5,695 matches
-
îndumnezeiască”, afirmă Sfântul Atanasie cel Mare. Icoana este, pe de o parte, o mărturie despre originile omului, redescoperirea sau rememorarea chipului de rai, pe de alta, însă, anticipează și adeverește despre chipul omului răscumpărat în Hristos și transfigurat în slava dumnezeiască. - Anul trecut ați fost nominalizat cu volumul „catacombe. aici totul e viu” la premiul Mihai Eminescu și premiul revistei România Literară, pentru debut. Anul acesta ați publicat, tot la editura Vinea, un nou volum, „Sentic”. Ce reprezintă pentru dumneavoastră poezia
PUTEREA CUVANTULUI INTERVIU CU SCRIITORUL FLORIN CARAGIU de VICTORIŢA DUŢU în ediţia nr. 289 din 16 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342491_a_343820]
-
Daniel. Care este importanța acestui dialog, cine beneficiază de el mai mult, teologii sau oamenii de știință? - Și unii, și ceilalți, dacă vor consimți să privească lucrurile cu onestitate. De dragul coerenței și consistenței gândirii înseși, nu putem lepăda temeiurile transcendente, dumnezeiești, ale imaginii lumii. Sorin Vieru, în „Riscul gândirii”, afirma că gândirea incoloră, fără sentiment, are o singură pasiune, aceea pentru uitare. Ea pare că funcționează bine, ca un joc artificial, cu reguli inventate, tocmai pentru că a dat la o parte
PUTEREA CUVANTULUI INTERVIU CU SCRIITORUL FLORIN CARAGIU de VICTORIŢA DUŢU în ediţia nr. 289 din 16 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342491_a_343820]
-
o astfel de cunoaștere. Sfântul Vasile mărturisește: „nu este de puțină importanță pentru mântuire de a nu dori dobândirea oricărei cunoștințe la întâmplare, ci de a cunoaște cea mai folositoare învățătură. De pe acum unii au disprețuit învățătura dată de cuvintele dumnezeiești și s-au ocupat cu geometria, pe care au descoperit-o egiptenii, sau cu astrologia, în mare cinste la haldeeni, sau în general cu cunoștința zadarnică despre forme și umbre. Pe mulți i-a preocupat poetica, retorica și descoperirea sofismelor
DESPRE REALISMUL TEOLOGIEI ŞI SLUJIRII SFÂNTULUI VASILE CEL MARE – EXPRESIE A STĂRUINŢEI ÎN TREZVIE ŞI ÎN MĂRTURISIREA ADEVĂRULUI BISERICII de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 29 din 29 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342476_a_343805]
-
ci să-ți păstrezi sufletul mereu în lumină... Ai uitat, că și tu ești creat un unicat, ca să fii deplin mulțumit și prin credință să ajungi fericit la punctul final cu biruință? Bucuria Mântuirii este elixirul fericirii! Este acea dragoste Dumnezeiască care-ți unește sufletul de Împărăția cerească și te face să simți Bucurie; și viața ta lăuntrică este o sfântă poezie țesută-n armonia miracolului Cuvântului, cu muzica Cerului, venită pe razele de lumină ale Misterului... În sufletul tău simți
BUCURIA MÂNTUIRII de DUMITRU BUHAI în ediţia nr. 112 din 22 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342501_a_343830]
-
și anti-apocaliptică Virgil Ciucă, poet român cu rezidența în Statele Unite (născut în 1937, lângă Craiova) a debutat târziu, la 60 de ani, dar și-a construit, dacă nu o operă, atunci o bibliografie în scurt timp: Blestem străbun 2007, Versete dumnezeiești 2008, Pierdut în lume 2011, Chemarea la judecată 2012, Condamnarea 2013, toate apărute la Editura Semne. Bibliografia se întâlnește târziu cu biografia și sunt de înregistrat elemente de senzație: elev la Școala Normală din Craiova (eliminat în 1952), bacalaureat la
AURELIU GOCI DESPRE VIRGIL CIUCA SI POEZIA JUSTIŢIARĂ ŞI ANTI-APOCALIPTICĂ.. de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1802 din 07 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342585_a_343914]
-
din povești, ceva plăcut și greu. Plăcut ca dragostea dintâi ce n-are-asemănare Și greu ca focul ce întâi te pârjole și doare Căci n-ar fi fost nici o urgie decât să mă trezesc Iar lângă mine să nu fie trupu-ți dumnezeiesc. Sărutu-ți dulce l-am gustat cu patimă și dor Tu ai gemut căci ți-am mușcat din fraga buzelor. Și ne-am iubit cum numai noi putem să ne iubim Și îngerii doi câte doi ne-nvață să plutim În
VIS de NELU PREDA în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342628_a_343957]
-
într-o relație de interdependență, de întrepătrundere, fără a uita că Liturghia Euharistică realizează plenar, prin împărtășirea cu Trupul și Sângele lui Hristos, împreună-locuirea în Împărăția lui Dumnezeu. Dar împărtășirea cu Hristos, în Taina Euharistiei constituie culmea „părtășiei la firea dumnezeiască” (III Petru I, 4), fiindcă dincolo de ea, „nu mai este loc unde să pășim”[15]. Ea nu exclude însă alte moduri de prezență și lucrare a lui Iisus Hristos în Sfânta Liturghie. În altă ordine de idei, mulți consideră că
O ABORDARE TEOLOGICA SI APOLOGETICA de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 18 din 18 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342481_a_343810]
-
trebuie să se uite faptul că dogma creștin ortodoxă nu constituie un adevăr teoretic simplu, pur speculativ, fără legătură cu omul și viața lui. De atunci de când Dumnezeu S-a făcut om, ca să-l îndumnezeiască pe om, nu există nimic dumnezeiesc, care să nu aibă legătură cu omul, precum nu există nimic omenesc care să nu aibă legătură cu Dumnezeu. Dogma mai teoretică, cum o consideră mulți, cea Treimică, are un raport atât de direct și de esențial cu omul, încât
O ABORDARE TEOLOGICA SI APOLOGETICA de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 18 din 18 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342481_a_343810]
-
lume au o relație directă cu omul și viața lui. Smerenia, ascultarea, nădejdea, iubirea, și toate virtuțile creștine sunt adevăruri ce se conexează (unesc) direct cu Hristos și cu dogma Hristologică. Fiecare virtute evanghelică este după arhetipul lui Hristos, desăvârșit dumnezeiască și desăvârșit omenească, este darul Sfântului Duh și fructul participării la harul Acestuia. Dogma Hristologică poate fi predată treptat cu criteriul problematicii și receptivității copiilor. Astfel anumite elemente dogmatice pot fi trecute cu vederea în Gimnaziu și să fie predate
O ABORDARE TEOLOGICA SI APOLOGETICA de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 18 din 18 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342481_a_343810]
-
evidențierea locului central al Sfintei Euharistii se semnalează și caracterul euharistic al vieții creștine. Acest caracter euharistic nu se cultivă numai prin participarea regulată la Sfânta Euharistie, dar și prin conștientizarea faptului că trăim ca mădulare ale trupului lui Hristos. Dumnezeiasca Euharistie are poziție centrală în renașterea vieții credincioșilor. Sfântul Ioan Damaschinul spune că cei care mănâncă și beau trupul și sângele Domnului din Sfântul Potir devin mădulare unul altuia și, toți împreună, trupul lui Hristos. Gustăm din izvorul cel fără de
O ABORDARE TEOLOGICA SI APOLOGETICA de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 18 din 18 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342481_a_343810]
-
păcătos și nimic și fără valoare într-un asemenea grad, încât nu cunoaște nimic, în legătură cu viața duhovnicească și nici nu are conștiința că are realizări duhovnicești, chiar dacă cunoaște tainele harului lui Dumnezeu și are împliniri duhovnicești, contemplații ecstatice și urcușuri dumnezeiești. O astfel de stare duhovnicească devine în mintea omului în întregime firească (harismatică) și într-un mod de autoînțeles, pentru conștiința de sine a acestui om. Precum patriarhul nostru Avraam chiar dacă a fost ales, s-a numit pe sine pământ
O ABORDARE TEOLOGICA SI APOLOGETICA de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 18 din 18 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342481_a_343810]
-
de contradicție „existențială”, ce funcționează ca o supapă de siguranță în conștiința de sine a credinciosului ce se luptă și-l protejează de înclinația persuasivă spre vanitate și mândrie, tocmai datorită reușitei luptelor duhovnicești, ce dau roade experiențele harismatice și dumnezeiești a lucrării bineplăcute lui Dumnezeu a virtuților evanghelice. Este cunoscut faptul că fiecare dobândire duhovnicească și progres în virtuți sunt întotdeauna sub directa amenințare a unei scăpări inconștiente la trufie și mândrie. Tot ceea ce dobândește omul, prin efort și luptă
O ABORDARE TEOLOGICA SI APOLOGETICA de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 18 din 18 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342481_a_343810]
-
la o primă vedere că nu se potrivește cu duhul patristic, ce se exprimă prin sentimentul nevredniciei personale, a judecării de sine, a smereniei desăvârșite și în principal a neputinței omului de a face ceva duhovnicesc fără ajutorul și puterea dumnezeiască. Într-adevăr, din orice punct de vedere, în spațiul patristic al gândirii și vieții duhovnicești, pare să domine opinia care consideră ajutorul dumnezeiesc în lucrarea mântuirii omului (și deci, și a tânărului) ca unică condiție a acestei mânturii, care se
O ABORDARE TEOLOGICA SI APOLOGETICA de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 18 din 18 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342481_a_343810]
-
smereniei desăvârșite și în principal a neputinței omului de a face ceva duhovnicesc fără ajutorul și puterea dumnezeiască. Într-adevăr, din orice punct de vedere, în spațiul patristic al gândirii și vieții duhovnicești, pare să domine opinia care consideră ajutorul dumnezeiesc în lucrarea mântuirii omului (și deci, și a tânărului) ca unică condiție a acestei mânturii, care se încadrasează în climatul de semnificație alstihului psaltic „De n-ar zidi Domnul casa în zadar s-ar osteni cei ce o zidesc”[52
O ABORDARE TEOLOGICA SI APOLOGETICA de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 18 din 18 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342481_a_343810]
-
protejare a lui de microbul aducător de moarte al vanității și slavei deșarte, între trăirea personală a lucrării mântutirii și a încredințării mânturii obiective, prin revelarea adevărului în Iisus Hristos, a principiului soteriologic, conform căruia, mântuirea e rezultatul sinergiei factorului dumnezeiesc și omenesc. Astfel, omul patristic, privind mântuirea sa, se odihnește trăitor în principiul mântuitor „absolut”, că numai Dumnezeu îl salvează și mântuiește[53], după harul și bunăvoința Lui. În acest fel el reduce la zero importanța propriei contribuții existențiale în
O ABORDARE TEOLOGICA SI APOLOGETICA de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 18 din 18 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342481_a_343810]
-
disciplinare și o pregătire a rațiunii pentru deschiderea către cunoașterea împlinită prin credință. Sfântul Vasile cel Mare îl dă exemplu pe Moise care mai întâi și-a exersat mintea cu învățăturile egiptenilor, apoi s-a întărit prin credință în învățătura dumnezeiască. Un alt exemplu dat este cel al profetului Daniel, familiarizat cu înțelepciunea haldeilor. Fără a neglija dimensiunea estetică a scrierilor, un criteriu determinant al Sfântul Vasile cel Mare în selectarea lucrărilor din cultura profană îl constituie căutarea adevărului, respectiv lauda
DESPRE RELAŢIA DINTRE RAŢIUNE ŞI CREDINŢĂ ÎN TEOLOGIA SFÂNTULUI VASILE CEL MARE PRECUM ŞI ÎNVĂŢĂTURA SFÂNTULUI VASILE CEL MARE DESPRE EDUCAŢIA TINERILOR ŞI PASTORAŢIA CREŞTINILOR… de STELIAN GOMBOŞ în [Corola-blog/BlogPost/342590_a_343919]
-
însuși, nu-i urcat în ceruri, ci rămâne în țărână”. Necredința generează trufia, încrederea în sine. O minte iscoditoare, scrutătoare a tainelor lumii și ale lui Dumnezeu, care cercetează puterea autonomă a omului. O astfel de cunoaștere este potrivnică voii dumnezeiești. În cel cuviincios, inclusiv în angajarea pe calea cunoașterii, sălășluiește „glasul Domnului”. Cunoașterea trufașă încrezătoare în forța exclusivă a rațiunii este idolatră, producând numeroase și profunde amăgiri. Sfântul Vasile cel Mare, comentând versetele din Psalmi: „Văzut-am pe cel necredincios
DESPRE RELAŢIA DINTRE RAŢIUNE ŞI CREDINŢĂ ÎN TEOLOGIA SFÂNTULUI VASILE CEL MARE PRECUM ŞI ÎNVĂŢĂTURA SFÂNTULUI VASILE CEL MARE DESPRE EDUCAŢIA TINERILOR ŞI PASTORAŢIA CREŞTINILOR… de STELIAN GOMBOŞ în [Corola-blog/BlogPost/342590_a_343919]
-
autentic; nu rămânea doar la acea răsfrângere sau la acel sunet”. Pentru aprofundarea Adevărului Bisericii, Sfântul Vasile cel Mare se retrage pentru o vreme din tumultul lumii. Este nevoie de o desprindere de cele exterioare pentru ca mintea să aprofundeze adevărul dumnezeiesc. Prin agitație și risipirea gândurilor este foarte dificilă și adunarea în sine, concentrarea spre cele dumnezeiești și înaintarea spre adevărul tainic al credinței. Sfântul Vasile cel Mare întocmai cu alți mari asceți ai Bisericii face acest exercițiu de retragere pentru
DESPRE RELAŢIA DINTRE RAŢIUNE ŞI CREDINŢĂ ÎN TEOLOGIA SFÂNTULUI VASILE CEL MARE PRECUM ŞI ÎNVĂŢĂTURA SFÂNTULUI VASILE CEL MARE DESPRE EDUCAŢIA TINERILOR ŞI PASTORAŢIA CREŞTINILOR… de STELIAN GOMBOŞ în [Corola-blog/BlogPost/342590_a_343919]
-
Vasile cel Mare se retrage pentru o vreme din tumultul lumii. Este nevoie de o desprindere de cele exterioare pentru ca mintea să aprofundeze adevărul dumnezeiesc. Prin agitație și risipirea gândurilor este foarte dificilă și adunarea în sine, concentrarea spre cele dumnezeiești și înaintarea spre adevărul tainic al credinței. Sfântul Vasile cel Mare întocmai cu alți mari asceți ai Bisericii face acest exercițiu de retragere pentru a lupta mai intens cu propriile patimi și neputințe astfel încât să se pătrundă tot mai mult
DESPRE RELAŢIA DINTRE RAŢIUNE ŞI CREDINŢĂ ÎN TEOLOGIA SFÂNTULUI VASILE CEL MARE PRECUM ŞI ÎNVĂŢĂTURA SFÂNTULUI VASILE CEL MARE DESPRE EDUCAŢIA TINERILOR ŞI PASTORAŢIA CREŞTINILOR… de STELIAN GOMBOŞ în [Corola-blog/BlogPost/342590_a_343919]
-
al Evangheliei. „Când mintea nu are liniște, când e purtată de colo-colo de gândurile lucrurilor, nu se poate aținti la adevăr. Nu ajunge la a-L simți pe Dumnezeu. Curățindu-se și intrând la Dumnezeu, mintea este inundată de frumusețea dumnezeiască, se luminează pe deplin, într-un chip pe care nimeni nu-l poate înfățișa cu precizie. Experiența Sfântului Vasile cel Mare este personală, n-a auzit-o de la altcineva, n-a văzut-o la altcineva; a „pătimit-o” el însuși
DESPRE RELAŢIA DINTRE RAŢIUNE ŞI CREDINŢĂ ÎN TEOLOGIA SFÂNTULUI VASILE CEL MARE PRECUM ŞI ÎNVĂŢĂTURA SFÂNTULUI VASILE CEL MARE DESPRE EDUCAŢIA TINERILOR ŞI PASTORAŢIA CREŞTINILOR… de STELIAN GOMBOŞ în [Corola-blog/BlogPost/342590_a_343919]
-
Nyssei. Din prima perioadă a retragerii lui, Sfântul Vasile cel Mare a lucrat cu încrâncenare și, de aceea, cu roade multe. Studiul Scripturilor, cercetarea tradiției și asceza îl absolviseră integral. Mintea i s-a deprins să se sfințească la adevărurile dumnezeiești. Și se curățea întruna de ispitele din afară. Devenea astfel tot mai capabilă și pătrundea tot mai adânc în adevăr”. Mărturisirea Adevărului nu presupune doar o biruință dialectică în fața gândirii de tip eretic, ci împărtășirea Adevărului printr-o convingere izvorâtă
DESPRE RELAŢIA DINTRE RAŢIUNE ŞI CREDINŢĂ ÎN TEOLOGIA SFÂNTULUI VASILE CEL MARE PRECUM ŞI ÎNVĂŢĂTURA SFÂNTULUI VASILE CEL MARE DESPRE EDUCAŢIA TINERILOR ŞI PASTORAŢIA CREŞTINILOR… de STELIAN GOMBOŞ în [Corola-blog/BlogPost/342590_a_343919]
-
și tu preot!" Acestora le răspundem nu cu cuvintele noastre, ci cu cele ale Sfintelor Scripturi, ale Sfintelor Sinoade și ale Sfinților Dascăli ai Bisericii noastre în parte, și spunem că demnitatea preoților este să aducă Ofranda și să săvârșească dumnezeieștile Daruri prin venirea Duhului Sfânt ca niște instrumente, și să mijlocească la Dumnezeu pentru popor, încă să facă și alte lucrări sfinte pe care nu le poate lucra altul nesfințit. Dar în timpul Cuminecării, când se împărtășesc, preoții n-au nici o
DESPRE PROBLEMA DESEI SAU RAREI ÎMPĂRTĂŞANII ÎN CONCEPŢIA SFÂNTULUI NICODIM AGHIORITUL de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 28 din 28 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342451_a_343780]
-
se împărtășesc în altar și în chip nemijlocit, fără linguriță, iar laicii și monahii în afara altarului și în chip mijlocit cu lingurița. Iar că acest lucru este adevărat și preoții n-au nici o deosebire față de mireni în ce privește Cuminecarea, martor este dumnezeiescul Ioan Hrisostom care spune: Ne-a născut un singur Părinte, am dezlegat toți durerile aceleeași maici (în Sfânta Taină a Botezului), ni s-a dat tuturor aceeași băutură; mai mult, nu numai aceeași băutură, ci și din același pahar; căci
DESPRE PROBLEMA DESEI SAU RAREI ÎMPĂRTĂŞANII ÎN CONCEPŢIA SFÂNTULUI NICODIM AGHIORITUL de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 28 din 28 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342451_a_343780]
-
să se cuminece și în fiecare zi, în chip asemănător preoților și celor simpli, bărbaților și femeilor, pruncilor și bătrânilor, și tuturor creștinilor de orice vârstă și rang". Iar acei preoți, care nu-i împărtășesc pe creștinii care vin la dumnezeiasca Cuminecătură cu evlavie și credintă, sunt judecați de Dumnezeu ca niște ucigași, cum stă scris la prorocul Osea: "Preoții au ascuns calea, au făcut omoruri în Sichem și au făcut fărădelege în poporul Meu" (Os 6,9). Mă mir și
DESPRE PROBLEMA DESEI SAU RAREI ÎMPĂRTĂŞANII ÎN CONCEPŢIA SFÂNTULUI NICODIM AGHIORITUL de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 28 din 28 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342451_a_343780]
-
răspundem că cei ce vor s-și susțină opinia au obiceiul de a aduce în ajutor și ziceri ale Sfintei Scripturi sau ale unuia dintre sfinți, ca acel cârlig al lor să nu apară gol, fără momeală. Fiindcă "minciuna, spune dumnezeiescul Ioan Hrisostom, când vrea să fie crezută, dacă nu-și impune temelia unui părut adevăr, nu este crezută". Cum fac și binecuvântații aceștia. Dar nu se cuvine a tăia și a scinda zicerile dumnezeieștii Scripturi separându-le de celelalte ziceri
DESPRE PROBLEMA DESEI SAU RAREI ÎMPĂRTĂŞANII ÎN CONCEPŢIA SFÂNTULUI NICODIM AGHIORITUL de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 28 din 28 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342451_a_343780]