16,546 matches
-
Tîrgoviște și va sosi, cîndva, "Noaptea". Un triptic existențial. Un triptic teatral. Trei ipostaze ale mărturisirilor unor creatori. Trei forme de letopiseț. Trei legături tandre de prietenie. Mi se pare că prologul pentru ceea ce este "Odihna" se găsește printre fărîmele eseului "Uitarea": "Pe vremuri, a fi în vacanță însemna, ca și în cazul protagonistului piesei lui Mihail Sebastian, dorința de uitare - odihna era uitare. Uitare temporară. Întrerupere deliberată." Acum, "odihna ESTE uitare și...uitare de sine! Să te odihnești de tine
Odihna, iluzia mea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8195_a_9520]
-
Intervalul în care tai legăturile cu imediatul și navighezi către tine însuți. Îndepărtarea de mal aduce cu sine estomparea rumorilor de zi cu zi, a bruiajului care amînă regăsirea. "A te odihni înseamnă a merge la întîlnirea cu tine însuți". Eseurile acestea ale lui George Banu mi se par mai dramatice, mai intransigente cumva, ca niște verdicte. Mi se par mai punctual aparținînd unei ființe pentru care teatrul și scrisul, "văzutul și scrisul" sînt coordonatele eului. Sînt axele inițerii către rațional
Odihna, iluzia mea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8195_a_9520]
-
care îmbătrânește și nu pare să-și dea seama. N-am să-mi plictisesc eventualul cititor cu dizertații pompoase despre sensurile metaforice, simbolice, oculte, sexuale ori metafizice ale oglinzii. Vă asigur că l-am citit pe Baltruëaitis, că am parcurs eseurile lui Konrad Lorenz, Mark Pendergrast, Sabine Melchior-Bonnet, că mi-am luat, conștiincios, notițe din enciclopedii și dicționare - ba chiar am scris și o carte cu titlul De veghe în oglindă! Tot ce-mi propun e un mic exercițiu de... reflecție
Cât de des vă uitați în oglindă? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8203_a_9528]
-
Livius Ciocârlie, din 1999, pentru a înțelege diferența. În ciuda titlului foarte potrivit, care emancipează, într-un final, formula lui Edward Albee de prezumția jocului de societate, Cui i-e frică de Emil Cioran? este, în mod clar, altceva decât un eseu. Pledoaria se amână de la un capitol la altul și de la o promisiune la alta. Iar decriptarea mărunțită înlocuiește, în mod nefericit, viziunea. Cel puțin la suprafață, acolo unde ar trebui să predomine afirmația, nu deducția. Și, cel puțin atunci când sub
Cui i-e frică de critica literară? by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8206_a_9531]
-
Gheorghe Grigurcu Amplul eseu al regretatului Gheorghe Crăciun consacrat poeziei moderne (chiar titlul său sugerează o relație tensionată, incitantă între ceea ce se vede și ceea ce se păstrează nevăzut) e pe de o parte o abordare așa-zicînd neutră a problematicii acesteia, iar pe de alta
Poezie și ontologie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9608_a_10933]
-
reflexive ale lirismului, Gheorghe Crăciun se arată atașat de rețeta sa tranzitivă. Cu toate că, după cum singur admite, "viziunea lui Eliot despre propria sa poezie (...), e departe de ideea tranzitivității actului poetic", recurge la cîteva propoziții ale poetului englez, conținute într-un eseu din 1942, intitulat Muzica poeziei: "Orice revoluție în domeniul poeziei poate fi, și uneori poate anunța, o revenire la limba vorbită. Această revoluție pe care a propovăduit-o Wordsworth în prefața lui și avea dreptate (...). Nici o poezie nu are, desigur
Poezie și ontologie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9608_a_10933]
-
nu fără anumite alambicări. Dar nu este oare literatura, în una dintre definițiile ei acceptabile, un limbaj deviat? Directețea protestului anti-comunist aparține discursului politic și disidenței explicite. Romanul trebuie să-și cultive forma simbolică, fie prin intermediul parabolei, fie pe calea eseului aluziv și a meditației morale despre dezumanizare, frică, delațiune, teroare, demnitate și alienare. Medicul Ion Cristian arată foarte clar în ce constă pericolul nazismului (pe care l-a denunțat în mod direct) și efectele nefaste ale cultului personalității în vremea
Romanul conștiinței etice by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9633_a_10958]
-
a cărei morală supremă se rezumă la binecunoscutul Ťfarg you, farg him, farg them allť - mi s-a perindat pe dindărătul ochilor întregul cortegiu de urîțenii ce ne îmbibă de atîția ani ființa." În același număr, S. Damian semnează un eseu critic și deopotrivă încîntător pe marginea operei lui Marin Preda, intitulat " Mersul îndărăt. Posteritatea lui Marin Preda". Potrivit criticului literar, evoluția operei lui Preda seamănă cu o curbă ascendentă al cărei vîrf, reprezentat de Moromeții, este urmat de o linie
De la Măniuțiu la Preda by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9663_a_10988]
-
inconfundabilă. Iată de ce ideea unui dialog consistent mi s-a părut a fi în spiritul operei sale. Autorul Autoportretului într-o oglindă spartă avea multe de spus, și poate că era timpul s-o facă în mod direct, fără medierea eseului sau haina ficțională a prozei. Posibil să nu fi fost eu persoana cea mai potrivită, interlocutorul nimerit. Din prima clipă, Octavian Paler a respins categoric această variantă întristătoare, răspunzându-mi cu o generozitate și o căldură care, literalmente, m-au
Convorbiri cu Octavian Paler by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9653_a_10978]
-
agenți publicitari. Sau, cel puțin, așa ar trebui să se întâmple în chip pe de-a-ntregul obiectiv. Din simplul motiv că, înainte de a fi o colecție de studii asupra unei perioade - prin forța istoriei - datate, volumul Alexandrei Ciocârlie reprezintă un eseu extins, centrat - deplin respirabil - pe literatură. Că în cauză se află nu una oarecare, ci, probabil, cea mai limpede și mai exactă dintre literaturile lumii, că de la sintaxa impecabilă a autorilor clasici până la structurile interne ale limbajelor de programare din
Aut Caesar, aut nihil by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9675_a_11000]
-
sus a implicării existențiale are ceva din curajul frust al studiilor Constanței Vintilă-Ghițulescu. Singurul bagaj cultural permis aici e literatura, cu toate artificiile ei speculative. Nu istoria literară înțesată de liste, așadar. Ca orice volum reunind o sumă consistentă de eseuri pe măsură, însă, și acesta e pândit de riscul de a fi expus de critică de la o distanță globală și - intelectual - nepoliticoasă. Cu alte cuvinte, nu mă sfiesc s-o spun, în genul celor de mai sus. Vă propun, totuși
Aut Caesar, aut nihil by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9675_a_11000]
-
frazei specific latină; apoi pentru că îndărătul tuturor normelor formale stă o personalitate și o atitudine imposibil de pus vreodată la îndoială. În fine, ar mai fi - ca întotdeauna - ceva care - tot ca întotdeauna - va fi trecut sub tăcere... Iată începutul eseului: "Comentariile lui Cezar se lasă recitite la nesfârșit de către specialiști: istoricul, eruditul filolog clasic, degustătorul de sintaxă fără cusur își găsesc aici nu doar obiect de studiu cu fațete inepuizabile, dar și o adevărată sursă de delicii. ș...ț Dacă
Aut Caesar, aut nihil by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9675_a_11000]
-
pomenită capacitatea lui Cezar de a o lua înaintea evenimentelor: Ťîși dădea seama de ce Indutiomarus vorbea astfelť; Ťprevăzuse că Vercingetorix va proceda astfelť; Ťîși dădea seama de aceste uneltiriť" Îmi rezerv plăcerea de a nu reproduce între ghilimele finalul excelentului eseu, fiindu-mi clar că, prin Și totuși clasicii... Alexandra Ciocârlie a obținut o remarcabilă victorie în alb. Personală și literară. O va numi Alesia? O va numi Pharsalus?
Aut Caesar, aut nihil by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9675_a_11000]
-
e foarte greu de determinat și nici Petre Pandrea n-o face. Existau condițiile obiective să fie astfel, dar n-a fost. între delincvență și vagabondaj nu se poate pune semnul egalității, așa cum în mod exagerat se confundă stările în eseul amintit. Altele decât acestea sunt coordonatele personalității. Ne interesează însă să verificăm cu argumente, în primul rând, valabilitatea prezenței complexului lui Oedip în actele comportamentale ale scriitorului, utilizând datele modelului originar definit de Freud. Pasionatul Panait Istrati este unul dintre
Complexele lui Panait Istrati by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/9678_a_11003]
-
Hussein, conflictele din Orientul Mijlociu, perspectivele integrării Turciei în Uniunea Europeană, rata creșterii demografice în familiile musulmane din statele dezvoltate ale Europei sunt elemente de care trebuie să se țină cont atunci când se fac previziuni asupra zilei de mâine. Chiar dacă multe dintre eseuri au explicite concluzii didacticiste, este greu de spus dacă volumul lui Teodor Baconsky are și altă miză decât aceea a demitizării principalelor evenimente de politică externă. O concluzie implicită, la sfârșitul lecturii, este aceea că, în pofida impresiei aproape generalizate, lumea
Întrebări ale vremii noastre by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9674_a_10999]
-
prestigioasa revista The New Yorker. De aproape cinci decenii, de la debutul sau cu românul The Poorhouse Fair (1959), a marcat lumea literelor americane prin cărțile sale. Scriitor prolific, a publicat douăzeci și două de române și numeroase volume de povestiri, eseuri și versuri. Opera să în proza cuprinde "ciclul Rabbit" - Rabbit, Run (1960), Rabbit Redux (1971), Rabbit Is Rich (1981), Rabbit At Rest (1990) -, The Centaur (1963), Of The Fărm (1965), Couples (1968), A Month Of Sundays (1975), The Coup (1978
John Updike Teroristul by Iulia Gorzo () [Corola-journal/Journalistic/9641_a_10966]
-
se rezuma la succesul de marketing ori la banala restituire a unui autor aproape canonic. Dimpotrivă, observ în acest demers o anumită urgență ce ține de reconsiderare. De rediscutare. De reinterpretare. De înțelegere. Spuneți-i cum vreți. În tot cazul, eseurile lui Alexandru Paleologu trebuie citite din nou. Despre ele se cuvine să se scrie, astăzi, cu o mână ceva mai flexibilă. Adică, pe cât se poate, evitând clișeele și small talk-ul pe care, din păcate și fără vreo explicație consistentă, și
Spiritul sau litera ? by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9700_a_11025]
-
și teatrul între 1849 - 1878). Unde sunt în acest pasaj excelând prin precizie efectele tropice și vocația retenibilului care fac îndeobște fala oricărei încheieri cât-de-cât gazetărești? Iată, ca să zicem așa, la celălalt capăt al puștii, cum intră în antet un eseu dedicat romanelor lui Camil Petrescu: "Cu două luni înainte ca autorul să dea Ťbunul de imprimatť primului său roman, Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război, titlul acesta, atât de frumos prin tonul său viril și decisiv, nu fusese
Spiritul sau litera ? by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9700_a_11025]
-
fi înțelese integral. (Cu un accent special și singular pe cuvântul "a înțelege"). Nu fără eforturi serioase, nu fără o suficientă forță de abstractizare și nu fără salturi în urmă, e adevărat. Dar, formulate în contra ideilor primite de-a gata, eseurile din Spiritul și litera refuză până și calea comodă de a deveni, pe nerăsuflate, niște astfel de idei. A-l cunoaște pe autorul Treptelor lumii... pe dinafară. Iată una dintre culmile ridicolului. Până și în simpla întâmplare că, aproape de fiecare
Spiritul sau litera ? by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9700_a_11025]
-
pictura regresiunii" (imobilismul caracterelor, automatismele de comportament, vârtejul existențelor, convențiile teatrale, spectacolul comic etc.). Comicul dă un efect de distanțare, amplificând reculul față de prezent: Farsa indică gradul de deformare, prin ieșirea din actualitate", punctează S. Damian (în G. Călinescu romancier. Eseu despre măștile jocului, Ed. Minerva, 1974, p. 305). Romanul doric e corupt de ironie, subminat profund în socialitatea lui obiectivă, pentru a fi livrat unui narator ludic, și constrâns astfel să devină corintic. Subtilitatea cestei transformări interne a sesizat-o
Sfidările unui inactual by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9706_a_11031]
-
Manolescu: "G. Călinescu, urmărind să repete polemic în romane formula balzaciană, n-a putut evita ca ea să devină, în mâinile sale, o expresie a comicului și a unui fel de joc estetic de esență barocă" (în Arca lui Noe. Eseu despre romanul românesc, Ed. Gramar, 2002, p. 221-222). Diferența de la Enigma Otiliei la Bietul Ioanide e considerabilă, după părerea mea, în sensul accentuării tendințelor structurale, în construcția narațiunii și a personajelor, spre comic și ludic - și deci al apropierii decisive
Sfidările unui inactual by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9706_a_11031]
-
se devora, ele zac de multe ori neatinse într-o masă omogenă, împărțindu-și statutul cu plachetele subțiri de poezie. Se prea poate ca acestea să fi fost premisele care l-au determinat pe Gelu Negrea (cunoscut pentru subtilele sale eseuri despre I.L.Caragiale sau Marin Preda) să se aventureze în construirea unui roman cu un titlu, de ceva vreme, tentant: Codul lui Alexandru. Se poate iarăși, cu tot atâtea șanse, ca intenția proaspătului romancier să vină dintr-o tentație întru
Codul lui Alexandru Robe by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9721_a_11046]
-
care C. Noica știuse să o insufle discipolilor. Acestei cuviincioase discreții i se poate răspunde acum, după zece ani, cu un recviem sui generis, cu o rugăciune Pentru cei fără nume scrisă chiar de Petru Creția și inserată printre alte eseuri morale. Deși eruditului nu îi este pusă în primejdie notorietatea de durată, s-ar regăsi probabil fericit printre cei "care au fost sarea pămîntului". El vorbește despre un mit hasidic potrivit căruia "se află mereu și mereu, împrăștiați pe pămînt
Calendar Aprilie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/9716_a_11041]
-
o parte reconstituirile de istorie literară tradițională, de la D. Popovici la T. Vârgolici, care fac un serviciu util de întreținere a exponatului de muzeu. I. Negoițescu e singurul care a riscat să-l racordeze pe Bolintineanu la "sonurile poeziei moderne" (eseul se găsește în volumul său Scriitori moderni, din 1966). Acesta este, de altfel, și sensul obișnuit al tentativelor de salvare a unei opere vetuste: brusca racordare la modernitate sau, mai nou, la postmodernitate. Operațiunea nu reușește decât arareori, pentru că este
Farmecul vetusteții by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9748_a_11073]
-
mon Dieu! Ceea ce l-a făcut pe Richard, imediat, în timpul orei de religie, să i se laude lui Gérard, colegul lui de bancă - îndrăgostit de Liliane - că fata îl considera Dumnezeul ei. Trebuie precizat că Richard făcea cele mai bune eseuri despre Revoluția Franceză, iar Liliane, când auzea de Revoluția Franceză, își pierdea pur și simplu capul. De la episodul din groapa cu nisip, Liliane mai adorase, ocazional, doar trei dumnezei. S-a mulțumit să-și reverse afecțiunea asupra câinilor. După episodul
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]