24,608 matches
-
și în mobila cu carii pe la colțuri, în mirosul de naftalină și de aer închis. Mătușa se obișnuise să stea singură, mie mi se păruse o nebunie la început, apoi nu mi-a mai păsat. Mătușa se scula în fiecare dimineață cu noaptea-n cap și făcea curățenie în toată casa, avea o plăcere diabolică să șteargă tot timpul praful de pe mobilă. Pe la unsprezece se ducea în bucătărie și pregătea prânzul, din care întotdeauna mânca foarte puțin, apoi spăla vasele cu
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
liniștea din jurul fotoliului în care mătușa aplecată asupra modelului calcula găurile în care urma să înfigă acul. O priveam și mă gândeam că venise pe lume tocmai pentru a nu deranja pe nimeni: dacă nu ar fi munca ei de dimineață, în rest ai putea crede că mătușa nu există, rămâneau însă goblenurile ca o mărturie că totuși mai respiră pe undeva. Când veneam în vizită, mătușa Ada își punea capotul cu crizanteme și începea să se învârtă în jurul mesei. Avea
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
să fie chemați. Apoi cineva se va apleca și va strânge paharul de plastic și punga goală de pe covor. Se vor îndepărta toate petele, iar telecomanda va opri transmisia. În încăpere va fi mult întuneric și multă liniște. Însă, spre dimineață, în fotoliul din fața televizorului se va găsi altcineva care să urmărească cum răsare soarele și luminează mâna îngrijitorului văruind din nou zidul în alb. CEA MAI CALDĂ MÂNGÂIERE Gândurile lui Slavko Klanic nu au fost niciodată împărtășite. De altfel și
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
zburând în vântul ce bătea din toate părțile. Pe o bordură din stația de autobuz o aștepta Dan. — Ce e, ce s-a întâmplat? Am întârziat? E în altă parte? Dan îi întinse anunțul. Misionarul își va ține conferința în dimineața asta pe stadionul național, intrarea e liberă, au prioritate copiii grav bolnavi. Așa că au plecat toți într-acolo ca să fie vindecați în marea lor credință. Nimeni nu-și mai adusese aminte de promisiunea făcută cu două mii de ani în urmă
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
cum să pătrundă în benzinăria din visul lui. O să vadă doar televizorul mergând în gol, ceaiul rece și medicamentele de pe noptieră și o să-și dea ea seama. ASFALT Jocul tău începuse din plictiseală, ca atâtea alte lucruri banale, dar până în dimineața aceea nu ți-a trecut prin cap să-ți arunci privirea spre asfaltul de sub picioare. Cât timp așteptai în stație, îți făceai tot felul de planuri - pentru cină, pentru filme, pentru tenis și iubire. Te opreai mereu în același loc
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
murise, dar nu și ochii săi, sau rinichiul, piciorul, măduva, pielea ori inima sa. Într-un anumit fel Luis izbutise: se salvase și se bucura din tot sufletul său, deși împărțit prin alte trupuri. CABINA LIFTULUI Ultimul care în acea dimineață a pătruns în cabina liftului a fost un bărbat între două vârste. Era grăbit și apăsă cât mai repede pe butonul pentru ultimul etaj; apoi își aranjă cravata, gulerul și părul. Ar fi vrut să se privească în oglindă, însă
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
sau, în cel mai bun caz, în ore. Așteptau îmbrățișați, nu-și puteau îngădui nici o promisiune, nici o mișcare, orice strănut le ar fi fost fatal. Brusc frânghiile începură să se miște și tavanul cabinei fu tras în sus ca în dimineața în care se petrecuse nenorocirea. Etajele treceau din ce în ce mai repede. Nu îndrăzneau să spere, totuși el o privea înduioșat și fericit. Se apropia ultimul etaj, vechea lor destinație. Oricând tavanul se putea desprinde,aruncându-i în același subsol, dar sentimentul absurd
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
cu capul odihnind pe clapele mașinii de scris, asupra următorului text. „Firește că putea pleca când dorea. Merita totuși să vadă lumina soarelui crescând din spatele gării, alungând din ce în ce mai departe trenul care îl așteptase o noapte întreagă pe contrasens.“ COȘMARUL În dimineața în care cei doi agenți au bătut la ușă, Vladimir tocmai își băuse cafeaua. Se trezise brusc, plin de sudoare și respirând greu, dintr un coșmar pe care îl suporta cu dificultate pentru că avea impresia că oricând putea deveni aievea
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
întorcea la ora cinci, era magazioner la o fabrică de vopsele și coloranți, pentru că veșnic avea manșetele pătate. În rest, obișnuia să se uite la televizor până noaptea târziu și să consume o sticlă de vin pe seară, pe care dimineața o găsea în fața ușii. Nu ieșea cu nimeni în oraș, probabil că nici nu avea prieteni sau cunoscuți cu care să împartă ritualul monoton pe care îl trăia în fiecare zi. Doar o singură dată, acum vreo doi ani, a
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
dreptate. Nu vreau să vă mai deranjez. Agentul se îndreptă spre ieșire. Îl salută respectuos pe Vladimir și ieși. În urma lui ușa se închise cu un zgomot surd, aparținând unei alte lumi, aflată între vis și realitate. Ca în fiecare dimineață, Vladimir își bău cafeaua citind ziarele, iar după câteva știri găsi într un chenar gros vestea morții sale. Erau amănunte despre întreaga execuție, dar nu se spunea nimic despre motivul pentru care se ajunsese până la sentința supremă. Zâmbi plin de
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
pentru promenadă. În fiecare seară se difuzau prin televiziunea cu circuit închis filme clasice și filme pentru adulți, iar programul animatorilor era atrăgător. Își petreceau mult timp pe punte, admirând valurile sau apusul soarelui, apoi dansau până târziu, adormind spre dimineață în ritmuri leneșe de jazz. De la un moment dat însă, începură să se plictisească, iar croaziera de vis devenise rutină. Aveau impresia că merg la plajă ca și cum ar fi mers la serviciu: dacă veneau mai devreme prindeau un șezlong lângă
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
cafea. Toți voiam să ne întoarcem la viața noastră de dinainte, să ieșim odată din dormitorul unchiului și să fim iar tineri. Apa de la bucătărie curgea peste buzele ceștilor din care am sorbit. Prin fereastră începuse să intre lumina de dimineață. Ne-am scos batistele și ne am șters ridurile transpirate. Burețelul mătușii ștergea încet fiecare toartă a ceștilor strânse una peste alta în chiuvetă. Monedele pregătite pentru unchiul pe noptieră reflectau lumina pe chipurile noastre. Cineva acoperi fața unchiului cu
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
îi plăcuse peștele albastru, căci aluneca ușor pe covor. Dacă îl punea în pat sau pe scaun, peștele aluneca imediat. De o vreme se obișnuise să doarmă în fiecare seară numai cu el, dar mama îl lua din pat spre dimineață, iar Levi se trezea speriat și singur. Atunci Levi se gândi să se facă peștele lui albastru și imediat acesta alunecă repede pe esofag spre burtică. Așa o să stea mereu cu el, iar mama n-o să i-l mai poată
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
nici un cuvânt nu îi mai aparținea cu adevărat, și poate că numai tăcerea l-ar fi ajutat să mai salveze ceva. A simțit nevoia să se așeze înapoi pe canapea. Hainele îi erau mototolite deoarece adormise îmbrăcat câteva ore spre dimineață. Își simțea oboseala vâjâindu-i prin cap, apăsându-i fruntea și tâmplele. Privi în jur, dar nu era decât aceeași tăcere, suavă și infinită, la fel ca singurătatea sau ca iubirea. Stătea pe canapea și nu voia să gândească mai
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
plecase în capitală, unde se logodise deja și avea să se căsătorească în curând; iar el se apucase să colecționeze timbre și fluturi în jumătatea sa de apartament. Nu am vrut să par prea interesat de soarta lor, așa că de dimineață până spre asfințit stăteam din nou în balcon cu fluturii mei, citind tot felul de jurnale, fumând în neștire și ațipind peste cuvintele ce-mi susțineau brațul peste fața de masă. Noaptea încercam să îmi amintesc sau să visez, să
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
să mi aducă sub acoperișul casei o droaie de copii. Vreau să las și eu o umbră pe pământ! Nu voi îngădui niciodată ca soția mea să devină roaba unui serviciu, să-și consume frumusețea și feminitatea alergând în fiecare dimineață pentru a semna o condică. Ea trebuie să fie o doamnă cu care să pot ieși, fără jenă, în lumea bună! Acesta era crezul mărturisit al domnului Victor Stamate. Olga subscrise cu sufletul ei însetat de o așezare, ce i
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
să devină fiică adevărată, așa să știi! În mod obișnuit, soacrele sunt numite poame acre. După o statistică neoficială, abia dacă există una la un milion care să nu fie suspectată că a mâncat o lămâie de la prima oră a dimineții! Toate au convingerea că exoticul fruct, bogat în vitamina C, le fortifică și, o dată cu folosirea lui, cu voia sau fără voia lor, devin și mai acre decât le e firea. Soacra lui Alex nu era dintre acelea, dar nu putea
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
la serviciu uneori probleme, uite că acum are și Alex, trebuie să-l înțelegi, să-l înțelegem. El lucrează cu sute de oameni și nu sunt toți unul și unul. Are de a face și cu lucrători care vin de dimineață aburiți, iar pe șantier sunt atâtea pericole și cine răspunde? Inginerul șef! În ultimul timp, au apărut pe șantier câteva probleme pe care nici Alex nu știe cum să le rezolve. - Tu îi găsești imediat scuze. Dacă nu le ai
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
Popa, dar nu se hazardase să se pronunțe până când nu avea să intre în posesia unor dovezi certe. De aceea, ținu să-l reexamineze pe noul născut, cu toată atenția, chiar a doua zi. Trecură câteva zile și, într-o dimineață, în timp ce se afla la o vizită de rutină prin saloane, medicul zăbovi mai mult lângă patul Olgăi solicitându-i, cu prudență profesională, să i răspundă la unele întrebări: - Spuneți-mi, vă rog, doamnă Stamate, înainte de sarcină ați folosit anticoncepționale? - Nu
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
în fașă, contractat încă înainte de terminarea complexului de locuințe din zona gării. Familia se împrăștia dimineața, ca abia seara să se reunească. Ce bine ar fi, gândi Ina, în drumul ei spre slujbă, să fie mereu seară! Alex plecă în dimineața aceea la șantier mai devreme, așa cum o făcea des în ultima vreme. Ina rămase acasă, fiind în schimbul de după-amiază. După ce puse întreaga bucătărie la punct, mai având câteva ore bune până să ia drumul spitalului, se așeză pe pat, căutând
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
că acestea nu pot estompa în nici un fel faptele, se opri. Decât aș fi scris în acest jurnal poate ar fi fost mai înțelept dacă mi-aș fi însăilat gândurile pe iarba din fața casei pe care calcă Alex în fiecare dimineață, pe corolele florilor din grădină care îi sunt atât de dragi, pe frunzele pomilor din livadă care ar glăsui în graiul lor ceea ce eu nu-i pot spune. Cred că mai bine aș fi rezumat totul într-o singură propoziție
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
buzele într-un anumit fel spuse: - Șefu’ vrea o cafeluță caldă sau are o altă preferință...!? - Nu, nu, mulțumesc! Închide te rog ușa, am ceva de lucru. Aș vrea să nu mă deranjeze nimeni. E acru, șefu’ meu în această dimineață! Se pare că acasă a mâncat o lămâie întreagă! Îl mai las un timp și mi-l îndulcesc eu! gândi Lili, sigură de statutul dobândit în ultimul timp. * Alex rămase un timp pe gânduri și, ca și cum ar fi dat câteva
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
îl săruta, se juca puțin cu părul lui inelat și apoi pleca spre locul ei de muncă voioasă, cu inima plină, spre o zi în care nici o umbră nu putea să-i întunece existența. Totul a culminat însă într-o dimineață când Marghiolița, femeia de serviciu, care nu bătea niciodată la ușă, a venit să ia gunoiul și văzând-o pe Lili pe genunchii șefului scăpă mătura din mână și ieși din birou cu fața acoperită cu ambele mâini, rușinată de
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
că poate, poate, l-o mai ajunge din urmă pe șef. Dar Alex, după ce îi spusese un la revedere sec pe care nu era sigur că Lili îl auzise, se topi pe străzile ce intrau în imperiul nopții. * Începând cu dimineața ce urmă, Alex n-o mai văzu pe Lili. Când unele probleme de serviciu i-ar fi condus pașii spre primărie, delega un om al șantierului, pentru că nu voia s-o mai întâlnească pe fata cu părul roșu. Cine știe ce putea
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
putut conduce la stoparea unui fenomen atât de păgubitor pentru șantier. Dar parcă era un făcut, ori de câte ori își propunea să facă acest drum, se ivea câte o problemă, care trebuia rezolvată urgent, și atunci amâna cu mâhnire vizita programată. În dimineața despre care vorbim, Alex voia să vadă cu ochii lui dacă se cofrase bine planșeul de la etajul al treilea al noii clădiri, ce avea să devină primul edificiu, ca punct de referință în marcarea traseului noului bulevard. Ținuse ca fațada
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]