KorAP: Find »[drukola/base=eric & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...101 102 103 ...112 >

2,798 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187

nemișcat ca să fie străpuns înainte ca barca să se scufunde. Scoase un suspin de deznădejde. — Aveți vreo idee? — L-am putea ademeni, am spus. Se întoarseră amândoi spre mine. — Continuă, mă îndemnă doctorul. — Dacă eu intru în apă, o să vină. — Eric, n-o să intri în apă, zise Scout privindu-mă cu ochi mari. E-o nebunie. — Ba nu e, spuse Fidorous, luminându-i-se fața. Ba nu e, pentru că încă avem dictafoanele. Mai avem o buclă conceptuală. Dictafoanele. Ca Orpheus însuși

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
luminându-i-se fața. Ba nu e, pentru că încă avem dictafoanele. Mai avem o buclă conceptuală. Dictafoanele. Ca Orpheus însuși și atât de multe alte lucruri de la bord, și acestea deveniseră altceva pe drumul încoace. De fapt, deveniseră ceea ce Primul Eric Sanderson spusese de la început că sunt - o adevărată cușcă pentru rechini. Eu și cu Scout am scos părțile cuștii din debaraua de depozitare și le-am dus pe punte câte una odată. Fiecare dintre cei patru pereți era solid și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
scufundări și ceva aidoma unei jachete gonflabile de salvare strânsă la subsuoară. Am ceva de spus, vorbi el, după ce l-am auzit să pună tubul jos lângă cușcă. Îmi pare rău, foarte rău față de voi amândoi. Te-am dezamăgit o dată, Eric, iar acum am făcut-o din nou. V-am dezamăgit pe amândoi. În timp ce vorbi, toate scuturile și măștile și personalitățile se năruiră. În sfârșit, era adevăratul Fidorous: un bătrân obosit și umil care ieșea de după cortina-i măreață. — Nu e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
făcut-o din nou. V-am dezamăgit pe amândoi. În timp ce vorbi, toate scuturile și măștile și personalitățile se năruiră. În sfârșit, era adevăratul Fidorous: un bătrân obosit și umil care ieșea de după cortina-i măreață. — Nu e nevoie să... Nu, Eric, te rog să nu-mi cauți scuze. Asta e vina mea. Sunt un bătrân prost și egoist, care a crezut că poate îndrepta totul exact ca-n una dintre poveștile alea vechi. Dar adevărul e că eu nu sunt Tekisui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
bord se mai adăugară, poate, cinci grade la înclinația catargului. Scout purta costum de scafandru, tub de oxigen și masca ridicată în vârful capului. Mai purta și două tricouri de-ale mele, care să-i dea încă puțin aer de Eric Sanderson. Ea era pregătită. Cușca era pregătită. Sosise timpul. — Bun, eroule, zise ea. Rechinul se apropie de cușcă, tu îl străpungi cu sulița. Rechinul și Ward sunt conectați. Gata cu rechinul. Gata cu Ward. Simplu, nu? — Simplu, am spus, întinzându

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
scârțâindu-mi și alunecând pe scândurile jilave. Am ajuns la cabină și m-am aruncat prin ușă și pe scări în jos. Am ieșit cu o pungă de plastic conținând caietele cu Fragmentul becului și celelalte lucruri din camera Primului Eric. Alunecând înapoi spre linia apei, le-am pitit în bărcuță lângă pisoi. Miau. Ian țopăi ca să-l ridic de acolo. L-am mângâiat pe cap și el se frecă insistent de mâna mea. — Știu, știu, dar trebuie să stai acolo

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
fi existat și n-avea să mai existe niciodată. — Nu-mi vine să cred că ești aici, am spus încet când ne-am depărtat unul de altul. — Nu-mi vine să cred că ai izbutit, îmi zâmbi ea. Ai izbutit, Eric. Am ridicat stânjenit din umeri. — Știu. — Ce s-a întâmplat cu doctorul? Am clătinat din cap. Scout se uită în apă. — Cușca și butoaiele și rechinul s-au încâlcit și el încerca să taie frânghiile. S-a întâmplat foarte repede

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
mână pe umărul meu. Știu că nu puteai să faci nimic. — Nu ajungeam la el. Am încercat să-l prind, dar n-am fost destul de rapid și... — N-a fost vina ta. — Vinciul s-a desprins pe nepregătite, eu am... — Eric, te rog. — Ce? — Ascultă-mă atent. Încerc să-ți spun ceva important, bine? Am privit-o. Ridică o mână și-o așeză tandru pe obrazul meu. — N-ai greșit cu nimic, spuse ea. Uneori lucrurile merg rău și nimeni nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
o mână și-o așeză tandru pe obrazul meu. — N-ai greșit cu nimic, spuse ea. Uneori lucrurile merg rău și nimeni nu poate face nimic să le îndrepte. Nimic din ce s-a întâmplat n-a fost vina ta, Eric. Nu te învinuiesc, pricepi? Nu te învinuiesc. A fost un accident. Atunci totul căpătă sens. Absurditățile șoptite și acel uriaș ceva pe care nu reușisem să-l găsesc, totul concentrându-se într-o singură luminoasă, sclipitoare revelație. În acel moment

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
multicolore pe valuri. 36 Rămas bun, domnule Tegmark 2 >> Știri Cadavrul bărbatului dispărut a fost găsit Cadavrul recuperat noaptea trecută de pe șantierul deschis în zona Deansgate, din districtul Greater Manchester, a fost identificat în persoana bărbatului din Derby dat dispărut, Eric Sanderson. Sanderson, care se crede că suferea de-o boală mentală rară, a dispărut din locuința sa în toamna trecută, devenind subiectul unei ample căutări din partea poliției. Poliția a fost alertată inițial de un raport de dispariție depus de profesorul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
o „farsă crudă și rău-voitoare“. Vedere Spațiu de corespondență Adresa Dragă dr. Randle Orice s-ar întâmpla, te rog să nu te simți prost. Sunt bine și fericit, dar nu mă mai întorc niciodată. Închin în cinstea ta, puștoaico 1, Eric Sanderson Mulțumiri Îi mulțumesc înainte de toate minunatei și înțelegătoarei mele iubite Charlotte Bozic - ești uimitoare. Îi mulțumesc bunei mele prietene Maggie Hannan pentru absolut tot, de la Alvarez la Zest. Le mulțumesc lui Toby Litt și lui Ali Smith pentru că mi-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
m-a îndreptat în direcția bună și agentului și prietenului meu Simon „Rechinul“ Trewin pentru că a făcut toate acestea posibile. Îi mulțumesc lui Francis Bickmore, redactor și complice la crimă conceptuală, pentru că a investit atât de mult în lumea lui Eric și pentru toate orele în care am discutat și ne-am pus ne-logica la încercare, lucru care a însemnat mult pentru forma finală a cărții. Le mulțumesc lui Jamie Byng - un om care are în loc de sânge kerosen și entuziasm

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1774

care le-am scris. Literare. Existențiale. Le recitesc acum, după patru ani, și mă emoționează cumplit. Deci, ca să formulez și mai clar : de patru ani nu am mai scris literatură. Poemele citate sunt scrise pe vremea când eram însărcinată cu Eric, primul meu copil. Pentru că, la un an și nouă luni distanță, se năștea impetuos, cum este ea în toate, și Antonia, al doilea copil. Și așa se face că de patru ani sunt mamă full-time. Că altfel nici nu se

Poveşti cu scriitoare şi copii by Ștefania Mihalache (2014) [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1774]
persistă. E trans-socie tală și trans-temporală. E acolo, în noi și pentru noi, ca un cadou împachetat în hârtie strălucitoare, care ne așteaptă pe masă când venim de la maternitate. L-am găsit și eu când am intrat în casă cu Eric, dar am amânat să-l deschid, pentru că bănuiam ce conține. Și am fost fericită ca fiul de împărat care nu a intrat în Valea Plângerii, până când, de fapt, pachețelul a început, perfid, să se deschidă singur-singurel și să emane niște

Poveşti cu scriitoare şi copii by Ștefania Mihalache (2014) [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1774]
însoțit cu vinovăție, rușine, scuze, explicații evazive, promisiuni vagi, perioade mari de uitări ale scrisului... care au coincis cu la fel de lungile uitări de sine. Pachețelul a rămas întredeschis, dar a început să se transforme. Să începem însă cu începutul. „Vine Eric !“ stătea scris, cu literele contorsionate ale lui Mircea, pe calendarul lipit de ușa livingului, cu data de 3 martie încercuită cu roșu. Făcuse asta în timpul în care eu fusesem la spital, probabil după ce mă internasem, când data nașterii - prin cezariană

Poveşti cu scriitoare şi copii by Ștefania Mihalache (2014) [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1774]
3 martie încercuită cu roșu. Făcuse asta în timpul în care eu fusesem la spital, probabil după ce mă internasem, când data nașterii - prin cezariană programată - era sigură. Am văzut scrisul când am intrat în living, cu picioarele încă tremurânde și cu Eric în brațe. Momente despre care nimeni nu scrie, care se trăiesc pe tăcute : ce faci când intri prima dată în cameră, ținându-ți copilul nou-născut în brațe, cum călcați, tu și cu el, în aerul acela domestic, cunoscut și necunoscut

Poveşti cu scriitoare şi copii by Ștefania Mihalache (2014) [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1774]
viață nouă care absoarbe și cere nebunește. Acțiunile mele se opresc în acea primă săptămână, ca sub stăpânirea unui regizor capricios care strigă CUT ! când și cum îi vine : primul duș după venirea din maternitate e întrerupt la jumătate pentru că Eric începe să plângă. O prăjitură abia începută și lăsată. Sarmale aduse de mama, numai adulmecate. Propoziții începute și neterminate nicicând. Frânturi de gânduri aruncate cât colo, cu graba cu care împingi scaunul în spate ca să te ridici și să alergi

Poveşti cu scriitoare şi copii by Ștefania Mihalache (2014) [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1774]
zile și nopți, din care țin minte mai ales umbrele noastre profilate noaptea pe peretele roșu al livingului. Noi mergând prin casă, în tot soiul de pași ciudați - ritm de vals, mers încet, mers rapid, legănat -, așa cum dictează corpul lui Eric și plânsul sau suspinul lui Eric, și râsul sau gânguritul lui, și căderea lui în somn în brațele mele, cu cea mai mare încredere pe care un corp a avut-o vreodată într-altul. Și spun corp pentru că noi încă

Poveşti cu scriitoare şi copii by Ștefania Mihalache (2014) [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1774]
minte mai ales umbrele noastre profilate noaptea pe peretele roșu al livingului. Noi mergând prin casă, în tot soiul de pași ciudați - ritm de vals, mers încet, mers rapid, legănat -, așa cum dictează corpul lui Eric și plânsul sau suspinul lui Eric, și râsul sau gânguritul lui, și căderea lui în somn în brațele mele, cu cea mai mare încredere pe care un corp a avut-o vreodată într-altul. Și spun corp pentru că noi încă suntem un singur corp. Un corp

Poveşti cu scriitoare şi copii by Ștefania Mihalache (2014) [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1774]
un bolovan, fără vise, fără să mă mișc măcar un centimetru din poziția în care am adormit, până la primul plânset care franjurează noaptea. Nu mai scriu literatură, dar literatura mea de dinainte mă ajunge din urmă. Și mă trezesc, când Eric abia are două luni, cu o invitație la salonul de carte de la Torino și cu una la festivalul de la Mantova - de fapt, un triplu festival ce presupune prezența mea în trei locuri, la distanță de două-trei luni : Mantova, Hay-on-Wye și

Poveşti cu scriitoare şi copii by Ștefania Mihalache (2014) [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1774]
Nu văd cum aș putea să-mi las bebelușul de două luni, fie și pentru trei zile. Sunt oare deja primele interdicții, primul „sau-sau“ ? Ori, din contră, primul „și-și“ ? Mircea insistă să merg, va avea el grijă de Eric, iar dimineața... când el e la teatru... ei bine, ce facem cu dimineața ? Din motive unele mai obiective, altele mai puțin, bunicii nu pot veni la noi să rezolve problema. În cele din urmă, hotărâm împreună să-l lăsăm unei

Poveşti cu scriitoare şi copii by Ștefania Mihalache (2014) [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1774]
nu pot veni la noi să rezolve problema. În cele din urmă, hotărâm împreună să-l lăsăm unei curajoase și extrem de binevoitoare prietene, care, așa e, nu este mamă, dar nu văd de ce nu s-ar descurca, mai ales că Eric mănâncă lapte praf. Până la urmă, nu este atât de greu să ai grijă câteva ore de un bebeluș de două luni. Una peste alta, iată-mă la Torino. Și apoi la Mantova și la Hay-on-Wye. E fascinant să umblu iarăși

Poveşti cu scriitoare şi copii by Ștefania Mihalache (2014) [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1774]
abur fin, particulă cu particulă. Adrenalină de un tip foarte special, a cărei formulă nu poate fi reprodusă identic, exact ca laptele de mamă. Cu toate astea - sau, mai precis, pe lângă ele -, am sufletul înfometat și sfâșiat. Tânjesc nebunește după Eric, mă uit cu sete după fiecare cărucior care poartă în el un bebeluș, mă uit la ei ridicați în brațe, cu corpușorul și postura aia de ursuleți, știrbi și chelioși, băloși peste măsură, căutând să se cuibărească și să se

Poveşti cu scriitoare şi copii by Ștefania Mihalache (2014) [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1774]
un bebeluș, mă uit la ei ridicați în brațe, cu corpușorul și postura aia de ursuleți, știrbi și chelioși, băloși peste măsură, căutând să se cuibărească și să se liniștească lângă bătaia unei inimi. Mi-e dor să-mi atingă Eric fața cu gurița și să-mi simt apoi toată fața umedă, mi-e dor să simt pielea lui fragedă și să văd cum pune delicios buzița înainte să înceapă să plângă. Și așa mai plâng și eu câte puțin, ca să

Poveşti cu scriitoare şi copii by Ștefania Mihalache (2014) [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1774]
și pe urmă să mă plimb iar pe străzi, liberă și neconvențională - scriitoare la festival. Singura bucurie anticipată de-acasă e aceea că, plecată fiind, voi putea dormi toată noaptea, nefiind nevoită să mă mai trezesc ca să-l hrănesc pe Eric. Dar nu. Mă trezesc exact la aceleași ore ca și acasă - 2 și 5 dimineața. Când mă întorc, îl găsesc la aeroport, în scaunul-scoică pe care îl ține în mână Mircea. Mă reped să-l pup și am impresia că

Poveşti cu scriitoare şi copii by Ștefania Mihalache (2014) [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1774]