2,784 matches
-
guvernat ca și cum acesta nu exista. Din moment ce el nu putea impozita biserica sau pe nobilii danezi, el a perceput taxe dezastroase pe teritoriile germane și pentru țărani. Christopher a încercat să-și consolideze poziția prin revigorarea politicii de război a lui Eric împotriva ducatelor, județelor și orașelor din nordul Germaniei. Acest lucru a dus la noi credite ipotecare și impozite și foarte curând a intrat în conflict atât cu biserica cât și cu magnații. În timpul unei rebeliuni în 1326, el a fost
Christopher al II-lea al Danemarcei () [Corola-website/Science/331278_a_332607]
-
și-a petrecut mare parte din copilărie și tinerețe în exil, la curtea lui Ludovic al IV-lea, Împărat Roman în Bavaria după înfrângerile tatălui și moartea sa, și a morții și întemnițării celor doi frați ai săi mai mari, Eric și Otto. El a acționat ca un pretendent și a așteptat revenirea sa. După asasinarea Contelui Gerhard al III-lea de către Ebbesen și frații săi, Valdemar a fost proclamat rege al Danemarcei la Adunarea Viborg de ziua St. Hans, pe
Valdemar al IV-lea al Danemarcei () [Corola-website/Science/331280_a_332609]
-
Contelui Gerhard al III-lea de către Ebbesen și frații săi, Valdemar a fost proclamat rege al Danemarcei la Adunarea Viborg de ziua St. Hans, pe 24 iunie 1340, adunare condusă de Niels Ebbesen. Prin căsătoria lui cu Helvig, fiica lui Eric II-lea, Duce de Schleswig și cu ce îi rămăsese de la tatăl său, el a controlat aproximativ un sfert din teritoriul Iutlandei de nord. El a fost obligat să semneze așa cum făcuse și tatăl său, probabil pentru că Danemarca fusese fără
Valdemar al IV-lea al Danemarcei () [Corola-website/Science/331280_a_332609]
-
a Finlandei) din 1319 până în 1364, regele Norvegiei ca Magnus al VII-lea din 1319 până în 1343 și conducătorul Scaniei din 1332 până în 1360. Magnus s-a născut în Norvegia, în aprilie sau mai 1316 și a fost fiul lui Eric, Duce de Södermanland și a soției sale Ingeborg, fiica lui Haakon al V-lea al Norvegiei. Magnus a fost ales rege al Suediei pe 8 iulie 1319 și a fost aclamat ca rege ereditar al Norvegiei la adunarea din Haugating
Magnus al IV-lea al Suediei () [Corola-website/Science/331296_a_332625]
-
Franței. Nunta a avut loc în octombrie sau la începutul lunii noiembrie a anului 1335, la Castelul Bohus. Ca și cadou de nuntă, Blanche a primit provincia Tunsberg în Norvegia și Lödöse în Suedia. Cei doi au avut doi fii, Eric și Haakon, cât și trei fiice care au murit în copilărie. Opoziția față de guvernarea lui Magnus a condus Norvegia la o înțelegere între rege și nobilimea norvegiană, având loc la Varberg pe 15 august 1343. În încălcarea legilor norvegiene cu privire la
Magnus al IV-lea al Suediei () [Corola-website/Science/331296_a_332625]
-
norvegiene cu privire la moștenirea regală, fiul mai mic a lui Magnus, Haakon, avea să devină rege al Norvegiei, iar Magnus să îi fie regent în timpul minorității sale. Mai târziu în același an, a fost declarat fiul mai mare al lui Magnus, Eric, care avea să devină rege al Suediei după moartea tatălui său. Astfel, uniunea dintre Norvegia și Suedia avea să se rupă în 1355. Datorită creșterii impozitelor pentru achiziționarea provinciei Scania, noi nobili suedezi, susținuți de biserică, au încercat să-l
Magnus al IV-lea al Suediei () [Corola-website/Science/331296_a_332625]
-
uniunea dintre Norvegia și Suedia avea să se rupă în 1355. Datorită creșterii impozitelor pentru achiziționarea provinciei Scania, noi nobili suedezi, susținuți de biserică, au încercat să-l elimine pe Magnus, punându-l în locul său pe fiul său mai mare Eric ca rege, însă Eric a murit de ciumă în 1359, împreună cu soția sa, Beatrice de Bavaria și cei doi fii ai lor. În 1363, membrii Consiliului suedez de aristocrație, conduși de Bo Jonsson Grip, au ajuns în instanța de judecată
Magnus al IV-lea al Suediei () [Corola-website/Science/331296_a_332625]
-
Suedia avea să se rupă în 1355. Datorită creșterii impozitelor pentru achiziționarea provinciei Scania, noi nobili suedezi, susținuți de biserică, au încercat să-l elimine pe Magnus, punându-l în locul său pe fiul său mai mare Eric ca rege, însă Eric a murit de ciumă în 1359, împreună cu soția sa, Beatrice de Bavaria și cei doi fii ai lor. În 1363, membrii Consiliului suedez de aristocrație, conduși de Bo Jonsson Grip, au ajuns în instanța de judecată de la Mecklenburg. Ei au
Magnus al IV-lea al Suediei () [Corola-website/Science/331296_a_332625]
-
de serviciu militar obligatoriu, cunoscut sub numele de "leidang", în provinciile din jurul regiunii Mälaren. El a fost fondatorul orașului Sigtuna, care încă există și astăzi și unde au apărut primele monede suedeze ștanțate de fiul și succesorul său, Olof Skötkonung. Eric apare într-o serie de legende nordice, povestiri istorice care au avut o doză de ficțiune. În diversele povești, el este descris ca fiind fiul lui Björn Eriksson, și că a guvernat împreună cu fratele său Olof. S-a afirmat faptul
Casa de Munsö () [Corola-website/Science/331291_a_332620]
-
se întâmple, fratele său Olof a murit, și a fost nevoie să fie numit un alt co-guvernator, însă se spune că suedezii au refuzat să-l accepte pe nepotul său, Styrbjörn cel Puternic. Styrbjörn a primit 60 de nave de la Eric și a plecat departe pentru a trăi ca un viking. El avea să devină conducătorul Jomsborg și aliatul cât și cumnatul regelui danez Harald I al Danemarcei. Styrbjörn s-a întors în Suedia cu o armată, deși se presupune că
Casa de Munsö () [Corola-website/Science/331291_a_332620]
-
El avea să devină conducătorul Jomsborg și aliatul cât și cumnatul regelui danez Harald I al Danemarcei. Styrbjörn s-a întors în Suedia cu o armată, deși se presupune că Harald și trupele daneze s-au întors în țara lor. Eric a câștigat bătălia de la Fýrisvellir după ce l-a sacrificat pe Odin și a promis că dacă iese victorios, el însuși avea să își zică astfel timp de zece ani. Cunoștințele despre Olof se bazează în mare parte pe scrierile lui
Casa de Munsö () [Corola-website/Science/331291_a_332620]
-
de serviciu militar obligatoriu, cunoscut sub numele de "leidang", în provinciile din jurul regiunii Mälaren. El a fost fondatorul orașului Sigtuna, care încă există și astăzi și unde au apărut primele monede suedeze ștanțate de fiul și succesorul său, Olof Skötkonung. Eric apare într-o serie de legende nordice, povestiri istorice care au avut o doză de ficțiune. În diversele povești, el este descris ca fiind fiul lui Björn Eriksson, și că a guvernat împreună cu fratele său Olof. S-a afirmat faptul
Eric cel Victorios () [Corola-website/Science/331289_a_332618]
-
se întâmple, fratele său Olof a murit, și a fost nevoie să fie numit un alt co-guvernator, însă se spune că suedezii au refuzat să-l accepte pe nepotul său, Styrbjörn cel Puternic. Styrbjörn a primit 60 de nave de la Eric și a plecat departe pentru a trăi ca un viking. El avea să devină conducătorul Jomsborg și aliatul cât și cumnatul regelui danez Harald I al Danemarcei. Styrbjörn s-a întors în Suedia cu o armată, deși se presupune că
Eric cel Victorios () [Corola-website/Science/331289_a_332618]
-
El avea să devină conducătorul Jomsborg și aliatul cât și cumnatul regelui danez Harald I al Danemarcei. Styrbjörn s-a întors în Suedia cu o armată, deși se presupune că Harald și trupele daneze s-au întors în țara lor. Eric a câștigat bătălia de la Fýrisvellir după ce l-a sacrificat pe Odin și a promis că dacă iese victorios, el însuși avea să își zică astfel timp de zece ani. Adam de Bremen relatează că Eric s-a botezat în Danemarca
Eric cel Victorios () [Corola-website/Science/331289_a_332618]
-
au întors în țara lor. Eric a câștigat bătălia de la Fýrisvellir după ce l-a sacrificat pe Odin și a promis că dacă iese victorios, el însuși avea să își zică astfel timp de zece ani. Adam de Bremen relatează că Eric s-a botezat în Danemarca însă a uitat de credința creștină după ce s-a întors în Suedia.
Eric cel Victorios () [Corola-website/Science/331289_a_332618]
-
în scopul de a asigura succesiunea. Regele Magnus l-a numit pe Torgils Knutsson, Conetabil de Realm, să fie gardianul lui Birger iar în 1293, Birger a fost încoronat la Söderköping după căsătoria cu prințesa Martha a Danemarcei, fiica regelui Eric al V-lea al Danemarcei. Birger avea doar zece ani atunci când tatăl sau a murit, iar Torgils Knutsson a devenit cel mai influent om din Suedia. În 1293, Torgils Knutsson a condus suedezii la o bătălie în vestul regiunii Karleia
Birger al Suediei () [Corola-website/Science/331295_a_332624]
-
a susținut pe regele Birger. Birger a atins vârsta majoratului atunci când a izbucnit un nou conflict în interiorul Bisericii din Suedia cu privire la interpretarea Privilegiilor din 1280, care fusese costul pentru sprijinul Bisericii care l-a susținut pe tatăl său. Frații regelui, Eric Magnusso, Duce de Södermanland și Valdemar Magnusson, Duce de Finalnda, au profitat de acest conflict. Ducele Eric a încercat să stabilească un regat independent în jurul regiunii Bohuslän, domeniu primit ca parte a căsătoriei sale cu prințesa norvegiană Ingeborg și Halland
Birger al Suediei () [Corola-website/Science/331295_a_332624]
-
Bisericii din Suedia cu privire la interpretarea Privilegiilor din 1280, care fusese costul pentru sprijinul Bisericii care l-a susținut pe tatăl său. Frații regelui, Eric Magnusso, Duce de Södermanland și Valdemar Magnusson, Duce de Finalnda, au profitat de acest conflict. Ducele Eric a încercat să stabilească un regat independent în jurul regiunii Bohuslän, domeniu primit ca parte a căsătoriei sale cu prințesa norvegiană Ingeborg și Halland, la granița dintre Suedia, Norvegia și Danemarca. A izbucnit un război civil însă până în 1306 ducii l-
Birger al Suediei () [Corola-website/Science/331295_a_332624]
-
reconciliere între regele Birger și frații săi. În același an, într-un eveniment cunoscut sub numele de ‘’jocurile Håtuna’’, Birger a fost luat prizonier de către frații săi, pe moșia regală Håtuna din Uppland și dus la Castelul Nyköping. În 1308, Eric și Valdemar au fost forțați de către regele danez să-l elibereze pe regele Birger, iar aceștia au făcut acest lucru în condiții umilitoare. Când regele Birger a fost liber, el a căutat ajutor în Danemarca, iar cerata a izbucnit din
Birger al Suediei () [Corola-website/Science/331295_a_332624]
-
liber, el a căutat ajutor în Danemarca, iar cerata a izbucnit din nou. Birger a rămas rege doar cu numele, a fost nevoit să renunțe la domeniul Regal, schimbându-l pentru estul regiunii Uppland, Närke, fostul ducat al fratelui său Eric, Södermanland, Östergötland, Gotland și Castelul Viborg. În 1312, Ducele Eric s-a căsătorit cu Ingeborg de Norvegia, fiica regelui Haakon al V-lea al Norvegiei, în același timp în care fratele său, Valdemar, s-a căsătorit cu Ingeborg Eriksdottir de
Birger al Suediei () [Corola-website/Science/331295_a_332624]
-
izbucnit din nou. Birger a rămas rege doar cu numele, a fost nevoit să renunțe la domeniul Regal, schimbându-l pentru estul regiunii Uppland, Närke, fostul ducat al fratelui său Eric, Södermanland, Östergötland, Gotland și Castelul Viborg. În 1312, Ducele Eric s-a căsătorit cu Ingeborg de Norvegia, fiica regelui Haakon al V-lea al Norvegiei, în același timp în care fratele său, Valdemar, s-a căsătorit cu Ingeborg Eriksdottir de Norvegia, fiica regelui Eric al II-lea al Norvegiei. Ducele
Birger al Suediei () [Corola-website/Science/331295_a_332624]
-
și Castelul Viborg. În 1312, Ducele Eric s-a căsătorit cu Ingeborg de Norvegia, fiica regelui Haakon al V-lea al Norvegiei, în același timp în care fratele său, Valdemar, s-a căsătorit cu Ingeborg Eriksdottir de Norvegia, fiica regelui Eric al II-lea al Norvegiei. Ducele Eric a deținut și Bohuslän din Norvegia, precum și nordul Hallandului și a creat un regat separat centrat în jurul regiunii Göta Älv. În 1317, Birger i-a capturat pe frații săi în timpul banchetului din Nyköping
Birger al Suediei () [Corola-website/Science/331295_a_332624]
-
s-a căsătorit cu Ingeborg de Norvegia, fiica regelui Haakon al V-lea al Norvegiei, în același timp în care fratele său, Valdemar, s-a căsătorit cu Ingeborg Eriksdottir de Norvegia, fiica regelui Eric al II-lea al Norvegiei. Ducele Eric a deținut și Bohuslän din Norvegia, precum și nordul Hallandului și a creat un regat separat centrat în jurul regiunii Göta Älv. În 1317, Birger i-a capturat pe frații săi în timpul banchetului din Nyköping. Conform cronicii lui Eric, cei doi frați
Birger al Suediei () [Corola-website/Science/331295_a_332624]
-
al Norvegiei. Ducele Eric a deținut și Bohuslän din Norvegia, precum și nordul Hallandului și a creat un regat separat centrat în jurul regiunii Göta Älv. În 1317, Birger i-a capturat pe frații săi în timpul banchetului din Nyköping. Conform cronicii lui Eric, cei doi frați au murit de foame într-o pivniță a Castelului Nyköping. Birger a fost demis de susținătorii fraților săi în 1318 și a plecat în exil la cumnatul său, regele Eric al VI-lea al Danemarcei, luând arhivele
Birger al Suediei () [Corola-website/Science/331295_a_332624]
-
în timpul banchetului din Nyköping. Conform cronicii lui Eric, cei doi frați au murit de foame într-o pivniță a Castelului Nyköping. Birger a fost demis de susținătorii fraților săi în 1318 și a plecat în exil la cumnatul său, regele Eric al VI-lea al Danemarcei, luând arhivele roaile cu el. Fiul său, prințul Magnus Birgesson, a fost executat la Stockholm. În 1319, la vârsta de trei ani, fiul ducelui Eric, Magnus al VII-lea al Norvegiei a fost primit ca
Birger al Suediei () [Corola-website/Science/331295_a_332624]