4,261 matches
-
zona Dunării prin împroprietărire cu pământ și acordarea de ajutoare. Noii locuitori au fost învățați sa scrie și să vorbească în limba rusă. În aceeași zonă au fost colonizați și locuitori din nordul Ucrainei, iobagi ruși refugiați, coloniști germani din ducatul Varșoviei și mulți alții. Găgăuzii s-au așezat în Avdarma, Comrat, Congaz, Tomai, Cișmichioi și alte foste sate tătare, din partea de apus a Bugeacului. Prin săparea multor puțuri și irigație, noii imigranți au transformat stepele aride ale Bugeacului într-o
Găgăuzi () [Corola-website/Science/298061_a_299390]
-
celelalte teritorii unite politic cu Bosnia, si a fost inclusă în numele oficial al țării începând cu mijlocul secolului al 19-lea. Denumirea „Bosnia” vine de la așezarea geografică a regiunii prin care trece râul Bosna. „Herțegovina” a fost în trecut un ducat austriac („Herzog” însemnând „duce” în limba germană). Teritoriile au fost unite administrativ după ce Bosnia a fost ocupată de Imperiul Otoman în 1463, iar Herțegovina 20 de ani mai tarziu. Prima atestare a numelui de „Bosnia” apare în "De Administrando Imperio
Bosnia și Herțegovina () [Corola-website/Science/298080_a_299409]
-
s-a autodenumit „"Herzog" al Sfanțului Sava, domn al Humului și Primorjei, Mare Duce al Bosniei”. "Herzog" este termenul german pentru „duce”, si astfel, teritoriul controlat de el a devenit cunoscut sub numele de "Herzegovina" („Țară Ducelui”, cu sensul de „ducat”, prin adăugarea sufixului slav "-ovina", „țară-”). Regiunea a fost administrată de otomani că sângeacul, si apoi că pasalâcul, Hersek. Numele de Herțegovina a fost inclus pentru prima oara în numele oficial al provinciei otomane pe la jumatatea secolului al XIX-lea. La
Bosnia și Herțegovina () [Corola-website/Science/298080_a_299409]
-
păzesc această margine...Deci să nu vă pară rău dacă domnia mea nu voi lăsa slugile mele în pagubă și dacă pentru una, voi lua îndoit și întreit de la voi.” La Sighișoara înființează o „hereghie de bani” (monetărie) unde bate ducați noi (monedă munteană), ce au circulat întâi în Transilvania, iar apoi și în Țara Românească. Monedele aveau pe o parte un vultur cu aripile întinse, cu capul întors spre dreapta, iar pe altă parte un dragon înaripat cu coadă de
Vlad Dracul () [Corola-website/Science/297417_a_298746]
-
a scris o scrisoare brașovenilor, în care îi amenință cu urmări grave dacă nu folosesc noua monedă: „Io Vlad, voivod și domn. Scrie domnia mea multă sănătate pârgarilor din Brașov. Și vă dă știre domnia mea că sibienii au lepădat ducații cei vechi; deci și voi mai mult să nu umblați cu ei, căci dacă voi afla pe cineva că umblă cu ducați vechi, rău îi voi face...” Vlad II și-a primit titlul de „Dracul” după ce a fost primit pe
Vlad Dracul () [Corola-website/Science/297417_a_298746]
-
Scrie domnia mea multă sănătate pârgarilor din Brașov. Și vă dă știre domnia mea că sibienii au lepădat ducații cei vechi; deci și voi mai mult să nu umblați cu ei, căci dacă voi afla pe cineva că umblă cu ducați vechi, rău îi voi face...” Vlad II și-a primit titlul de „Dracul” după ce a fost primit pe 13 decembrie 1431 în Ordinul Dragonului fondat în 1408 de Sigismund, Împărat al Sfântului Imperiu Roman. Ordinul, creat de Sigismund, dorea să
Vlad Dracul () [Corola-website/Science/297417_a_298746]
-
și pe sectorul financiar în general. Lugano este a treia piața financiară elvețiană. Alte industrii prezente sunt industria mașinilor, cea textilă, industria tutunului și fabricarea ciocolatei. Primele documente care atestă existența cetății sunt datate la 875. Orașul, deja în posesia Ducatului Milano, a fost ocupat de elvețieni în 1512, sub autoritatea cărora rămâne până la 1798, ăn în care declara și obține independența și decide să intre și să facă parte din Confederația Elvețiană. Toponimul „Lugano” derivă probabil de la cuvântul latin ""lucus
Lugano () [Corola-website/Science/297512_a_298841]
-
principatele Halici și Volînia, care au fost unite, ulterior, sub numele de Halici-Volînia. La jumătatea secolului al XIV-lea, Halici-Volînia a fost supusă regelui polon Casimir cel Mare, iar centrul fostei Rusii Kievene, inclusiv Kievul, a fost preluat de Marele Ducat al Lituaniei, după Bătălia de pe Râul Irpen. În urma Uniunii de la Krevo din 1386, o uniune dinastică între Polonia și Lituania, mare parte din teritoriul Ucrainei de azi a fost controlat de nobilii lituanieni rutenizați, în contextul apartenenței de Marele Ducat
Ucraina () [Corola-website/Science/297474_a_298803]
-
Ducat al Lituaniei, după Bătălia de pe Râul Irpen. În urma Uniunii de la Krevo din 1386, o uniune dinastică între Polonia și Lituania, mare parte din teritoriul Ucrainei de azi a fost controlat de nobilii lituanieni rutenizați, în contextul apartenenței de Marele Ducat al Lituaniei. În acest moment, termenii de "Rutenia" și "ruteni" au devenit folosiți pe scară mai largă pentru a denumi regiunile marginei (ocraina în limba slavă) de Est a Poloniei (Ucraina nu exista ca stat) și oamenii ce le locuiau
Ucraina () [Corola-website/Science/297474_a_298803]
-
tratatul de la Fredrikshamn în 1809, Turku a devenit pentru scurt timp capitala oficială, pierzând însă statutul în favoarea orașului Helsinki, întrucât țarul considera că Turku este prea departe de Rusia și prea aproape de Suedia pentru a servi drept capitală a Marelui Ducat al Finlandei. Schimbarea a avut loc oficial în 1812. Instituțiile guvernamentale rămase în Turku au fost în cele din urmă mutate în noua capitală după Marele Incendiu din Turku, care a distrus orașul aproape în întregime în 1827. După incendiu
Turku () [Corola-website/Science/296680_a_298009]
-
în timpul războiului de cucerire dus de Frederick I Barbarossa împotriva lombarzilor. După fondarea Ligii Lombarde în 1167 Milano a preluat conducerea acestei alianțe. Ca rezultat al independenței câștigate de către orașele lombarde prin Pacea de la Constance în 1183, Milano a devenit ducat.În timpul epidemiei de Ciumă în 1349 Milano a fost unul dintre puținele locuri din Europa care nu a fost atins de această boală. În 1395, Gian Galeazzo Visconti devine duce de Milano. În 1450 , Milano trece sub autoritatea Casei de
Milano () [Corola-website/Science/296696_a_298025]
-
încercarea de a cuceri restul Italiei de nord în secolul XV, Milano a fost cucerit de Franța, și apoi de Spania, la începutul secolului XVI în următoarele circumstanțe: regele francez Ludovic al XII-lea a ridicat mai întâi pretenții asupra ducatului în 1492. În acel timp orașul Milano era apărat de mercenari elvețieni. După victoria acestuia asupra Elveției în Bătălia de la Marignano, ducatul a fost promis regelui francez Francisc I. Când Carol al V-lea de Habsburg l-a învins la
Milano () [Corola-website/Science/296696_a_298025]
-
începutul secolului XVI în următoarele circumstanțe: regele francez Ludovic al XII-lea a ridicat mai întâi pretenții asupra ducatului în 1492. În acel timp orașul Milano era apărat de mercenari elvețieni. După victoria acestuia asupra Elveției în Bătălia de la Marignano, ducatul a fost promis regelui francez Francisc I. Când Carol al V-lea de Habsburg l-a învins la rândul său pe Francisc I în Bătălia de la Pavia în 1525, nordul Italiei, inclusiv Milano, a trecut în posesia Casei de Habsburg
Milano () [Corola-website/Science/296696_a_298025]
-
când republica a fost restabilită. În 1530 Charles al V-lea l-a desemnat pe Alessandro de' Medici ca urmaș erdeitar. Cosimo de' Medici a devenit duce în 1537, Siena a fost încorporată în Toscana, iar Florența a devenit Marele Ducat al Toscanei în 1569. Cosimo a murit în 1574.
Toscana () [Corola-website/Science/296724_a_298053]
-
X și Clement VII la începutul secolului al XVI-lea. Catherine de Medici s-a căsătorit cu regele Henric al II-lea al Franței și, după moartea sa în 1559, a domnit ca regent în Franța. Medici au condus Marele Ducat al Toscanei, începând cu Cosimo I de Medici, în 1569, până la moartea lui Gian Gastone de'Medici, în 1737. Biblioteca "Laurenziana" a lui Michelangelo; Ponte Vecchio; Universitatea (1321), Academia de Artă, muzee renumite (mai ales Galeria Uffizi, Palazzo Pitti, Muzeul
Florența () [Corola-website/Science/296726_a_298055]
-
și a apelat la arhitectul polonez Julian Zachariewicz (1837-1898), profesor la Universitatea națională politehnică din Liov. Piatra de temelie a templului a fost pusă la 8 mai 1873. Sinagoga a fost construită între anii 1873-1878 în stil neo-maur în capitala Ducatului Bucovinei din Imperiul Austro-Ungar. Ceremonia de inaugurare a sinagogii a avut loc la 4 septembrie 1877. S-a realizat un compromis între diferitele grupuri. Slujba nu a fost modernizată în întregime. Exista un cantor ("Hazzan") și un cor, dar sinagoga
Templul din Cernăuți () [Corola-website/Science/317033_a_318362]
-
fostei colonii romanice, Dacia. La finalul secolului al VII-lea, ungurii sunt opriți din expansiunea lor spre vest la Lechfeld, lângă Augsburg și încep să-și îndrepte atacurile spre estul Tisei. Cronicarul Anonymus al regelui Béla al III-lea prezintă ducatele din acest teritoriu în ordinea în care sunt atacate de către unguri: cel al lui Salanus („țara care se află intre Tisa și Dunăre (...) pana la hotarul rutenilor și polonezilor”), al lui Menumorut (între Someș și Mureș cu capitala la Biharea
Descălecatul Țării Românești () [Corola-website/Science/317051_a_318380]
-
împotriva Imperiului de Niceea. Un al treilea partener intra în ligă: Guillaume de Villehardouin, principele de Ahaia, care se căsătorea și el cu o fiică a lui Mihail al II-lea. Steaua prințului din Ahaia era atunci gata să urce: ducatul latin vecin al Atenei și triumviratul Eubeei îl recunoșteau ca suzeran. Tripla alianță găsea ajutorul puterii crescânde a regelui sârbilor, Uroș I. Mihail al II-lea Angelos al Epirului, parcă ghicind dorința omonimului său bizantin, a organizat această coaliție antiniceeană
Mihail al VIII-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317073_a_318402]
-
sebastocratorul Ioan Angelos un centru ostil împăratului. Campania debuta prin victorii și conducea trupele imperiale până sub zidurile capitalei thessaliene Neopatrai. A doua campanie împotriva Thessaliei din anul 1277 avea același rezultat negativ (prima fusese respinsă datorită ajutorului dat de ducatul franc al Atenei). Împăratul înregistra mari succese pe mare. Operațiunile navale ale italianului Licario, ridicat la rangul de megaduce ("megadux"), erau încununate de succes începând din 1276: Eubeea și un mare număr de insule din Marea Egee vor cădea în mâinile
Mihail al VIII-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317073_a_318402]
-
Babenberg, (mai precis, lui Leopold de Babenberg) . Prima atestare documentară a denumirii "Austria" datează în 996, când apare termenul "Ostarrichi", care va deveni "Österreich". În 1156, documentul "Privilegium Minus", elaborat de Frederic I, Barbarosa, ridică markgraful austriac la rang de ducat. În 1129, Babenbergii obțin și ducatul Styria. Sub stăpânirea babenbergilor, "Marca de Est" se întărește adăugându-și noi teritorii. Astfel, între 1141 și 1177, aceasta se unește cu "Marca de Jos" (teritoriu aflat la sud de râul Enns) formand împreună
Istoria Austriei () [Corola-website/Science/317150_a_318479]
-
Babenberg) . Prima atestare documentară a denumirii "Austria" datează în 996, când apare termenul "Ostarrichi", care va deveni "Österreich". În 1156, documentul "Privilegium Minus", elaborat de Frederic I, Barbarosa, ridică markgraful austriac la rang de ducat. În 1129, Babenbergii obțin și ducatul Styria. Sub stăpânirea babenbergilor, "Marca de Est" se întărește adăugându-și noi teritorii. Astfel, între 1141 și 1177, aceasta se unește cu "Marca de Jos" (teritoriu aflat la sud de râul Enns) formand împreună un ducat sub conducerea lui Henry
Istoria Austriei () [Corola-website/Science/317150_a_318479]
-
1129, Babenbergii obțin și ducatul Styria. Sub stăpânirea babenbergilor, "Marca de Est" se întărește adăugându-și noi teritorii. Astfel, între 1141 și 1177, aceasta se unește cu "Marca de Jos" (teritoriu aflat la sud de râul Enns) formand împreună un ducat sub conducerea lui Henry Jasomirgott. Succesorii au extins ducatul, mai ales Leopold al VI-lea, care a ieșit victorios în luptele cu maghiarii și cu musulmanii care îl amenințau. Dar în 1246, o dată cu moartea lui Frederick II (într-o lupta
Istoria Austriei () [Corola-website/Science/317150_a_318479]
-
Marca de Est" se întărește adăugându-și noi teritorii. Astfel, între 1141 și 1177, aceasta se unește cu "Marca de Jos" (teritoriu aflat la sud de râul Enns) formand împreună un ducat sub conducerea lui Henry Jasomirgott. Succesorii au extins ducatul, mai ales Leopold al VI-lea, care a ieșit victorios în luptele cu maghiarii și cu musulmanii care îl amenințau. Dar în 1246, o dată cu moartea lui Frederick II (într-o lupta împotriva maghiarilor), se stinge linia Babenbergilor. Ducatele Austria, Styria
Istoria Austriei () [Corola-website/Science/317150_a_318479]
-
au extins ducatul, mai ales Leopold al VI-lea, care a ieșit victorios în luptele cu maghiarii și cu musulmanii care îl amenințau. Dar în 1246, o dată cu moartea lui Frederick II (într-o lupta împotriva maghiarilor), se stinge linia Babenbergilor. Ducatele Austria, Styria și Carinthia intră pentru o scurtă perioadă sub stăpânirea lui Otakar II al Bohemiei. Începând cu 1273, timp de peste șase secole (până în 1918 la Primul Război Mondial), țara intră sub dominația habsburgilor, care au lărgit zona de influență
Istoria Austriei () [Corola-website/Science/317150_a_318479]
-
săi, Rudolph al II-lea și Albert I. Începe lunga eră a dominației habsburge (care durează până în 1918). Cinci secole de acum încolo, conducătorii Austriei sunt aleși de către împăratul Sfântului Imperiu Roman. Albert al II-lea, care vine la conducerea ducatului în 1330, mărește teritoriul acestuia în mod substanțial. Astfel, în 1335, acesta anexeaza Carinthia si Cariola, iar în 1363, Albert al III-lea ia în stăpânire Tirolul. Urmează două secole pline de vicisitudini. Se remarcă domnia lui Sigismund de Luxemburg
Istoria Austriei () [Corola-website/Science/317150_a_318479]