3,224 matches
-
culturală”, Casa Școalelor și a culturii poporului (avea în județ 67 cămine culturale); 3 societăți muzicale și 27 biblioteci, deci 97 organizații culturale din care doar 19 aveau personalitate juridică. O scurtă perioadă de timp au funcționat „Asociația culturală pentru emanciparea femeii românce”, Cercul intim, Cercul Amiciția. O existență și o activitate mai intensă au cunoscut: Biblioteca școlii izraelito-române; Cercul cultural al tineretului muncitoresc; Cercul cultural al tineretului evreu, Asociația culturală a femeilor evreice. Au mai fost: o societate corală, trei
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
Iager. Organizații sioniste în Dorohoi Sionismul a devenit o mișcare politică a evreilor abia la sfârșitul secolului al XIXlea, dar apariția sa târzie, în contextul mișcărilor naționale din Europa a fost din cauză că „s-a izbit mai întâi de doctrinele de emancipare individuală și de ideologiile de asimilare înainte ca ele să fi putut da dovada incapacității lor de a răspunde într-o manieră convingătoare și definitivă provocărilor antisemitismului modern. Sionismul devine expresia politică a experienței evreiești, de fapt a unui popor
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
exil, nevoit să învețe să-și trăiască iudaismul în afara unei prezențe fizice în Palestina. Nașterea sionismului își datorează succesul condițiilor particulare date de legăturile între poporul Israel, Tora Israel, pământul Israel, de altfel, legături pe care doctrinele asimilării - consecințe ale emancipării individuale - se străduiesc să le slăbească și chiar să le desființeze și pe care sionismul politic, sub influența mișcărilor naționale și ca răspuns la antisemitism le redescoperă la sfârșitul secolului al XIX-lea. Evreii nu au fost stăpânii propriului destin
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
sensul în care îl înțelege mișcarea națională din secolul al XIX-lea. Nu exista o mișcare națională evreiască care să conducă energiile spre realizarea unui stat evreu în Eretz Israel, exista doar un atașament mistic, care întreținea nostalgia față de Sion. Emanciparea evreilor din Europa occidentală și asimilarea lor în cadrul națiunilor în care trăiau a făcut posibilă deschiderea evreilor spre planul politic și, în acest context, sionismul a putut formula într-un proiect politic. Mișcarea naționalităților care străbate Europa în secolul al
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
un program politic și național și redescoperă existența unei „națiuni” evreiești pe care o negaseră multă vreme. Congresul de la Basel, din anul 1897, reprezintă o cotitură pentru istoria poporului evreu, mai ales după ce a fost confruntat cu tentațiile asimilării după emancipare, neputând și nevoind să dispară în mijlocul națiunilor, acest popor intră în secolul XX cu un proiect de eliberare națională a cărui realizare, traversând războaie, conflicte și divizări va ocupa întreaga sa istorie contemporană. Sionismul era și un răspuns la antisemitism
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
înstăriți un vagabond, de săraci ca un exploatator milionar, de patrioți ca un apatrid și de către toți ca un concurent care este disprețuit. Singura soluție, în opinia lui Leon Pinsker era ca, evreii să devină o „națiune” normală în urma unei emancipări colective și ca, ei să construiască un stat evreu în care ar fi în siguranță și stăpânii destinului lor. Secolul al XIX-lea este și secolul expansiunii coloniale. Gânditorii sionismului au crezut că se vor stabili pe un pământ, pe
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
prin care prezintă guvernului rezultatele finale ale aplicării dispozițiilor Decretului-lege nr.169 din 22 ianuarie 1938. Pentru 392174 persoane reprezentând 63,50% li s-a menținut cetățenia; 225222 persoane reprezentând 36,5% li s-a respins cetățenia. Lupta internațională pentru emanciparea evreilor din România. Noua Constituție promulgată de regele Carol al II-lea la 27 februarie 1938, proclama hotărât întâietatea națiunii române, care prin jertfe și credința sa a creat statul nostru național, dar promitea drepturi egale tuturor cetățenilor români, indiferent
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
timpul lui Goga și al lui Carol, care restrângeau drepturile cetățenești și limitau activitatea evreilor în diverse domenii economie. Considerăm utilă precizarea că, în perioada interbelică, principala preocupare a mișcărilor de extremă dreaptă din România a constituit-o opoziția față de emanciparea evreilor și acordarea de drepturi cetățenești evreilor, prin tratatele de pace și prin Statutul minorităților, care „au deschis evreilor drum larg de infiltrare în toate ramurile de activitate ale țării românești”616. Implicarea cercurilor antisemite și organizațiilor de extremă nu
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
de Miniștri, prefață acad.prof Nicolae Cajal, volum alcătuit de Lya Benjamin, Editura Hasefer, București, 1996. Iancu, Carol, Shoah în România. Evreii în timpul regimului Antoescu (1940-1944). Documetre diplomatice franceze inedite, traducere de Cosmina Ghebaur, Iași, Polirom, 2001. Idem, Lupta internațională pentru emanciparea evreilor din România. Documente și mărturii, vol.II (1919-1939), traducere de Țicu Golstein, Editura Hasefer, București, 2004. Mamina, Ion, (ed.), Consilii de Coroană, București, Editura Enciclopedică, 1997. Parlamentari evrei în forul legislativ al României (1919-1940). Documente (extrase), Editura Hasefer, București
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
Prahova, 2004. Geller, Iaacov, Rezistența spirituală a evreilor români în timpul Holocaustului (1940-1944), traducere de Radu Valeriu Oprea, Eitura Hasefer, 2004. Holocaustul evreilor români. Din mărturiile supraviețuitorilor, prefață de Andrei Pippidi, Iași, Polirom, 2004. Iancu, Carol, Evreii din România 1919-1938, de la emancipare la marginalizare, prefață de Pierre Guiral, traducere de Țicu Goldștein, Editura Hasefer, București, 2000. Ioanid, Radu, Răscumpărarea evreilor. Istoria acordurilor secrete dintre România și Israel, traducere de Ciprian Dumea și Mirela Mircea, cuvânt înainte de Elie iessel, introducere de Shlomo Leibovici-Laiș
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
Persoanele În prezența cărora se manifestă dușmănos; c) Dacă instigă și pe alți preoți la comentarii neavenite cu privire la modul de viață din RSS Moldovenească”. Aici, ofițerul Olaru se va fi gândit În primul rând la ampla mișcare de emancipare de sub jugul rusesc ce izbucnise În mai toate republicile sovietice, mai puțin În Federația Rusă, evident. Viitorul anchetator mai era interesat și de „...persoanele care Îl vizitează la domiciliu” precum și de „...preocupările sale literare”, jivina informativă „Vrabie” urmând a citi
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
ar fi mie , nu se poate apropia de rol decît folosindu-se de compasiunea ei de femeie din secolul XXI pentru suratele ei din evuri mai întunecate. Nu suferă ca o femeie din secolul al XVIII-lea, care tinde spre emancipare, dar care, pînă una-alta, nu cunoaște altă lume decît cea în care trăiește ; suferă ca o femeie care a văzut viitorul și care ar vrea ca acesta să vină mai repede. Nu știu care or fi fost emoțiile unei tinere femei
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
Paști i-am cunoscut tatăl, care m-a invitat pentru vara lui 1936 în satul lui Badea Cârțan. Ca pasionat de istorie, m-a preocupat în mod deosebit lupta românilor din Transilvania cu toate momentele importante ale acestei lupte de emancipare națională. Doream să cunosc meleagurile Transilvaniei, în care vedeam vatra formării poporului nostru. Cum doream să cunosc Transilvania și frații români de acolo, sosesc la 15 august 1936 la Cârțișoara. Am îndrăgit acele locuri și pe oamenii de acolo. Era
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
pe un plan mai subtil și mentalitar. Naratorul cade în locul geo- metric dintre Centru și Periferie, ironia îl situează astfel, într-o echidistanță care nu este nici cea colonistului, nici cea metecului, de genul „persanilor” Usbek și Rica. Există o emancipare a metecului care survolează critic atât Cen- trul cât și Periferia din care provine, plasat într-un fel de liminalitate ontologică în care se decantează o reflecție amară. Semnele provinciei sunt decelabile în contrastul dintre emblemele afișate ale Centrului, preluarea
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
a putea vota pe baza sistemului votului cenzitar. Ce a făcut din acest cetățean un negustor, un proprietar ? Rămâne o enigmă, dar nu neapărat una irezolvabilă. Familiaritatea cu mai marii zilei nu ține doar de turmentarea sa, ci și de emanciparea sa cetățenească. Cum ajunge acesta în casa lui Zaharia Trahanache ? Este membru simplu în câteva asociații și se declară cunoscut de către principalii actanți politici, fără ca nimeni să-l ia în seamă sau să-l recunoască. Este dat afară de peste tot
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
în particular, eludând filozofia existențialistă socotită drept inadecvată pentru o cultură precum cea română, dezorganizată, cu serioase deficiențe „de structură”. Negoițescu indică și drumul lite- raturii către obiectivitate cu eliminarea subiectivismului literaturii psihologice de sorginte dostoievskiană sau prous- tiană, cu emanciparea unui „realism în sens goethean, nu în sens clasic și nu romantic” . O ultimă revenire pe subiec- tul comediilor lui Caragiale aduce explicații suplimentare pentru care acestea nu se pot ridica la demnitatea tragicului urmând paralela deschisă de articolul lui
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
fanariote numai În perioada 1821-1828, cum spunea Alecu Russo „mai mult a trăit țara decât cele de pe urmă două veacuri”. Capitalele occidentale - Roma, Paris, Berlin, au oferit ospitalitate unor grupuri, asociații și comunități de români care au pregătit modernizarea României, emanciparea sa politică și Îndeplinirea idealului de unire a celor trei țări românești. Tinerii formați la școlile occidentului participă la mișcările politice, revoluționare ale vremii și Înflăcărează inimile pentru idealurile epocii. Școlile românești din capitalele europene, cercurile de revoluționari, au pregătit
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]
-
ce erau oferite Austro-Ungariei erau mult prea mari comparativ cu foloasele pe care le-ar obține România, sprijinind declarația lui Kogălniceanu. În favoarea Convenției s-a pronunțat Petre P.Carp, În ședința Camerei din 29 iunie 1875, considerând-o fundamentală pentru „emanciparea noastră economică”. Făcând o analiză din punct de vedere politic, arăta că românii au protestat atunci când le-a fost interzis dreptul de a Încheia convenții comerciale cu statele vecine, dar că o "notă diplomatică nu este suficientă ca să creeze un
ASPECTE DIN ACTIVITATEA POLITICĂ ȘI DIPLOMATICĂ by CRISTINA NICU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91556_a_92304]
-
criza financiară cu care se confrunta guvernul român, promitea acordarea unui Împrumut În valoare de 25 milioane de franci, În schimbul asigurării de drepturi politice evreilor. În același timp, a apelat și la sentimentele liberale ale domnitorului, care mărturisise anterior că emanciparea evreilor va găsi În persoana sa „concursul cel mai activ și mai devotat”. Deși fusese primit de evreii din capitală „cu alai Împărătesc”, Clemieux a părăsit România În iunie 1866 fără să obțină nimic din partea guvernului. Intenția guvernului Lascăr Catargiu
ASPECTE DIN ACTIVITATEA POLITICĂ ȘI DIPLOMATICĂ by CRISTINA NICU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91556_a_92304]
-
desființat organizațiile autonome de femei și a topit organizarea femeilor într-una singură, națională, cu rolul de a propaga și executa directivele partidelor comuniste în rândul femeilor. Doar în fosta Iugoslavie au mai existat organizații parțial autonome. Comunismul a promovat emanciparea prin muncă, egalitarismul de gen și patriarhatul de stat. Discriminarea de gen a fost interzisă prin lege, dar legea nu prevedea sancțiuni. Femeile au intrat în sistemul dublei zile de muncă. Statul a sprijinit prin creșe și grădinițe, creșterea copiilor
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
ele s-a structurat, comunitățile de enoriași au început, să se laicizeze în diverse moduri. La noi, comunitățile de enoriași sunt atemporale ca organizare, ca tip de acțiune. Se pot ocupa de opere de caritate, dar nu de opere de emancipare, nu de opere de dezvoltare. În plus, mai suntem și latini. Latinitatea este un ingredient suplimentar al misoginismului mai mult sau mai puțin romantic. În cazul nostru, clar mai puțin. O.Ș.: De ce ești așa de critică cu ortodoxismul? Unde
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
dezvoltarea conștiinței regionale. Dârzenia românilor bucovineni a fost impulsionată și de faptul că prin unirea celor două principate în 1859 s-au pus bazele Statului Național Român, iar Războiul de Independență din 1877 a stimulat la românii bucovineni procesul de emancipare. În Primul Război Mondial (1914 - 1918), Bucovina a intrat în luptă cu doi ani înaintea României. Sub steagul habsburgic au fost mobilizați inițial 30.000 de mii de bucovineni. Bucovina se unește cu România la 28 noiembrie 1918, iar Austria
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
oraș. Acest ordin, executat întocmai, arăta în lumina cea mai proastă sentimentele masei și instrucțiunile date de sus funcționarilor în privința României și resortisanților ei, fără a se cunoaște cum se cuvine ajutorul dat, indirect, de armatele noastre în 1877, pentru emanciparea bulgarilor. Zadarnic încerci să construiești ceva solid cînd inima popoarelor nu ia parte la așa ceva. Răsfoind unele manuale de școală primară aveam surprize neplăcute. Nu numai că nu găseam nici un rînd referitor la rolul armatei române pe cîmpul de luptă
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
notat zi cu zi, în clipele tragice ale războiului din 1914, de pana ambasadorului Paléologue. Cît privește presa, căreia regimul absolutist al țarilor îi lăsase o mare libertate pentru a discuta despre problemele externe o găseam într-o fază de emancipare totală, caracterizată printr-o recrudescență de naționalism panslavist, depășind înflăcărarea lui Katkov. "Novaia Vremea", aflată în fruntea lor, nu înceta să atace Austria iar o echipă de tineri jurnaliști, printre care se distingea prin violență publicistul Pilenko, profita de această
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
politica externă și în contradicție cu ținuta obișnuită ce-l caracteriza, Giolitti era omul care îndrăznise, atacînd Turcia, să se atingă de echilibrul european (cu straniile instrucțiuni pe care le-am amintit mai sus, date ministrului de război). De la această emancipare a Italiei față de Berlin și Viena, ceva nou, o veleitate de "fare da se"125 se simțea în mediile politice de la Roma. Portofoliul Afacerilor Externe era deținut de marchizul de San Giuliano, dublat de un subsecretar, prințul de Scalea, sicilian
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]