2,610 matches
-
care au elaborat cea mai veche scriere cunoscută (scrierea "cuneiformă": literal, cea care are formă de cui), aproape trei mii de ani înaintea erei creștine. Tot din această perioadă datează cel mai vechi poem al lumii (aproape 3000 de versuri): Epopeea lui Ghilgameș. Textul babilonian relatează legenda eroică a uriașului Ghilgameș (numit și Ghișdubar sau Izdubar), primul rege (către anul 2600 înaintea erei creștine) al orașului meridional Uruk (sau Ourouk, Erech în Biblie, astăzi Warka) și care, împreună cu prietenul său Enkidu
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
aproape își atinsese ținta, eșuează... Ediția "originală" cea mai cunoscută și mai completă (aproape două treimi) a acestei capodopere este cea a regelui asirian Assurbanipal (668-627), adăpostită de palatul său din Ninive (12 tăblițe de 200-300 de versuri fiecare)15. Epopeea lui Ghilgameș, prima mare operă literară a umanității, a fost descifrată la 2 decembrie 1872 de către G. Smith 16. Așa după cum remarca, nu fără ironie, asiriologul Jean Bottéro: "La 2 decembrie 1872, Biblia și-a pierdut pentru totdeauna prerogativa imemorială
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
și-a pierdut pentru totdeauna prerogativa imemorială de a fi cea mai veche carte cunoscută", o carte 17 "scrisă sau dictată de către Dumnezeu însuși". Unul dintre fragmentele tăblițelor cuneiforme din biblioteca lui Assurbanipal a fost consacrat povestirii potopului care încheie Epopeea lui Ghilgameș. Povestirea relatează și despre construirea unei arce (sau ladă: acesta este sensul literal al cuvântului latin arca) pentru salvarea umanității. Însă vinul exista de dinaintea cataclismului: Noe cel mesopotamian, numit Ut-Napiștin, afirma în Epopeea lui Ghilgameș că a oferit
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
consacrat povestirii potopului care încheie Epopeea lui Ghilgameș. Povestirea relatează și despre construirea unei arce (sau ladă: acesta este sensul literal al cuvântului latin arca) pentru salvarea umanității. Însă vinul exista de dinaintea cataclismului: Noe cel mesopotamian, numit Ut-Napiștin, afirma în Epopeea lui Ghilgameș că a oferit constructorilor arcei "zeama viței, vin roșu și vin alb, și bere pe care să o poată bea precum apa fluviului". În schimb, în Biblie ( Facerea 9, 20-21), doar odată cu apariția lui Noe și a arcei
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
destinul meu. Dacă nu pot/ Să te înduplec, brațul îndreptându-ți/ Spre -ajutorarea ambelor popoare,/ Atunci află: mai-nainte țara/ De-a prăbuși, piciorul tău călca-va/ Pe trupul mamei, care-ți dete viață.” Renumit mai ales ca autor al epopeei romane Eneida, poetul Vergilius este ales de Dante Alighieri să-i fie călăuză în Divina Comedia prin Infern șu Purgatoriu, Vergilius fiind un simbol al înțelepciunii. Acuzat de a fi corupt tineretul roman prin rețetele oferite în Arta iubirii și
Caleidoscop by Gicuța Elena Agheorghiesei () [Corola-publishinghouse/Science/91786_a_93242]
-
adânci, resimțită atât în esența ființei sale, cât și a neamului său condamnat la multimilenară rătăcire. Odiseea înscrisă în cele treizeci și cinci de poeme ale acestui ciclu se conturează în umbre ale căror profunzimi tragice rezultă tocmai din oglindirea în unda epopeii antice. Cel care se descrie pe sine „juif naturellement et cependant Ulysse” („evreu de bună seamă și totuși Ulise”) știe că nici o zeitate nu-i asigură protecție de-a lungul peregrinărilor: „tu avais une déesse à ton côté, Ulysse” („aveai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287114_a_288443]
-
suferite de anumite structuri epice de bază („himere” sau „rădăcini” ale romanului) în contactul cu anumite civilizații sau epoci. Plasându-se în răspăr cu teoriile sociologizante (Jan Watt, spre exemplu), R. descoperă „embrioane” ale romanului în diferite specii literare precum epopeea, poemul epic și, desigur, în scrierile de gen aparținând Antichității. Sunt cercetate Ramayana, Epopeea lui Ghilgameș, Cartea morților tibetană, Biblia, epica chineză antică, Metamorfozele lui Ovidiu, Măgarul de aur al lui Apuleius ș.a. În volumul al doilea se află o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289393_a_290722]
-
cu anumite civilizații sau epoci. Plasându-se în răspăr cu teoriile sociologizante (Jan Watt, spre exemplu), R. descoperă „embrioane” ale romanului în diferite specii literare precum epopeea, poemul epic și, desigur, în scrierile de gen aparținând Antichității. Sunt cercetate Ramayana, Epopeea lui Ghilgameș, Cartea morților tibetană, Biblia, epica chineză antică, Metamorfozele lui Ovidiu, Măgarul de aur al lui Apuleius ș.a. În volumul al doilea se află o analiză a principalelor „arhitecturi epice”, de la aceea a romanului arab, japonez sau bizantin până la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289393_a_290722]
-
Idem, nr.5, mai, 1953 37. Paul Georgescu. - Mihail Sadoveanu: „Nicoară Potcoavă”. În Contemporanul, nr.42 (315), 10 oct. - Dumitru Isac. - Mihail Sadoveanu și noul său roman istoric „Nicoară Potcoavă. În: Almanahul literar, nr.7 (32), iul. - Eugen Campus.- O epopee în proză. (M. Sadoveanu, „Nicoară Potcoavă”). În: Viața româneasacă, nr.8-9, sept.-oct., 1952 - Paul Georgescu. - Zaharia Stancu „Dulăii”. În: Contemporanul, nr.51 (324), 17 dec. - Dumitru Micu. - Ștefan Andrei: „Noul oraș”. Idem, nr:49 (322), 5 dec. - I. Sârbu
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
gestului elin. Realismul lui are o originalitate dublă: studiul vieții și al artei (...). Părerea mea este că un factor important într-un astfel de roman al omului care construiește socialismul este natura. Romanul ingineresc este o varietate de Dichtung, o epopee narând lupta între stăruința ingenioasă a omului și sublimitarea inerției fizice sau a forțelor oarbe. Omul e în război cu lutul, cu calcarul, cu apa, cărora vrea să le dea formă sau o mișcare regulată sau utilă. Deci un personaj
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
Semiții chaldeeni aveau pasiunea astronomiei și adorau Soarele. Vecinătatea cu sumerienii i-a contopit prin interinfluențare. Limba a rămas cea semită. Așa intră chaldeenii în istorie încărcați de legende și povești fantastice, adunate și închinate eroului Ghilgameș, ca-ntr-o epopee (sec. XXIII î.Chr.). Aici se descrie geneza lumii, potopul, Turnul Babel ș.a. Căderea Chaldeei sub elamiți (tot semiți) a dus la exodul indigenilor spre Siria și Egipt. Peste elamiți au venit alți semiți, amoriții și unul din preoții acestora
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
lăsând în urma lor legende, rituri religioase, mituri și o medicină elementar populară. Structurată în agricultori, războinici și preoți, populația Indiei și-a făurit zei corespunzători. Cultura indiano-ariană interasimilându-se, îmbogățindu-se, s-a fixat în memoria textelor vedice (imnuri religioase) în epopeile Ramayana și Mahabharata (100.000 strofe) ca și în alte texte de natură religioasă, morală, socială, filosofică și de practică medicală. Medicina vedică, cu exorcisme și demonologie, e de natură mitică. Vedele datează de pe la anul (1000 î.Chr.), cuvântul veda
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
întors în cetatea sa pe care a condus-o până la adânci bătrâneți. Ghilgameș, erou semilegendar, are la bază un personaj istoric real, un rege viteaz din Uruk. Lui i s-a construit o aură legendară și a devenit eroul primei epopei din literatura universală, Epopeea lui Ghilgameș, compusă în Sumer, rescrisă în Akkad, Babilon, Asiria, cunoscută în întreaga Mesopotamie, existentă cu aproximativ 1300 de ani înaintea epopeilor homerice, Iliada și Odiseea (2100-1627 î.H.). Ishtar este o zeiță celestă de prim
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
pe care a condus-o până la adânci bătrâneți. Ghilgameș, erou semilegendar, are la bază un personaj istoric real, un rege viteaz din Uruk. Lui i s-a construit o aură legendară și a devenit eroul primei epopei din literatura universală, Epopeea lui Ghilgameș, compusă în Sumer, rescrisă în Akkad, Babilon, Asiria, cunoscută în întreaga Mesopotamie, existentă cu aproximativ 1300 de ani înaintea epopeilor homerice, Iliada și Odiseea (2100-1627 î.H.). Ishtar este o zeiță celestă de prim rang în Akkad și
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
Uruk. Lui i s-a construit o aură legendară și a devenit eroul primei epopei din literatura universală, Epopeea lui Ghilgameș, compusă în Sumer, rescrisă în Akkad, Babilon, Asiria, cunoscută în întreaga Mesopotamie, existentă cu aproximativ 1300 de ani înaintea epopeilor homerice, Iliada și Odiseea (2100-1627 î.H.). Ishtar este o zeiță celestă de prim rang în Akkad și în Babilon, simbolul planetei Venus, asimilată cu Inanna din Sumer, cu Astharte din Fenicia, cu Mylitta din Asiria. Babilonul era un vestit
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
a mutat în Veneția unde, se spune că erau 100 000 de curtezane. Aici s-a îndrăgostit de ea poetul Bernardo Tasso, tatăl marelui scriitor renascentist Torquatto Tasso (1544-1595) autorul numeroaselor volume de poezii pastorale, erotice, religioase, eseurilor, tragediilor și epopeii "Ierusalimul eliberat". Din dragoste și admirație pentru ea, Emilio Orsini a întemeiat Societatea Tullia, cu șase cavaleri care să-i apere onoarea. În anul 1545 / 1546 Tullia s-a întors în Florența, apoi a revenit la Roma. A murit în
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
și alta totodată?" (392d). Drama pură, în întregime mimetică, nu utilizează decât discursul direct. Povestirea pură, strict diegetică, nu este niciodată însoțită de dialog. Această formă "fără imitație", după chiar termenii lui Platon, nu se realizează decât în ditiramb 2. Epopeea, în care dialogurile povestite întrerup uneori narațiunea, constituie o formă mixtă care amestecă diegeticul cu elemente mimetice. "Poezia și ficțiunea comportă o specie complet imitativă, adică (...) tragedia și comedia; apoi o a doua, care constă în povestirea chiar de către poet
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
o specie complet imitativă, adică (...) tragedia și comedia; apoi o a doua, care constă în povestirea chiar de către poet; o vei găsi mai ales în ditirambi; și în sfârșit, o a treia, formată din amestecul celorlalte două; este folosită în epopee și în multe alte genuri" (394c). Cu grija pentru claritate ce îl caracterizează, Socrate își ilustrează părerea printr-un exemplu. Evocând altercația dintre Criseus, bătrânul preot al lui Apolo, și Agamemnon, care nu vrea să-i înapoieze fiica, chiar la
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
este mult mai pertinentă. Aristotel conservă modul de enunțare drept criteriu esențial al diferențierii între forma narativă și teatru. Dar în tipologia platoniciană, se elimină povestirea pură, formă teoretică nerealizată vreodată, cu excepția ditirambului, dacă trebuie să ne luăm după Platon. Epopeea, ca mai târziu romanul și nuvela, integrează fără dificultate elemente mimetice. Nu există, în ansamblul literaturii universale, epopee sau roman lipsite de pasaje dialogate 4. Numai câteva nuvele foarte scurte fac excepție. De aceea, opoziției platoniciene ternare, dramatic/mixt/ narativ
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
teatru. Dar în tipologia platoniciană, se elimină povestirea pură, formă teoretică nerealizată vreodată, cu excepția ditirambului, dacă trebuie să ne luăm după Platon. Epopeea, ca mai târziu romanul și nuvela, integrează fără dificultate elemente mimetice. Nu există, în ansamblul literaturii universale, epopee sau roman lipsite de pasaje dialogate 4. Numai câteva nuvele foarte scurte fac excepție. De aceea, opoziției platoniciene ternare, dramatic/mixt/ narativ, Aristotel îi substituie opoziția binară dramatic/narativ. Ceea ce Platon considera drept formă mixtă, impură, devine la el formă
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
la el formă narativă 5. Modul de enunț diferențiind, după cum am văzut, genul narativ și genul dramatic, declamația caracterizează teatrul din momentul în care literatura este fixată prin scris, iar romanul este destinat să fie citit, și nu recitat precum epopeea la origini. De aceea, arta actorului a fost mult timp comparată cu cea a oratorului, căci amândouă cer o performanță orală, așa cum a fost asimilată retorica oratorului cu cea folosită de autorul dramatic în cuvintele pe care le încredințează personajelor
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
face un tabel de clasificare a genurilor. Dacă tragedia și comedia au același mod de reprezentare, pentru că amândouă arată personajele în acțiune, ele diferă prin obiectele reprezentării, una punând în scenă personaje nobile, cealaltă personaje inferioare. Cât despre tragedie și epopee, dacă se opun prin modurile lor de reprezentare, pentru că epopeea recurge la narațiune, ele reprezintă aceleași obiecte, personaje nobile. Dintr-o preocupare de ordin didactic, Aristotel dă exemplul următor: Sofocle este autorul aceluiași tip de reprezentare ca Homer, pentru că amândoi
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
comedia au același mod de reprezentare, pentru că amândouă arată personajele în acțiune, ele diferă prin obiectele reprezentării, una punând în scenă personaje nobile, cealaltă personaje inferioare. Cât despre tragedie și epopee, dacă se opun prin modurile lor de reprezentare, pentru că epopeea recurge la narațiune, ele reprezintă aceleași obiecte, personaje nobile. Dintr-o preocupare de ordin didactic, Aristotel dă exemplul următor: Sofocle este autorul aceluiași tip de reprezentare ca Homer, pentru că amândoi reprezintă personaje nobile. Dar el poate fi pus și alături de
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
prin noblețea sau inferioritatea personajelor, dar și prin efectul produs asupra spectatorului, lacrimile sau râsul, care se manifestă în funcție de prezența sau absența durerii manifestate de autor. În partea Poeticii care ne-a parvenit, Aristotel tratează în special despre tragedie și epopee. După planul anunțat în capitolul I, lucrarea conținea și o examinare a comediei. Din păcate, nu avem decât o definiție succintă a ei: Comedia este, cum am spus, reprezentarea omului inferior, totuși ea nu acoperă orice inferioritate: comicul nu este
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
în Cartea III istorisirile care, departe de a-l reprezenta pe omul de vază înțelept și măsurat, descriu eroi năbădăioși, propunându-i omului, drept modele, capodopere de imoralitate. Acest pasaj, care pune problema finalității morale a literaturii, în special a epopeii și teatrului, va face să curgă multă cerneală. El va fi foarte des reluat și comentat de teoreticieni. Abatele Du Bos, de exemplu, în 1719, în Réflexions critiques sur la poésie et sur la peinture, în cea de-a cincea
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]