4,704 matches
-
primeității interdiscursului; ipoteza relației interdiscursive ca mecanism de traducere reglată; ipoteza existenței unui sistem de constrîngeri semantice globale; ipoteza existenței unui model de competență interdiscursivă; ipoteza conform căreia discursul nu este doar un ansamblu de texte, ci și o practică discursivă; ipoteza situării practicii discursive în contextul practicilor intersemiotice. În absența unui obiect de analiză bine circumscris și a unui mod de investigație propriu, analiza discursului rămîne deschisă către o pluralitate de abordări, printre care cea sociolingvistică, psiholingvistică, pragmatică, semiotică, argumentativă
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
interdiscursive ca mecanism de traducere reglată; ipoteza existenței unui sistem de constrîngeri semantice globale; ipoteza existenței unui model de competență interdiscursivă; ipoteza conform căreia discursul nu este doar un ansamblu de texte, ci și o practică discursivă; ipoteza situării practicii discursive în contextul practicilor intersemiotice. În absența unui obiect de analiză bine circumscris și a unui mod de investigație propriu, analiza discursului rămîne deschisă către o pluralitate de abordări, printre care cea sociolingvistică, psiholingvistică, pragmatică, semiotică, argumentativă, ceea ce confirmă multitudinea formelor
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
perspectivă definițională este cea oferită de J.- M. Adam care distinge între "analiza discursului", "analiză de discurs" și "analiza discursurilor": primele două concepte ar trimite către o teorie generală a discursivității, în timp ce al treilea s-ar referi la diversitatea practicilor discursive umane. Analiza discursului a cunoscut abordări diferite și în funcție de diversificarea eșantioanelor reprezentative de analiză sau a ceea ce lingvistica de corpus denumește corpus de analiză. P. Charaudeau și D. Maingueneau disting patru mari poli ai acestei relații: analiza discursului și corpusul
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
socială; analiza discursului și corpusul situațiilor de comunicare, deci a genurilor de discurs; analiza discursului și corpusul de sorginte ideologică; analiza discursului și corpusul mărcilor enunțării sau ale organizării textuale. Corpusurile ideologice sînt astăzi preferate celor care permit studiul functionalităților discursive conducînd, volens nolens, către o abordare militantă (proprie școlii franceze de analiza discursului din anii '60). Această realitate este surprinsă de Ali Bouacha (1984) atunci cînd vorbește despre cele două mari ipoteze din interiorul analizei discursului: prima postulează că sensul
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
într-o metodologie care pune în valoare analiza dinamică a funcțiilor textuale. În acest caz, examenul mărcilor enunțării începe cu sesizarea reprezentărilor de spațiu și de timp ale persoanei. Studiul vocabularului (cîmpuri lexicale, rețele semantice, izotopii, termeni cheie și stereotipii discursive) oferă imaginea clasificărilor referențiale, iar analiza trăsăturilor dialogice, a intertextualității, a situației de comunicare și a condiției sensului determină producerea sensului în context. Ca atare, producerea sensului este înțeleasă pornind de la semnificația și de la actualizarea discursivă a mijloacelor limbii sau
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
termeni cheie și stereotipii discursive) oferă imaginea clasificărilor referențiale, iar analiza trăsăturilor dialogice, a intertextualității, a situației de comunicare și a condiției sensului determină producerea sensului în context. Ca atare, producerea sensului este înțeleasă pornind de la semnificația și de la actualizarea discursivă a mijloacelor limbii sau de la paraverbal. Deși nu există o legătură conceptuală și metodologică între analiza textuală și analiza tematică, aceasta din urmă ar putea fi considerată o specie a celeilalte, fiindcă se aplică unui anumit tip de texte, cele
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
curent analogist, de întoarcere la modelele din fondul vechi latin al limbii, inițiat și reprezentat de Aron Pumnul la mijlocul secolului al XIX-lea. Din punctul de vedere al actului lingvistic, ca o instanță de enunțare care se manifestă pe suprafața discursivă argumentativă, ce favorizează structurarea universurilor de cunoaștere, analogia acționează, pe fondul unui fapt problematic de cunoaștere, la toate nivelurile limbii: fonetic (luni, în loc de lune < lat. Lunae, sub influența analogică a celorlalte nume ale săptămînii), morfologic (cu frecvență deosebită, în interiorul unei
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
trebuie de făcut, merită de făcut. Din perspectiva lingvisticii discursului, analogia se înrudește cu inducția și cu comparația și exploatează efecte importante de sens, prin punerea în relație a unui fapt problematic cu unul mai bine cunoscut. Din această perspectivă, discursivă, procedeul reprezintă o activitate de revelare a asemănărilor structurale și calitative a două discursuri, dar și una de reformulare, încît analogia desemnează și un fenomen al actului de interpretare, o manifestare a activității generale ce deosebește unitățile pentru ca apoi să
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
ei presupune, pe lîngă ideea de opoziție, și prezența unui paralelism al construcțiilor. Ca act de vorbire, realizat prin contrapunerea a două obiecte sau prin situarea unui obiect față de el însuși, antiteza se poate institui ca procedeu argumentativ la nivel discursiv, ce favorizează, menține și sporește contactul între locutor și interlocutor, vizînd obținerea unor comportamente din partea receptorului (de exemplu, o atenție sporită). Din punct de vedere semantic, termenii antrenați în realizarea antitezei sînt abstracți (substantive: lumină/întuneric sau adjective/adverbe: frumos
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
subordonare: Voi credeați în visul vostru, noi nu credem în nimic! (Mihai Eminescu), care pot conferi demersului, indiferent de nivelul asupra căruia operează (semantic, sintagmatic sau tematic), o structurare internă și o ierarhizare a materiei sale, constituindu-se ca strategie discursivă, în dependență cu intenția de comunicare a enunțiatorului. Prin extensie contextuală și amplificare și prin asociere cu alte figuri sintactice (anadiploză, epanadiploză, chiasm) se poate ajunge la structuri antitetice ample, care favorizează, prin intermediul termenilor ce funcționează ca indici focalizatori, interpretarea
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
În ceea ce privește existența unor mărci ale aprecierii, există dificultăți în a stabili mijloacele ce țin de latura lingvistică a discursului (intonație, elemente lexicale, particularități morfosintactice: "ce frig este!"; "din păcate nu a ajuns"; "mă îndoiesc că va crede") și cadrul general discursiv, care uneori poate atenua, anula sau inversa sensul aprecierii. V. analiza discursului, discurs, enunț, modalitate, subiectivitate. CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. RN ARBITRAR AL SEMNULUI. Relația dintre cuvînt și obiectul denumit prin el a atras atenția gînditorilor încă din epoca antică, remarcabile
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
Discursul este domeniul de aplicare al acestor principii și reguli care produc orientarea argumentativă a frazelor în argumentație și reprezintă sensul sau direcția ce se atribuie enunțurilor pentru a se ajunge la o anumită concluzie sau la anumite concluzii. Orientarea discursivă se poate concretiza prin factori discursivi și prin factori lingvistici, primii ținînd de structurarea discursului, de înlănțuirile care se produc între enunțuri. Factorii lingvistici, numiți operatori argumentativi, sînt mărci lingvistice specializate pentru a indica orientarea argumentativă. Din punctul de vedere
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
acestor principii și reguli care produc orientarea argumentativă a frazelor în argumentație și reprezintă sensul sau direcția ce se atribuie enunțurilor pentru a se ajunge la o anumită concluzie sau la anumite concluzii. Orientarea discursivă se poate concretiza prin factori discursivi și prin factori lingvistici, primii ținînd de structurarea discursului, de înlănțuirile care se produc între enunțuri. Factorii lingvistici, numiți operatori argumentativi, sînt mărci lingvistice specializate pentru a indica orientarea argumentativă. Din punctul de vedere al exigențelor comunicării, enunțurile nu au
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
ă a argumentației este în fapt analiza unui tip de organizare a discursului, în care se disting, într-o primă etapă, argumentele și consecința (concluzia) și, într-o etapă ulterioară, elementele care asigură unitatea, coerența și distinctibilitatea. Desigur, acest tip discursiv are numeroase specii și varietăți din perspectiva componentelor și a modului lor de structurare, dar aceasta nu presupune imposibilitatea raportării lor la o schemă unică. V. argument, demonstrație, inducție, inferență, persuasiune. MOESCHLER - REBOUL 1994; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002; BUSSMANN 2008. IO
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
este similară aceleia de continuitate între fapte și realități, așa cum se prezintă lucrurile în istoriile culturale și sociale. Acest program de cercetare, ce exclude analiza lingvistică a faptelor de limbă, are ca obiect formarea și transformările care țin de practicile discursive și consideră discursul un ansamblu de fapte relevante pentru istoria gîndirii, iar nu pentru evoluția cantitativă și calitativă a mijloacelor de expresie. Din acest motiv, arheologia este apelul la arhivele de enunțuri care construiesc segmentele cunoașterii, în relație cu spațiul
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
pentru evoluția cantitativă și calitativă a mijloacelor de expresie. Din acest motiv, arheologia este apelul la arhivele de enunțuri care construiesc segmentele cunoașterii, în relație cu spațiul și cu timpul, și, dacă M. Foucault folosește termeni precum discurs, enunț, formație discursivă etc., aceștia au o destinație specială și orientează dezbaterea spre alte perspective decît cea a unei analize raportabile la știința limbii. V. arhivă, discurs, enunț, eveniment discursiv. DUCROT - SCHAEFFER 1995; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. RN ARHETEXT. Concept și termen lansat de
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
și cu timpul, și, dacă M. Foucault folosește termeni precum discurs, enunț, formație discursivă etc., aceștia au o destinație specială și orientează dezbaterea spre alte perspective decît cea a unei analize raportabile la știința limbii. V. arhivă, discurs, enunț, eveniment discursiv. DUCROT - SCHAEFFER 1995; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. RN ARHETEXT. Concept și termen lansat de D. Maingueneau și F. Cossuta în 1995, arhetextul vizează calitatea unui text de a reprezenta un reper axiologic pentru un gen discursiv, reper la care se raportează
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
V. arhivă, discurs, enunț, eveniment discursiv. DUCROT - SCHAEFFER 1995; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. RN ARHETEXT. Concept și termen lansat de D. Maingueneau și F. Cossuta în 1995, arhetextul vizează calitatea unui text de a reprezenta un reper axiologic pentru un gen discursiv, reper la care se raportează celelalte producții culturale. Cu alte cuvinte, arhetextul nu este altceva decît un discurs fondator, emblematic pentru un glosocosmos, și recunoscut ca atare la nivel instituțional, datorită autorității sale normative: de exemplu, textul biblic reprezintă un
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
glosocosmos, și recunoscut ca atare la nivel instituțional, datorită autorității sale normative: de exemplu, textul biblic reprezintă un arhetext al discursului religios, dialogurile lui Platon se înscriu în arhetextul discursului filozofic, Divina Comedie - arhetextul discursului literar etc. V. discurs, gen discursiv, text. CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. RN ARHIVĂ. Termenul este asociat cu analiza arheologică a formelor de gîndire propusă de M. Foucault. Arhiva este sistemul general al formării și transformării enunțurilor, care există într-o perioadă dată în cadrul unei anumite societăți. Termenul
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
formelor de gîndire propusă de M. Foucault. Arhiva este sistemul general al formării și transformării enunțurilor, care există într-o perioadă dată în cadrul unei anumite societăți. Termenul nu se referă la depozitarea și ordonarea enunțurilor, ci la ansamblul regulilor practicii discursive care au dus la un moment dat, într-o anumită cultură, la apariția, conservarea sau dispariția acestora. În viziunea lui M. Foucault, arhiva cuprinde discursuri care au încetat să ne aparțină; diferențiind discursurile în existența lor multiplă, arhiva, susține M.
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
au încetat să ne aparțină; diferențiind discursurile în existența lor multiplă, arhiva, susține M. Foucault, stabilește faptul că sîntem diferență, că rațiunea noastră este diferența discursurilor, istoria noastră - diferența timpurilor, eul nostru - diferența măștilor. D. Maingueneau înlocuiește noțiunea de "formațiune discursivă" cu cea de "arhivă" pentru a grupa enunțurile care țin de aceeași poziționare, insistînd asupra dependenței acestora de memorie și de instituții care, pe de o parte, le conferă autoritate și, pe de altă parte, se legitimează prin ele. V.
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
de "arhivă" pentru a grupa enunțurile care țin de aceeași poziționare, insistînd asupra dependenței acestora de memorie și de instituții care, pe de o parte, le conferă autoritate și, pe de altă parte, se legitimează prin ele. V. arheologie, formațiune discursivă, memorie discursivă, practică discursivă. FOUCAULT 1969; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002; PAYNE - BARBERA 2004 DM ASERȚIUNE. Din punct de vedere constitutiv, aserțiunea poate alcătui o parte dintr-un discurs sau un discurs, reprezentînd, în toate cazurile, un act comunicativ, care, pe lîngă
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
pentru a grupa enunțurile care țin de aceeași poziționare, insistînd asupra dependenței acestora de memorie și de instituții care, pe de o parte, le conferă autoritate și, pe de altă parte, se legitimează prin ele. V. arheologie, formațiune discursivă, memorie discursivă, practică discursivă. FOUCAULT 1969; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002; PAYNE - BARBERA 2004 DM ASERȚIUNE. Din punct de vedere constitutiv, aserțiunea poate alcătui o parte dintr-un discurs sau un discurs, reprezentînd, în toate cazurile, un act comunicativ, care, pe lîngă conținutul dat
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
grupa enunțurile care țin de aceeași poziționare, insistînd asupra dependenței acestora de memorie și de instituții care, pe de o parte, le conferă autoritate și, pe de altă parte, se legitimează prin ele. V. arheologie, formațiune discursivă, memorie discursivă, practică discursivă. FOUCAULT 1969; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002; PAYNE - BARBERA 2004 DM ASERȚIUNE. Din punct de vedere constitutiv, aserțiunea poate alcătui o parte dintr-un discurs sau un discurs, reprezentînd, în toate cazurile, un act comunicativ, care, pe lîngă conținutul dat de elementele
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
replica negativă El nu merge repede, ci foarte repede, în care nu se neagă faptul de a merge repede, ci caracterul insuficient al afirmației. Prin urmare, prezența aserțiunii în structura discursului nu reprezintă un aspect de simplitate în raport cu alte structuri discursive. O propoziție asertivă lasă să se înțeleagă convingerea că este adevărată și, prin aceasta, exprimă în mod implicit o atitudine, o interpretare, întrucît se trece din logosul semantic în logosul apofantic. Din punctul de vedere al valorii de adevăr însă
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]