32,222 matches
-
și problematic, definitorii, măi toate, pentru un anumit mod de a înțelege poezia și, prin poezie, viața. Două exemple: "ŤScrisorileť lui Pavese nu-l dezmint pe Pavese pe care-l știam. Nu trebuie să-l imitam, dar orice scriitor, în esență, trebuie să fie ca el. Nu să ne alegem damnațiunea și să credem că e o calitate, dar nici să alergăm după fericire că cei din jur, meschini, puturoși și superficiali. A fi scriitor e penibil. Dar a fi un
Doi poeți by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7593_a_8918]
-
formă a terorii? "Omul nou", făptură hibridă, cu conștiința manipulată, care mai persistă între noi, nu e oare un copil nefast al terorii? În consecință, cum am putea aprecia decît impudic-fantaste asemenea cuvinte? "Imaginea unei națiuni îngenuncheate (între 1945-1965) în esență prin teroare este nerealistă" (A.-P.I.). O aserțiune antologică, în "antologia" pe care o înfățișăm! Și încă o părere strîmbă. Se susține că discursul anticomunist îi favorizează pe intelectualii care s-au apropiat de extrema dreaptă, cultivînd în relație
O carte bizară (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7594_a_8919]
-
poate oare Raportul condamna violențele și crimele dictaturii comuniste cîtă vreme el nu arată că ele puteau fi (și trebuiau să fie) evitate ? Este cumva acest lucru de la sine înțeles? Dacă da, atunci și comisia și raportul ei sunt în esență inutile". Lipsa capitală a Raportului ar consta deci într-o omisiune. Acesta ar fi trebuit să ne spună, nici mai mult nici mai puțin, cum puteau fi evitate fărădelegile ori ar fi trebuit să recunoască inutilitatea sa, a Raportului! Judecata
O carte bizară (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7594_a_8919]
-
perfecțiune pură, / cîntec de legănare oprit la jumătate" (11 miniaturi ale plînsului). Cu toate acestea trupul și sufletul se situează într-o divergență a modalității în care își asumă povara existențială, doar sufletul arătîndu-se apt a o distila pînă la esența căinței: "Trupul meu cunoaște un chin, sufletul / altul. Nu acum, nu curînd, plini de cenușa izvoarelor venind din toate / părțile, mieii împotriva noastră vor / mărturisi. Gînd speriat, teroare, căință, / miniatura unui plîns în ochii / îngerilor" (ibidem). Nici aer, nici plămîn
“Memoria inimii“ by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7520_a_8845]
-
catenă: o coardă de lungime nedefinită, suspendată în două puncte, pe care o înconjoară cu vechi fotografii de familie, fragmente de steag american, alte "obiecte" - totul pe un suport vag gri. Fluide, extensibile, fără început și sfârșit, aceste catene reprezintă esența artei lui Jasper Johns ca "zonă cenușie" între abstract și figurativ. Dacă culoarea "neutră" reprezintă o componentă importantă a creației lui Jasper Johns, ea definește opera lui Giorgio Morandi (1860-1964), singularul artist italian căruia Metropolitan-ul i-a dedicat în
Nuanțe de cenușiu by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/7528_a_8853]
-
fază a evoluției epice, cu o anumită blazare "modernă", dar, supuse unor circuite formative, cumva ieșite din normalitatea diurnă, ele (re)descoperă adevăruri ontologice fundamentale, precum discipolii lui Socrate la sfîrșitul complicatelor procedee maieutice. "Anamneza" le prilejuiește revelații existențiale de esență și, implicit, devine un pretext pentru mutații majore de identitate. Waugh însuși - alcoolic suspectat de homosexualitate, în tinerețea studioasă de la Universitatea Oxford, ajuns, prin convertire, catolic fervent, cu șapte copii și un al doilea mariaj stabil și fericit, la maturitate
Epifaniile unui ateu by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/7532_a_8857]
-
să ne oprim totuși la o semnificativă confesie a criticului privind o emisiune T.V. din 1977, în care, obligat, ca redactor, să elimine cuvinte "subversive", Dumnezeu, Doamne, a găsit un inteligent subterfugiu de regie spre a nu știrbi mesajul de esență mistică al scriitorului: "Pentru a nu ieși cu totul din universul religios voiculescian, actorii au fost sfătuiți, chiar și atunci când ar fi trebuit să se adreseze unul altuia, să privească spre cer. Astfel că destui telespectatori au înțeles sugestia, unii
Un devotat by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/7544_a_8869]
-
și sonerie. În față, salonul somptuos, al cărui perete din fund este ocupat de o bibliotecă de stejar masiv, totdeauna înfășurată în cerceafuri ude... O masă fără picioare la mijloc, bazată pe calcule și probabilități, suportă un vas ce conține esența eternă a lucrurilor în sine, un cățel de usturoi, o statuetă reprezintă un popă (ardelenesc) ținând în mână o sintaxă și...20 de bani bacșiș..." Farsa conține, pe de o parte, infratragedii ale cotidianului plasate regresiv ca semn al degradării
Înainte-mergătorul fără voie by C. Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/7550_a_8875]
-
sentimentelor, pentru ocrotirea lor. Un manifest pentru iubire. O cale, poate, ca să ajungi la ea. Dacă în Fool for love construcția era axată pe visceralitate și pe umori, aici, imaginea este grațioasă, ritmul poposește în gesturi calde, suave, detaliul este esența fiecărei replici, fiecărei situații. Nasul de regizor depistează cheia scenelor în doi. Nu numai ale îndrăgostiților. Decupajul este cinematografic. Ambalajul retro ne îmbie să descoperim, ca o surpriză plăcută, jocul modern al actorilor, de curînd absolvenți. Și într-o montare
Fețele iubirii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/7551_a_8876]
-
Pavel Șușară I. Brâncușian în esență, dar stopat în orizontul arhaic și idolatru al lui Brâncuși, George Apostu a perpetuat, în plină contemporaneitate, vîrsta eroică, prometeică și stihilă a sculpturii. Fascinat în primul rînd de materialele ingenue, neprelucrate, prelevate nemijlocit din natură, în special de lemn
Mic dicționar de clasici ai sculpturii contemporane by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7554_a_8879]
-
amândouă egal de flexibile", remarcă subtil Sorin Mărculescu. Subapreciată în raport cu proza, poezia lui Cervantes, plăsmuită prin nobila exaltare a spiritului renascentist, are însă un farmec tainic ce ne este dezvăluit cu netăgăduită intuiție și rafinament de tălmăcitor, care îi definește esența: Mi s-a părut (poezia lui Cervantes) atrăgătoare, frapantă adeseori, situată la jumătate de drum între limpidul garcilacism atât de prețuit de el... și viitoarea și tot mai accentuata tensionare barocă ce plutea în aer". Iubirea este conceptul fundamental care
Lumea cervantină by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/7556_a_8881]
-
de a desfășura o activitate utilă societății, care să le asigure mijloacele de existență și dezvoltare spirituală, să cultive intransigenta față de orice formă de sustragere de la muncă, de viață parazitara, care contravin principiilor eticii și echitații socialiste, sînt incompatibile cu esență și țelurile societății socialiste. Toți tinerii au datoria să se pregătească temeinic, să-și însușească cunoștințele necesare pentru a se încadra în munca în diferite sectoare ale activității economice și social-culturale și a participa activ la progresul general al patriei
LEGE nr. 28 din 21 decembrie 1978 legea educaţiei şi învăţămîntului. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106519_a_107848]
-
lui Franco. Comorra este cea care risipește roadele pământului, otrăvește tot în jur, pământul, oamenii, aerul, răul iese deodată la suprafață într-un dialog sec, cinic, unde mafiotul cu experiență, zâmbet larg, paternalist și ochelari fumurii explică în câteva cuvinte esența organizației: ucide și stăpânește. Comentariul regizorului lipsește, impresia fiind că a pus sub lupă toată această lume declanșând un efect opic de tipul caragialianului "simt enorm și văd monstruos". Neorealismul lui Matteo Garrone este îmbibat în cruzime, nu una contrafăcută
Viața ca o pradă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7302_a_8627]
-
ridica rangul doctrinar sînt tocmai La notion de dépense (Noțiunea de cheltuire) și La part maudite (Partea blestemată), ambele adunate în volumul apărut de curînd la Editura Art. În ele, Bataille vrea să facă figura unui autor sobru, aplecat spre esențele ultime ale societății. Rezultatul este o alcătuire hibridă care nu poate să nu te nedumerească, căci nu poți înțelege de ce Bataille mărturisește că i-au trebuit 18 ani ca să scrie cele 200 de pagini, cîte numără Partea blestemată, op din
Autorul fără viitor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7310_a_8635]
-
cuvinte în clipe sfărâmicioase/ pe el îl îngân/ și-l clatin cu mâinile oarbe/ ale unei absențe". Singura salvare este ca unii muritori să mai aibă calitatea de a conștientiza amenințarea fără-de-mântuirii, primejdia care dă năvală asupra omului, amenințându-i esența în raportul său cu ființa însăși. Primejdia prin excelență se ascunde în abis, iar pentru a o depista, este nevoie de acei muritori care ei, mai întâi ating abisul: În rest lumea-i plină de zei tocmiți cu ora/ pentru
În absența zeului by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/7314_a_8639]
-
a fi poet în timpuri sărace înseamnă să aduci în dar prin cântec urmele zeilor dispăruți: "carnea mea histerizată de cântec". De aceea în această lungă noapte a lumii se cuvine ca poetul să rostească sacrul. Să rostească în poezie esența poeziei. Să ofere muritorilor care există în măsura în care există limba, cântul dăinuitor deasupra tărâmului lor sărăcit. Poetul este detectivul și senzorul numinosului, al urmelor sacrului. Această aventură ontologică a "Eonului..." a fost săvârșită în emoționante versete, descântece, șarade, rugăciuni, al căror
În absența zeului by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/7314_a_8639]
-
arta de a elimina. Materia grasă, mineralul fără valoare, cuvântul fără greutate, ideia fără într-aripare, hohotul de râs, plânsul zgomotos, atitudinea disgrațioasă, gestul disproporționat, patetismul indiscret, entuziasmul vulcanic, cad lest zgrunțuros, din preocuparea unanimă, în cimitirul mediocru al inutilului. Rămâne esența spiritualizată. Acesta e Th. Pallady, în florile sale imateriale, în femeile sale care nu plac tuturor (fiindcă din femeile goale ale lui Pallady s-a topit orice notă de sensualism: nu mai palpită rozul cald și impudic al cărnii: s-
Trei prieteni Victor Eftimiu, Al. O. Teodoreanu și Theodor Pallady by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/7316_a_8641]
-
goale ale lui Pallady s-a topit orice notă de sensualism: nu mai palpită rozul cald și impudic al cărnii: s-a prefăcut în flăcăruia spectrală de dincolo de viața materială) în peisagiile diafan-catifelate, în naturile sale moarte, strofe din Baudelaire. Esența spiritualizată. Th. Pallady nu este numai pictorul nostru cel mai rafinat, dar unul dintre cei mai nobili artiști ai epocii. El reprezintă o minunată sinteză a intelectualității românești, o biruință aristocratică a acestui neam mult înzestrat și mult risipitor. Bucuria
Trei prieteni Victor Eftimiu, Al. O. Teodoreanu și Theodor Pallady by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/7316_a_8641]
-
perspectivele globale, sistemul de valori și conștiința axiologică, în cuprinderea și interpretarea literaturii noastre nu le-au stabilit alții decît cronicarii literari, fie ei universitari sau nu". În consecință, se relevă faptul că istoriile noastre literare s-au sprijinit în esență "pe experiența receptării foiletonistice". Dar pe ce se bizuie autoritatea estetică și morală a criticului axat pe o percepție estetică a creației? Nu pe capacitatea literaturii de-a se autoreflecta? Nu pe darul artei cuvîntului de-a se proiecta inclusiv
Eternul Aristarc by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7315_a_8640]
-
Constantin Țoiu De vorbă cu poetul Nichita Stănescu în 1966 Locul unei poezii ca a lui Nichita Stănescu este cerul platonician al ideilor tras mai târziu peste Bizanț. Focar de radiație apropiat, - dialectica esențelor - este mișcarea de participare a lucrului obscur, la desăvârșirea uitată. Această depășire o asigură Sensul iubirii, o limpezire maximă de idei și de viață, plenitudinea ființei angajată într-un dialog strâns cu cel de-al doilea corp al ei, Universul
Pasărea timpurie by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7318_a_8643]
-
Pe de altă parte, personajul care se agita, numitul Niță Ghițescu, apărea, atunci când nu se lăsa și striga mai tare, sub numele de Ghiță Nițescu; când se liniștea, redevenea Niță Ghițescu. Spațiul nu ne permite să discutăm cerințele probei; în esență, cele mai multe sunt exerciții punctuale de gramatică (care nu cer înțelegerea ansamblului, ci doar recunoașterea unor relații formale și semantice într-o frază) sau întrebări care doar simulează adaptarea la un text, fiind de fapt rezolvabile prin trucuri (sesizarea unei forme
Triumful talentului by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7319_a_8644]
-
Mitroi și-a restrîns interesul la cîteva teme mari și la cîțiva moduli ușor de recunoscut și de identificat. În pofida discreției sale absolute și a spaimei profunde în fața gesturilor risipitoare și a redundanțelor de tot felul, el a fost, în esență, un experimentator, un cercetător aplicat, cu tentația anonimatului, al tuturor componentelor pe care le implică actul de creație. Fixat, aparent, în bidimensionalitatea fizică și în coordonatele clasicizate ale spațiului picturii, în realitate, Mitroi s-a adîncit în cea mai severă
Un apel la memorie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7093_a_8418]
-
o formă de sancțiune morală, o modalitate sigură de a identifica acele calități ale obiectelor și lucrurilor care oferă un răspuns pregnant, axiomatic, la problemele existenței și care substituie, ca într-un ceremonial magic, acțiunea brută și reacția vulgară. În esență, întreaga pictură a lui Florin Mitroi este o încercare de stopare a lumii, de suspendare a acesteia în efigie, și nicidecum un comentariu narcisiac pe marginea unei expresivități tranzitorii. Ca dinamică sufletescă și stilistică generală, Florin Mitroi este un nonfigurativ
Un apel la memorie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7093_a_8418]
-
relația artistului cu propriile instrumente este realitatea însăși, anistorică, fără trecut și fără viitor, un fel de icoană fără transcendență, adică una în transparența căreia nu intră și nu se întrezărește nici o altă realitate descriptibilă. Aici Florin Mitroi manipulează doar esențe și sugerează existențe fondatoare: cer/pămînt, întuneric/lumină, opacitate/transparență, jos/sus, gravitație/imponderabilitate, materie/spirit. Tonurile terne, culorile de pămînt, nuanțele magmatice și feminine se întîlnesc și se interpătrund deseori cu aurul incendiar și dizolvant, cu strălucirea lui impersonală
Un apel la memorie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7093_a_8418]
-
semnificativ în sculptura lui Maxim Dumitraș, anume împletitura din nuiele, uneori nudă, alteori lipită cu pămînt. Toate aceste materiale, împreună cu tehnicile specifice, atît prin statutul lor obiectiv, prin natura lor elementară, cît și prin funcția lor practică, sînt materii brute, esențe constitutive ale lumii tangibile și, în esență, ele nu sînt disponibile pentru discursuri cochete și efecte ornamentale. Ele determină structuri, volume și tactilități, definesc spațiul și încorporează o sensibilitate frustă, însă refuză autonomizarea suprafețelor ca prezență în sine, bidimensională și
Sculptura, de la natură la sens by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7112_a_8437]