2,693 matches
-
mai putut aduce decât încă doi: un discipol numit Kennyo și o rudă, pe nume Shoshitsu. — Chiar așa? râse Mitsuhide. S-a plâns? Știam că era o cerere nerezonabilă, dar, după ce l-am onorat, în repetate rânduri, trimițând palanchinuri și escorte, am considerat că de data asta ar fi mult mai elegant - și mai plăcut - dacă el era cel care-și dădea puțină osteneală ca să mă întâlnească. De-asta l-am invitat atât de neașteptat în acest loc. Dar, cum era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
scurt pe căpitan și pe secund și se îndreptă către culoarul de acces din care își făcuseră apariția reprezentanții Confederației. Se uită doar o singură dată în urmă pentru a se asigura că aceștia îl urmează. Nu luă în seamă escorta care-i însoțea decât pentru a-i opri să urce împreună cu ei în ecluza care făcea legătura cu naveta Locotenent-Gardianului. Câteva momente mai târziu, în navetă, Angir se apucă să-i scoată călușul lui Kaan și să-l dezlege: - Fă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
dispus să se citească oamenilor din grupa de execuție de către grefierul instanței, dispozițiile sentinței de condamnare și expunerea faptelor săvârșite de condamnați. După aceasta, s-a ordonat aducerea condamnaților Dumitru Matei, Druszcz Romuald, Cudalbu Ioan[...]care au fost aduși sub escortă, 68Constantin N. Străchinaru fiecare însoțit de patru gardieni ai penitenciarului Jilava. Condamnații au fost legați la ochi și apoi la stâlpii de execuție, cu spatele spre grupa de execuție. După îndeplinirea celor de mai sus, am ordonat comandantului executarea. Comandantul
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
fără să știe că vorbele sale aveau să ajungă la urechile lui Tiberius. Soarta a făcut ca decurionul și băiatul să ajungă chiar în clipa în care, de pe un cal plin de noroi până la piept, descăleca epuizat - urmat de o escortă la fel de obosită - un curier extraordinar, un tabellarius stator din îndepărtata Romă. Cu haina lui ceruită plină de apă, curierul se lăsă să alunece de pe cal și pe când, cu mâini amorțite, încredința frâiele unui grăjdar, ceru să-i fie anunțat grabnic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
entuziasmului se auzeau cuvinte ce făceau aluzie mai mult la insurecție decât la bucurie. Dintre ele, unul se întipări în mintea băiatului: „Apără-ne!“. Iar el, cu adorație, îl vedea pe tatăl său înzestrat cu puteri supraomenești. Ofițerul care comanda escorta se aplecă în șa și-i șopti: — Privește: să mărșăluim împotriva Romei cu legiunile ar fi fost un joc. În glasul lui se ghiceau părerea de rău, mânia și, dincolo de ele, îngrijorarea. Gajus asculta în tăcere. Călărea fără probleme, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
întâmpinarea lor venise o mulțime imensă de prieteni și discipoli, patricieni, cavaleri, senatori, familii înrudite cu ei, militari - și sute de necunoscuți. — Dacă măcar una dintre legiunile pe care le-am lăsat acolo ar fi fost acum aici, murmură comandantul escortei, am fi ajuns direct pe Palatinus. I se adresă apoi lui Gajus: — Privește și nu uita, asta era ziua pe care ne-o dăruiseră zeii. Dar în clipa aceea Gajus o văzu pe frumoasa lui mamă îmbrățișând un grup de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
greacă. — O perfectă diglosie, comentă cu simpatie meditativă puternicul și bogatul senator Junius Silanus. Însă nimeni nu-și imagina ce avea să le aducă destinul peste doar câțiva ani. Pe malul Tiberis-ului, mulțimea era și mai mare, ajungând să înghită escorta și să se transforme în cortegiu. — Toți oamenii sunt aici numai pentru că Germanicus se întoarce dintr-o călătorie, observă supărat senatorul Annius Vinicianus, superior printre optimates. Iar definirea anilor grei de război pe care Germanicus fusese obligat să-i îndure
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
tânăr, foarte frumos, amabil, faimos și iubit, însă privit de prea mulți cu suspiciune și cu vechi ranchiune. Și, mai ales, nu avea funcții și nu avea cu ce să-și umple zilele. În sfârșit, era înconjurat de o sinistră escortă de pretorieni, oamenii împăratului, care țineau Roma în mână. Cremutius Cordo încheie: — Gândurile lui Tiberius sunt ca un șarpe în iarbă. Tu te plimbi și nu știi... Șarpele din iarba înaltă — Senatorii discută, iar Tiberius pare că nu aude pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Tribunul Creticus, cel mai credincios colaborator al său, îl privea fascinat: printre cupele de vin abandonate pe masa aceea se năștea o neașteptată filosofie de guvernare. De dimineață, Gajus și Zaleucos, obosit, văzură la intrarea palatului, înconjurat obraznic de o escortă înarmată și de însemne strălucitoare, un bărbat la vreo șaizeci de ani, înalt și mândru, evident puternic, care se apropie de scări de parcă ar fi vrut să le cucerească și apoi le luă cu asalt treaptă cu treaptă, neobosit, în ciuda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
și lui Gajus, însă nu obiectă; era prima oară când se despărțeau, însă cel care vorbea era capul unei dinastii, iar acelea păreau ordine de război. Germanicus le explică: — Vom călători incognito, fără să anunțăm pe nimeni dinainte și fără escortă, cu un cortegiu mic. Iar Gajus, fiul pe care Germanicus nu-l pomenise încă, așteptă cu răsuflarea tăiată ca ochii tatălui său să se oprească asupra lui. Germanicus îl privi. Ne vom îmbrăca precum grecii. Vom vorbi grecește. Un neguțător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
a-l salva. Astfel, după două ședințe dramatice ale tribunalului senatorial - unde se adunară acuzații violente, mărturii incendiare și apărări la fel de furioase, dar fără ca Tiberius să fie de față -, în mod neașteptat, Calpurnius Piso a fost însoțit acasă de o escortă armată. Și acolo, în timpul nopții, într-o liniște totală, uimitoare, s-a sinucis. Cei care l-au descoperit a doua zi dimineață spuseră că au trebuit să spargă ușa camerei sale. — Și-a străpuns gâtul, spuse Nero agitat, dintr-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Tyrrhenum de unde, în zilele senine de iarnă, se vedeau colinele Albani, munții Lepini și, spre miazăzi, insulele și coasta golfului Partenopeo. Nero fu exilat pe învecinata insulă Pontia, numită astăzi Ponza. Lumea povestea că Agrippina făcuse călătoria în lanțuri, cu escortă militară, însă într-o lectică închisă, pentru ca nimeni să nu se poată apropia de ea. Și, parcă printr-o îndelungată cenzură, paginile lui Cornelius Tacitus care îi povesteau obiectiv destinul au fost smulse, au dispărut. Despre procesul acela rapid, despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
ultimului nepot, în vârstă de șaisprezece ani. Acolo, după mulți ani, primise sfaturi și Tiberius, implicat în scandalul otrăvirii lui Germanicus. Acum pretorienii pășeau disciplinat de o parte și de alta a ofițerului și a lui Gajus; puteau fi o escortă de onoare sau puteau însemna captivitatea. De la primul pas pe care-l făcu în atriu, lui Gajus, mirosul acelei case îi făcu silă; mergând, privirea i se încețoșa. „Chiar și un om ca Augustus, care avea inima unui zeu“, scrisese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
care altuia i s-ar fi părut înspăimântătoare. Dar Sertorius Macro era un om pe măsura misiunii ce i se încredința; la fiecare poruncă a împăratului încuviința, întipărindu-și-o în minte, fără să ceară explicații. Își alcătui repede o escortă de încredere și plecă imediat, refăcând în sens invers traseul de la venire și ajungând la Roma în a optsprezecea zi a lunii octombrie. Îi convocă pe senatori din porunca lui Tiberius, fără să le dezvăluie motivele, iar apoi, pe când aceștia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
zile înainte ca vremea să se strice“, prezisese în timpul călătoriei gubernator-ul rapidei biremis. Prima senzație, neașteptată, fu parfumul amețitor, incomparabil al aerului. Pe chei îl întâmpină, cu o impecabilă rigoare militară, un tribunus, un ofițer de rang înalt, urmat de escorta somptuoasă a gărzilor imperiale, Augustinienii. Îl invită să urce pe cal, îl observă de-a lungul urcușului și îl complimentă pentru stilul lui de a călări, dar apoi îi spuse: — Pe insula asta poți călări liniștit, ușor, într-o parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
arhitectonică nemaiauzită: construise un edificiu în trepte, sprijinindu-l pe coasta și vârful celei mai sălbatice stânci de pe insulă, înconjurată de surpături de netrecut. La capătul unui lung urcuș se deschidea pe neașteptate o piață; ajunși acolo, tribunul împiedică înaintarea escortei cu un gest brusc și hotărât și își opri calul exact în fața atriului cu patru coloane, faimoasa intrare în palatul imperial, păzită cu strictețe. Câțiva îngrijitori veniră în fugă, într-o liniște ireală. Gajus sări de pe cal fără ajutor. Tribunul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Tacitus. Nici o lamentație pentru condamnarea mamei, pentru uciderea fraților. Câteva luni, nu-l văzu pe Tiberius decât în trecere, de departe. Străbătea în fiecare zi acel cryptoporticus ca să coboare la terme. Însă părea să fi surprins gândurile lui Gajus, căci escorta lui era mai numeroasă și mai aproape de el, de netrecut. Gajus stătea în fundul galeriei și aștepta scurtul moment când treceau pașii aceia îndepărtați. Tiberius mergea la mică distanță în fața escortei, fără să se întoarcă, fără să vorbească. Înalt, adus de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
terme. Însă părea să fi surprins gândurile lui Gajus, căci escorta lui era mai numeroasă și mai aproape de el, de netrecut. Gajus stătea în fundul galeriei și aștepta scurtul moment când treceau pașii aceia îndepărtați. Tiberius mergea la mică distanță în fața escortei, fără să se întoarcă, fără să vorbească. Înalt, adus de spate, cu mâinile greoaie. Singur. Ce forțe, ce demoni dezlănțuia oare puterea? Ce simțea acela care o deținea? În spatele lui mergea grăbit, pentru audiența din fiecare dimineață, mic, cu părul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
întinseră din nou pe stânci, ca să privească apa care se retrăgea încet, lăsând pe piele pârâiașe de argint. Când se întoarseră și ajunseră în porticul bibliotecii, Gajus văzu că Sertorius Macro, omnipotentul praefectus, se întorsese de la Roma și singur, fără escortă, stătea pe micul zid, la umbră. „Mă aștepta“, se gândi și se întrebă cine îi sugerase lui Macro să aștepte în acel loc. Ajunse în dreptul lui, îi zâmbi și se așeză alături de el. — A fost o noapte foarte caldă, zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
o premoniție. Mângâie calul, care îl privi cu ochii săi umezi și îi adulmecă mâna. Dintr-odată, cu o plăcere intensă, sări în șa. Simți freamătul prietenos al animalului sub el. Observă că în jurul lui se adunase rapid nu obsedanta escortă a Augustinienilor, ci un grup de soldați de la Marină. Comandantul lor declară: — Teritoriul acesta este al nostru, și oamenii mei au cerut să li se facă această cinste. Învățase de la tatăl său să ghicească starea de spirit a oamenilor care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
porni spre Roma. Gajus Caesar reveni pe terasă. Oriunde s-ar fi întors, în vila păzită acum ca un castrum din ținuturile barbare, toți ochii erau ațintiți asupra lui. Dacă făcea un pas, mișcarea se repercuta asemenea unui val asupra escortei, funcționarilor, liberților și sclavilor. Îl privi pe Macro cum se îndepărta sub norii grei aducători de ploaie, cu steagul său de călăreți credincioși, și cum înghițea milele, căci la capătul acelui drum avea să pună mâna pe putere. Alegerea Macro
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
în acele zile, pe mare se dezlănțuiau furtunile echinocțiului. Vântul era puternic și rece, acel caurus care mătură marea Tyrrhenum dinspre apus. Însă plecă fără întârziere, împins de vâslitul continuu sau de pânze, după cum îi îngăduia vântul, cu flotila de escortă; ținta lui, neașteptată, care îi înspăimântă pe mulți, era insula Pandataria. Marea agitată de caurus lovea coasta corăbiei, și ei se îndreptară spre țărmul dinspre răsărit, unde găsiră apele liniștite din fața elegantului port privat pe care Agrippa, priceput în ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
După moartea Agrippinei, Tiberius interzisese orice legătură cu insula, lăsându-i paznici - mai de încredere decât oricare alții - pe cei care îi fuseseră temniceri. Cel dintâi sări pe mal un tribunus militaris care, de câteva ore, se afla la comanda escortei imperiale; aruncă în jur o privire dezgustată: apa din port era plină de gunoaie, cheiul era murdar în urma furtunilor din timpul iernii. Apoi coborî tânărul Împărat; îngheță gândindu-se la mama sa care, chiar în acel loc, coborâse în lanțuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
fie îmbarcat Incitatus, calul de culoarea mierii care îl urmase de la Misenum. Sări direct în spinarea lui, fără vreun sprijin; neliniștea îl sufoca. Se duse la terasa unde se ridica vila pe care n-o văzuse niciodată; ceilalți, cu excepția comandanților escortei, mergeau pe jos. Ajungând la scările ce duceau spre promontoriu, recunoscu intrarea vilei, așa cum o descrisese mama sa, și descălecă imediat. Continuă să urce pe jos. Pe toată durata exilului Agrippinei, reevocase, cuprins de mânie fiindcă uitase multe, descrierea ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
de gunoaie, bazinele goale și murdare, mozaicurile distruse de vandalismul orb. Câteva statui căzuseră de pe piedestaluri - poate că fuseseră dărâmate. În nenumăratele fântâni și mici cascade nu curgea nici măcar o picătură de apă. Tribunul mergea la un pas în urma lui, escorta venea după el, iar micul grup de soldați îi urmărea îngrozit. Intră în clădire; trecea dintr-o cameră în alta, fără să spună nimic, doar privind în jur. Văzu încuietorile scoase, ușile atârnând în balamale, murdăria veche. Nu era nici măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]