2,836 matches
-
decât teofanic și teandric 7. Pentru a putea avea acces la Adevărul Unic și atotcuprinzător (Dumnezeu), filosoful român propune gândirea dogmatic-teologală. Dogma nu reprezintă o construcție rațională, ci o formă "care îmbracă adevărul-mister revelat". În fond, pentru Țuțea, a gândi dogmatic presupune a gândi "în lumina eliberatoare a Celui de Sus". Dogma este indisociabilă Revelației, care legitimează în mod absolut și învăluie credinciosul și sacerdotul 8. Astfel, din punctul de vedere al ecleziologiei creștine susținute de Petre Țuțea, unicul mod de
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
care fac pocăință. Clerul și poporul intervin în diferite feluri în alegerea slujitorilor Bisericii. Ritul esențial al hirotonirii este impunerea mâinilor. Episcopii își impun mâinile pentru sfințirea unui alt episcop. Sinoadele ecumenice nu s-au mulțumit numai să promulge definiții dogmatice, ele fiind adesea prilej de întâlnire a tuturor episcopilor din Imperiu. Fiecare dintre Bisericile locale își avea deja propriile tradiții. Sinoadele din secolele al IV-lea și al V-lea au încercat, fără a reuși întotdeauna, să pună de acord
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
Scriptură și Sfânta Tradiție, întrucât textele liturgice care nu au fost scoase din Sfânta Scriptură, provin din Sfânta Tradiție. Lucrarea Ecclesiei constă tocmai în această armonizare între Scriptură și Predanie. Pe temeiul Cărților Sfinte se poate alcătui o adevărată teologie dogmatică și pastorală. Printr-o predică care se revendică de la Cărțile Sfinte, credincioșii își vor putea lămuri rostul sfintelor slujbe, ajungând să fie, în același timp, ascultători și făcători ai Cuvântului Dumnezeiesc 3. Recursul la omilia patristică, la predica clasică a
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
hristocentrice, modelante, organice și unitare, în care frumosul nu mai este perceput strict logic, epistemologic, ontologic, ci fenomenologic pentru a putea reda naturalului percepția integratoare a supranaturalului. Toate câmpurile aplicative construite în jurul esteticii Orodoxiei se pliază pe Tradiția canonică, liturgică, dogmatică și conciliară a Bisericii, pe acea Predanie ca unitate sigură de măsură a învățăturii christice. Epistemologic, estetica Ortodoxiei reconfigurează teoriile despre frumos din liturgică și simbolică: frumusețea divină arhetipală, frumusețea umană, frumusețea artei; relațiile dintre contemplația sensibilă, contemplația estetică și
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
a urâtului. Capitolul consacrat esteticii ortodoxiei în concepția lui Nichifor Crainic devine esențial în iconomia demonstrativă a cărții, autorul revelând nucleul său germinativ care pornește de la sensul tradiției și se oprește la caracterul anamnetic al artei. Referitor la chestiunea rigorii dogmatice și a normei estetice, precum și a raportului dintre artist și creație, mai precis aspectul creației ca manifestare a credinței, unde intră și ceea ce profesorul Mihail Diaconescu numește teologia dragostei, se cuvine să circumscriem întreaga discuție în jurul relației dintre cult și
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
sau La început a fost Iubirea, București, EIBMBOR, 1993. Stăniloae, Dumitru, Trăirea lui Dumnezeu în Ortodoxie, Antologie, studiu introductiv și note de Sandu Frunză, Cluj-Napoca, Editura Dacia, 1993. Stăniloae, Dumitru (dir.), Filocalia VI, București, Editura Humanitas, 1997. Stăniloae, Dumitru, Teologia Dogmatică Ortodoxă, 3 vol., București, EIBMBOR, 2003. Stăniloae, Dumitru, Națiune și creștinism, ediție, text stabilit, studiu introductiv și note de Constantin Schifirneț, București, Editura Elion, 2004. Stăniloae, Dumitru, Teologia dogmatică și simbolică, Cluj-Napoca, Editura Renașterea, 2004. Sterian, Paul, Al Sfintei Cuvioase
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
Dumitru (dir.), Filocalia VI, București, Editura Humanitas, 1997. Stăniloae, Dumitru, Teologia Dogmatică Ortodoxă, 3 vol., București, EIBMBOR, 2003. Stăniloae, Dumitru, Națiune și creștinism, ediție, text stabilit, studiu introductiv și note de Constantin Schifirneț, București, Editura Elion, 2004. Stăniloae, Dumitru, Teologia dogmatică și simbolică, Cluj-Napoca, Editura Renașterea, 2004. Sterian, Paul, Al Sfintei Cuvioase Paraschiva cea Nouă Acatist, București, 1931. Sterian, Paul, Pregătiri pentru călătoria din urmă, București, Editura Cultura Națională, 1932. Sterian, Paul, Războiul nevăzut. Vieața de îndumnezeire a sfântului părintelui nostru
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
în zilele următoare, că punctual de vedere științific în așezarea Paștilor este o aberație condamnată în chip lămurit de Predanie; că hotărârea Sinodului este necanonică și că poartă toate stigmatele unui act schismatic, că ea închide o sumă de absurdități dogmatice și că numai motive extrabisericești au putut îndemna la un asemenea pas greșit". 8 Paul Sterian, Între isimerie și echinocțiu, în "Cuvântul", an V, nr. 1356, 30 ianuarie 1929, pp. 1-2. 9 George Racoveanu, Necanonicitatea hotărârii sinodale, în "Cuvântul", an
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
primăvăreasca Isimerie cu iudeii o va săvârși, să se caterisească". 10 Sandu Tudor, Schisma fostului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, în "Cuvântul", an V, nr. 1358, 1 februarie 1929, p. 1. 11 Mircea Vulcănescu, Între catolicism și erezie sau urmările dogmatice ale rătăcirii sinodale I, în "Cuvântul", an V, nr. 1359, 2 februarie 1929, pp. 1-2, reprodus în Mircea Vulcănescu, Posibilitățile filosofiei creștine, pp. 124-125. 12 Ibidem, p. 128. În Pidalion, în comentariul la Canonul 7 Apostolic, se precizează foarte clar
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
Étienne Gilson, Lucien Laberthonnière, Louis Massignon, Maurice de Gondillac, Charles du Bos, Leon Șestov, Senghor et alii. 12 Léon P. Karsavin, Sur les deux natures dans le Christ, în "Logos". Revue internationale de synthèse orthodoxe, nr. 1/1928. Iată definiția dogmatică propusă de Sinodul de la Calcedon (451) cu privire la cristologie: "Urmând deci pe Sfinții Părinți, mărturisim, într-un singur glas, un singur și același Fiu, Domnul nostru Iisus Hristos, același și desăvârșit întru dumnezeire, același și desăvârșit întru fire omenească, același Dumnezeu
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
13 Ibidem, p. 228. 14 Ibidem, p. 229. 15 Ibidem, p. 230. 1 Simion Mehedinți, Creștinismul românesc, București, Anastasia, 1995, p. 170. 2 Ibidem, p. 173. 3 Ibidem: Spre deosebire de misticismul slav și de înclinările metafizice ale grecilor, amatori de subtilități dogmatice, creștinismul românesc e mai mult intuitiv, ceea ce se potrivește de altfel și cu temperamentul liric (relevat și de unii străini ca Romier, Keyserling, Bartok și alții). Respectă apoi și Predania, adică e tradițional, dar nu în sensul bizantin (cu nota
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
de eliberare a omului din captivitatea cosmică, comunitară și personală. Sacerdotul nu explică, fiind învăluit de ele ca și credinciosul". 8 Ibidem, pp. 95-96: "În tradiția și istoria Bisericii creștine, oricărui sacerdot care a vehiculat Adevărul secundum fidem, prezentarea lui dogmatică i-a fost revelată ca unui ales. Când vorbim de dogmatism, acest mod al spiritului creștin nu poate fi despărțit de revelație. Pentru a accepta dogmatismul, ca formă de vehiculare a Adevărului mântuitor, trebuie să distingem între gnosis și pistis
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
demografice, de structură socială, de mentalitate. Observațiile și tezele lui au fost folosite ulterior de unii dintre cei ce s-au ocupat de familie și de evoluția societății. Ele apar suprasolicitate și, printr-o generalizare abuzivă, încadrate într-o viziune dogmatică economic-evoluționistă, decretată ulterior ca singura științifică, la Fr. Engels (1940/1950). Ideea eronată a evoluției întregii omeniri de la forme nestructurate familial la familia de tip monogamic - datorată unor factori economici - are ca sursă un viciu metodologic fundamental: concluziile sunt trase
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
a statului. În secolul III se constată o serie de conflicte între creștinism și Imperiu: dacă cel dintâi se detașează net ca religie autonomă de orice influență externă, nevoind să accepte constrângerile conștiinței individuale și nici sincretismele religioase ori devierile dogmatice, Imperiul capătă conștiință de forța creștinismului care nu pare să accepte, într-un moment atât de dificil pentru istoria Romei, obediența absolută față de autoritatea imperială. De fapt, până la Constantin (306-337), nici un împărat nu a înțeles religia creștină în esența sa
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
esențialmente o critică a dogmatismului pe care îl găsește în modelele tradiționale de teoretizare. Această critică descoperă asumpțiile neexaminate care ghidează modelele tradiționale de gândire și expune complicitatea acestora cu condițiile sociale și politice predominante. A te rupe de modelele dogmatice de gândire înseamnă a "de-naturaliza" prezentul, după cum a spus Karin Fierke (1998: 13), a "privi din nou, dintr-o perspectivă nouă, la ceea ce presupunem despre lume deoarece aceasta ne-a devenit prea familiară". De-naturalizarea "realităților [presupus] obiective deschide
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
supraevaluează. Pe scurt, și unii, și ceilalți eșuează în da ceea ce i se cuvine diferenței" (Shapcott 2001: Capitolul 1). Proiectul comun al lui Hutchings, Linklater și Shapcott are ca scop să pună în chestiune caracterul identității. O atitudine mai puțin dogmatică față de frontierele naționale este cerută de ambele tabere de teoreticieni critici internaționali, deoarece acestea sunt recunoscute ca nefiind "nici decisive moral, dar nici nesemnificative moral" (Linklater 1998: 61). Ele sunt probabil inevitabile într-o anumită formă. Oricum, ideea este de
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
-și canalizeze obligațiile etice doar prin stat, sau să se bazeze pe el pentru o protecție violentă". Trebuie observat, totuși, că postmodernismul, ca o critică a totalizării, opune conceptele de identitate și comunitate doar în măsura în care ele sunt legate în mod dogmatic de noțiunile de teritorialitate, limitare și excludere. Scopul postmodernismului a fost înotdeauna să conteste atât asumpțiile epistemologice cât și pe cele politice de totalitate și suveranitate și, deci, să pună întrebări cu privire la localizarea și caracterul politicului. Concluzie Postmodernismul aduce mai
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
sentimentului de vinovăție și, implicit, lipsa nevoii de a se autopedepsi. Μ Fanaticul este inconștient de faptul că, pe măsură ce-și apără convingerile cu mijloace extreme, acestea nu numai că se rigidizează tot mai mult, transformându-se În certitudini dogmatice și egoiste, impenetrabile unor demersuri raționale venite din exterior, dar constituie și factori de conflict cu cei din jur. Μ Cel care raportează totul la sine este, de fapt, un temător, pentru că cea mai mică Întâmplare este luată În serios
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
în funcție a unui alt criteriu, indispensabil, constitutiv acestor domenii specifice: criteriul estetic. Cu timpul, acesta va dobândi o extensie, o pondere și o autonomie de-a dreptul uluitoare. Spre deosebire de criteriul social-ideologic care, în formula sa leninistă aplicată cu furie dogmatică în anii ""50, a făcut ravagii în cultura română, naționalul recunoscut, reinstaurat ca valoare, își asumă valoarea estetică, fără incompatibilități sau restricții"38. De asemenea, într-un proiect al Istoriei literaturii române, publicat în revista "Familia", în 1968, Ion Negoițescu
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
în care se precizează că aspectul particular cel mai evident al poststructuralismului este deconstructivismul. Cuvînt cu două prefixe, "de-" și (re) "con", curentul reprezintă în primul rând critica unor opoziții ierarhice din gîndirea "obișnuită", tradițională. Aceste opoziții sunt tratate ca dogmatice, ne-naturale, produse chiar de discursurile care le descriu. Esențial în investigarea unui text este, de exemplu, "ademenirea la suprafață a forțelor conflictuale de semnificație dintr-un text", sau altfel spus, "investigarea tensiunii dintre mecanismele de semnificație"74. 1.2
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
există sentimentul unei intime solidarități între viață și literatură, generația '60 a fost partizana unei poetici a naturalului, resimțind dureros artificialitatea inerentă a oricărui text literar. Lucrul se explică, în condițiile reacției lor la înghețul tematic și stilistic din epoca dogmatică, prin nevoia de sinceritate, de emoție așa-zicând "caldă", care se vrea "vibrantă" de adevăruri sufletești nepervertite, declarându-se ca atare și încercând să facă să triumfe sufletescul pur, fie acesta de ordinul senzualității ("Lăsați ploaia să mă îmbrățișeze de la
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
perspectiva diferită asupra lumii". Diana Tâlvâc, op. cit., p. 4. (Rezumat) 65***, Dicționarul general al literaturii române, p. 295. 66Nicoale Manolescu, Literatura română postbelică, p. 271. Lucrul acesta se explică, în condițiile reacției lor la înghețul tematic și stilistic din epoca dogmatică, prin nevoia de sinceritate, de emoție, așa-zicând caldă care se vrea vibrantă de adevăruri sufletești nepervertite, declarându-se ca atare și încercând să facă să triumfe sufletescul pur, fie acesta de ordinul senzualității. Efectul, paradoxal, al acestei atitudini este
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
voci Înșelătoare, golemice, teratologice, homunculoide, confuze, isterice, paranoice - enervante, teroriste invadează textele literare postbelice. În atari bolgii, survolînd asemenea “ospicii” (uneori la propriu), reconstruite și redate În variante omologate teoretic (cum este azilul și materialul antropologic aferent) imaginarului colectiv, cercetători dogmatici ca Lejeune și Genette ar cam trebui să spele putina sau măcar să schimbe placa: ceea ce Genette a și făcut Între timp, Îndreptîndu-se spre estetică normativă, În condițiile În care Lejeune nu trebuie decît să-și corecteze principiile metodologice pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Caragiale este valabilă. De-altfel, vocația de dramaturg a lui Sorescu se vădește și în construcția poemelor. Autorul morții ceasului surprinde instantanee, momente în suita sentimentelor și caracterelor omenești: suspiciunea, în poemul "Pânda", exasperarea celui " Care aduce nămol", adică spiritul dogmatic în "Echerul", absurdul în "Cămila", incertitudinea, singurătatea, disperarea: Există tristețe la toate nivelurile,/ Dumnezeu este deznădăjduit,/ Mă uit în ochii lui goi și mă pierd în ei./ El alunecă vâjâind în prăpastiile morților mele" ("Prieteni"). În dosul acestor măști se
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
exigențelor față de propria persoană. Spre deosebire, așadar, de personalitățile flexibile, sensibile la schimbări, caracterizate printr-o adaptare promptă la noile situații și printr-o schimbare rapidă a păcerilor și preferințelor anterioare (desigur, dacă acestea nu se potrivesc situației apărute), personalităților dogmatice, rigide, orientate doar spre sine însăși, persistă în vechile păreri și principii, devenind intoleranță față de persoanele care sunt în dezacord cu sistemul lor de gândire. Inclinate mai mult spre respectarea „statutului” și a „autorității”, decât spre întreținerea unor relații de
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]