3,011 matches
-
cauza afecțiunea de care acesta suferă. De obicei, pacienții sînt mai preocupați de sarcinile pe care trebuie să le ducă la bun sfîrșit în timpul tratamentului. Axîndu-se asupra acestora, tind să piardă din vedere rezultatele obținute și să uite neplăcerile și disconfortul pe care li-l provoacă boala. Faptul de a-i determina să se concentreze asupra aspectelor generale în momentul în care voința pare să slăbească poate fi de ajutor. Tehnicile de interviu motivațional vor fi discutate în capitolul 14. În
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
hiperventilație este sentimentul de sufocare. Acesta vă determină să respirați și mai profund sau mai repede, ceea ce va înrăutăți simptomele. Dacă respirația accelerată continuă, pot apărea alte simptome, precum: Vertij Greață Senzația de respirație îngreunată Durere în piept, apăsare sau disconfort Paralizia mușchilor Creșterea anxietății sau fricii Groaza că ceva cumplit este pe cale să se întîmple, de exemplu un infarct, un accident vascular sau chiar moartea . Cînd oamenii hiperventilează, utilizează mai multă energie decît au nevoie. Acest lucru poate produce alte
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
Lucock și Salkovskis, 1988; Mattick și Peters, 1988; Mattick et al., 1989). Atît probabilitatea, cît și consecințele dăunătoare anticipate ale evaluării negative sînt exagerate. Fobia socială, pentru mulți pacienți, este o stare cronică și incapacitantă, cu o morbiditate semnificativă în ceea ce privește disconfortul personal, eșecul de a dobîndi un potențial social, ocupațional și personal maxim și comorbiditatea psihiatrică semnificativă. Aspectele cognitive, comportamentale și fiziologice ale tulburării sînt recunoscute. Indivizii cu fobie socială prezintă multe dintre simptomele de anxietate întîlnite în cazul altor tulburări
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
vorbi în public (Stein, 1998). În prezent, există destule dovezi care sprijină ideea că fobia socială și TPE reprezintă diferite puncte pe un spectru în care condiția comorbidă este asociată cu o mai mare severitate și intruziune a anxietății și disconfortului, o mai mare comorbiditate și o incapacitare funcțională (Holt et al., 1992; Turner et al., 1992b; Rapee, 1995; Boone et al., 1999). Prevalența estimată a TPE comorbide în fobia socială variază de la 18% la 84% (Alnaes si Torgersen, 1988b; Schneier
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
și cei la care tulburarea este comorbidă cu TPE în ceea ce privește situațiile temute, concentrarea cognitivă generală, anxietatea situațională subiectivă și subminarea percepută a performanței (Holt et al., 1992; Turner et al., 1992b), dar ultimii manifestă o evitare mai mare și un disconfort general (Turner et al., 1986). Rudele de gradul întîi ale probanzilor cu fobie socială generalizată indică o prevalență deosebit de ridicată a TPE în comparație cu rudele grupului de control fără fobie socială (Stein et al., 1998). DSM-IV a introdus revizuiri semnificative ale
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
fobiei sociale cu timiditatea și anxietatea socială Timiditatea nu a fost definită în mod corespunzător. Ea cuprinde elemente de stîngăcie și poate fi echivalată cu o anxietate socială moderată, care implică o frică de evaluarea negativă, dar nu conduce la disconfort sau evitare semnificative. Prevalența timidității raportate este mai mare de 40% (Turner și Beidel, 1989). Așadar, este mai frecventă, dar mai puțin incapacitantă decît fobia socială. Chiar și la cei care nu sînt timizi, în adolescență se dezvoltă o oarecare
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
a existat un moment în viața lor în care una sau mai multe din șase situații sociale i-a(u) înfricoșat atît de mult încît să încerce să o (le) evite sau le-a(u) creat o senzație puternică de disconfort. Cel puțin o teamă socială a fost subliniată de 38,6% din eșantion. Cea mai frecventă teamă a fost vorbitul în public, raportată de 30,2% (Kessler et al., 1998). Există unele dovezi care indică faptul că anxietatea socială care
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
în mod tipic o problemă mai tîrziu în viață decît fobiile specifice și mai devreme decît tulburarea de panică și tulburarea anxioasă generalizată. Majoritatea evaluărilor plasează vîrsta debutului în adolescență, dar este clar că o minoritate semnificativă de indivizi experimentează disconfort și anxietate socială incapacitantă încă din copilărie. Heimberg și colaboratorii săi (1990b) au raportat o durată medie a temerilor sociale de 6 sau mai mulți ani la 80% din eșantion, de 15 sau mai mulți ani la 28% și de
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
să măsoare rezultatul tratamentului sau să întreprindă o cercetare. Scala FNE (Fear of Negative Evaluation Scale; Watson și Friend, 1969) este un chestionar cu 30 de itemi de tip adevărat-fals care furnizează un instrument de înțelegere a evaluărilor altora, a disconfortului cu privire la evaluările negative și a temerii de evaluare negativă. Au fost raportate valori medii (în jur de 24) la populațiile cu fobie socială (Heimberg et al., 1988). FNE este utilă în confirmarea prezenței și, poate, a extinderii anxietății evaluative sociale
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
evaluării negative și procesează informațiile sociale în feluri care mențin astfel de estimări. Tulburarea afectează bărbații și femeile aproape în egală măsură, debutează de obicei în al doilea deceniu al vieții și are o evoluție cronică. Este asociată cu un disconfort personal semnificativ și cu o morbiditate secundară, rezultînd, de obicei, în eșecul de a atinge un statut profesional și social deplin. 9. Fobia socială Tratament Obiectivele tratamentului Obiectivele tratamentului sînt reducerea simptomelor și îmbunătățirea funcționalității. Eliminarea completă a anxietății este
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
condiție placebo ce furnizează un test mult mai solid pentru tratamentele psihologice. Totuși, numărul studiilor care utilizează lista de așteptare este suficient de mare pentru a stabili eficacitatea tratamentelor psihologice revizuite mai sus în ceea ce privește ușurarea într-o oarecare măsură a disconfortului fobiei sociale. Comparația între studii și tratamente este îngreunată de aria largă de instrumente de evaluare a rezultatului folosite în studii, iar adoptarea unui număr redus de instrumente pe deplin validate de măsurare a gradului de afectare al simptomului și
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
fiecare aspect al activităților lor zilnice. În consecință, este important de aflat ce anume le-ar plăcea pacienților să poată face. Acest fapt ajută la formularea obiectivelor tratamentului. Simptomele fiziologice ale anxietății sînt evidente (Amies et al., 1983) și provoacă disconfort. Este important să se determine care simptome sînt resimțite ca deosebit de supărătoare, care este frecvența cu care au loc și ce semnificație personală au aceste simptome. Unele simptome temute apar rareori; în schimb, altele sînt frecvente așadar, sînt necesare diferite
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
cognitive și cînd anxietatea lui reacționează la empatia și suportul terapeutului, revenirea în cadrul grupului este adesea posibilă de preferință, în aceeași zi sau la ședința imediat următoare. Altfel, se aplică aceleași aspecte menționate mai sus. Cîteodată, în grup, participanții experimentează disconfort sau anxietate extremă și plîng sau pleacă din cameră supărați. Motivele cele mai dese pentru abandon sînt anxietatea severă, de obicei legată de o cogniție particulară, în special cu privire la evaluarea negativă percepută din partea altor membri ai grupului. Decompensarea gravă (de
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
pentru abandon sînt anxietatea severă, de obicei legată de o cogniție particulară, în special cu privire la evaluarea negativă percepută din partea altor membri ai grupului. Decompensarea gravă (de exemplu, paranoia evidentă) este uneori remarcată și justifică evaluarea psihiatrică. Se impune și recunoașterea disconfortului, dar într-un mod care să nu înjosească sau să stînjenească pacientul ori să-i reducă progresul în dezvoltarea stăpînirii și responsabilității. Investigația empatică asupra stării emoționale a individului, dacă este necesar prin aluzii subtile de a folosi strategiile de
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
stabili ce problemă are și pentru a concepe un plan de management dacă problema nu s-a rezolvat. Modul calm și îngăduitor în care este gestionată tulburarea demonstrează că exprimarea emoțiilor puternice nu atrage neapărat evaluarea negativă, că anxietatea și disconfortul în interiorul grupului nu sînt neobișnuite și că terapeutul are încredere în abilitatea pacientului de a se descurca. Aceste episoade pot constitui experiențe educative valoroase atît pentru pacient, cît și pentru grup. Persoana cu fobie socială este foarte anxioasă și profund
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
cît de anxios crede un individ că arată. În acest exercițiu, participanții sînt înregistrați pe video în timp ce își țin discursurile în fața grupului. Înainte de a privi aceste înregistrări, fiecare participant este rugat să facă o evaluare pe scara unităților subiective de disconfort (Subjective Units of Distress, SUD) a anxietății resimțite în timpul discursului. Această evaluare este notată alături de numele individului pe o tablă. În continuare, fiecare înregistrare este urmărită pe rînd și individul respectiv este rugat să evalueze cît de anxios consideră că
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
că nu va avea nimic de spus, va fi plictisitoare, va face o afirmație nepotrivită sau va fi considerată nelalocul ei, dintr-un anumit punct de vedere. În orice caz, situațiile sociale sînt fie suportate, fapt care implică anxietate și disconfort intens (timp în care pot surveni atacuri de panică), fie evitate. Anxietatea și evitarea pot fi asociate cu o singură situație (fobie socială circumscrisă sau non-generalizată), însă de obicei se manifestă în mai multe situații (fobie socială generalizată). În fobia
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
după încheierea acestuia, și nu se declanșează cu săptămîni întregi înainte. Așteptările legate de evaluarea negativă sînt mai reduse. În cazul persoanelor cu fobie socială, lucrurile stau cu totul altfel. Acestea încep să-și facă griji cu mult timp înainte, disconfortul se accentuează pe măsură ce situația se prelungește, iar în cazul unei ocurențe ulterioare a situației, anxietatea va fi și mai intensă. După încheierea situației, acestea pot medita în repetate rînduri asupra aspectelor care i-au nemulțumit, legate de comportamentul lor. Motivațiile
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
o amenințare percepută. Nu poate fi eliminată. Ceea ce trebuie să se schimbe este tendința individului de a interpreta situațiile respective drept amenințătoare. 2.1. Ce este un atac de panică? Panica reprezintă apariția bruscă a senzației de teamă, anxietate sau disconfort intens. De obicei, simptomele se manifestă subit, iar severitatea lor se accentuează în următoarele 5-10 minute. Un atac de panică este, în esență, o reacție foarte acută de tip luptă sau fugi. Pe parcursul unui atac de panică pot apărea următoarele
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
în mod constructiv la ele este cea cognitivă, numită adesea și restructurare cognitivă. 4.1. Terapia cognitivă: importanța modului în care gîndiți Poate părea surprinzător, însă nici o situație sau nici un eveniment exterior nu poate induce în mod direct sentimente de disconfort. Ce anume ne determină să ne supărăm? Răspunsul este: propriul nostru punct de vedere! Să analizăm următorul exemplu. Într-o stație de autobuz, trei oameni așteaptă. Văd autobuzul apropiindu-se, îi fac semn să oprească, însă autobuzul trece pe lîngă
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
arată cît de mult vă preocupă obținerea aprobării celor din jur. Aproximativ 75% dintre oameni înregistrează un scor mai mic de 19. Un scor mai mare indică un nivel ridicat de preocupare față de opiniile celorlalți, care are șanse să provoace disconfort prin urmare, induce anxietate în situațiile sociale. Astfel se explică de ce unii oameni care manifestă semne clare de anxietate care pe dumneavoastră vă îngrijorează înroșirea feței, tremurături, transpirație, dificultatea de a-și găsi cuvintele sau bîlbîială nu par a fi
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
și, inițial, ne este greu să le identificăm. Totuși, numeroase persoane care au utilizat aceste metode au demonstrat că acest lucru este posibil. După suficiente exerciții, vă veți obișnui. Pentru început, puteți porni de la orice sentiment de anxietate, teamă sau disconfort, încercînd să-l analizați. Cu alte cuvinte, dacă aveți o senzație de disconfort, atunci trebuie să existe un gînd care a generat respectiva senzație. În orice situație sau interacțiune în care nu sînteți mulțumit de sentimentele sau acțiunile dumneavoastră, întrebați
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
utilizat aceste metode au demonstrat că acest lucru este posibil. După suficiente exerciții, vă veți obișnui. Pentru început, puteți porni de la orice sentiment de anxietate, teamă sau disconfort, încercînd să-l analizați. Cu alte cuvinte, dacă aveți o senzație de disconfort, atunci trebuie să existe un gînd care a generat respectiva senzație. În orice situație sau interacțiune în care nu sînteți mulțumit de sentimentele sau acțiunile dumneavoastră, întrebați-vă: Cum mă simt? Ce s-a întîmplat în ultima vreme? Ce părere
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
simțit pe plan emoțional, apoi încercați să stabiliți ce v-ar fi putut trece prin minte în momentele respective. Iată un exemplu. A Acțiunea sau evenimentul declanșator B Concepții (Beliefs)/Interpretări C Consecințe: starea emoțională și nivelul unităților subiective de disconfort (SUD) Întîlnire întîmplătoare cu un coleg, pe stradă, în weekend Trebuie să spun ceva. Nu știu ce să spun. Voi părea stîngaci, stingherit. Se va întreba de ce arăt atît de ciudat și Va avea o părere mai proastă despre mine și este
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
ciudat și Va avea o părere mai proastă despre mine și este posibil să le povestească și altora de la serviciu, care vor rîde de mine. Nivelul anxietății 80 (Intră repede într-un magazin, ca să evite situația.) Nivelul unităților subiective de disconfort reprezintă o modalitate de a estima cît de intense sau neplăcute sînt emoțiile pe care le simțiți. Intensitatea emoțiilor este evaluată pe baza scalei următoare: ținerea unui jurnal în caietul de exerciții vă poate ajuta să conștientizați gîndurile sau cognițiile
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]