2,935 matches
-
locale, lumea ade văraților bucu reșteni, mahalagii care călcau Calea Victoriei o singură dată pe fiecare an, În serile cu iluminații de Zece Mai. În Bucureștiul de odinioară, „orașul cu o sută de orașe“, atât de drag prietenului Tudor Arghezi pentru dulceața vieții și pitorescul promiscuităților, scriitorul aci de față a putut privi Într-o lungă, prea lungă jumătate de veac la desfă șu rarea unor prefaceri epocale, legate toate de scurgerea neliniștită și im placabilă a vremilor, dar și de invențiile
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
barbare; iar alte specialități nu le găseai la nici un birt, mare sau mic, de centru sau de margine, cum erau „scobiturile“, „preotesele“ sau „pitulicele“, astfel numite, ba chiar și mai pe față și mai cu numele lor de rușine, pentru dulceața lor, ce amintește parlagiului și măcelarului, puși pe mâncare, pe băutură și pe celelalte, dulceața din chi seaua nevestei de acasă sau ibovnicei. Le-o fi zicând cum le-o fi zicând, eu le culegeam de la prietenii mei din cinstita
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
sau de margine, cum erau „scobiturile“, „preotesele“ sau „pitulicele“, astfel numite, ba chiar și mai pe față și mai cu numele lor de rușine, pentru dulceața lor, ce amintește parlagiului și măcelarului, puși pe mâncare, pe băutură și pe celelalte, dulceața din chi seaua nevestei de acasă sau ibovnicei. Le-o fi zicând cum le-o fi zicând, eu le culegeam de la prietenii mei din cinstita breaslă a măcelarilor, Costică Culea și Horvath, fiindcă numai două bucăți cât palma din acest
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Nestor, ajunse repede industrii cu fabricate lipsite de orice personalitate. Însă budinca de orez, rumenă, fierbinte, abia scoasă de la cuptor, tăiată din plin dintr-un colț al tăvii, răsturnată În farfuria de dinainte-ți și cu o lingură mare de dulceață de vișine aruncată cu ochii Închiși deasupra, este totdeauna minu nată când este făcută În casă, dar am găsit-o tot atât de bună și galantomește servită [și] la Bolintineanu din Brăila, cel mai național dintre birturile naționale din țară. Printre imaginile
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
plâns abia stăpânit. Prietenul P.G. era Însurat cu o mlădiță de coconiță din cel mai bun neam moldovenesc, pe care o adoram pentru frumoasele ei virtuți de soție și de mamă, pentru sveltețea trupului ei rasat, pentru blândețea spiritului și dulceața glasului ei cald și prietenos. Dar Într-o seară de vară, când se aflau amândoi În cazinoul de la Eforie, o puse naiba pe coana Zizi să-i arate soțului ei o fetișcană tuciurie, destul de tuciurie, destul de co mună, pierdută În
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
ta! Te văd Întreg și v-am văzut pe toți Într-Însa. M-am cutremurat de accentul vorbelor tale, eloquen tul meu Beldișor, care ți nesocotești Într-atât Însușirile! În corda rea mea s-a topit deodată și am simțit dulceața oboselii, sfâr șeala ceea care te-ar face să nchizi cu bucurie ochii pentru vecinicii. Dragul meu, noutatea e elementul care mă face să trăiesc cu atâta intensitate, să vibrez de toate emoțiile de parcă aș fi vizitată de un duh
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
pe loc de ea. Cantina la care aveam cartelă terminase rezerva de cartofi și trecuse energic pe varză. La prânz, mâncam zilnic ciorbă de varză, sufleu de varză, varză à la Cluj, varză à la Suceava, varză à la Medgidia, dulceață de varză, compot de varză, prăjituri cu vărzică. Nici nu-ți dădeai seama că mâncai numai varză. Din cauza dragostei, desigur. Ca un făcut, noua bibliotecară avea o coafură înfoiată, ca o varză à la Bărăgan. Și un pulover verde-violaceu tricotat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
nu am putut să Închid un ochi din cauza țînțarilor m-am gîndit la Chichina, un vis Îndepărtat și neclar În acest moment, deși sfîrșitul lui, neobișnuit pentru o astfel de amintire naivă, lasă În urma lui, În memoria mea, mai multă dulceață decît amăreală. I-am trimis alene un sărut ușor, cum i-ar trimite un prieten vechi care o cunoaște și o Înțelege; apoi mintea mea s-a Îndreptat spre Malagueño, scenă imensă a atîtor nopți nedormite, unde, poate chiar În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
cioraniană prin Geneva pustie de lume) ascult un "potpuriu" de muzică liturgică ortodoxă. Cuvântul "potpuriu" este vulgar și lăutăresc, dar altul mai bun nu am găsit. După grecii cei colțuroși și după corul aspru al bulgarilor de la Mănăstirea Rila, urmează dulceața și muzicalitatea muzicii "bizantino-românești". Diferența dintre noi și ei este enormă. Mă opresc aici. Ochiul meu interior nu vede mai departe, iar ceea ce simt cu adevărat nu se lasă prins în cuvinte. 16 februarie 2004 Interviu pentru admiterea la colegiul
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
m-am lipit de doi mongoli și un ungur cărora li se punea la dispoziție o mașină pentru o vizită la sediul Uniunii Scriitorilor Sovietici. Vali îmi tradusese acest proiect la micul dejun, îngurgitând două tartine cu unt abundent și dulceață pe măsură, eu mulțumindu-mă cu o cafea nenorocită și un biscuit. Tot el mă asigură că în loc de Iasnaia Poliana e bună și Uniunea Scriitorilor, ceea ce mă făcu să-i mulțumesc pentru această legătură de idei. El se miră (ceilalți
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
ideile, pătrunse de un profund umanism, pe care le-au promovat cu strălucire marii noștri înaintași. Astfel, Avram Iancu, marele revoluționar de la 1848, scria: «Firea ne-a așezat într-o patrie ca împreună să asudăm cultivând-o, împreună să gustăm dulceața fructelor ei.» În anii glorioși ai socialismului aceste cuvinte au căpătat în România concretizarea cea mai elocventă, toți fiii patriei bucurându-se de drepturi egale, putând să-și afirme din plin personalitatea.“ („O politică științifică, umanistă“, Argeș, martie 1987) „Un
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
om în general, dar și de locuitorii satului nostru este Părul (Pirus satira) din familia rozaceelor, înalt de până la 20 metri, flori albe și roz, și fructe mari, cu pulpă apetisantă. Se utilizează mult în fabricația rachiurilor, compoturilor, marmeladei și dulcețurilor. Apoi Prunul (Prunus domestica), tot din familia rozaceelor atingând înălțimi de 6 - 10 metri. Foarte căutat este soiul Bistrițean al cărui fruct conține 14 - 15 la sută zahăr și o mare cantitate de vitamine. Cireșul (Cerasum avium) tot din familia
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
a copiilor, prin darurile sale, cum ar fi bunăoară Zmeura cea mult căutată de locuitorii satului pentru calitățile sale gustative cât și curative, din fructele și din frunzele ei omul putând realiza numeroase produse ca preparate alcoolice de mare finețe, dulcețuri, siropuri, jeleuri, peltele, ceaiuri tămăduitoare a diverse afecțiuni. Zmeurul (Rubus idaeus) din familia rozaceelor, ca arbust, are o înălțime de până la 2,5 metri, uneori chiar mai mult. Ramurile sale sunt spinoase și după anul în care dă fructe se
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
din fântânile noastre e băut cu multă plăcere de copii și bătrâni. Și-ar mai fi agrișul sălbatec (Rives uvacrispa), arbust înalt cam de 1,50 metri cu ramuri foarte spinoase, fructe bace, verzi acrișoare, foarte apreciate de gospodine pentru dulcețuri. Zona e foarte bogată în ciuperci, multe din ele comestibile altele otrăvitoare. Domnul învățător le-a explicat copiilor cum să deosebească ciupercile bune de cele «nebune» și le-a enumerat pe categorii mai toate soiurile ce pot fi întâlnite prin
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
țăranul din Cârțișoara mai dispune de nu mai puțin de 6790 de pomi pe rod, pruni, meri, peri, vișini și oarece cireși, din care tot omul are, și ce așeza în pătul pe iarnă, și din ce-și face magiunul, dulcețurile și siropurile, dar mai ales rachiul dat de două ori la fiert ca să stârnească la o adică aromele cele mai plăcute și cheful de viață, când ne-om vesli din toamnă încolo, la nunți, de sărbători și la alte petreceri
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
Am scris o „poezie“ intitulată „Cîntec campestru“, care era dată, integral, între ghilimele, adică, vezi bine, nu era discursul meu, ci al lor : „«Sîntem păstorii turmei/ Ai turmei de țîțe și craci.// Cu ea împreună/ noi paștem de zor/ dureroasa dulceață/ a grasului sol.// și tot împreună/ noi clămpănim gol/ răcoroasa, curata/ apă de-izvor.// Căci sîntem păstorii turmei/ ai turmei de țîțe și craci»“. La un moment dat, maică -mea, care-și băga nasul peste tot, mi-a descoperit poeziile
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
de bună calitate pe care le savurează în fiecare zi, în număr strict limitat, fără nici o abatere. Tot acolo își citește ziarul și își satisface plăcerea unei liniștite lecturi. Musafirii, potrivit unei practici dobândite încă din adolescență, îi tratează cu dulceață sau șerbet, după preferința lor, și cu un pahar cu apă rece scoasă atunci din fântâna din curte, adâncă de aproape cincisprezece metri. Priveliștea ce se oferă ochilor din cerdac este fermecătoare. Livezi și vii înșirate ca niște imense scoarțe
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
oraș. Bucuria revederii celor doi prieteni se reflectă în lumina chipurilor lor, stafidite de ani, și în scânteierile ochilor obosiți cu care se examinează reciproc. După îmbrățișarea amicală și urările cuvenite de bun venit și bun găsit, după servirea apetisantei dulceți, dialogul amical pornește lin, relaxant cu referiri la starea de sănătate, la copii, nepoți și strănepoți, alunecă apoi spre dificultățile vieții de pensionari singuri, ajungând inevitabil la evenimentele politice și impactul acestora asupra economiei țării și a vieții românilor. Fiind
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
a părut că locomotiva sufla ca un astmatic iar vagoanele scârțâiau ca și cum ar fi suferit de reumatism. Și m-am gândit, cu melancolie, că în compartimentele sale micuțe, odată cu valizele pline de albituri, de cărți, de caiete, de borcane cu dulceață, el a dus cândva imponderabila sarcină a tristețelor, a bucuriilor, a visurilor și a iluziilor mele... Călătoria aceasta a fost totuși una din cele mai frumoase din câte am făcut vreodată. Pân-atunci nu umblasem decât cu trăsura, pe drumuri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
drepte, pe bulevarde pline de mișcare, dacă el însuși ar fi devenit centrul viu și activ al țării întregi, nod de artere, de linii, de canale, de căi de tot felul... Dar nu numai condițiunile locale, puritatea cerului, limpiditatea atmosferei, dulceața climatului, frumusețea naturei, într-un cuvânt așezarea și cadrul, ar fi dat Iașului-capitală strălucirea aceasta, cât mai ales celelalte condiții, psihice și morale, adică tot ce a determinat spiritul colectiv al vechei capitale a Moldovei, sufletul ei, atmosfera ei, cărora
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
ce reușesc să evoc mai intensiv și mai clar e mai ales uimirea, stupoarea, pe care mi-a provocat-o vestea morții lui neașteptate; și, împreună cu ea, lumina clară, diafană, incomparabilă din dimineața aceea de Septembrie, în a cărei infinită dulceață moartea aceasta mi-a părut mai neînțeleasă încă, mai absurdă decât era de fapt în raport cu cauzele ei presupuse. Paul Zarifopol. ("Adevĕrul literar" din 13 Mai 1934.) Pe Paul Zarifopol l-am cunoscut în timpul în care-mi pregăteam licența la Iași
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
nu îl pot descrie, așa cum nu pot lămuri nici celelalte lucruri. Nu mă îndoiesc de ofranda făcută etc. A STĂPÂNEI NOASTRE ÎN TEMPLU. SIMEON 14. Vineri ș15 februarieț - La prima rugăciune, chemându-L pe Veșnicul Părinte etc., simțeam o adâncă dulceață lăuntrică, înaintând, nu fără mișcări și lacrimi, și mergând mai departe cu mare evlavie, fiind tot mai puternică spre sfârșit, fără ca vreo Persoană sau vreun mijlocitor să se dezvăluie. Apoi, urcând pentru liturghie, începând rugăciunea, percepere și înfățișare a Stăpânei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
până pe la jumătate, fără gust sau cu puțin șgustț, împreună cu neîncrederea că voi afla har la Preasfânta Treime; într-atât încât, reîntorcându-mă la rugăciune - și se pare că am făcut-o cu destulă evlavie - sfârșitul a fost cu multă dulceață și savoare spirituală. Apoi, dorind să mă scol cu gândul de a amâna masa și căutând să nu fiu deranjat până ce nu voi fi aflat șce doreamț, am simțit din nou căldură și evlavie în a lăcrima, îmbrăcându-mă cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
doilea punct. Să aud cu auzul ceea ce vorbesc sau ar putea vorbi; și, reflectând în mine însumi, să trag vreun folos din aceasta. 124. Al treilea punct. Să miros și să gust cu mirosul și cu gustul nesfârșita gingășie și dulceață a Dumnezeirii, șanumeț în funcție de Persoana pe care o contemplu, a sufletului și a virtuților Sale și a tot ce este al Său, reflectând în mine însumi și trăgând folos din aceasta. 125. Al patrulea punct. Să ating cu pipăitul, ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
pentru părinți: „Sunt veșnic sclavul obsesiei de care sufăr. Va trebui să mă îngrijesc neapărat...” (p. 30). Deși aflat departe, își amintește nostalgic de meleagurile moldovenești, de „câtă bunăvoință și fervoare manifestam eu pe la sfarsitul studiilor liceale pentru medicina”, „de dulceața de căise”... Trimite și primește, se nțelege, foarte des vești către/ din orășelul dintre vii: „Știrile de la Huși nu lipsesc, în fiecare zi sosesc telegrame sau scrisori [...]” (p. 17). De altfel, mult mai tarziu (1961), într-o ciorna (de scrisoare
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]