10,740 matches
-
de poezie avangardista românească, Die Wolkentrompete (1975), pe baza Antologiei literaturii române de avangardă (1969) întocmite de Șasa Până. Tălmăcirile semnate de L. au intrat în repertoriul versiunilor străine ale scrierilor românești în discuție și au fost reproduse cu ocazia editării unor antologii, în România și în Germania. De unul dintre poeții din constelația avangardei - Gellu Naum - L. s-a ocupat și mai tarziu, alcătuind volumul de transpuneri Zähne von Worten zermalmt (1983). Fascinația straniului o determina să abordeze proza românească
LATZINA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287752_a_289081]
-
ai monarhiei constituționale, ei au susținut măsurile politice adoptate de Carol I, inclusiv politica de apropiere de statele centrale ale Europei. Concepută în vederea desfășurării unor activități literare și științifice, J. a găsit diverse forme de manifestare: întruniri săptămânale, „prelecțiuni populare”, editarea unor reviste și ziare, înființarea unor tipografii, a unor institute de învățământ. Întrunirile aveau drept scop să creeze, pe baza unor principii comune, o modalitate sistematică de discutare a problemelor legate de cultură. Era refuzată orice imixtiune a chestiunilor cotidiene
JUNIMEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287687_a_289016]
-
din 1510, este un Tetraevangheliar (1512). Urmașul său, Dimitrie Liubavici, tipărește și el, tot în slavonă, un Evangheliar și, în 1547, un Apostol (Epistolele Sf. Ap. Pavel). O extraordinară răspândire avea să cunoască textul biblic prin opera de traducere și editare a diaconului Coresi. Printre primele cărți tălmăcite și tipărite de acesta se află un Tetraevangheliar (1561), Lucrul Sfinților Apostoli (1566), o Psaltire și un Liturghier (1570), o Psaltire slavo-română (1577), culminând cu monumentala Carte ce se cheamă Evanghelie cu învățătură
BIBLIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285725_a_287054]
-
CFR, având mai târziu și alte ocupații: inspector în Ministerul Comunicațiilor, subdirector al Oficiului de Presă, inspector al teatrelor (1942-1946). Desfășoară concomitent o rodnică activitate literară, colaborând cu versuri, proză, eseu, cronici la numeroase publicații din țară, implicându-se în editarea unor reviste. În 1933-1934 e în redacție la „Buletinul CFR”, iar în martie 1936 înființează și conduce „Front literar”, revistă de orientare modernistă, deschisă mai ales scriitorilor tineri, ce apare până în martie 1939 și pe care o susține cu eforturi
SPIRIDONICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289834_a_291163]
-
necuprinse în forma definitivă a ciclului romanesc, dar revizuite în vederea tipăririi. Prefața, intitulată Eros și psihologie, se remarcă prin disocierile pertinente ale unui studiu de „caz” literar, ilustrat cu textele antologate. În ultimii ani de viață S. era preocupat de editarea celor mai importante romane bengesciene în versiuni definitivate de autoare. Publică astfel, în 1997, o ediție din Logodnicul, iar în 2001-2002 reunește sub titlul de editor Ciclul familiei Hallipa ultima variantă reivizuită de prozatoare a romanelor seriei: Omul care a
STAMATIADI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289849_a_291178]
-
el au fost mereu reproduse, peste munți, de pildă, fiind consecvent retipărite de „Gazeta Transilvaniei” și „Luminătoriul”. În „Foaia pentru toți” va include mult folclor și traduceri din literatura universală. Paralel cu munca la redacție, continuă să se preocupe de editarea volumelor din „Biblioteca pentru toți”, difuzând literatură română și universală, folclor, știință popularizată, tălmăcind el însuși din Bernardin de Saint-Pierre, Hans Christian Andersen, Al. Dumas-fiul, Catulle Mendès, Jules Lemaître, François Coppée, Anatole France, precum și din autori francezi în vogă: Adolphe
STANCESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289862_a_291191]
-
mesaj identic: cornul cel mic scoate din rădăcină trei dintre coarnele cele mari. Urcarea la cer a lui Isaia Un document deosebit de interesant pentru dosarul nostru este Urcarea la cer a lui Isaia, care a beneficiat de o foarte bună editare, realizată de un grup de cercetători italieni. De asemenea, Enrico Norelli a publicat o traducere franceză însoțită de o amplă introducere și de comentarii deosebit de stimulente. Considerăm concluziile sale absolut convingătoare, motiv pentru care le vom adopta în cele ce
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Λ<∀46∈Η ≅⇔ :← ΒΔ≅<≅02±)”, în timp ce versiunea ebraică prezintă sensul opus: „El va trăi în desfătare”. Ieronim, va opta pentru acest al doilea sens, în Comentariul la cartea Daniel (11, 37‑39). . VP, pp. 206‑207. . Commodiano, Carme apologetico, introducere, editare, traducere, glosar și index de A. Salvatore, Torino, 1977, p. 5. Vezi, de asemenea, ediția lui J. Martin, CCL 128, 1960, pp. 73‑113. Despre Commodian, A. Salvatore, „L’enigma di Commodiano. Considerazioni sullo scrittore, il suo ambiente e la
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
își aveau, în primele două decenii ale secolului al XX-lea, omologi în G. Bacovia, I. M. Rașcu, B. Fundoianu, D. Iacobescu, Demostene Botez ș.a., un omolog al lui Mallarmé avea să apară abia prin Ion Barbu, cel din momentul editării poemelor care vor alcătui ciclul Joc secund. Repere bibliografice: Stéphane Mallarmé, Divagations, Paris, 1897; Tancred de Visan, L’Attitude du lyrisme contemporain, Paris, 1911; André Barres, Le Symbolisme, Paris, 1911; Trivale, Cronici, 128-166, 351-355, 483-494; Jules Huret, Enquête sur l
SIMBOLISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289675_a_291004]
-
din capitala Ungariei. Deși duce o viață foarte modestă, își poate continua preocupările cărturărești, pregătește ediții, scrie prefețe, poartă corespondență. Traduce și editează cărți de popularizare a unor cunoștințe științifice și practice. Începe redactarea istoriei românilor și caută posibilități de editare. După 1808 existența sa mai este atestată doar de încercările de a-și tipări opera, iar după 1814, anul în care cenzura guvernului Transilvaniei îi confiscă manuscrisul cronicii, acuzându-l ca instigator la răscoală, biografia sa intră aproape în legendă
SINCAI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289694_a_291023]
-
Vieux livre roumain (1947), Incunabula in Rumania („The Book Collector”, 1976), Pagini din istoria cărții românești (1981, în colaborare cu Gheorghe Buluță) -, deschis în același timp spre modernizare în inventarierea cărților vechi din biblioteci, în catalogarea lor pe colecții, în editarea și valorificarea lor științifică. Bibliograful, cunoscător avizat de carte veche, l-a ajutat neîndoielnic pe istoricul literar. Obligațiile de la catedra din Iași s-au materializat în câteva cursuri - Probleme de literatură veche românească (1942), Istoria literaturii române din secolul al
SIMONESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289690_a_291019]
-
S.L. erau îndeosebi culturale și vizau transformarea Școlii de la „Sf. Sava” în colegiu, înființarea de școli normale în fiecare capitală de județ, a școlilor primare în fiecare sat, modernizarea instituțiilor. Alte proiecte priveau crearea unor condiții pentru dezvoltarea literaturii naționale, editarea unor ziare în limba română, încurajarea traducerilor în românește, abolirea monopolului tipografic, înființarea unui teatru național. Întrunirile S.L. aveau loc în casa din București a lui Dinicu Golescu. Aici au fost citite gramaticile lui Heliade și Iordache Golescu, traduceri din
SOCIETATEA LITERARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289762_a_291091]
-
a propus, chiar prin actul de constituire, „stimularea și, pe cât posibil, organizarea cercetărilor, gruparea și stabilirea de contacte între un număr cât mai mare de savanți care se interesează de problemele limbii române, luarea de poziții normative în chestiunile controversate, editarea unei reviste periodice și a altor publicații”, cu un caracter filologic mult mai larg cultural decât cel strict lingvistic. Revista „România Orientalis” trebuia să apară în anul următor în Belgia, pe lângă Centrul de Studii Istorice și Lingvistice Române de la Universitatea
SOCIETATEA DE FILOLOGIE ROMANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289748_a_291077]
-
studenți români de la Universitatea din Cluj (1919-1934, 1938-1946, din 1991). Este o asociație cu caracter cultural-științific, urmărind, în prima fază, solidarizarea prin limbă și cultură națională, promovarea cercetării folclorului și a obiceiurilor populare, susținerea literaturii și a culturii proprii prin editarea de almanahuri, reviste și prin tipărirea unor scrieri de seamă ale culturii naționale, prin întâlniri și reuniuni muzical-literar-artistice (serate literare și muzicale, baluri și „seri de cunoștință”, echipe de dansatori etc.), în vederea unificării culturale și politice a tuturor românilor. În timpul
SOCIETATEA ACADEMICA „PETRU MAIOR”. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289744_a_291073]
-
unor nume prestigioase, ca N. Iorga, Iuliu Maniu, Emil Hațieganu, Octavian Goga, N. Drăganu, Onisifor Ghibu, Vasile Goldiș, Al. Ciura ș.a. Literatură propriu-zisă dau Zaharia Bârsan (Veneția), Teodor Murășanu și Liviu Rebreanu. Societatea s-a făcut remarcată și prin inițierea editării unor importante lucrări istoriografice, cum ar fi Istoria pentru începutul românilor în Dacia de Petru Maior (1883), apărută la Budapesta și Gherla într-un tiraj de două mii de exemplare. Este prima ediție scoasă cu caractere latinești a lucrării lui Maior
SOCIETATEA ACADEMICA „PETRU MAIOR”. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289744_a_291073]
-
din alte țări. În ultima perioadă, când, cu puțin înainte de începerea primului război mondial, este numit secretar Tiberiu Brediceanu, activitatea se orientează mai mult către susținerea muzicii. Interesul merge spre folclorul muzical românesc, pus în valoare prin spectacole, conservat prin editarea melodiilor, recomandat și valorificat în creația compozitorilor. Astfel, se alocă în 1905 o sumă pentru cumpărarea manuscrisului operetei Crai nou de Ciprian Porumbescu. La polarizarea mișcării au contribuit Gheorghe Dima, Tiberiu Brediceanu, Valeriu Braniște, Ion Vidu ș.a. Această etapă este
SOCIETATEA PENTRU FOND DE TEATRU ROMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289765_a_291094]
-
literari (1976), Structuri tematice și retorico-stilistice în romantismul românesc (1830-1870) (1976), redactând articole și pentru Dicționarul general al literaturii române. De asemenea, a contribuit la realizarea unui volum din seria Documente și manuscrise literare (III, 1976). S-a ocupat de editarea integralei operei lui V. Voiculescu. E prezentă cu studii și articole la „Revista de istorie și teorie literar㔄România literară”, „Luceafărul”, „Viața românească”, „Tomis” ș.a. Volumul Interpretări reunește o suită de texte critice dedicate de S. unor scriitori precum Ion
SORESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289798_a_291127]
-
cu versuri în ziarul băcăuan „Luptătorul” (1947), unde va face parte și din redacție (1948-1950). Colaborează la „Contemporanul”, „Tribuna”, „Era socialistă”, „Revista de filosofie”, „România literară”, „Convorbiri literare”, „Familia” ș.a. Va înființa săptămânalul politic „Eveniment” (1990-1993) și va contribui la editarea revistelor „Argus” (1993-1994) și „Teatrul românesc” (1997-1998). Mai semnează S. Vlad, Ioana Parava și cu numele real. Paginile din volumele Glose critice (1968, debut editorial), din Contrapunct critic. Valori, idei, tendințe literare actuale (1971) și din Literatura noastră cea de
SORIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289800_a_291129]
-
literară”, „Iașul literar”, „Jurnalul literar”, „Limbă și literatură”, „Luceafărul”, „Orizont”, „Revista de istorie și teorie literară”, „România literară”, „Scrisul bănățean”, „Secolul 20”, „Steaua”, „Synthesis”, „Tânărul scriitor”, „Tribuna”, „Viața românească” ș.a., precum și la publicații din Râmnicu Sărat, Buzău și Focșani. Pentru editarea scrisorilor lui Duiliu Zamfirescu i s-a decernat în 1967 Premiul „B. P. Hasdeu” al Academiei Române. Fără a disprețui cronica literară, pe care o va practica mai mult sau mai puțin accidental, S. se orientează de timpuriu către cercetarea istorico-literară
SANDULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289469_a_290798]
-
scrise de unul și același autor. Pasiunea acestui gen de cercetări crește pe măsură ce, după 1989, se mărește și corpusul de luat în studiu, prin publicarea memorialisticii și jurnalelor „de sertar”, a corespondenței unor personalități până atunci prohibite, dar și prin editarea unor texte mai vechi (I. G. Duca, C. Argetoianu ș.a.), tot indezirabile sub regimul comunist. Interesat și de teoria prozei, S. s-a ocupat de conceptul de realism, în aceeași ordine de preocupări fiind de menționat și contribuția la Dicționarul
SANDULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289469_a_290798]
-
Constelații literare (1998) se oferă, între altele, suma unei exegeze întinse pe câteva decenii. Sunt explorate teza de doctorat a lui Zarifopol - pe care S. o descoperă - și dosarul examenului, se comentează formația filosofico-literară germană a eseistului etc. Sub raportul editării, ultimii ani îi permit publicarea „textelor cenzurate”, revelând în Zarifopol un adversar lucid și tenace al totalitarismelor de orice culoare și în primul rând al celui roșu. Cercetătorul pasionat al memorialisticii a dat el însuși la iveală, tot după 1989
SANDULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289469_a_290798]
-
Universitatea din Viena (1980-1981), cu o bursă Herder, primită la recomandarea lui Al. Rosetti. Este profesor de franceză la Liceul „Alexandru Ghica” din Alexandria (1975-1983), secretar literar la Asociația Scriitorilor din București (1983-1986), ocupându-se, împreună cu Traian T. Coșovei, de editarea „Almanahului literar”, iar în 1986 se angajează redactor la „Viața românească”. Începe să publice în 1971, la ziarul „Teleormanul”, unde dă o recenzie. Debutul care îl aduce în atenția opiniei critice se produce însă în 1974, la „Viața studențească” (cronică
SCARLAT-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289537_a_290866]
-
Fraternitatea”, „Lumea evreie”, „Lumea israelită”, „Revista israelită”, „Revista olteană”, „Șezătoarea” ș.a. S. debutează cu încercări literare și cu studii istorice, care aveau să îi atragă critica aspră a lui V. A. Urechia. Prima lui preocupare legată de folclor o reprezintă editarea operei lui Cilibi Moise, împreună cu o schiță biografică și un comentariu elogios (Practica și apropourile lui Cilibi Moise vestitul din Țara Românească, 1883). Publică apoi, în „Contemporanul”, texte populare culese din Muntenia, fără a se supune exigențelor unei metode științifice
SCHWARZFELD. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289561_a_290890]
-
peisajului literar interbelic, incluse într-o colecție numită „Restituiri”, pe care o inițiază și o coordonează (Dumitru Cosma, Nicolae Peligrad, Elena Farago, Mia Frollo, Sandu Tudor, Ion Simionescu), toate însoțite de comentarii istorico-literare. O atenție deosebită a acordat-o S. editării unor mărturii aflate în bibliotecile române, provenind de la scriitori străini (Ramiro Ortiz, Robert de Flers, Henri Focillon, Louis Barral, Göran Björkman, Paul Morand, Eugène Montfort, Armand Godoy ș.a.), prin care sunt puse în evidență deschiderile culturii române către universalitate. Pasionat
SCURTU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289586_a_290915]
-
la „Viața românească” (1955-1958) și la „Secolul 20” (din 1964 până la pensionare). Colaborează, de asemenea, la „Națiunea”, „Tânărul scriitor” (cu cronici literare), „Contemporanul”, „Manuscriptum”, „Revista de istorie și teorie literară” ș.a. În cadrul activității de la revista „Realitatea evreiască” se ocupă de editarea seriei „Caiete culturale”, cu volume dedicate lui B. Fundoianu, Paul Celan, Mihail Sebastian, Ovid S. Crohmălniceanu, Z. Ornea ș.a. Coordonează o lucrare despre Budapesta literară și artistică. Cele șase studii din volumul Exegeze (1968) completează profilul spiritual al lui Nicolae
SERBAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289628_a_290957]