2,866 matches
-
și în Detroit, unde a fost tipărită o carte de cântări în limba română. Pavel Budeanu (1886-1958) a fost ordinat ca lucrător (pastor) penticostal în 1923; el locuia în Akron, Ohio. Acești penticostali români erau în cea mai mare parte emigranți originari din fostul Imperiu Austro-Ungar. Deși există tradiții orale despre diverse manifestări penticostale (în speță, glosolalie) în zona Mediaș (Dârlos), sau în zona Bucovinei (Vicovu de Sus) înainte de Primul Război Mondial, nu există informații scrise cu privire la ele. Personajul fondator al
Uniunea Penticostală din România () [Corola-website/Science/314325_a_315654]
-
noiembrie 2013 - - "Patru artiști plastici din județul Olt au expus la Galeriile Artex", Viața Vâlcii, Lăură Zamfiroiu, 4 noiembrie 2013 - - "George Păunescu - Expoziția: Tainicele lumini ale Italiei", Accademia di România, septembrie 2013 - - "Italia prin ochii unui pictor român: George Păunescu", emigrantul.it, 5 septembrie 2013 - - "Popas în câmpie - Tabăra de pictură la Pădureni", Pagini de cultură, 2 septembrie 2013 - - "Salonul Municipal Craiova 2013", Revista de Cultură Mozaicul, Magda Buce Răduț - - "Expoziția de pictură: Inserții cromatice", UAP Vâlcea, 29 iunie 2012 - - "Astăzi
George Păunescu () [Corola-website/Science/314324_a_315653]
-
convins pe ministrul marinei să îi încredințeze conducerea Louisianei. El a pretins că Louisiana este aproape de Noua Spanie desenând o hartă pe care fluviul Mississippi apărea mult mai spre vest decât este în realitate. Cu 4 corăbii și 320 de emigranți, La Salle a plecat spre Louisiana. Din nefericire, La Salle nu a putut să mai găsească gura fluviului în delta Mississippi și a încercat să înființeze o colonie pe coasta Texasului. La Salle a fost asasinat în 1687 de membrii
Louisiana (Noua Franță) () [Corola-website/Science/314430_a_315759]
-
s-au strămutat în Dobrogea în perioada 1841-1856. Erau familii de țărani germani basarabeni, din Basarabia și de germani transnistreni din regiunea Cherson, plecați din locurile de origine din motive economice. După 30 de ani au început să vină și emigranți originari din provincia sud-germană Suebia. Întrucât Dobrogea era provincie a Imperiului Otoman, colonizarea imigranților germani s-a făcut după legile otomane. Au fost singurii germani de pe teritoriul Imperiului Otoman. Au contribuit la dezvoltarea economică a Dobrogei. În urma Congresului de Pace
Germani dobrogeni () [Corola-website/Science/313887_a_315216]
-
strămutarea germanilor din nordul Dobrogei era încheiată. Prin portul Cernavodă fuseseră transportate 13.979 de persoane. A urmat o adevărată odisee. Expatriații au fost duși cu navele pe Dunăre, și cu trenurile tranzitând Serbia. Au fost cazați în lagăre de emigranți, în special în Austria. În jur de 6000 au fost colonizați în regiunile răsăritene ale Poloniei, cucerite de Germania, iar alți circa 6000 au fost colonizați în Protectoratul Boemiei și Moraviei. La sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, în
Germani dobrogeni () [Corola-website/Science/313887_a_315216]
-
de 5. 400 kg, suficientă pentru a duce bomba atomică sovietică la 7. 000 km distanță. După mai multe eșecuri, prima lansare reușită a avut loc în august 1957, cu această ocazie fiind transportată o încărcătură pasivă până în peninsula Kamceatka. Emigrantul rus Leonid Vladimirov ne spune cum îl descria Glușko pe Koroliov: de statura mică, robust, cu gâtul scurt, cu ochi căprui strălucind de inteligență. Era un sceptic, un cinic și un pesimist, care avea o viziune melancolica asupra viitorului. „"Toți
Serghei Koroliov () [Corola-website/Science/314467_a_315796]
-
material lunar primit de soțul supraviețuitor, precum și de copiii minori, urmași ai membrilor titulari, corespondenți și de onoare din țară ai Academiei Române, acordat în conformitate cu legea privind acordarea unui sprijin material pentru soțul supraviețuitor și pentru urmașii membrilor Academiei Române; - ajutoarele acordate emigranților politici potrivit legislației în vigoare; - ajutorul rambursabil pentru refugiați; - ajutoarele umanitare, medicale și sociale; - ajutorul de deces acordat potrivit legislației privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, precum și ajutorul pentru procurarea de proteze, orteze și de
NORME METODOLOGICE din 22 ianuarie 2004 (*actualizate*) de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/261928_a_263257]
-
credincios ca ucigașul întregii rase umane, iar acest păcat nu poate fi iertat. În zilele noastre, crima de onoare a devenit o realitate frecventă și acută nu numai a societăților orientale, ci și-a depășit granițele inițiale nu numai prin intermediul emigranților care au adus cu ei în țările gazdă mentalitățile și obiceiurile țării de origine ci și prin caracterul său violent ce contravine drepturilor omului, devenind astfel o problemă a societății internaționale. Aceasta nu a întârziat să se auto-sesizeze și să
Crimă de onoare () [Corola-website/Science/318352_a_319681]
-
fost sprijinitori ai revoluției. Evreii și-au folosit resursele financiare pentru sprijinirea noului guvern elen. În schimb, succesul revoluției elene a stimulat naționalismul evreilor, care avea să primească mai târziu numele de „Sionism”. După fondarea noului stat independent grec, numeroși emigranți evrei s-au mutat aici, părăsind Imperiul Otoman, dat fiind faptul că Grecia a fost unul dintre primele state care au acordat egalitate din punct de vedere legal tuturor cetățenilor, inclusiv evreilor. Consecințele revoluției elene au avut un caracter discutabil
Războiul de Independență al Greciei () [Corola-website/Science/318390_a_319719]
-
persoane celor sovietice, precum a fost cazul colaboraționiștilor uciși de partizanii din Iugoslavia în timpul masacrului de la Bleiburg. Cei care nu au fost executați au fost deportați în lagărele de muncă obligatorie (gulaguri). Printre repatriații cu forța s-au numărat și emigranții „albi”, care nu fuseseră niciodată cetățeni sovietici, dar care luptaseră de parte Germaniei Naziste împotriva Uniunii Sovietice. Printre deportați s-au aflat personalități ale emigrației precum generalul Andrei Șkuro și atamanul cazacilor de pe Don, Piotr Krasnov. Deportările emigranților albi contravenea
Operațiunea Keelhaul () [Corola-website/Science/318461_a_319790]
-
numărat și emigranții „albi”, care nu fuseseră niciodată cetățeni sovietici, dar care luptaseră de parte Germaniei Naziste împotriva Uniunii Sovietice. Printre deportați s-au aflat personalități ale emigrației precum generalul Andrei Șkuro și atamanul cazacilor de pe Don, Piotr Krasnov. Deportările emigranților albi contravenea angajamentelor asumate de delegația britanică la Conferința de la Ialta, prin care aceștia se angajau să predea doar cetățenii sovietici, care avuseseră această calitate după 1 septembrie 1939. (Vedeți și: Trădarea cazacilor). Ultima repatriere forțată din cadrul Operațiunii Keelhaul, care
Operațiunea Keelhaul () [Corola-website/Science/318461_a_319790]
-
Familia Oswald s-a stabilit în zona Dallas-Fort Worth, unde au locuit mama și fratele lui Lee. Lee a început să redacteze un manuscris despre viața sovietică, dar a abandonat ulterior proiectul. Lee a făcut apoi cunoștință cu mai mulți emigranți ruși și est-europeni anti-comuniști. În mărturia luată de Comisia Warren, Alexander Kleinlerer a spus că emigranții ruși o simpatizau pe Marina, în timp ce pe Oswald abia îl tolerau, numindu-l grosolan și arogant. Deși emigranții ruși au abandonat-o pe Marina
Lee Harvey Oswald () [Corola-website/Science/317844_a_319173]
-
Lee. Lee a început să redacteze un manuscris despre viața sovietică, dar a abandonat ulterior proiectul. Lee a făcut apoi cunoștință cu mai mulți emigranți ruși și est-europeni anti-comuniști. În mărturia luată de Comisia Warren, Alexander Kleinlerer a spus că emigranții ruși o simpatizau pe Marina, în timp ce pe Oswald abia îl tolerau, numindu-l grosolan și arogant. Deși emigranții ruși au abandonat-o pe Marina când n-a dat semne că ar dori să-l părăsească pe Lee, Oswald și-a
Lee Harvey Oswald () [Corola-website/Science/317844_a_319173]
-
făcut apoi cunoștință cu mai mulți emigranți ruși și est-europeni anti-comuniști. În mărturia luată de Comisia Warren, Alexander Kleinlerer a spus că emigranții ruși o simpatizau pe Marina, în timp ce pe Oswald abia îl tolerau, numindu-l grosolan și arogant. Deși emigranții ruși au abandonat-o pe Marina când n-a dat semne că ar dori să-l părăsească pe Lee, Oswald și-a găsit un prieten neobișnuit în persoana unui emigrant rus în vârstă de 51 de ani, George de Mohrenschildt
Lee Harvey Oswald () [Corola-website/Science/317844_a_319173]
-
Oswald abia îl tolerau, numindu-l grosolan și arogant. Deși emigranții ruși au abandonat-o pe Marina când n-a dat semne că ar dori să-l părăsească pe Lee, Oswald și-a găsit un prieten neobișnuit în persoana unui emigrant rus în vârstă de 51 de ani, George de Mohrenschildt, un geolog petrolist cu afaceri internaționale. Nativ din Rusia, de Mohrenschildt a dezvăluit ulterior Comisiei Warren că Oswald avea „...o fluență remarcabilă când vorbea în rusă.” Marina, între timp, s-
Lee Harvey Oswald () [Corola-website/Science/317844_a_319173]
-
la Copenhaga, Londra, Paris și Berlin. O parte din banii obținuți din vânzarea picturilor îi donează organizațiilor caritabile. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Danemarca este ocupată de naziști. Olga colaborează cu forțele germane, încercând să îi sprijine pe emigranții ruși în lupta lor împotriva comunismului. La sfârșitul războiului, sovieticii ocupă estul Danemarcei, iar situația emigranților ruși din Danemarca se înrăutățește. Temându-se să nu fie asasinată de sovietici, Olga hotărăște să emigreze în Canada. La 2 iunie 1948, Olga
Marea Ducesă Olga Alexandrovna a Rusiei () [Corola-website/Science/317968_a_319297]
-
organizațiilor caritabile. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Danemarca este ocupată de naziști. Olga colaborează cu forțele germane, încercând să îi sprijine pe emigranții ruși în lupta lor împotriva comunismului. La sfârșitul războiului, sovieticii ocupă estul Danemarcei, iar situația emigranților ruși din Danemarca se înrăutățește. Temându-se să nu fie asasinată de sovietici, Olga hotărăște să emigreze în Canada. La 2 iunie 1948, Olga și Nikolai Kulikovski pleacă în Canada, împreună cu fiii lor, Tihon și Guri, soțiile acestora, Agnete și
Marea Ducesă Olga Alexandrovna a Rusiei () [Corola-website/Science/317968_a_319297]
-
să fie eligibili de a revendica teren.Spre deosebire de predecesorea sa, legea mexicană a cerut necesar imigranților să practica catolicismul și a subliniat că străinii trebuie să învețe limba spaniolă. Normele au fost luate în considerare pe scară largă și mulți emigranți au devenit intruși. Celor care au terenuri sub control spaniol li s-a permis să-și păstreze proprietatea lor, atâta timp cât aceștia nu au luptat de partea Spaniei în timpul Războiului de Independență. Imigranții au fost supuși la aceleași politici ca și
Texasul Mexican () [Corola-website/Science/323486_a_324815]
-
(născut la 26 iunie 1929, la București) este un politician român, fost deținut politic, emigrant politic în Franța, ziarist la BBC, militant pentru drepturile omului, cercetător al arhivelor comunismului, fondator al Institutului pentru Memoria Exilului Românesc, unul dintre cei 12 membri refondatori ai Partidului Național Liberal (PNL). În 2003, a fost inițiatorul, fondatorul și președintele
Dinu Zamfirescu () [Corola-website/Science/322876_a_324205]
-
cu tatăl și bunicul său la câteva zile după căderea Bastiliei și a rămas în exil căutând forțe pentru o invazie în Franța și restaurarea monarhiei. În 1792, la izbucnirea războaielor revoluționare franceze, el a deținut o comandă în armata emigranților care era organizată și comandată de bunicul său, Prințul de Condé. S-a angajat în încercarea de a invada Franța alături de armatele aliate austriece și prusace unite sub comanda Ducelui Carol al II-lea, Duce de Braunschweig-Wolfenbüttel. La 2 februarie
Louis-Antoine-Henri de Bourbon-Condé () [Corola-website/Science/323017_a_324346]
-
însă nu au avut copii. Henric a locuit la castelul Rheinsberg primit în dar de la fratele său. În ciuda faptului că era căsătorit, pasiunea sa se îndrepta spre alți bărbați și a dezvoltat relații intime cu actorul Blainville și contele francez emigrant La Roche-Aymon.
Prințul Henric al Prusiei (1726-1802) () [Corola-website/Science/323927_a_325256]
-
de lucru pe plantațiile de bumbac din sudul Americii și în același timp ar fi putut deveni o sursă de salariați ieftini în fabricile din nord. Povestea începe în aprilie 1861 la "Țara", plantația familiei O’Hâra, o familie de emigranți irlandezi prosperi. Scarlett O'Hara, fata cea mare a lui Gerald și Ellen O'Hara, la cei 16 ani ai săi, "nu era frumoasă", dar avea un farmec aparte care o făcea să fie irezistibila în ochii bărbaților, mai ales
Pe aripile vântului (roman) () [Corola-website/Science/323987_a_325316]
-
Aproape 7 milioane de spectatori au vizionat în săli acest western ce respectă regulile genului persiflându-l, bine scris, populat de o lume colorată de costumele Doinei Levința (Pr. ACIN), din care nu lipsesc indieni vindicativi, negri fideli, mormone habotnice, emigranți din patru părți de lume, ticăloși și justițiari în inepuizabilă înfruntare, cu o recuzită care ilustrează abil ambele spații culturale: clopuri, desagi și țuică, dar și whisky, pistoale și saloon-uri. Ceea ce mai lipsește, e doar verva unui regizor, vocația
Profetul, aurul și ardelenii () [Corola-website/Science/319397_a_320726]
-
Lecca din 30 mai 1944 către Mareșalul Ion Antonescu, acesta menționa: iar despre dr. Filderman : Despre Pandelis și acoliții săi, care organizau emigrarea în Palestina: După mărturia lui A.L. Zissu, Jean Pandelis avea de la Jewish Agency concesiunea transporturilor de emigranți legali (primiți în Palestina de autoritățile britanice). Radu Lecca nu s-a găsit printre cei arestați în momentul, sau imediat după lovitura de stat de la 23 august 1944. De altfel, în acel moment nici nu exista baza legală pentru aceste
Radu Lecca () [Corola-website/Science/315902_a_317231]
-
o localitate situată la 100 de km de Sydney. Colectivul redacțional, anunțat incă din primul număr al revistei era următorul: Ioan Miclău (redactor-șef), Elena Maling, Tincuța Miclău (în redacție), Otilia Miclău (ilustrații). Publicația avea drept scop definitiv servirea românului emigrant australian, fiind o revistă de caritate, non profit, care viza înnobilarea culturii și a artei românești. Programul revistei sa va cristaliza pe parcurs. Acesta pare a fi inspirat chiar din revista "Familia", a lui Iosif Vulcan, patronul revistei, al cărui
Revista quot;Iosif Vulcanquot; (Australia) () [Corola-website/Science/318912_a_320241]