43,048 matches
-
semnificativ pentru situarea ontologică a scriitorului în raport cu lumea narată. Singurul punct de vedere creditabil din acest roman aparține naratorului-personaj (Desiderius Candid), celelalte personaje având doar rolul unor parteneri ideali, abstracți, necesari structurării discursului. Doar eul-narant are acces la propria interioritate, discursurile tuturor personajelor sunt raportate la macrodiscursul auctorial, ceea ce face ca monologurile naratorului să poată fi omologate drept transcrieri factuale ale gândurilor autorului însuși. Opțiunea retorică a lui Ion D. Sîrbu e cu atât mai revelatorie, fiindcă în Adio, Europa! există
"La condition roumaine" by Antonio Patraș () [Corola-journal/Journalistic/16470_a_17795]
-
scopuri de "reeducare" a lui Candid, într-o atmosferă apocaliptică, orwelliană. Viziunea sumbră din final e marcată printr-o modificare semnificativă a registrului stilistic. Ironia, tonalitatea șarjant-parodică se preschimbă acum în pur delir verbal, într-o vorbire redundantă și cinic-vulgară (discursurile lui Tutilă I) care-l condamnă pe erou la o tăcere definitivă. Însă tăcerea e sinonimă cu moartea, cu resemnarea, dând naștere unui acut sentiment de culpabilitate: "Toți suntem vinovați pentru totul (...). Nimeni nu e nevinovat: toți suntem martori și
"La condition roumaine" by Antonio Patraș () [Corola-journal/Journalistic/16470_a_17795]
-
Ion D. Sîrbu, antimimetic și deconstructiv, exaltă o viziune carnavalescă asupra lumii, o "lume pe dos", deformată, bolnavă (referirile intertextuale la Candide sau Laus stultitiae sunt frecvente), iar scopul, oricărei scrieri carnavalești rezidă în încercarea, în testarea ideii, a adevărului (discursurile lui Candid, ale Olimpiei, ale lui Sommer, Winter, Bura, Tutilă I. etc. au tocmai un asemenea rol, datorită perspectivelor multiple care se proiectează asupra uneia și aceleiași realități) și nu a unui anume caracter omenesc, individual. Eroul-ideolog (naratorul și celelalte
"La condition roumaine" by Antonio Patraș () [Corola-journal/Journalistic/16470_a_17795]
-
culturale. Dar poate cel mai radical efect, deși mai greu de observat astăzi tocmai din acest motiv, a fost cel al implicării în limba comună a unei rețele de termeni psihanalitici, precum și, subsecvent, cel al privilegierii unui anumit tip de discurs. Este consemnat astfel un efort absolut necesar de rafinare, specific secolului pe care îl încheiem - și îndeosebi ultimelor decenii. Este de asemeni legitimată și o voluptate a adecvării erudiției la afectul întemeietor. Pentru consumatorul de literatură străină, deficitul de psihologie
Schimbarea orei oficiale în psihanaliză by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/16504_a_17829]
-
consemnat astfel un efort absolut necesar de rafinare, specific secolului pe care îl încheiem - și îndeosebi ultimelor decenii. Este de asemeni legitimată și o voluptate a adecvării erudiției la afectul întemeietor. Pentru consumatorul de literatură străină, deficitul de psihologie al discursului autohton rămâne însă, în continuare, foarte strident. Ideală îmi pare - în acest context - atitudinea acelui intelectual român care, neavând totuși vreun interes major în această direcție, la traducerea unei alte lucrări fundamentale a psihanalizei (care s-a întâmplat să fie
Schimbarea orei oficiale în psihanaliză by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/16504_a_17829]
-
fără voia sa. Poetul libretist îi face să se întâlnească, sub ochii "corului" antic, într-un oraș fără evenimente, ca doi "străini", care urmează să-și mărturisească fiecare obsesiile, proiectele, întrebările, caracterizându-se în chip contrastant: în timp ce Oedip rostește un discurs de cuceritor și războinic, având vocația învingătorului, Oreste are o fire mai lirică și mai ezitantă. Concepute în contrast, sunt și cele două "mediatoare îndrăgostite" adică Electra, sora lui Oreste, care-i întreține dorința de răzbunare și îl îndeamnă să
Armonii româno-franceze by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16491_a_17816]
-
embleme, ipostazele celor câteva personaje simbolice. Accentele "grecești" ale muzicii, rafinat filtrate, în prelungirea marelui exemplu enescian, au punctat partiturile tensionate ale vocilor într-un joc, cum ar zice Ion Barbu, de o "dificilă libertate": obligat la o maximă concentrare, discursul muzical a apărut deopotrivă esențializat, în stare să definească concis "caracterele" în conflict, și dinamic în mișcările bruște ori graduale de la o "stare" la alta, cu interferențe de mare efect în susținerea stărilor tensionale. Experimentata orchestră de cameră "Ars Nova
Armonii româno-franceze by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16491_a_17816]
-
povestit" romanul și n-am spus încă nimic despre el. Și asta pentru că formula aleasă de Drieu este antinarativă (nu în sens experimentalist) - psihologia personajului (Drieu însuși, după biografi) este cea care-l preocupă. Autorul scrie încă o variantă a discursului seducătorului, a dandy-ului. Tocmai acele gînduri, justificări, legitimări constituie carnea romanului constituit ca un dialog permanent între Gille și "exterior". închei cu o mostră de rafinament (nu "stil") în "psihologia romanescă": "Astăzi, fiecare trăsătură a partenerei sale, văzută în
Forma edulcorată a confesiunii by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16520_a_17845]
-
-lea secol se integrează și românii în procesul de creație cultă, de creație voluntară. Și îl citează, ca exemplu edificator, pe Blaga. Constată însă, nu cu surprindere, că "cel mai personal dintre creatorii români de azi face elogiul (în știutul discurs academic din 1937 n.m.) a tot ce e impersonal, anonim, anistoric în sufletul românesc, adică satului românesc "Satul nostru, spune Blaga, a avut tăria să se păstreze "boicotînd" istoria. În jurul lui se făcea de către alții, străini de neamul nostru, istorie
Formula sufletească a românului by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16508_a_17833]
-
sferă emoțională, mîntuire, sacrificiu milă, fidelitate, nu amor; de aceea, ieșirea din scenă a celor doi - voioși, îmbrățișați ca într-o operetă cu happy end este din altă piesă. Nici ultimul act nu-și găsește finalul scenic potrivit: prea lungile discursuri muzicale ale eroilor contrazic ritmul viu al acțiunii propriu-zise și regia nu a găsit soluția pentru a suprapune cele două fluxuri (Senta se agită stîngaci și pînă la urmă coboară într-un fel de submarin (!) și nici ceilalți nu prea
Redescoperirea unui teritoriu by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/16527_a_17852]
-
chiar "lichefierea morții" sunt reliefate cu argumente și exemple convingătoare. Sub un titlu insolit, Apa conceptuală, este adusă în dezbatere, din același unghi al modelării imaginarului de către principiul acvatic, și eseistica pillatiană, unde "limbajul de simili-concepte" favorizează pătrunderea imaginarului în discursul ideologic. Mișcarea ideii din eseuri - poate remarca astfel comentatorul - e izomorfă configurării simbolurilor din poeme", prin sublimări ale "complexului copilăriei" într-o "reverie recesivă" și prin interpretarea tradiției în termeni acvatici, în vreme ce "tipicul" (tradiția moartă) apare "osificat"; "apa - se scrie
O lectură nouă a operei lui Ion Pillat by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16509_a_17834]
-
prea strict, și între spațiul vizionar marcat de peisajul de la Florica și cel al Miorcanilor. Sub semnul acestui conflict dintre doctrină și imaginație este așezat comentariul la volumul Satul meu (1925), în care primează, evident, programul tradiționalist ce privilegiază emfatic discursul "statorniciei", în contrast cu "discreția" acvaticului "penitent". Solidar cu interpretările celei mai mari părți a criticii românești precedente, Al. Cistelecan reargumentează concluziile nu foarte favorabile privind acest volum conformist, în care, rămas la "cartografierea suprafeței", poetul construiește stereotip portrete alegorice ale lumii
O lectură nouă a operei lui Ion Pillat by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16509_a_17834]
-
unei irealități cu care n-au nici o legătură. Și cu adevărat nu au! Ca orice individ ce mizează pe instinctele primare, Vadim a intuit la perfecție nevoile populației disperate, debusolate, animalizate. El nu exagerează aproape niciodată în prima parte a discursului său - atunci când demască. în schimb, minte de îngheață apele când spune că are soluții. Ce soluții poate avea cineva care e, el însuși, produsul sută la sută al lumii născută din minciună, fățărnicie, duplicitarism și nesimțire? Dacă ar fi ceea ce
Balada chirurgilor iresponsabili by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16519_a_17844]
-
mai inculți dintre comuniști. N-am să înțeleg niciodată cum un ins care se iluzionează cu harurile sale culturale a fost capabil să scrie versuri de proslăvire a celei mai agresive dintre analfabetele României! Schimbând, pe ultima sută de metri, discursul, el a dovedit că nu e extra-sistemic, ci intra-sistemic. El aparține culturii politice dezvoltate în România îl ultimii cincizeci de ani. O cultură politică bazată pe minciună, incompetență, nerușinare, fariseism și vulgaritate. O cultură a behăitorilor care pretind că
Balada chirurgilor iresponsabili by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16519_a_17844]
-
mai concrete. Nu alianțele discutabile din punct de vedere moral, între literatură și o orientare politică, îl îngrijorează pe Stanley Fish. Nu impactul criticii marxiste asupra formării unui anumit tip de societate, ci felul în care periclitează acesta legitimitatea unui discurs literar. Un asemenea raționament conduce, inevitabil, la un vot de blam acordat interdisciplinarității. Am avut surpriza de a descoperi în acest volum un Fish purist, pledînd înfocat pentru menținerea literaturii cît mai departe de sferele altor discipline. Însă teama lui
Autonomia esteticului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16528_a_17853]
-
simple și procesele nu sînt obligatoriu unidirecționate: o dovedește atît contra-tendința actuală de păstrare și de valorizare a diferențelor regionale, cît și pericolul uniformizării stilistice. în a doua jumătate a secolului al XX-lea, impunerea artificială a limbajului birocratic caracteristic discursului politic totalitar în toate zonele vieții publice, presiunea cenzurii și a controlului de tip polițienesc au redus considerabil diferențele stilistice existente între variantele deja constituite ale românei culte. Pe acest fundal de monotonie a "limbii de lemn" generalizate s-a
Diversitate stilistică... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16539_a_17864]
-
și liber) trebuie să se tacă. Mai bine nimic, decît descrieri ale limbajului religios cu judecăți negative sau descrieri ale limbajului politic cu elogii - să ne închipuim cum ar fi trebuit să fie, în anii '80, un eventual capitol dedicat discursurilor lui Ceaușescu?! De altfel, cenzura însăși accepta acest principiu, sănătos și pentru ea: în cazuri foarte clare, orice enunț devine subversiv, căci aserțiunea neutră e simțită ca o aluzie, iar cea laudativă apare ca o parodie. în schemele citate nu
Diversitate stilistică... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16539_a_17864]
-
prea mare diversitate interioară (între editorial, reportaj și cronica sportivă, de pildă, diferențele lingvistice fiind foarte mari), în realitate în primul rînd tot din motive strategice. Cea mai mare parte din textul jurnalistic era perfect identificabilă, în acei ani, cu discursul politic oficial: a caracteriza pe unul însemna implicit a vorbi despre celălalt. în toate aceste cazuri, lipsurile au fost parțial acoperite după 1989: ceva mai puțin în cazul limbajului religios - despre care au apărut totuși articole, lucrări de diplomă, dicționare
Diversitate stilistică... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16539_a_17864]
-
stilistică în termenii unui sistem rigid, ci acceptăm o ierarhie complexă și nuanțată, în care apar nu numai stilurile principale, ci și simple tipuri de text, cu regulile lor de construcție și de selecție, trebuie să facem loc cercetării unor discursuri precum (într-o enumerare voit nesistematică): al poliției, al informaticii, al mesajelor transmise prin poșta electronică, al manualelor, al ghidurilor de conversație, al comentariului sportiv, al modei, al horoscopului, al benzilor desenate, al textelor de muzică, al buletinului meteorologic, al
Diversitate stilistică... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16539_a_17864]
-
Valeria Guțu Romalo În vîltoarea comentariilor postelectorale consacrate interpretării și explicării rezultatelor, mai mult sau mai puțin previzibile, dar totuși neașteptate, s-a invocat, printre multe alte motivații, și stilul, particularitățile de prezentare a discursului electoral. Evaluarea stilistică a prestației electorale a fost formulată de unul dintre analiști sub forma opoziției dintre 'limbajul lemnos' și cel 'viu', iar succesul candidatului partidului România Mare a fost pus pe seama discursului său 'colorat' și 'percutant', care l-a
"LIMBAJ LEMNOS" by Valeria Guțu Romalo () [Corola-journal/Journalistic/16551_a_17876]
-
motivații, și stilul, particularitățile de prezentare a discursului electoral. Evaluarea stilistică a prestației electorale a fost formulată de unul dintre analiști sub forma opoziției dintre 'limbajul lemnos' și cel 'viu', iar succesul candidatului partidului România Mare a fost pus pe seama discursului său 'colorat' și 'percutant', care l-a deosebit în percepția electoratului de toți ceilalți candidați la președinție. În aprecierea comentatoarei, discursul acestora, cantonat în formulări seci și stereotipe, nu a reușit să-și transmită mesajul alegătorului. În contextul situațional în
"LIMBAJ LEMNOS" by Valeria Guțu Romalo () [Corola-journal/Journalistic/16551_a_17876]
-
sub forma opoziției dintre 'limbajul lemnos' și cel 'viu', iar succesul candidatului partidului România Mare a fost pus pe seama discursului său 'colorat' și 'percutant', care l-a deosebit în percepția electoratului de toți ceilalți candidați la președinție. În aprecierea comentatoarei, discursul acestora, cantonat în formulări seci și stereotipe, nu a reușit să-și transmită mesajul alegătorului. În contextul situațional în care a fost folosită, formula limbaj lemnos - trimițînd fără echivoc la sintagma limbă de lemn, larg încetățenită în uzul lingvistic al
"LIMBAJ LEMNOS" by Valeria Guțu Romalo () [Corola-journal/Journalistic/16551_a_17876]
-
fixe, stereotip și obligatoriu repartizate în interiorul textului - cu lemnul. Ulterior, gruparea limbă de lemn, transpusă în cele mai diverse limbi, își realizează strălucita odisee internațională ca termen politic. Asemănarea superficială, caracterul repetitiv al formulării 'adevărurilor'doctrinare, al lozincilor mobilizatoare în discursul ideologic totalitar, de tipul celui care a dominat și comunicarea socială românească a ultimei jumătăți de secol, explică extinderea sintagmei limbă de lemn în referirea la forma de expresie a textelor, a discursului totalitar, ale cărui particularități de organizare au
"LIMBAJ LEMNOS" by Valeria Guțu Romalo () [Corola-journal/Journalistic/16551_a_17876]
-
formulării 'adevărurilor'doctrinare, al lozincilor mobilizatoare în discursul ideologic totalitar, de tipul celui care a dominat și comunicarea socială românească a ultimei jumătăți de secol, explică extinderea sintagmei limbă de lemn în referirea la forma de expresie a textelor, a discursului totalitar, ale cărui particularități de organizare au fost puse în evidență de profunda analiză efectuată de autoarea franceză. În această etapă a evoluției sale, sintagma își păstrează caracterul metaforic, utilizarea ei referindu-se, în primul rînd, la rigiditatea de expresie
"LIMBAJ LEMNOS" by Valeria Guțu Romalo () [Corola-journal/Journalistic/16551_a_17876]
-
ale cărui particularități de organizare au fost puse în evidență de profunda analiză efectuată de autoarea franceză. În această etapă a evoluției sale, sintagma își păstrează caracterul metaforic, utilizarea ei referindu-se, în primul rînd, la rigiditatea de expresie asociată discursului politic. Translarea sintagmei de la nivelul exprimării curente la cel al terminologiei științifice presupune rafinări care, depășind nivelul expresiei, vizează conținutul, mesajul și asociază conceptul limbă de lemn cu discursul persuasiv ideologic, caracterizat prin interpretare partizană, adeseori (conștient) deformantă a fenomenelor
"LIMBAJ LEMNOS" by Valeria Guțu Romalo () [Corola-journal/Journalistic/16551_a_17876]