10,118 matches
-
mari, în weekend, cele mai ridicate procente înregistrate la această categorie sunt în satele aparținătoare și în orașele între 100 și 200 de mii de locuitori. Dacă modelul general de consum media în timpul săptămânii și în weekend se menține, există diferențieri mari în funcție de mediul de rezidență, fapt remarcat atunci când același comportament este analizat în două medii diferite. Graficul 2. Intervalele orare de televizionare în zilele lucrătoare Cei mai mulți copii cu vârste cuprinse între 7 și 10 ani preferă să urmărească emisiunile TV
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
18 0,36 1,28 0,82 NS/NR 2,72 2,36 2,54 3,10 4,20 3,65 Total 100,00 100,00 100,00 100,00 100,00 100,00 În funcție de sexul respondenților nu există mari diferențieri între fete și băieți, atât în timpul săptămânii cât și în week-end, cu o singură excepție notabilă și anume procentul băieților ce privesc dimineața între 6 și 9 la TV este dublu față de procentul fetelor ce au același comportament, atât în timpul
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
week-end, cu o singură excepție notabilă și anume procentul băieților ce privesc dimineața între 6 și 9 la TV este dublu față de procentul fetelor ce au același comportament, atât în timpul săptămânii cât și în week-end. În funcție de mediul de rezidență există diferențieri majore atât în ceea ce privește consumul TV din cursul săptămânii cât și în week-end. În zilele lucrătoare Oraș cu peste 200 mii loc. Oraș cu 100-200 mii loc. Oraș cu 30-100 mii loc. Oraș cu sub 30 mii loc. Comuna de reședință
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
vârstă -, în timp ce alte tipuri de emisiuni pentru copii/adolescenți sunt foarte rar menționate (0,36%), cvasiabsența unor astfel de emisiuni justificând acest răspuns. Graficul 6. Răspunsurile la întrebarea „ce emisiuni urmărești de obicei mai mult?” În funcție de sexul respondenților, nu există diferențieri majore în ceea ce privește preferința pentru un anumit tip de emisiuni, cu o excepție notabilă: procentul ridicat al fetelor ce urmăresc cu precădere telenovele și filmele seriale (11,4%, respectiv 8,5%), față de băieți (4,5%, respectiv 4,4%) aceștia din urmă
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
a spiritului uman. Concepția subsumează eticismul luminilor, cultivând „virtutea” ca ideal și finalitate, crezului clasicist ce se revendică nu doar de la latinitatea horațiană, ci, în mod declarat, de la „modelul” poetic italian, suprem reper estetic, „imitat” tematic și prozodic. Marcând o diferențiere față de gustul vremii ce frecventa spiritul francez, A. introduce modele culturale italiene, atât din marea literatură: Dante, Ariosto, Tasso și, mai ales, Petrarca, dar și minori din Settecento (Vincenzo da Filicaia, Ludovico Savioli Fontana, Giuseppe Parini, Benedetto Menzini, Lorenzo Pignotti
ASACHI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285464_a_286793]
-
țară etc.). Și în ceea ce privește strategiile de prevenire și combatere a abandonului școlar există diferențe semnificative între școli. Accesul la informație, structura corpului profesoral, încrederea cadrelor didactice în reușita fiecărui elev, precum și motivația acestora sunt câțiva dintre factorii care determină aceste diferențieri. În școala din municipiul Bacău se derulează de o perioadă lungă de timp (3-4 ani) programe privind prevenirea și combaterea fenomenului de abandon școlar, ale inegalității de șanse de acces la educație: întâlniri cu părinții pe diverse teme, programe prin
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2161_a_3486]
-
se obține și care oferă condiții optime de tratament. În condițiile țării noastre, apele minerale sunt: sărate, iodurate, sulfuroase, ape termale și ape ușor radioactive. BAROGNOZIE (< fr. barognosie, cf. gr. baros - greutate, gnosis - cunoaștere) - Simțul aprecierii greutăților, precum și recunoașterea și diferențierea lor; este o funcție cerebrală. Se examinează prin apăsarea cu degetul sau cu un obiect bont pe piele sau pe structurile subcutanate (mușchi, tendoane, nervi). Apăsarea trebuie să fie fermă. Se poate apuca și strânge între degete pielea, mușchiul, tendonul
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
influențate, structurate divers și potențate la niveluri diferite de maturizarea firească a funcțiilor, de exersare și de factorii interni motivaționali. Capacitatea de evaluare a mișcărilor este concretizată prin: modul în care se combină și se cuplează mișcările; orientarea lor spațio-temporală; diferențierea kinestezică; starea de echilbru; reacția motrică; posibilitatea de transformare a mișcării; simțul ritmului. Fleishman (apud Epuran, 1976) consideră că aprecierea capacității psihomotrice cuprinde: a) precizia controlului, capacitatea de a efectua mișcări strict adecvate, punând în joc grupe musculare importante; b
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
element adițional în cadrul mișcărilor; d) analizatorul kinestezic asigură condițiile pentru a dobândi informațiile referitoare la gradul de tensiune de la nivelul mușchilor, oferind posibilitatea reglării acesteia. Acest analizator stă la baza senzațiilor motrice de la nivelul segmentelor corporale. S-a demonstrat că diferențierea kinestezică variază în funcție de nivelul de pregătire, în sensul că un nivel ridicat de pregătire implică o diferențiere kinestezică mai fină; e) analizatorul tactil ne informează asupra presiunilor suportate de diferitele părți ale corpului, fiind înlocuit de cel kinestezic cu privire la informațiile
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
tensiune de la nivelul mușchilor, oferind posibilitatea reglării acesteia. Acest analizator stă la baza senzațiilor motrice de la nivelul segmentelor corporale. S-a demonstrat că diferențierea kinestezică variază în funcție de nivelul de pregătire, în sensul că un nivel ridicat de pregătire implică o diferențiere kinestezică mai fină; e) analizatorul tactil ne informează asupra presiunilor suportate de diferitele părți ale corpului, fiind înlocuit de cel kinestezic cu privire la informațiile despre mișcare. Își menține un rol specific în acțiunile care privesc contactul cu obiectele (prehensiunea); f) aptitudinea
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
înainte”, „acum”, „după” etc. Un alt aspect se referă la perceperea de către copil a duratei intervalelor, cu referire la ce durează mult și ce durează puțin, capacitatea de a face diferențe temporale: oră, zi, săptămână, lună etc. c) Capacitatea de diferențiere kinestezică - organizarea structurilor motrice depinde de sistemul informațional care ajunge la creier și care răspunde prin comenzi, devenind surse de informare în timpul efectuării actului motric. Informațiile ce ajung la creier sunt de diferite tipuri: vizuale, auditive, exteroceptive, proprioceptive și vestibulare
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
ale conduitei voluntare a omului și, ca atare, sunt conduse și formate în mod conștient; b) sunt specifice unei activități și reprezintă modalități de comportament motric învățat, fiind rezultate calitative ale învățării mișcărilor; c) au la bază educarea capacității de diferențiere fină și rapidă a indicatorilor care constituie elementele informaționale senzorial-perceptive în dirijarea acțiunilor; d) se caracterizează printr-un feedback rapid și eficient; e) prezintă plasticitate și o stabilitate relativă în condiții variabile; f) se prezintă de cele mai multe ori sub formă
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
ele au o mare stabilitate, manifestându-se în comportament, vorbire, activități zilnice etc. Iată de ce este foarte important ca deprinderile să fie bine structurate, pentru a se evita corectarea lor pe viitor. DEZVOLTARE MOTRICĂ (engl. motric development) - Procesul de elaborare, diferențiere și consolidare a diferitelor tipuri de conduite motoare. Motricitatea reprezintă pentru ființa umană ansamblul posibilităților de a acționa, cu o dezvoltare intensă în ontogeneză și organizată în două mari direcții: locomoție și activități complexe din poziție verticală; activități manuale care
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
excitabilitate optimă pe cortex în raport cu activitatea respectivă; b) formarea unor noi legături temporare pe baza activității cât mai multor analizatori; c) folosirea acțiunii de transfer și evitarea interferențelor; d) asigurarea unei intensități optime a stimulilor; e) întărirea legăturilor temporare; f) diferențierea excitanților; g) interacțiunea diferitelor procese corticale; h) folosirea interacțiunii celor două sisteme de semnalizare; i) menținerea constanței relative a stereotipului și componentelor sale; j) realizarea sintezelor și generalizărilor; k) generalizarea stereotipului; l) stimularea sintezelor în zonele relativ inhibate; m) folosirea
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
aparatului locomotor prezintă o ierarhie a predominanței unor afecțiuni specifice unor perioade de vârstă. Nou-născuții pot prezenta numeroase malformații congenitale cum ar fi: luxații congenitale, malformații ale unuia sau mai multor segmente, hipertrofii sau hipotrofii scheletice, tulburări în segmentare și diferențiere de tipul sinartrozelor, sindactiliilor, spina bifida etc. Traumatismele obstetricale se pot solda cu fracturi dintre cele mai diverse, în prim-plan rămânând fracturile de claviculă, femur și humerus. Copilăria este însoțită de un lanț de afecțiuni caracteristice cum ar fi
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
mișcări coordonate, în funcție de un rezultat sau de o intenție” (definția dată praxiilor de J. Piaget, 1965) - motricitatea este privită în interferențele sale cu dezvoltarea intelectuală; a considera motricitatea din punctul de vedere al „complexelor motrice”, adică într-o optică de diferențiere a componentelor posturo-motoare, în funcție de elementele afectiv-emoționale și conștiința propriului corp. Probele prin intermediul cărora este pusă în evidență motricitatea au ca reper trei grupe de tehnici: tehnici neuropsihologice, psihologice și de studiu al elementelor motoare ale scrisului. IN VITRO (latinism) - Expresie
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
timp scurt. Îndemânarea se manifestă în cadrul acestei trepte prin semnalizatorul motric, care are un rol deosebit; treapta a treia permite manifestarea îndemânării în condiții variate și neobișnuite. Se poate spune că cele trei trepte ale îndemânării pot fi caracterizate prin: diferențierea fină a spațiului, diferențierea fină a timpului, îmbinarea perceperii spațiului în raport cu situația existentă. Îndemânarea specială este în funcție de caracteristicile activității sportive și depinde de: tipul de activitate nervoasă superioară; vârsta de inițiere și de specializare sportivă; multilateralitatea și polisportivitatea; măiestria sportivă
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
manifestă în cadrul acestei trepte prin semnalizatorul motric, care are un rol deosebit; treapta a treia permite manifestarea îndemânării în condiții variate și neobișnuite. Se poate spune că cele trei trepte ale îndemânării pot fi caracterizate prin: diferențierea fină a spațiului, diferențierea fină a timpului, îmbinarea perceperii spațiului în raport cu situația existentă. Îndemânarea specială este în funcție de caracteristicile activității sportive și depinde de: tipul de activitate nervoasă superioară; vârsta de inițiere și de specializare sportivă; multilateralitatea și polisportivitatea; măiestria sportivă; viața sportivă. ÎNTINDERE (de la
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
păstrează în perioada vârstei adulte. Maturitatea se manifestă pe mai multe planuri: biofiziologică, concretizată prin întregirea proceselor de creștere și dezvoltare a funcțiilor și organelor; psihică, concretizată prin manifestări intelectuale, structurate definitiv și care mijlocesc autonomia lor; emoțională, concretizată prin diferențierea emoțiilor, stabilizarea sentimentelor, dar și capacitatea de control al acestora; socială, concretizată printr-o adaptare deplină la condițiile vieții și activității. În ontogeneză, reprezintă perioada cuprinsă între tinerețe și bătrânețe (Popescu-Neveanu, 1978). În opinia lui A. Gesell (apud Larousse, 2006
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
intenție. Două caracteristici specifice definesc praxiile: intenționalitatea actului și organizarea mișcărilor într-un tot. Coordonările implicate în praxie pot fi interne sau externe. În primul caz, mai multe mișcări sunt organizate într-un act total prin adăugarea de unități și diferențiere progresivă. În al doilea caz, mai multe praxii sunt combinate într-o praxie de ordin superior, fiecare rămânând susceptibilă să funcționeze izolat. Primele praxii apar la sfârșitul celui de-al doilea stadiu al dezvoltării inteligenței senzorio-motoare, când prehensiunea și vederea
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
au putut evidenția un factor comun pentru toate sarcinile (Larousse, 2006). H. Wallon (1975) a propus distingerea printre subiecții normali a „tipurilor psihomotoare”, după modelul sindroamelor patologice raportate la insuficiența unei anumite formațiuni nervoase. Observațiile care stau la baza acestor diferențieri privesc tonusul muscular, iar în cazul bebelușilor au putut fi distinși copii hipertonici sau hipotonici, care diferă mai ales în privința caracterului. PTOZĂ (< fr. ptôse, cf. gr. ptosis - cădere) - Deplasarea în sens gravitațional a unui organ sau formațiune anatomică de la nivelul
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
un rezultat și de o intenționalitate”. Același autor distinge două mari perioade în dezvoltarea copilului: înainte și după constituirea funcției simbolice, aceasta survenind după vârsta de 18 luni. Praxiile constructive se situează după constituirea funcției simbolice care rezultă dintr-o diferențiere între semnificante și semnificate. H. Wallon (1975) arată că activitatea motoare are două orientări. Una este îndreptată spre lumea exterioară și reprezintă activitatea cinetică, iar cealaltă contribuie la menținerea în mușchi a unei stări de tensiune ce devine elementul de
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
sau opinii. Receptivitatea este o calitate ce se dobândește prin repetare, prin învățare metodică și printr-un antrenament bine organizat, în sensul selectării și specializării pe plan intelectual, artistic, profesional, dar și din punctul de vedere al motricității, ceea ce determină diferențierea calitativă a celor cu aptitudini pentru mișcare. RECIDIVĂ (< fr. récidive, cf. lat. recidivus) - Reapariția simptomatologiei unei boli după un anumit interval de timp de la o aparentă vindecare. Sunt situații când unele boli nu dau imunitate sau dau o imunitate relativă
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
se semnalizează separat (în forma imaginilor simple și primare) însușirile concrete ale obiectelor și fenomenelor, în condițiile acțiunii nemijlocite a stimulilor asupra analizatorilor (Buzdugan, 2007). Însușirile senzațiilor depind de particularitățile subiectului: gradul de interes pentru o categorie de stimuli, condiționând diferențieri fine ale anumitor stimuli; existența unor aptitudini pot implica, în structura lor, o modalitate senzorială - vizuală, auditivă, kinestezică etc., putând ajunge la un nivel superior de manifestare; locul ocupat de senzație în activitatea subiectului determină realizarea rapidă și eficientă. În
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
perceperii mărimii, distanței și mișcării obiectelor au o deosebită valoare. c) Senzațiile auditive - au o valoare deosebită pentru om, întrucât îl ajută să se orienteze în mediul înconjurător, percepând diferitele sunete sau zgomote, dar mai ales vocea omenească și limbajul. Diferențierea sunetelor este deosebit de importantă în perceperea limbajului, dar sensibilitatea auditivă se manifestă și în stabilirea direcției de unde vin sunetele. Aprecierea direcției se face cu ambele urechi, iar capacitatea de a localiza direcția sunetelor depinde de două elemente: de diferențierea intensității
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]