesiune”) cuprinde ceremonii ce accentuează continuitatea unui
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
confirmare: ele reprezintă punctul culminant al unui sistem de evenimente care, asemenea riturilor de inițiere (probele prin care viitorul rege Își dovedește iscusința, campania electorală prin care viitorul președinte Își dezvăluie calitățile) confirmă parcurgerea unui traseu consacrator. Ambele rituri subliniază dialectica dintre trecut și prezent, ruptură și continuitate, meritele individuale și valorile sistemului (politic). Analizând ceremoniile de Încoronare din Marea Britanie, din perioada 1820-1977, D. Cannadine (1983, pp. 106-107) consideră că, pentru evaluarea constructelor rituale și a impactului lor social, trebuie să
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
rugul tatălui Indirei Ghandi, Jawaharlal Nehru, Întâiul prim-ministru al unei Indii independente (D. Kertzer, 2002, p. 159). Dincolo de elaborarea complexă a transferului de prestigiu de la Indira Gandhi la Rajiv Gandhi (element subliniat cu predilecție de Kertzer) se poate remarca dialectica dintre mai multe tipuri de ritualuri. Elementul dominant este procesiunea (funerară): ea cunoaște o ceremonie majoră (către locul incinerării) și o multiplicare În ceremonii locale, cu urnele consacrate de cenușa liderului (către locul unde sunt expuse). Alături de aceste procesiuni apar
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
opriri pentru ca participanții să se răcorească cu sucuri sau cu câte o bere ori să se ușureze prin spatele clădirilor sau pe alei (B. Dominic, 2000, p. 3). Această descriere concisă (vezi pe larg, D. Bryan, 2000, pp. 137-172) relevă dialectica subtilă dintre ceremonialul sobru, cu mesaj politic și formele sărbătorești, cu mesaj social. Prima parte a zilei este ocupată de parada care legitimează pretențiile și aspirațiile protestanților irlandezi, care afirmă puterea comunității lor și confirmă (În ciuda echilibrului fragil și a
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
bonomă înțelegere, cu răbufniri sarcastice, cu malițiozitate sau cruzime. Coroborând opiniile formulate de Șerban Cioculescu, Șt. Cazimir ș.a., Loredana Ilie dezvoltă ipoteza unei disponibilități "socratice" în structura psihică a scriitorului. Prin "reducerea la absurd constata Al. Paleologu -, prin maieutică și dialectică, el tinde să aducă societatea românească la o cunoaștere morală". În Istoria literaturii române de la origini până în prezent, G. Călinescu remarcase "verva sofistică". O mare parte "din comicul de limbaj adăuga Marta Petreu provine din sofismele lingvistice, iar conduita personajelor
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
una "socratică"75. Autorul Momentelor nu se izolează de cercul "strâmt" în sferele înalte ale geniului resemnat, ci se integrează universului citadin, mânat de o curiozitate organică și de o conștiință pedagogică corectivă: "Prin reducerea la absurd, prin maieutică și dialectică, el tinde să aducă societatea românească la cunoașterea de sine și la o cunoaștere morală. Dialogurile lui din comedii și din momente au ceva din arta dialogului socratic"76. Această atitudine condescendentă pornește de la credința orgolioasă în propria superioritate care
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
prósopon se află tocmai aici: termenul latin exprimă caracterul de individualitate umană și cel grec este un echivalent al „aspectului”, care semnifică un mod de a se manifesta și nu un subiect distinct. Cel care face un salt semnificativ în dialectica înțelegerii dintre „natură și persoană” este Severino Boetio, care definește persoana: Persona est naturae rationalis individua substantia. Așadar, observăm o distincție clară între termenul de „om” și cel de „persoană”: „În timp ce prin termenul „om” se face referire la natura umană
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
și grupul de la „Tel Quel”) către „poetizarea” ei, prin accentuarea progresivă a ponderii funcției poetice față de funcția referențială. Eseurile critice grupate în volumul Negru și alb (1979; Premiul Uniunii Scriitorilor) trasează, de asemenea, sensul unei convingător susținute demonstrații: cea vizând dialectica tranziției, în diacronie, de la simbolul romantic la textul modern. Domeniul investigației este lărgit dincolo de fruntariile literaturii franceze (J.-J. Rousseau, E.T.A. Hoffmann, E.A. Poe, Nathaniel Hawthorne, H. Melville, Baudelaire, Eminescu, Creangă, Macedonski, Rimbaud, Mallarmé, Valéry, Kafka, V. Voiculescu, Jean
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286252_a_287581]
-
310 pag. • À la recherche du roman moderne, Liviu Leonte, 198 pag. • Basics of Translation Studies, Cay Dollerup, 260 pag. • Didactica lecturii o abordare funcțională, Octavia Costea, 182 pag. • Elemente de filozofia limbii, Ioan Oprea, 408 pag. • Formele elementare ale dialecticii, Jean Piaget, 192 pag. • Limbajul publicistic, Stelian Dumistrăcel, 280 pag. • Mediatizarea discursului electoral, Viorica Roșca, 253 pag. • Modernizarea sistemului electoral, Radu Sorin, 290 pag. • Pariziana romanescă. Mit și modernitate, Elena Prus, 260 pag. • Periferia textului, Lane Philippe, 198 pag. • Psihomotricitatea
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
al romancierei nu ascunde însă corelațiile mai adânci ale istoriei intime, imanente, cu avatarurile mai cuprinzătoare ale unui fel de determinism malefic, chiar dacă opera nu propune niciodată deschideri propriu-zise spre structuri sau frământări istorice și sociale. Lipsită oarecum de sentimentul dialecticii istorice, creația implică însă dialectica istoriei și a socialității în însuși miezul viziunii pe care o impune P.-B., dominată de pesimism și în bună parte de mizantropie. În analize de o maximă subtilitate, care îmbină atenta observație a stărilor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288667_a_289996]
-
corelațiile mai adânci ale istoriei intime, imanente, cu avatarurile mai cuprinzătoare ale unui fel de determinism malefic, chiar dacă opera nu propune niciodată deschideri propriu-zise spre structuri sau frământări istorice și sociale. Lipsită oarecum de sentimentul dialecticii istorice, creația implică însă dialectica istoriei și a socialității în însuși miezul viziunii pe care o impune P.-B., dominată de pesimism și în bună parte de mizantropie. În analize de o maximă subtilitate, care îmbină atenta observație a stărilor fiziologice cu evocarea unor dureroase
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288667_a_289996]
-
Obsesia bestiei ca forță ostilă și imprevizibilă o au multe personaje feminine, terorizate de imaginea diformității și dizarmoniei de care sunt iremediabil înconjurate și asediate. Căci viața se amestecă inevitabil cu moartea, frumosul cu urâtul, binele cu răul, într-o dialectică pe care scriitoarea o înțelege uneori, dar nu o acceptă niciodată. Fără să fi modificat evoluția romanului european modern, cum a făcut-o, de exemplu, contemporana ei, Virginia Woolf, P.-B. rămâne o reformatoare în literatura română, o fondatoare strălucită
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288667_a_289996]
-
de interior, de armonie progresivă a spiritului, manifestate în punct, în revoluții planetare, în simbolismul zodiacului, în sfera care figurează drept Eul lumii. Simbol al timpului și al mișcări, cercul este alăturat figurii pătrate ca o imagine dinamică a unei dialectici între cer și pământ. Schema pătratului, peste care este așezat un arc/fragment de cerc, exprimă dialectica imperfectului și a perfectului, a terestrului și a cerescului, într-o formă ce provoacă o ruptură de ritm, simbolizând aspirația spre o lume
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
sfera care figurează drept Eul lumii. Simbol al timpului și al mișcări, cercul este alăturat figurii pătrate ca o imagine dinamică a unei dialectici între cer și pământ. Schema pătratului, peste care este așezat un arc/fragment de cerc, exprimă dialectica imperfectului și a perfectului, a terestrului și a cerescului, într-o formă ce provoacă o ruptură de ritm, simbolizând aspirația spre o lume superioară. Prin mână, transpare geniul, care a pătruns o enigmă, sfântul care și-a învins tendințele inferioare
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
nouă. Pentru a se afirma însă ca altul, el repudiază trecutul, respinge concepțiile celor din jur (părinți în primul rând), căutând în același timp o nouă identitate. Prin această raportare la alte modele adolescentul ia cunoștință progresiv de ceea ce este. Dialectica identității și identificării și rolul ei în reconstrucția personalității adolescentului este legată de integrarea socială și presupune o restructurare profundă a personalității, atât în relațiile cu sine cât și cu alții, fiind strâns legată de formarea conștiinței de sine, de
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
el, în Prefața la Mathusalem, se arată dornic să alunge orice logică din dramaturgie. "Dramaturgia alogică, scrie el, are drept scop să ridiculizeze legile noastre cele de toate zilele și să demaște minciuna profundă a logicii matematice sau chiar a dialecticii. În același timp, alogica va servi pentru a arăta miile de sclipiri ale unui creier uman care gândește un lucru și spune altul și care sare de la o idee la alta fără cea mai mică aparență de legătură logică." Yvan
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
a le condamna și respinge) fenomene religioase din alte tradiții considerate Înrudite. Perspectiva raționalismului critic a transpus În fapt un proces de depășire a acestei optici. Această perspectivă este distinctă de tradiția noastră culturală, de altfel fondată pe o anumită dialectică potrivit căreia, În momentul precis În care se stabilește o confruntare cu un punct de vedere diferit, cu altul-decât-mine, chiar numai pentru a-l absorbi și elimina, se declanșează, oricum, un proces fecund de punere În discuție a propriului punct
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
soție, destinată unei „cariere” glorioase. În Delta orientală, deschisă influenței asiatice, se găsesc divinități cărora li se subliniază caracterul de element străin sau cel puțin de „altul”; de exemplu, șoimul Sopduxe "Sopdu" și figura complexă a lui Sethxe "Seth", zeul dialecticii și al dezordinii. Principalele centre religioase din Egiptul antic. Cu siguranță, alături de aceste divinități mai există multe altele, susținute de centre urbane mai puțin importante. De asemenea, despre divinitățile prezente În lista sumară de mai sus se poate spune că
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
lume mitologică unică, plină de subînțelesuri, care funcționează ca punct de sprijin pentru discursurile rituale. Nu are rost să căutăm contradicțiile, ci este mai bine să subliniem felul În care se prezintă, mereu diferit, sensul unui progres al istoriei ca dialectică a opozițiilor: valoarea perechilor Osiris-Seth și Horus-Seth constă În semnificarea tensiunii, a puterii de a frânge simplul „a fi”. Aceste incoerențe se Întâlnesc adesea În texte și complică lectura: Mamaxe "Mama" ta este Mareaxe "Marea" Junincă Sălbatică ce locuiește la
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
material mai durabil decât cel organic, cu un aspect idealizat care face mai plăcută supraviețuirea. Pe această reprezentare se Împlinește ritualul „deschiderii gurii”, care se săvârșește și asupra mortului și care oferă celor doi capacitatea de a se reintegra În dialectica lumii vii. Defunctul, care „e predestinat pământului” și este „devorat de porțile lui Gebxe "Geb"” (zeul pământului), după cum spun Textele Piramidelor opunându-i destinul ceresc al suveranului, nu este distrus, ci are drepturi și personalitate. Drepturile sale, adică ofrandele de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
unitare a unei astfel de regiuni au fost obținute de-a lungul timpului prin cercetări simțitoare; considerații analoage sunt valabile și pentru studiul manifestărilor religioase. Caracteristicile ce țin de forma regiunii, frământarea politică tradițională a acesteia, complexitatea situației sale etnice, dialectica culturală continuă Între populațiile zonei urbane și cultivate, pe de o parte, și populațiile seminomade din ariile deșertice și de stepă, pe de altă parte (Împreună cu infiltrări repetate dinspre zonele periferice nordice și meridionale), nu par să stea În calea
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]