6,786 matches
-
o privi la început. Dar fetița nu se lăsă. Ei? Da, e bine. De ce-o fi răspuns bunica așa de morocănos la o întrebare atât de importantă. „Nu-i place cum arăt!” își spuse Sorina. Se duce, iarăși, în dormitor. Se mai privește o dată în oglindă. Asta e! Nu prea-i stă bine cu rochia asta-n carouri. Uite, cea cu picățele parcă ar aranja-o mai mult. Ei, da, dar cealaltă, tricotată, i-ar veni și mai bine. Ia
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
întreabă o dată: Ce spui acum? Spun că masa-i gata, poftim! „Ah! Înseamnă că nu e bine. Tot rochița bleu era mai potrivită. Cum de n-am văzut-o la timp?! Că doar era lângă asta tricotată!” Din nou, în dormitor. Gata! A făcut schimbarea cu pricina. Sorina! Unde-ai dispărut, dragă? Vin acum bunicuță. Ei, dar parcă erai îmbrăcată altfel. Eram, și m-am schimbat. Nu vreau ca frățiorul meu să spună că sora lui nu e o fetiță frumoasă
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
meu să spună că sora lui nu e o fetiță frumoasă. Draga de ea. N-ai nici o grijă, n-o să zică una ca asta! Hai, treci și mănâncă! După micul dejun, Sorina a început să facă din nou ordine în dormitor; parcă lucrurile de acolo nu stau așa de frumos, nu sunt așa de bine aranjate cum s-ar cuveni. Ce-o să spună Sorin? Că-i o fetiță dezordonată? A început cu șifonierul. Și-a aranjat rochițele și fustițele, bluzele și
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
chiveta de la bucătărie în timp ce tata ia cădița, o duce la baie și varsă apa din ea. Sorin se duce în dreptul chiuvetei, încearcă să pună mâna pe ea și spune din nou: ‘A ‘pă-la’, ‘a ‘pă-la’ ! Tata îl ia, apoi, în dormitor. Au dat drumul la televizor și stau, amândoi, pe fotoliu, în timp ce mama și Sorina au trecut în baie. Sorin n are astâmpăr. A plecat de pe fotoliu. Începe să se joace cu ursulețul de pluș. Apoi, cu camionul cel roșu, cu
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
al familiei, chiar dacă ea nu locuiește în același apartament în care stau mama, tata, Sorin și Sorina. Nu din cauză că pentru ea nu s-ar mai găsi un loc. Dimpotrivă! Copiii au camerele lor, de o parte și de alta a dormitorului părinților, iar Tinuța, dacă n-ar fi ce este, ar putea sta în bucătărie, în baie... Asta, însă, nu înseamnă că ea nu-și are, la rându-i o „cameră” a ei. Și, dacă vreți să știți, „camera” sau chiar
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
este, ar putea sta în bucătărie, în baie... Asta, însă, nu înseamnă că ea nu-și are, la rându-i o „cameră” a ei. Și, dacă vreți să știți, „camera” sau chiar „apartamentul” Tinuței e mult mai mare și decât dormitorul lui Sorin și decât cel al Sorinei... „Locuința” de care vorbim se cheamă... garaj și se află în vecinătatea blocului în care stau cei doi Sorinei, dimpreună cu părinții lor. Ați ghicit, așadar, că eroina povestirii noastre este o mașină
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
a întâmplat? După câte se pare, e vorba de ceva serios. Deasupra ușii, soneria începe să-și fredoneze melodia ei dulce, atât de simplă și de îndrăgită de copii. Sorina se duce să deschidă. Unde-i bolnavul? întreabă doctorul. În dormitor și zice că-i tare rău. Nici n-a apucat bine fetița să răspundă, că, iată, toată lumea este acum lângă patul lui Sorin. Ce-ai pățit colega? (Așa le spunea nenea doctorul copiilor, de când a aflat că și ei, când
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
adus cu el, firește, și medicamentele. Le pune pe noptieră. Se duce, apoi, în bucătărie și-i spune ceva mamei. Copiii nu prea aud despre ce este vorba. Ei! de-ale lor, probabil, de ale celor mari. Și, totuși, până-n dormitor, ajunge, din când în când cuvântul „educatoarea”. „Nu cumva?...” încolțește un gând în capul lui Sorin. Mai știi? Dar poate nu... Mama a intrat cu farfuria de supă. Poftim! spune ea. Parcă e puțin supărată. Sau i se pare lui
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
Sorina. Fetița se face roșie ca focul. Lasă ochii-n jos. „Deci, nu e închis!” gândește mama. „Nu trebuia să spun nimic de Alimentară!” își zice, tot în gând, Sorina. Mămica și tăticul trebăluiesc pe la bucătărie. Copiii se joacă-n dormitor. Sorin! strigă mama. Vrei să te duci să iei o sticlă cu oțet? Băiatul lasă jucăriile și pleacă. Când vine de la magazin, mama îl roagă iar. Vrei să te duci până la etajul cinci, la mămica lui Cătălin? Spune-i că
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
e o zi ca toate celelalte. Toată lumea se pregătește de zor. S-au sculat cu toții cu noaptea-n cap. Trebuie să fie o mare sărbătoare, căci nimeni nu mai are astâmpăr”, gândește Sorin. Se dă jos din pat, deschide ușa dormitorului, ca să vadă și să audă și el ce i. Tu de ce nu mai dormi? îl întreabă mama. Nu mai am somn! îi răspunde băiatul. Dar, ce i asta? Sorina este gata echipată pentru plecare. Și, totuși, parcă n-ar fi
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
tună, bum, bum, bum, parcă îi e nu știu cum! Nu-i nimic, așa-i la mare râde doamna învățătoare și vă rog nu-mi mieunați ca niste pisoi plouați! Mâine va fi iarași soare! Astăzi stăm frumos acasă, facem lună-n dormitoare, scriem acasă fiecare o scrisoare de la mare . Eu cu dor și drag închei prima mea scrisoare. Doamna doar m-a ajutat un pic la adresa de pe plic. Îi aștept răspuns cu adresa mea exactă de la mare: lonescu Anișoara, Tabăra de copii
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
de sus a fiecărei urechi, erau niște semne țipătoare cum că nu era de prin partea locului. Dar Esmé ar fi putut trece cu ușurință drept un copil din Lijiang. Majoritatea locuitorilor erau rezultatul a secole de fuziuni operate În dormitor Între chinezi han, câteva zeci de triburi din Yunnan, și, de-a lungul timpului, aventurieri britanici, exploratori europeni, nomazi aflați În trecere și evrei În exil. Populația autohtonă rezultată devenea astfel un minunat amestec neplanificat, niciodată doi la fel, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
și stătea față-n față, fiecare În țara aleasă, privindu-se prin binoclu de la zece centimetri depărtare. —Priviți acolo, exclama ea În fața fiecărui nou grup de turiști, arătând spre o casă din apropiere. Acolo locuiește o familie, bucătărie În China, dormitor În Myanmar. Astfel, familia mănâncă Într-o țară și doarme În cealaltă. Cred că această casă aici de multe secole, da, cu mult timp Înainte de a hotărî cineva unde se termină o țară și Începe alta. Dwight privi peisajul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
masca aparatului de ventilație pe față, nu auzise nimic. Din partea cealaltă a lacului, tovarășii lor strigară: — Ce se-ntâmplă? —E totul În regulă? Marlena puse pe ea o cămașă și o pereche de boxeri ai lui Harry. Când intră În dormitor, dădu de o față Întunecată: Esmé o privea din pragul ușii. La puțin timp după aceea, Harry o urmări pe Marlena plecând Împreună cu fiica ei. Era prea zguduită ca să poată vorbi, respinsese cu un gest al mâinii toate Întrebările sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
din camera de zi, iar În mijloc se aflau rodii și mandarine Într-un bol; a fost nevoie de provizii proaspete când au Început să mucegăiască. Bine că m-am Întors, a zis Bennie. Locul ăsta ar fi arătat precum dormitorul de nuntă al domnișoarei Havisham. Imediat după aceea a izbucnit În lacrimi, l-a Îmbrățișat pe Timothy și i-a șoptit: — Să nu ne mai despărțim niciodată. Deoarece bradul trebuise scos din motive de siguranță Împotriva incendiilor, cadourile erau puse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
sunt. Trebuiau doar să descopere cine erau cu adevărat dincolo de obiceiurile de a ataca și de a se retrage. Și mai era și Esmé. Dacă nu altceva, ea ar putea deveni forța care Îi va ține Împreună. Esmé adora micul dormitor pe care Harry i-l oferise În apartamentul său. Se afla la un nivel separat și era foarte intim. Ea avea acum treisprezece ani. O fată are nevoie de intimitate. Camera avea un pat construit sub formă de alcov cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
toți eram bărbați, dar credeți-mă că era mai plăcut când mergeam în grup. A, uitam să vă spun că Mirmilica era un rachiu de mere, specialitatea barului de la hotelul din apropierea taberei. După ce se lăsa bine seara, ne retrăgeam la dormitor și începeam partidele de Renz, care se prelungeau până târziu în noapte, prilej de mare bucurie pentru George, care se perpelea învârtindu-se în pat, când pe-o parte, când pe alta, până când în una din seri n-a mai
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
și ne-a comunicat oficial: - Lăsați-mă la Dumnezeu cu cărțile voastre! M-am săturat! Când să adorm și eu, dă-i cu popa, dă-i cu trefla, hă, hă, hă, tobă, pică, dubă, frunză,renz, frenț ... Ori plecați în dormitorul de-alături, ori vă tai cărțile cu bărdița! Am plecat, ce era să facem. După nici o partidă, numai ce-l vedem pe George la noi în pragul ușii, zâmbind amar: - Hai băi, întoarceți-vă înapoi, că de când ați plecat voi
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
el, pe care Vitalius deja le împăturise și le pusese lângă lighenașul cu apă, pe lemnul vechi al mesei, lucioasă acum din cauza mizeriei și a mucurilor de lumânare. Iată care era adăpostul comandantului gărzii! Sebastianus nu avusese ocazia să viziteze dormitorul soldaților, dar era sigur că nu putea să se prezinte mai bine decât așa. De altfel, locul în care se găseau nu era altceva decât o mică stațiune militară din Sapaudia - ultima pe drumul spre Genava - apărată de milițiile burgunde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
altceva decât o mică stațiune militară din Sapaudia - ultima pe drumul spre Genava - apărată de milițiile burgunde: o construcție al cărei plan amintea de o potcoavă, ce avea în centru un turn masiv și, anexate lui, de o parte un dormitor, iar de cealaltă, un grajd. Nu fusese posibil nici măcar să adăpostească întreaga escortă - douăzeci de cavaleri iliri și zece arcași alani - astfel că o parte din oamenii săi trebuise să aștepte în curte. Odată, stațiunea fusese apărată de soldați romani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
obrazul drept. Gândindu-se că voia să-i găsească rănitului un ungher liniștit și adăpostit, Canzianus se apropie de el și îl ajută să-și facă loc prin mulțime. Conducându-i pe burgunzi, le îngădui să-și transporte tovarășul în dormitorul deja invadat de zeci de fugari care își înșiraseră peste tot lucrurile. Faceți loc! le spunea abatele, desfăcându-și brațele. Fiți buni, fraților, faceți puțin loc! în sfârșit, cu ajutorul celorlalți călugări, reușiră să-l culce chiar în patul lui Canzianus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
de sânge. Canzianus înțelegea limba burgunzilor. îl auzi pe războinicul mai vârstnic dând scurt, celor patru care îl transportaseră pe tânăr, ordinul să nu se depărteze de lângă el, căci el avea alte treburi de făcut. într-adevăr, părăsi de îndată dormitorul și se întoarse în curte. Canzianus se ținu după el, nu fără a fi recomandat mai întâi fratelui Baudelius să facă tot ce îi stătea în putință pentru a-l îngriji pe rănit. în vreme ce se ostenea în spatele său, Ambianus se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
o jumătate de duzină de care felurite. Dar își dădu seama că mulți se răsfiraseră deja în cele trei clădiri ce alcătuiau sihăstria: biserica, pe vremuri, un post de gardă, depozitul și vechile grajduri, pe care călugării le transformaseră în dormitor. Și mai erau burgunzii: ceva mai mult de cincizeci, între care mulți răniți. își închipuia cu ce sentimente contradictorii îi priviseră galoromanii pe când aceștia își făceau loc cu brutalitate printre ei. Dacă, pe de o parte, acei războinici i-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
că poate nu mai contăm deloc pentru ei, însă nu pot fi sigur de asta... Da, încheie, întărind din cap, poate ne urmăresc. Și, dacă știu că fiul lui Gundovek e cu noi, mai spuse, arătând în spate în direcția dormitorului, n-or să vrea cu siguranță să le scape ocazia de a-l prinde. Oricum ar fi, am lăsat în urmă doi oameni ca să supravegheze drumul: dacă or să-i vadă venind, ne anunță. Ambianus, care nu se desprindea deloc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
a pierdut sufletul! Sorbi îndelung din paharul său de lemn, apoi rămase privindu-l scrutător și învârtindu-l între degete, fără să mai zică nimic. Era deja târziu și mulți mușterii părăsiseră deja sala de mese ca să se ducă la dormitoare. Gazda și servitorii săi veneau și plecau printre mese, aranjând și aruncând priviri nerăbdătoare puținilor rămași. Afară încă ploua cu ropot mare. Sebastianus hotărî că venise momentul să se retragă și discuția se încheie acolo. A doua zi de dimineață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]